Gazeta Transilvaniei, martie 1905 (Anul 68, nr. 47-72)

1905-03-01 / nr. 47

REDACŢIUNEA, Administraţi­unea şi Tipomila Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu Se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiuna în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nackt.. Nux. Aug-ení'eld & Exnerio Lea­ner.. Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nackt'., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREȚUL INSERŢÎUNILOR : o se­rie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai des© după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „sazsta" iese ii fis­care (Ji Abonamente pentru AnsbHJngarii P® tm an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecii 4 cor. pe an. Pentm România și străinătate . Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei lun! 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-mii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 47. Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Martie. 1905. ANUL LXVIII După audienţe. „Cum stăm?“ întrebă Kossuth în articolul seu cel mai nou de situaţiune. Pănă acum“ — răs­punde el însuşi — „aşa sta lucrul că corona orice consecvent nu; aşa dar partidele aliate nu pot se for­meze guvern, nu din causa vre­unei greşeli sau întrelăsărî a lor, ci fiind­că se împedecă de veto al regelui, pe care acesta după obiceiul constitu­ţional îl esercită prealabil“. Eră cu puţine cuvinte situaţia momentană în ce priveşte crisa un­­gureasca Kossuth o ilustreaza cu ur­mătorul joc de cuvinte: „Regele aş­­tepta; şi naţiunea poate aştepta; na­ţiunea este, care dă sângele şi banii; are deci răgaz se aştepte să şi dea sângele sau banii“. Sunt frumoase acestea vorbe, frumos e şi apelul, ce-i adreseza Ko­ssuth „naţiunei“ ca, adoptând devisa regelui sa stărue viribus unitis pe lângă drepturile ei. In fond însă toate aceste patriotice escursiuni nu au deocamdată alt scop practic, de­cât ca se mai liniştescă pe impe­­tuoşii indipendişti şi opiniunea pu­blică maghiară din ţară, care e ne­­rabdatoare de a vedea peste noapte realizate marele postulate: armată independentă maghiară, teritoriu in­dependent vamal, delăturarea totală a dualismului şi alte reforme radi­cale interioare de cea mai excunsită specie liberală-şovinistă , se­­ liniş­­tesca pentru­ ca nu cumva vre-o is­­bucnire prea timpurie a lor se com­promită cu totul câştigul, ce l’au tras independiştii din alegerile trecute dietale. Stim forte bine la ce se refere în general acel veto al monarchului. Mai întâiu se tratază de imposibili­tatea unor reforme mai largi mili­tare în sens naţional maghiar; al doi­lea de aceea, ca, în ce priveste ces­­tiunile economice, schimbările even­tuale se se facă pe calea tratărilor cu guvernul Austriei în sensul legii pactului. Mult a indispus pe Kossuth şi soţi faptul, că preşedintele clubului dietal croat, Tomasicî, a fost acela, care după audienţa ce a avut-o în criua ultimă la Majestatea Sa, a dat pe faţă doua momente forte impor­tante, că adecă monarchul e decis ca pe terenul militar se nu facă nici cea mai mică concesiune ce ar trece peste programul cunoscut al comi­tetului de roue dietal şi că, ce i-a durut mai mult, Tomasicî a decla­rat Majestăţii Sale în numele Croa­ţilor, că ei nu pretind schimbarea limbei de comandă şi de conducere în armată, dar, daca limba aceasta ar deveni maghiară, ar cere şi ei, ca limba croată se fie introdusă în re­gimentele croate. Cu părere de reu constată fiul fostului exdictator ale căruia pretensiunî exorbitan­te o revoltaseră acum 56 de anî pe Croaţi, că printr’asta Tomasicî a pus numai buturugi în calea postu­latelor naţionale maghiare, zugră­vind înaintea regelui icoana unui vii­tor turn al babilonului în sînul ar­matei. A înţeles Francisc Kossuth unde bat desluşirile, ce le-a dat despre au­dienţa sa Tomasicî, protegeatul con­telui Khuen-Hedervary. A simţit-o mai bine decât Bartha Miklós, care într’un articol mai nou publicat tot în „Magyarorszag“ se căsnesce a dovedi, că Ungaria nu se poate pune alăturî nici cu Croaţia, nicî cu Boe­­mia, Galiţia, Tirolul, Austria orî Sti­­ria, căcî are parlament şi nu simplă dietă provincială, are ministeriu res­ponsabil