Gazeta Transilvaniei, decembrie 1904 (Anul 67, nr. 266-289)
1904-12-01 / nr. 266
Tisza, liberatorul nostru? Braşov, 13 Dec. a. c. Cine ar fi crectuit vr’odată, că vestitul şi de toate sufletele mamelucesc! prea-măritul ministru preşedinte unguresc Ştefan Tisza, se fie chemat de prevedinţa Maghiarilor nu numai a salva constituţiunea Ungariei, ameninţata de oposiţie, ci că ar mai avea şi menirea de a împăca pe Maghiar! pentru vecii vecilor cu Românii, făcându-se totodată liberatorul acestora de sub grozava asuprire, sub care gem din causa despotismului de rassă esercitat asupra lor deopotrivă de guvernamentali! şi oposiţionalii maghiar!? Cui i-ar fi trăsnit vreodată prin minte, că Ştefan Tisza numai de aceea a stăruit aşa de mult pe lângă Berzeviczy se compună şi se presente proiectul de reformă şcolară, pentru ca mai târziu se caute o pasiune de a’l retrage spre a da astfel o dovadă extraordinară de bunăvoinţă şi de marinimositate în deosebi faţă cu Românii? Cine ar fi crefiut, că acest bărbat de stat maghiar, crescut politicesce sub conducerea lui Coloman Tisza, răposatul seu tată, va veni într’o cai şi va libera partidul naţional român de scăluşare, ce i le-a pus în gură cabinetul Wekerle şi Banffy şi de cătuşile, cu care sau legat de mâni şi de piciore succesorii acestora la guvern? Şi totuşi nu e numai o apariţie înşelătore, o simplă halucinaţie ce vedem scris negru pe alb în „Tribuna“ (anul al VIII-lea) din Arad organ care îşi primesce informaţiunile şi inspiraţiunile de la nisce omen! în măsură a cunosce şi cele mai ascunse gânduri ale ministrului preşedinte unguresc, precum sunt fără îndoială deputaţii mameluc Ciprian Ianoş, Avramescu Pachomius, Şerban Miklós, cari mai avură acum şi rara fericire de a pută face parte din suita lui Ştefan Tisza cu ocasiunea meetingului guvernamental din Târgu-Mureşului, precum este mai departe cucernicul Vicar al Bihorului, intimul intimilor ministrului preşedinte şi precum sunt şi alt jamic! cu dar profetic al numitei foi, cam când e vorba de înalta politică, aud până şi cum cresce iărba. „Pe semne Tisza are nevoie mare de Românîa, directiarul amintit român din Arad, vrând a motiva surprincjetoarele destăinuiri şi împărtăşiri, ce le face cetitorilor săi şi pe cari le publică în numărul său mai nou („Trib. dela 80 Nov (13 Dec. 1904). Reproducem şi noi mai jos acest curios şi minunat comunicat al „Tribunei“ (an. VIII-lea), pentru că îl găsim prea caracteristic pentru felul de propagandă, ce de timp îndelungat o face acăstă făie, aci pe faţă, aci în ascuns, pentru intrarea Românilor în tabăra guvernamentală. Pe semne Tisza simte în adevăr „mare nevoie“ de a-i avă în tabăra sa pe toţi „neînfricaţii şi desinteresaţii naţionalişti“, cărora le ard călcâiele după câte un mandat de deputat, pentru ca se părăice cu mai mult drept, că majoritatea lui representă „voinţa ţării“, căci la din contră cum am fi putut ajunge noi Românii oropsiţi şi prigoniţi la nisce „concesiuni naţionale.“ Aflăm pentru prima oră din comunicatul „Tribunei“ aradane, că contele Tisza, când deputaţi români din partidul guvernului s’au presentat la densul, ca să protesteze, zire-se, în contra proiectului de reformă şcolară, le-a făcut acestora următorele promisiuni: 1) Că va retrage proiectul de lege, 2) că va da fondul lui Iancu pentru o instituţie românăscă, şi 3) că la cererea Românilor va anula ordinul lui Hieronymi, prin care se desfiinţăză partidul naţional român, „ca se dea astfel prilegiu Românilor se se pronunţe pentru activitate Cele dintâiu două promisiuni, dice tăia aradană, le-a şi împlinit ministru-preşedinte. Ar fi rămas deci încă numai a treia neîmplinită. Desigur, că îi va veni rondul în ajunul alegerilor viităre dietale. Nu credem să se fi găsit mulţi chiar şi dintre cei mai naivi cetitori ai „Tribunei“ (an. VIII), cari să nu fie forte nedumeriţi cetind primul punct al pretinselor concesiuni