Gazeta Transilvaniei, martie 1905 (Anul 68, nr. 47-72)
1905-03-01 / nr. 47
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipomila Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu Se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiuna în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nackt.. Nux. Aug-ení'eld & Exnerio Leaner.. Heinrich Schalek, A. Oppelik Nackt'., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREȚUL INSERŢÎUNILOR : o serie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Publicări mai des© după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „sazsta" iese ii fiscare (Ji Abonamente pentru AnsbHJngarii P® tm an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecii 4 cor. pe an. Pentm România și străinătate . Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei lun! 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-mii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 47. Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Martie. 1905. ANUL LXVIII După audienţe. „Cum stăm?“ întrebă Kossuth în articolul seu cel mai nou de situaţiune. Pănă acum“ — răspunde el însuşi — „aşa sta lucrul că corona orice consecvent nu; aşa dar partidele aliate nu pot se formeze guvern, nu din causa vreunei greşeli sau întrelăsărî a lor, ci fiindcă se împedecă de veto al regelui, pe care acesta după obiceiul constituţional îl esercită prealabil“. Eră cu puţine cuvinte situaţia momentană în ce priveşte crisa ungureasca Kossuth o ilustreaza cu următorul joc de cuvinte: „Regele aştepta; şi naţiunea poate aştepta; naţiunea este, care dă sângele şi banii; are deci răgaz se aştepte să şi dea sângele sau banii“. Sunt frumoase acestea vorbe, frumos e şi apelul, ce-i adreseza Kossuth „naţiunei“ ca, adoptând devisa regelui sa stărue viribus unitis pe lângă drepturile ei. In fond însă toate aceste patriotice escursiuni nu au deocamdată alt scop practic, decât ca se mai liniştescă pe impetuoşii indipendişti şi opiniunea publică maghiară din ţară, care e nerabdatoare de a vedea peste noapte realizate marele postulate: armată independentă maghiară, teritoriu independent vamal, delăturarea totală a dualismului şi alte reforme radicale interioare de cea mai excunsită specie liberală-şovinistă , se liniştesca pentru ca nu cumva vre-o isbucnire prea timpurie a lor se compromită cu totul câştigul, ce l’au tras independiştii din alegerile trecute dietale. Stim forte bine la ce se refere în general acel veto al monarchului. Mai întâiu se tratază de imposibilitatea unor reforme mai largi militare în sens naţional maghiar; al doilea de aceea, ca, în ce priveste cestiunile economice, schimbările eventuale se se facă pe calea tratărilor cu guvernul Austriei în sensul legii pactului. Mult a indispus pe Kossuth şi soţi faptul, că preşedintele clubului dietal croat, Tomasicî, a fost acela, care după audienţa ce a avut-o în criua ultimă la Majestatea Sa, a dat pe faţă doua momente forte importante, că adecă monarchul e decis ca pe terenul militar se nu facă nici cea mai mică concesiune ce ar trece peste programul cunoscut al comitetului de roue dietal şi că, ce i-a durut mai mult, Tomasicî a declarat Majestăţii Sale în numele Croaţilor, că ei nu pretind schimbarea limbei de comandă şi de conducere în armată, dar, daca limba aceasta ar deveni maghiară, ar cere şi ei, ca limba croată se fie introdusă în regimentele croate. Cu părere de reu constată fiul fostului exdictator ale căruia pretensiunî exorbitante o revoltaseră acum 56 de anî pe Croaţi, că printr’asta Tomasicî a pus numai buturugi în calea postulatelor naţionale maghiare, zugrăvind înaintea regelui icoana unui viitor turn al babilonului în sînul armatei. A înţeles Francisc Kossuth unde bat desluşirile, ce le-a dat despre audienţa sa Tomasicî, protegeatul contelui Khuen-Hedervary. A simţit-o mai bine decât Bartha Miklós, care într’un articol mai nou publicat tot în „Magyarorszag“ se căsnesce a dovedi, că Ungaria nu se poate pune alăturî nici cu Croaţia, nicî cu Boemia, Galiţia, Tirolul, Austria orî Stiria, căcî are parlament şi nu simplă dietă provincială, are ministeriu responsabil