independent, are cetăţenie de stat ungară şi altele, ce numitele provincii nu le au. Deosebirea esistă în adevăr în organisarea monarchiei, dar nu esistă deosebire în privinţa inştiinţelor na­ţionale în armată şi a posibilităţii realizârii lor în numitele provincii, mai cu seama daca se va face spăr­tura cea mare prin introducerea lim­bei de comandă maghiară. Apoi nu se poate trece cu vederea, că Croaţia are mai mare autonomie decât pro­vinciile austriace şi de fapt are şi armată teritorială cu limba de co­mandă croată. Toate acestea le vede Kossuth mai bine şi scie de la tatăl seu că nu e bine a se ju­ca cu focul croat, când generalii din armată sunt a­­proape în majoritate Croaţî şi au deci un cuvânt la curtea din Viena. Mai credem că Kossuth-fiul are consciinţa şi despre un alt „pericol“, evită înse anume de a-l atinge, ca se nu apară că „naţiunea“ se simte prea slabă. Şi c­ă noi îl dăm pe faţă: ma­­ghiarizarea armatei ar fi semnalul dat pentru toate popoarele monarchiei, adecă și pentru naționalitățile destul de numeroase din Transilvania și Un­garia, că se începe lupta cea mare, care va avea să decidă asupra sorții Austro-Ungariei, lupta interioara pen­tru federalisarea ei. Kossuth admite victoria apro­piată a federalismului în Austria şi s’a grăbit a şi promite, că e gata a se alia cu el. A uitat înse de un lu­cru, a uitat că Maghiarii sunt în im­posibilitate de a-şî realisa planul lor de asimilare a poporelor române, slave şi germane şi că în puterea legii firescî va fi numai o cestiune de timp ca şi în Ungaria şi Tran­silvania să învingă principiul egalei îndreptăţiri naţionale pe basa unui sistem de guvernare federalist. 24 Febr. în Nizza, a rugat pe Mal. Sa să nu cedeze nimic în cestiunea militară şi să rămână constant pe lângă punctul de vedere de mai înainte, a cărui menţinere o pretind imperios interesele dinastiei. Moştenitorul de tron s’a întors pe neaş­teptate Vinerea trecută din Nizza. Acăstă reintorcere neaşteptată se aduce în legă­tură cu crisa ungară. Braşov, 13 Martie n. Crisa ungară şi moştenitorul de tron. (Marul I Wiener Alig. Zig vorbind despre situaţiunea politică în Ungaria spune, că cu ocasiunea audienţelor Maj. Sa în ces­­tiunea militară s’a răzimat, în afară de §11 al art. de lege XII, 1867, şi pe un alt argument. Anume, Monarchul a dis, că în calitate de depositar al unei potes­­tărî moştenite, vrea să lase neatinsă acăstă moștenire urmașului său. Dăcă, ca persona, ar fi poate gata să renunțe la esercitarea unor drepturi garantate, ca cap al dinas­tiei însă nu poate s'o facă. In legă­tură cu aceasta se asigură, că archiducele Francisc Ferdinand, înainte de a pleca la Un interwiew cu ministrul Tache Ionescu.­­Marul »Neue Freie Presse« publică un interwiew, pe care l’a avut corespon­dentul ziarului vienes cu d-1 Tache Iones­­cu, ministru român de finanţe. D-1 Take Ionescu a spus corespondentului, că svo­­nurile în cestiunea unui împrumut de 50 mi­­lioane, pe care l’ar contracta guvernul, sunt premature. Guvernul nu se ocupă acum nici de acestă cestiune, nicî de conversiu­nea rentei de 5 la sută. In cestiunea macedo­neană guvernul, a declarat ministrul, va relua politica activă de la 1901, fundând la Salonic o bancă română, care să ajute desvoltarea economică în Macedonia. El va spori cheltuelile pentru școlele românesc­ din Macedonia, favorizând libertatea de cultură şi de religie, cu ajutorul Turciei. Budgetul va fî echilibrat, cu tot sporul de 5 milioane la cheltuelî, spor din care jumă­tate va servi pentru armată. Ca nouă re­surse se va înfiinţa un imposit nou asupra vinului, care va produce 4 milioane. Proiec­tul de reforma impositelor nu va fi adus în discuţia camerei în acestă sesiune. Crisa ministerială din Italia. Forma­rea noului cabinet italian cu care regele Victor Emanuel a însărcinat pe vice-pre­­şedintele Camerei Alexandro Fortis, om în vârstă de 61 de ani, merge foarte încet. Se afirmă chiar în cercurile politice italiane, că crisa va dura mult şi e cu putinţă, ca ea să nu fie încă resolvită in cursul aces­tei săptămâni. Atât pare numai sigur, că în ce privesce afacerile străine, titularul acestui minister d-l Tittoni va rămâne la locul Său. Sunt unii, cari