făcute Românilor. Tisza să fi promis, că va retrage proiectul de lege Berzeviczy ? Şi cui i-a promis? Episcopatului român, care a protestat din capul locului? Nu, ci deputaţilor din garda sa mamelucăscă: Şerban, Ciocan, şi soţi. Aceştia au dobândit deci cu o singură visită la stăpânul lor, ceea ce n’au putut dobândi archiereii români cu toţi credincioşii lor! E fapt, că proiectul Berzeviczy e retras. N’a scitit însă suflet de om pănă acuma, că a fost retras, graţie numai intervenirii deputaţilor români guvernamentali! Vedeţi, omeni buni, ce va să ducă a fi deputat în partidul lui Tisza?! Ca mâne vom audi alte minuni despre succesele câştigate de Saşii ardeleni şi de Români de la marinimositatea contelui Tisza!... Şi încă una. Să sciţi cinstiţi cetitori ai „Tribunei“, că dăcă contele Tisza în vorbirile sale ţinute cătră poporul suveran maghiar a declarat, că proiectul Berzeviczy a fost retras numai provisoriu din cause formale, dar că e susţinut de guvern şi va fi din nou presentat dietei, acesta a fost numai o apucătură, ca să seducă opiniunea publică maghiară, căci adevărata causă este obligămentul ce l-a luat ministru-preşedinte faţă cu „representanţii“ Românilor din partidul său! Să trecem la al doilea punct. E vorba, că Tisza ar fi promis acelor „representanţî“, că va da fondul lui Iancu, ce l-a fost confiscat guvernul, unei instituţiunî române. O feie semificiosă din Pesta comunică acum, că suma de 9402 corone ce constitue acest fond, ministrul de interne (Tisza) a dăruit'o „Asociaţiunei“, cu scopul, ca să fie folosită în favorul şcolei de fete a acesteia din Sibiiu. Nu înţelegem cum s’ar pută, ca ministrul de interne şi guvernul să se facă stăpâni pe un fond ca al lui Iancu şi se-i dăruiască fie şi „Asociaţiunei“, care l’a fost administrat înainte de a fi în mod ilegal confiscat. Foia din Arad găsesce firesc acest lucru şi-l socotesce chiar ca o isbândă naţională, căci vedeţi DVaastre, pe semne Tisza are „mare nevoie de Români“. Noi credem, că „Asociaţiunea“ nici nu e în drept a primi un astfel de cadou, prin care fapt acesta înaltă instituţiune a nostră s’ar degrada la rolul unui consorţiu pentru administrarea şi folosirea fondurilor confiscate pe nedrept de guvernul unguresc dela Români. Şi din alte puncte de vedere „Asociaţiunea“ trebue, credem, să se ferească a coci asemeni ouă de cuc. Promisiunea a doua şi în cas când s’ar adeveri scriea adusă de semioficioasa maghiară, rămâne der in suspenso, căci nu va putea fi împlinită de contele Tisza niciodată cu valoare de drept, or „promisiunea“ primă relativă la retragerea proiectului Berzeviczy, e desminţitâ pănă acuma de însuşi Ştefan Tisza. Nu e deci încă nimic asigurat din aceste două promisiuni, despre cari dice „Tribuna“ din Arad, că „contele Tisza le-a împlinit în prediua plecării sale la Târgu-Mureşului unde l-a însoţit între alţii şi deputatul român Ioan Ciocan“... Noi ştim că la mai însoţit şi Pachomie Avramescu şi că la întîmpinat cu deputăţia din Făgăraş şi „deputatul român“ Şerban, care a fost condus la Tisza acea deputăţie de mamelucî, cărora li s’ar fi dat promisiunile din cestiune. In ce privesce „nevoia mare ce o are pe semne de Români“ ministru preşedinte, acesta nu s’a prea simţit în călătoria întreprinsă de el în Transilvania. De era aşa, Tisza nu şi-ar fi ales pentru a-şi continua propaganda în Ardeal, tocmai „capitala“ Săcuimei, unde Românii sunt în număr disparent, şi nu s’ar fi încunjurat — în afară de cei trei trabanţi ai săi — numai cu Săcui şi cu Maghiari, citaţi din toate unghiurile ardelenesc!. Abuseaza prea de tot de credulitatea cetitorilor ei „Tribuna“ (an. VIII) din Arad şi săvârşesce totodată cel mai mare păcat naţional, când voiesce a-i face să creadă, că negru a ajuns a fi alb, fiindcă colaboratorii şi sprijinitorii ei doresc a face carieră de deputaţi guvernamentali; abuseaza cumplit, când voiesce a face pe Români