Gazeta Transilvaniei, decembrie 1904 (Anul 67, nr. 266-289)

1904-12-01 / nr. 266

Tisza, liberatorul nostru? Braşov, 13 Dec. a. c. Cine ar fi crectuit vr’odată, că vestitul şi de toate sufletele mame­­lucesc! prea-măritul ministru preşe­dinte unguresc Ştefan Tisza, se fie chemat de prevedinţa Maghiarilor nu numai a salva constituţiunea Un­gariei, ameninţata de oposiţie, ci că ar mai avea şi menirea de a împăca pe Maghiar! pentru vecii vecilor cu Românii, făcându-se tot­odată libe­ratorul acestora de sub grozava asu­prire, sub care gem din causa des­potismului de rassă esercitat asupra lor deopotrivă de guvernamentali! şi oposiţionalii maghiar!? Cui i-ar fi trăsnit vre­odată prin minte, că Ştefan Tisza numai de aceea a stăruit aşa de mult pe lângă Berzeviczy se compună şi se pre­sente proiectul de reformă şcolară, pentru­ ca mai târziu se caute o pa­­siune de a’l retrage spre a da ast­fel o dovadă extraordinară de bună­voinţă şi de marinimositate în deo­sebi faţă cu Românii? Cine ar fi crefiut, că acest băr­bat de stat maghiar, crescut politi­­cesce sub conducerea lui Coloman Tisza, răposatul seu tată,­ va veni într’o cai şi va libera partidul naţio­nal român de scăluşare, ce i­ le-a pus în gură cabinetul Wekerle şi Banffy şi de cătuşile, cu care sau legat de mâni şi de piciore succesorii aces­tora la guvern? Şi totuşi nu e numai o apariţie înşelătore, o simplă halucinaţie ce ve­dem scris negru pe alb în „Tribuna“ (anul al VIII-lea) din Arad organ care îşi primesce informaţiunile şi inspira­­ţiunile de la nisce omen! în măsură a cunosce şi cele mai ascunse gânduri ale ministrului­ preşedinte unguresc, pre­cum sunt fără îndoială deputaţii mame­­luc­ Ciprian Ianoş, Avramescu Pacho­mius, Şerban Miklós, cari mai avură acum şi rara fericire de a pută face parte din suita lui Ştefan Tisza cu ocasiunea meetingului guvernamen­tal din Târgu-Mureşului, precum este mai departe cucernicul Vicar al Bi­horului, intimul intimilor ministru­lui preşedinte şi precum sunt şi alt j­amic! cu dar profetic al numitei foi, cam­ când e vorba de înalta politică, aud până şi cum cresce iărba. „Pe semne Tisza are nevoie mare de Românîa, dire­ctiarul amintit ro­mân din Arad, vrând a motiva sur­­princjetoarele destăinuiri şi împărtă­şiri, ce le face cetitorilor săi şi pe cari le publică în numărul său mai nou („Trib. dela 80 Nov (13 Dec. 1904). Reproducem şi noi mai jos a­­cest curios şi minunat comunicat al „Tribunei“ (an. VIII-lea), pentru­ că îl găsim prea caracteristic pentru felul de propagandă, ce de timp în­delungat o face acăstă făie, aci pe faţă, aci în ascuns, pentru intrarea Românilor în tabăra guvernamen­tală. Pe semne Tisza simte în ade­văr „mare nevoie“ de a-i avă în ta­băra sa pe toţi „neînfricaţii şi des­­interesaţii naţionalişti“, cărora le ard călcâiele după câte un mandat de deputat, pentru­ ca se pără­­­ice cu mai mult drept, că majoritatea lui repre­sentă „voinţa ţării“, căci la din con­tră cum am fi putut ajunge noi Româ­nii oropsiţi şi prigoniţi la nisce „concesiuni naţionale.“ Aflăm pentru prima oră din co­municatul „Tribunei“ aradane, că contele Tisza, când deputaţi ro­mâni din partidul guvernului s’au presentat la densul, ca să protesteze, zire-se, în contra proiectului de re­formă şcolară, le-a făcut acestora următorele promisiuni: 1) Că va re­trage proiectul de lege, 2) că va da fondul lui Iancu pentru o instituţie r­omânăscă, şi 3) că la cererea Ro­mânilor va anula ordinul lui Hie­­ronymi, prin care se desfiinţăză par­tidul naţional român, „ca se dea ast­fel prilegiu Românilor se se pronunţe pentru activitate Cele dintâiu două promisiuni, dice tăia aradană, le-a şi împlinit mi­­nistru-preşedinte. Ar fi rămas deci încă numai a treia neîmplinită. De­sigur, că îi va veni rondul în ajunul alegerilor viităre dietale. Nu credem să se fi găsit mulţi chiar şi dintre cei mai naivi cetitori ai „Tribunei“ (an. VIII), cari să nu fie forte nedumeriţi cetind pri­mul punct al pretinselor