die, că decă Tit­toni ar rămână, acesta nu s’ar datora al­tor cause, decât capacităţii sale personale, căci orî-care alt ministru de esterne va urma calea predecesorilor săi. Totuşi nu se poate tăgădui, că persistenţa scriei că tot Tittoni va rămână în capul ministeru­lui afacerilor străine, dovedesce că sunt niscai­va cestiuni importante la mijloc ca aceeaşi persona să le resolve. Separaţia între Austria şi Ungaria. D-l Alexandru Hegedűs, fost ministru de comerciu, într’o scrisoare adresată zia­­rului »Neue Fr. Presse«, asupra separaţiei economice şi militare a monarchiei, face urmatorea conclusiune : »Separaţia momentană ar fi împotriva intereselor ambelor părţi. Trebue aşa­dar să se facă tot posibilul spre a se împie­deca acesta. Ce va mai fi de făcut în vii­tor, se va vedea la timpul oportun«. * Un ofiţer superior din statul major c. şi r. într’un articol publicat de asemenea în »Neue Fr. Presse«, vorbind despre sepa­raţia armatei, dice : Trebue să mărturisim, vai, că unitatea armatei este deja sfâşiată, şi nu fără vina nostră. Căderea unei cetăţi nu este numai meritul agresorului, ci şi vina apărătoru­lui. Cine să apere unitatea armatei contra atacurilor partidelor politice, dăcă nu ar­mata comună însăşi — prin representanţii săi ? Insă în lupta cu armele parlamentare soldatul nu poate eşi de­asupra. Ceea­ ce titularilor portofoliului de răsboiu le lipsia în privinţa forţei convingătoare a oratoriei, ei au suplinit prin promisiuni şi conce­siuni, aşa că unitatea armatei a devenit o monetă de plată în târgul ce se desfăşură în jurul budgetului de răsboiu. Acel „şir“ pe care FZM. Bauer îl arăta zîmbind în delegaţiunea ungară pe cartea sa de visită, vrând a se declara şi în afară ca ministru de răsboiu comun, a trebuit mai târdiu să-l vedem pus pe toate tăbliţele militare, şi aşa s’a urcat preţul budgetului de res­­boiu de la ieftinul k. u. k. până la momen­tul cel mai important şi mai scump al unităţii armatei, a omogenităţii corpului ofiţeresc, care prin ştirbitura ce s’a dat institutelor militare şi prin transferarea ofiţerilor ungari de la regimentele austriace, şi viceversa, a primit o lovitură de secure a cărei putere destructivă se va pută aprecia abia atunci, când stricăciunea nu se va mai pută repara. Nici nu trebuesce mai mult spre a nimeri în locul cel mai simţitor unitatea armatei în importanţa ei adâncă morală şi în valoarea ei pentru apă­rarea monarchiei în afară. Ce ni­ se mai pregătesce? Er ast stăm în faţa unei crişe budgetare. Cum că administraţia armatei va obţine mijloacele bănesc­, nu mai încape nici o îndoială; întrebarea însă, care ne umple de griji pentru unitatea armatei, este : pentru care preţ? Din camerele române. In şedinţa de Vineri a camerei ro­mâne s-au făcut alegerile pentru biroul camerei. President a fost ales cu 129 vo­turi d-1 Grigore Iriandafil; vicepreşedinţi d-nii Toma Camărâşescu, Barbu Păltineanu C. Catacusino şi D. Neniţescu ; secretari: d-nii Al. Răşcanu, căp. Crupensky, Barbu Catargiu, Lascăr Antoniu, Al. Orăşianu, St. Gheorgiu, Radu Mandrea şi V. Bilciu­­rescu; chestori au fost aleşi d-nii Gr. G. Cantacuzino, Al. Darvari, L. Cantacuzino şi N. Oroveanu. Se declară apoi vacant scaunul de deputat al­ coleg. I de cameră (Ialomiţa) de­oare­ce d-l general Lahovari fiind ales şi senator la coleg. I de Covur­­lui, optăză pentru acest mandat. In şedinţa de Sâmbătă a camerei d. G. Gr. Cantacuzino ales în două locuri, optăză pentru scaunul de deputat al co­legiului I de Prahova, prin urmare se de­clară vacant coleg. I de deputat de Dâm­­boviţa. Se procede apoi la alegerea com­i­­­siunei de răspuns la mesagiul Tronului şi la alegerea comisiunei budgetare. In şedinţa de Vineri a senatului ro­mân au fost aleşi president al senatului Const. Boer­escu, vicepreşedinţi Dr. C. Is­­trati, Ghica-Deleni, N. Economu şi T. Vă­­cărescu, secretari Gr. Goilav, Niculescu- Dorobanţu, St. Buzănescu, Dr. Schabner- Tudori, N. Nanu, T. Cincu­, M. Caloianu şi M. Baleanu; chestori maior Obedeanu, P. Miilo colonel Renţ şi N. Cezianu. In şedinţa de Sâmbătă a senatului se declară vacant colegiul 1 de Putna în urma optărei d-lui Ion Lahovari pentru coleg. I. de cameră din Vlașca.

Next