independent, are cetăţenie de stat ungară şi altele, ce numitele provincii nu le au. Deosebirea esistă în adevăr în organisarea monarchiei, dar nu esistă deosebire în privinţa inştiinţelor naţionale în armată şi a posibilităţii realizârii lor în numitele provincii, mai cu seama daca se va face spărtura cea mare prin introducerea limbei de comandă maghiară. Apoi nu se poate trece cu vederea, că Croaţia are mai mare autonomie decât provinciile austriace şi de fapt are şi armată teritorială cu limba de comandă croată. Toate acestea le vede Kossuth mai bine şi scie de la tatăl seu că nu e bine a se juca cu focul croat, când generalii din armată sunt aproape în majoritate Croaţî şi au deci un cuvânt la curtea din Viena. Mai credem că Kossuth-fiul are consciinţa şi despre un alt „pericol“, evită înse anume de a-l atinge, ca se nu apară că „naţiunea“ se simte prea slabă. Şi că noi îl dăm pe faţă: maghiarizarea armatei ar fi semnalul dat pentru toate popoarele monarchiei, adecă și pentru naționalitățile destul de numeroase din Transilvania și Ungaria, că se începe lupta cea mare, care va avea să decidă asupra sorții Austro-Ungariei, lupta interioara pentru federalisarea ei. Kossuth admite victoria apropiată a federalismului în Austria şi s’a grăbit a şi promite, că e gata a se alia cu el. A uitat înse de un lucru, a uitat că Maghiarii sunt în imposibilitate de a-şî realisa planul lor de asimilare a poporelor române, slave şi germane şi că în puterea legii firescî va fi numai o cestiune de timp ca şi în Ungaria şi Transilvania să învingă principiul egalei îndreptăţiri naţionale pe basa unui sistem de guvernare federalist. 24 Febr. în Nizza, a rugat pe Mal. Sa să nu cedeze nimic în cestiunea militară şi să rămână constant pe lângă punctul de vedere de mai înainte, a cărui menţinere o pretind imperios interesele dinastiei. Moştenitorul de tron s’a întors pe neaşteptate Vinerea trecută din Nizza. Acăstă reintorcere neaşteptată se aduce în legătură cu crisa ungară. Braşov, 13 Martie n. Crisa ungară şi moştenitorul de tron. (Marul I Wiener Alig. Zig vorbind despre situaţiunea politică în Ungaria spune, că cu ocasiunea audienţelor Maj. Sa în cestiunea militară s’a răzimat, în afară de §11 al art. de lege XII, 1867, şi pe un alt argument. Anume, Monarchul a dis, că în calitate de depositar al unei potestărî moştenite, vrea să lase neatinsă acăstă moștenire urmașului său. Dăcă, ca persona, ar fi poate gata să renunțe la esercitarea unor drepturi garantate, ca cap al dinastiei însă nu poate s'o facă. In legătură cu aceasta se asigură, că archiducele Francisc Ferdinand, înainte de a pleca la Un interwiew cu ministrul Tache Ionescu.Marul »Neue Freie Presse« publică un interwiew, pe care l’a avut corespondentul ziarului vienes cu d-1 Tache Ionescu, ministru român de finanţe. D-1 Take Ionescu a spus corespondentului, că svonurile în cestiunea unui împrumut de 50 milioane, pe care l’ar contracta guvernul, sunt premature. Guvernul nu se ocupă acum nici de acestă cestiune, nicî de conversiunea rentei de 5 la sută. In cestiunea macedoneană guvernul, a declarat ministrul, va relua politica activă de la 1901, fundând la Salonic o bancă română, care să ajute desvoltarea economică în Macedonia. El va spori cheltuelile pentru școlele românesc din Macedonia, favorizând libertatea de cultură şi de religie, cu ajutorul Turciei. Budgetul va fî echilibrat, cu tot sporul de 5 milioane la cheltuelî, spor din care jumătate va servi pentru armată. Ca nouă resurse se va înfiinţa un imposit nou asupra vinului, care va produce 4 milioane. Proiectul de reforma impositelor nu va fi adus în discuţia camerei în acestă sesiune. Crisa ministerială din Italia. Formarea noului cabinet italian cu care regele Victor Emanuel a însărcinat pe vice-preşedintele Camerei Alexandro Fortis, om în vârstă de 61 de ani, merge foarte încet. Se afirmă chiar în cercurile politice italiane, că crisa va dura mult şi e cu putinţă, ca ea să nu fie încă resolvită in cursul acestei săptămâni. Atât pare numai sigur, că în ce privesce afacerile străine, titularul acestui minister d-l Tittoni va rămâne la locul Său. Sunt unii, cari