concesiuni făcute Românilor. Tisza să fi promis, că va re­trage proiectul de lege Berzeviczy ? Şi cui i-a promis? Episcopatului ro­mân, care a protestat din capul lo­cului? Nu, ci deputaţilor din garda sa mamelucăscă: Şerban, Ciocan, şi soţi. Aceştia au dobândit deci cu o singură visită la stăpânul lor, ceea ce n’au putut dobândi archiereii ro­mâni cu toţi credincioşii lor! E fapt, că proiectul Berzeviczy e retras. N’a scitit însă suflet de om pănă acuma, că a fost retras, graţie numai intervenirii deputaţilor ro­mâni guvernamentali! Vedeţi, omeni buni, ce va să ducă a fi deputat în partidul lui Tisza?! Ca mâne vom audi alte minuni despre succesele câştigate de Saşii ardeleni şi de Ro­mâni de la marinimositatea conte­lui Tisza!... Şi încă una. Să sciţi cinstiţi ce­titori ai „Tribunei“, că dăcă contele Tisza în vorbirile sale ţinute cătră poporul suveran maghiar a declarat, că proiectul Berzeviczy a fost retras numai provisoriu din cause formale, dar că e susţinut de guvern şi va fi din nou presentat dietei, acesta a fost numai o apucătură, ca să seducă opiniunea publică maghiară, căci adevărata causă este obligămentul ce l-a luat ministru-preşedinte faţă cu „representanţii“ Românilor din partidul său! Să trecem la al doilea punct. E vorba, că Tisza ar fi promis ace­lor „representanţî“, că va da fondul lui Iancu, ce l-a fost confiscat gu­vernul, unei instituţiunî române. O feie semificiosă din Pesta comunică acum, că suma de 9402 corone ce constitue acest fond, ministrul de in­terne (Tisza) a dăruit'o „Asociaţiunei“, cu scopul, ca să fie folosită în favo­rul şcolei de fete a acesteia din Sibiiu. Nu înţelegem cum s’ar pută, ca ministrul de interne şi guvernul să se facă stăpâni pe un fond ca al lui Iancu şi se-i dăruiască fie şi „Aso­­ciaţiunei“, care l’a fost administrat înainte de a fi în mod ilegal con­fiscat. Foia din Arad găsesce firesc acest lucru şi-l socotesce chiar ca o isbândă naţională, căci vedeţi D­­Vaastre, pe semne Tisza are „mare nevoie de Români“. Noi credem, că „Asociaţiunea“ nici nu e în drept a primi un astfel de cadou, prin care fapt acesta înaltă instituţiune a nostră s’ar degrada la rolul unui consorţiu pentru adminis­trarea şi folosirea fondurilor confis­cate pe nedrept de guvernul ungu­resc dela Români. Şi din alte puncte de vedere „Asociaţiunea“ trebue, cre­dem, să se ferească a c­oci asemeni ouă de cuc. Promisiunea a doua şi în cas când s’ar adeveri scriea adusă de semioficioasa maghiară, rămâne der in suspenso, căci nu va putea fi împli­nită de contele Tisza niciodată cu valoare de drept, or „promisiunea“ primă relativă la retragerea proiec­tului Berzeviczy, e desminţitâ pănă acuma de însuşi Ştefan Tisza. Nu e deci încă nimic asigurat din aceste două promisiuni, despre cari dice „Tribuna“ din Arad, că „contele Tisza le-a împlinit în pre­­diua plecării sale la Târgu-Mureşu­lui unde l-a însoţit între alţii şi de­putatul român Ioan Ciocan“... Noi ştim că la mai însoţit şi Pachomie Avra­­mescu şi că la întîmpinat cu depu­tăţia din Făgăraş şi „deputatul ro­mân“ Şerban, care a fost condus la Tisza acea deputăţie de mamelucî, cărora li s’ar fi dat promisiunile din cestiune. In ce privesce „nevoia mare ce o are pe semne de Români“ minis­tru preşedinte, acesta nu s’a prea simţit în călătoria întreprinsă de el în Transilvania. De era aşa, Tisza nu şi-ar fi ales pentru a-şi con­tinua propaganda în Ardeal, toc­mai „capitala“ Săcuimei, unde Ro­mânii sunt în număr disparent, şi nu s’ar fi încunjurat — în afară de cei trei trabanţi ai săi — numai cu Săcui şi cu Maghiari, citaţi din toate unghiurile ardelenesc!. Abuseaza prea de tot de credu­litatea cetitorilor ei „Tribuna“ (an. VIII) din Arad şi săvârşesce totodată cel mai mare păcat naţional, când voiesce a-i face să creadă, că negru a ajuns a fi alb, fiind­că colabora­torii şi sprijinitorii ei doresc a face carieră de deputaţi guvernamentali; abuseaza cumplit, când voiesce a face pe Români să creadă, că Tisza ar fi