să creadă, că Tisza ar fi în fond amicul lor şi ar nutri planuri mântuitore pentru ei; comite chiar crima trădării naţionale, când umblă a-i amăgi în modul acesta, pentru ca aceşti Români, când Tisza le va da prilegiu a se pronunţa pentru „activitate“, să nu mai şovăiască nici un moment de a se lăpăda de programul naţional şi a se arunca în braţele „ocrotitoare“ ale ocârmuirei unguresci. Prorocul „Tribunei“ din Arad, Slavici, scriea numai cifide trecute, că Românii, ca şi Saşii, sunt „osendiţi“ a sprijini guvernul, cu care nu sunt mulţumiţi, fiind că „aşa cer marile interese naţionale ca, mai ales în statul ungar, Românii se fie un element de ordine...“ Acesta vrea să fie credeul unui soiu de politician, cari nu merg după capul lor, ci după cum e porunca şi marşruta, ce au primit’o. Cea dintâiu datorie naţională a Românilor de bun simţ este, de a nu lăsa nici într’un chip, ca poporul să fie dus a doua oră în rătăcire de nisce asemeni unelte ale unor factori streini de el şi de aspiraţiunile sale legitime, în paguba marilor şi adevăratelor sale interese naţionale! ANUL LXVII. i} „gazeta" iese Misain ţi Abonamente pentru AnsiM-florarii Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe an an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. Norli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un exemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. HEDACTITOEA, Aiministraţiunea ? Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancat© nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nacht., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Juliu Leopold (VII Erzsébet-körút.). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina ca o seria 20 bani Nr. 268. Braşov, Miercuri , (14) Decemvrie 1004. Ce a promis Tisza Românilor? Lăsăm să urmeze aici comunicatul „Tribunei“ din Arad (an. VIII nr. 226 de la 30 Noemvrie (13 Decemvrie) 1904, despre care facem amintire în fruntea fetei: „Corespondentul nostru din Budapesta ne scrie, că fondul lui Iancu în urma unui ordin al ministeriului de interne, a trecut în proprietatea „Asociaţiunei“. Deja cu prilegiul presentării deputaţilor români din partidul liberal la Tissa, cu scop să protesteze în contra proiectului de lege despre reforma învăţământului, Tissa le promisese deputaţilor români: 1) Că va retrage proiectul de lege. 2) Va da fondul lui Iancu pentru o instituţie românescă. 3) La cererea Românilor va nimici ordinul lui Hieronymi, prin care să desfiinţase partidul naţional român, şi va da astfel Românilor prilej se se pronunţe pentru activitate. Cele dintâiu doue promisiuni şi le-a împlinit(?) în prediua plecărei sale la Târgul-Mureşului, însoţit între alţii şi de deputatul român Ioan Ciocan. Tisza pe semne are nevoie mare de Români ??? ! !! Ministrul preşedinte Tisza la Tergu-Mureşului. In turneul său, contele Ştefan Tisza a visitat Duminecă şi T.Mureşului, venind din Budapesta cu tren separat şi cu mare alaiu. S’au rostit discursuri, s’a dat banchet cu toasturi, fote aranjate de organele administraţiei. Au fost însăşi demonstraţii ostile, numai cu greu suprimate de cavalerie, infanterie şi jandarmi. Se zice, că s’au întîmplat şi răniri. Peste tot în tot parcursul călătoriei s’au mobilisat organele siguranţei publice, aşa că după cum observă diarul „Egyetértés“, numai ţarul Rusiei câlătoresce cu pază atât de straşnică, cum a călătorit Tisza la T.-Mureşului. Numitul chiar critică aspru visita lui Tisza la T.-Mureşului, care este un oraş par excellence oposiţional, representat în cameră prin doi deputaţi kosutişti. Despre călătoria şi visita lui Tisza dăm următorele amănunte: Trenul special a sosit la Clusiu Duminecă diminaţa la orele 4. Aici s’au alăturat trenului încă 5 vagone cu deputăţia din Olusia şi Solnoc-Dăbâca. La Ghiriş suita s’a înmulţit încă cu câţîva aderenţi, între cari şi deputatul Dr. N. Şerban. Din Budapesta veniau cu