die, că decă Tittoni ar rămână, acesta nu s’ar datora altor cause, decât capacităţii sale personale, căci orî-care alt ministru de esterne va urma calea predecesorilor săi. Totuşi nu se poate tăgădui, că persistenţa scriei că tot Tittoni va rămână în capul ministerului afacerilor străine, dovedesce că sunt niscaiva cestiuni importante la mijloc ca aceeaşi persona să le resolve. Separaţia între Austria şi Ungaria. D-l Alexandru Hegedűs, fost ministru de comerciu, într’o scrisoare adresată ziarului »Neue Fr. Presse«, asupra separaţiei economice şi militare a monarchiei, face urmatorea conclusiune : »Separaţia momentană ar fi împotriva intereselor ambelor părţi. Trebue aşadar să se facă tot posibilul spre a se împiedeca acesta. Ce va mai fi de făcut în viitor, se va vedea la timpul oportun«. * Un ofiţer superior din statul major c. şi r. într’un articol publicat de asemenea în »Neue Fr. Presse«, vorbind despre separaţia armatei, dice : Trebue să mărturisim, vai, că unitatea armatei este deja sfâşiată, şi nu fără vina nostră. Căderea unei cetăţi nu este numai meritul agresorului, ci şi vina apărătorului. Cine să apere unitatea armatei contra atacurilor partidelor politice, dăcă nu armata comună însăşi — prin representanţii săi ? Insă în lupta cu armele parlamentare soldatul nu poate eşi deasupra. Ceea ce titularilor portofoliului de răsboiu le lipsia în privinţa forţei convingătoare a oratoriei, ei au suplinit prin promisiuni şi concesiuni, aşa că unitatea armatei a devenit o monetă de plată în târgul ce se desfăşură în jurul budgetului de răsboiu. Acel „şir“ pe care FZM. Bauer îl arăta zîmbind în delegaţiunea ungară pe cartea sa de visită, vrând a se declara şi în afară ca ministru de răsboiu comun, a trebuit mai târdiu să-l vedem pus pe toate tăbliţele militare, şi aşa s’a urcat preţul budgetului de resboiu de la ieftinul k. u. k. până la momentul cel mai important şi mai scump al unităţii armatei, a omogenităţii corpului ofiţeresc, care prin ştirbitura ce s’a dat institutelor militare şi prin transferarea ofiţerilor ungari de la regimentele austriace, şi viceversa, a primit o lovitură de secure a cărei putere destructivă se va pută aprecia abia atunci, când stricăciunea nu se va mai pută repara. Nici nu trebuesce mai mult spre a nimeri în locul cel mai simţitor unitatea armatei în importanţa ei adâncă morală şi în valoarea ei pentru apărarea monarchiei în afară. Ce ni se mai pregătesce? Er ast stăm în faţa unei crişe budgetare. Cum că administraţia armatei va obţine mijloacele bănesc, nu mai încape nici o îndoială; întrebarea însă, care ne umple de griji pentru unitatea armatei, este : pentru care preţ? Din camerele române. In şedinţa de Vineri a camerei române s-au făcut alegerile pentru biroul camerei. President a fost ales cu 129 voturi d-1 Grigore Iriandafil; vicepreşedinţi d-nii Toma Camărâşescu, Barbu Păltineanu C. Catacusino şi D. Neniţescu ; secretari: d-nii Al. Răşcanu, căp. Crupensky, Barbu Catargiu, Lascăr Antoniu, Al. Orăşianu, St. Gheorgiu, Radu Mandrea şi V. Bilciurescu; chestori au fost aleşi d-nii Gr. G. Cantacuzino, Al. Darvari, L. Cantacuzino şi N. Oroveanu. Se declară apoi vacant scaunul de deputat al coleg. I de cameră (Ialomiţa) deoarece d-l general Lahovari fiind ales şi senator la coleg. I de Covurlui, optăză pentru acest mandat. In şedinţa de Sâmbătă a camerei d. G. Gr. Cantacuzino ales în două locuri, optăză pentru scaunul de deputat al colegiului I de Prahova, prin urmare se declară vacant coleg. I de deputat de Dâmboviţa. Se procede apoi la alegerea comisiunei de răspuns la mesagiul Tronului şi la alegerea comisiunei budgetare. In şedinţa de Vineri a senatului român au fost aleşi president al senatului Const. Boerescu, vicepreşedinţi Dr. C. Istrati, Ghica-Deleni, N. Economu şi T. Văcărescu, secretari Gr. Goilav, Niculescu- Dorobanţu, St. Buzănescu, Dr. Schabner- Tudori, N. Nanu, T. Cincu, M. Caloianu şi M. Baleanu; chestori maior Obedeanu, P. Miilo colonel Renţ şi N. Cezianu. In şedinţa de Sâmbătă a senatului se declară vacant colegiul 1 de Putna în urma optărei d-lui Ion Lahovari pentru coleg. I. de cameră din Vlașca.