în fond amicul lor şi ar nutri pla­nuri mântuitore pentru ei; comite chiar crima trădării naţionale, când umblă a-i amăgi în modul acesta, pentru­ ca aceşti Români, când Tisza le va da prilegiu a se pronunţa pen­tru „activitate“, să nu mai şovăiască nici un moment de a se lăpăda de programul naţional şi a­ se arunca în braţele „ocrotitoare“ ale ocârmui­­rei unguresci. Prorocul „Tribunei“ din Arad, Slavici, scriea numai cifide trecute, că Românii, ca şi Saşii, sunt „osen­­diţi“ a sprijini guvernul, cu care nu sunt mulţumiţi, fiind că „aşa cer ma­rile interese naţionale ca, mai ales în statul ungar, Românii se fie un element de ordine...“ Acesta vrea să fie credeul unui soiu de politician­, cari nu merg după capul lor, ci după cum e porunca şi marşruta, ce au primit’o. Cea dintâiu datorie naţională a Românilor de bun simţ este, de a nu lăsa nici într’un chip, ca poporul să fie dus a doua oră în rătăcire de nisce asemeni unelte ale unor fac­tori streini de el şi de aspiraţiunile sale legitime, în paguba marilor şi adevăratelor sale interese naţionale! ANUL LXVII. i} „gazeta" iese Misain ţi Abonamente pentru AnsiM-florarii Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe an an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. Norli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abon­amentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un exem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. HEDACTITOEA, Aiministraţiunea ?­ Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancat© nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nacht., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Juliu Leopold (VII Erzsébet-körút.). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina c­a o seria 20 bani­­ Nr. 268. Braşov, Miercuri , (14) Decemvrie 1004. Ce a promis Tisza Românilor? Lăsăm să urmeze aici comuni­catul „Tribunei“ din Arad (an. VIII nr. 226 de la 30 Noemvrie (13 De­cemvrie) 1904, despre care facem amintire în fruntea fetei: „Corespondentul nostru din Budapesta ne scrie, că fondul lui Iancu în urma unui ordin al ministeriului de interne, a trecut în proprietatea „Asociaţiunei“. Deja cu prilegiul presentării deputaţilor români din partidul liberal la Tissa, cu scop să protesteze în contra proiectului de lege despre reforma învăţământului, Tissa le promisese deputaţilor români: 1) Că va retrage proiectul de lege. 2) Va da fondul lui Iancu pentru o instituţie românescă. 3) La cererea Românilor va nimici ordinul lui Hieronymi, prin care să des­fiinţase partidul naţional român, şi va da astfel Românilor prilej se se pronunţe pentru activitate. Cele dintâiu doue promisiuni şi le-a împlinit(?) în prediua plecărei sale la Târgul-Mureşului, însoţit între alţii şi de deputatul român Ioan Ciocan. Tisza pe sem­ne are nevoie mare de Români ??? ! !! Ministrul preşedinte Tisza la Tergu-Mureşului. In turneul său, contele Ştefan Tisza a visitat Duminecă şi T.­Mureşului, venind din Budapesta cu tren separat şi cu mare alaiu. S’au rostit discursuri, s’a dat ban­chet cu toasturi, fote aranjate de organele administraţiei. Au fost însăşi demonstraţii ostile, numai cu greu suprimate de cava­lerie, infanterie şi jandarmi. Se z­ice, că s’au întîmplat şi răniri. Peste tot în tot parcursul călătoriei s’au mobilisat orga­nele siguranţei publice, aşa că după cum observă diarul „Egyetértés“, numai ţarul Rusiei câlătoresce cu pază atât de straş­nică, cum a călătorit Tisza la T.-Mureşu­­lui. Numitul chiar critică aspru visita lui Tisza la T.-Mureşului, care este un oraş par excellence oposiţional, representat în cameră prin doi deputaţi kosutişti. Despre călătoria şi visita lui Tisza dăm următorele amănunte: Trenul special a sosit la Clusiu Du­minecă diminaţa la orele 4. Aici s’au ală­turat trenului încă 5 vagone cu deputăţia din Olusia şi Solnoc-Dăbâca. La Ghiriş suita s’a înmulţit încă cu câţî­va aderenţi, între cari şi deputatul Dr. N. Şerban. Din Budapesta veniau cu

Next