Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1906 (Anul 69, nr. 1-23)
1906-01-01 / nr. 1
ACI'X'XIIIx .uiu iâBîiaisîrylîîc-; si *i\m& iiîtufov, piata auto."■■ 30. 9asisori nefrancatift wa ** prima6c* .‘Umaaerxpte nu »« ratriasit- INSERATE ««» primesc laWmlniatra?lu«s în Jro'fov si *«. urm:ir- ;‘ i« RJSOUrii de ANUNȚURI : la Vlena: fr M. Dukes ITaih:., bmnsr. Augs&Jfdd & Kmorte, uokc.a'A. c£eim‘iiri Sohalek, A. Opny,ik Nacini'., Anton Oppenk. j-i Budapesta 3a A. V. Gold- Borger, ifikstein Bertsat, Leopold (TU Erzaebex-korca). PREȚUL IMSERTIUNILOR : o 9»~ do gtmoond pe o coloana IC Pani pentru o publicare. Fablicări mai dese după tarifă și învoială. — IBLECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. Anul LXIX. Brașov, Duminecă 1 (14) Ianuarie. 1906. fSuence ce. r.i SIBIU (Numér de X) uminecă 1.) „aAzm» isse la Snare iji Ateamente pentru Ans.*Urgarit Pe un an 21 cor., p« sese luni 12 cor., pe trei luni 11 cor. Wrîi da Dumineci. 4 cor, pe an. Patru Mânia şi streinatate. Pe an an 10 franci, pe şese Luni 20 fir., pe trei luni 10 fr. Wrli de Duminecă 8 fr. pe an. Se pronumera la toate oficiele poştale din intru şi din afară şi în domi colectori. Aţionameitil pedra. Braso? Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, eragi a I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. '*» Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi «inserţiunile sunt a se plăti înainte. La anul nou. Braşov, 31 Decemvrie v. In 31 Decemvrie 1904 am salutat în colonele „Gazetei“ sosirea noului an cu speranţa, că parte mare din generaţia nostru tineră, prin păţania ce o aşteptă şi de care nu va scăpa, va ajunge se înţelegă odată, că fără o legătură strînsă între bătrâni şi tineri, fără o conclucrare a lor seriosă, sinceră şi însufleţită, nu poate fi luptă naţională, nu putem aştepta isbânda românismului. Prevederea despre păţania ce a aşteptat pe o parte a bărbaţilor din generaţia nostră tineră cu sentimente curate şi cu conştiinţă pentru naţiune, binele şi cinstea ei, s’a împlinit. Ea fi destul de durerosă; şi deca totuşi ivar fi deschis ochii tinerimei noastre, ca se-şi cunoscă amăgirea şi se ’nţelegă datoria ce o are pentru viitor de a pregăti puntea, care s’o apropie şi s‘o lege strîns cu vechii luptători pentru românism şi emanciparea naţională, atunci ar trebui să desnădăjduim şi s’o privim de perdută pentru naţiune şi viitorul ei. Multe a suferit poporul român în cursul veacurilor. Intemplatu-s’au cu el lucruri ne mai audite şi ne mai pomenite. La acea pedepsă însă nu l’a condamnat sortea, ca să-şi renege firea, rumpendu-se legăturile dintre proprii sei fii, ca cei mai tineri se nu mai potă înţelege pe părinţii, crescătorii şi dascălii lor şi se se simtă înstrăinaţi de ei! Nu, nicî odată nu se va pută înstrăina junimea nostră de matca ei. Nici odată amăgirile timpului, fie cât de seducătoare, nu vor fi în stare să învenineze sentimentele şi cugetarea luminei noastre întru atât, ca uitându-şi de datoria ei naţională, să fie însufleţită de idei şi aspiraţiuni, ce nu sunt şi nu pot fi ale poporului. Duşmanii neamului nostru, cari lucră cu premeditare şi cu sistem ca se sgudue în peptul tinerimei noastre iubirea şi mândria faţă cu naţiunea ei şi se slăbăscă interesul şi dorul ei pentru limba şi cultura română, se opintesc în zadar, căci nu vor pută niciodată rumpe legile firei, nu vor pută stinge focul sacru ce încălfiesce inima janimei române. Iubirea şi credinţa cătră naţiune însă nu eschide, ca tinerimea nostră se fie vremelnic în neclar, ba chiar dusă în rătăcire asupra marilor probleme naţionale ale poporului şi să fie înfluinţată mai mult sau mai puţin de curente, ce se ivesc în sinul poporului, curente, ce pot fi adeseori stricăciose causei lui. Orî cum am lua lucrul, trebue să recunoscem, că aceste înrîurinţe au stricat mult tinerimei nostre şi au făcut’o, cum am dice, bătrână înainte de vreme. Neajunsurile, cu cari a avut să se lupte naţiunea nostră s’au resfrânt şi asupra ei. Cu adevărată spaimă şi consternare redurăm în anii din urmă, cum într’o parte a tinerimei nóastre a început se se propage idea, că esistenţa nostră naţională s’ar pută mai uşor asigura şi stăruinţele nóastre naţionale ar pută avă mai mult succes, deca am păşi pe calea diplomatisării, a politicei ce ’şi întorce mantaua după vânt, şi a învoeiilor. Bărbaţi din generaţia nostră tînără au fost, cari pentru prima oră au început, a propovădui astfel de idei de oportunitate, sub cuvânt, că nu trebue să lăsăm să ne încurce formele şi teoriile, ci să fim practici şi vicleni şi să ne folosim de orice apucătură spre a ne uşura lupta, fără a mai cerceta, dăcă acesta poate fi folositor şi iertat din punctul de vedere al programului naţional şi al vadei şi cinstei noastre naţionale. Au fost momente în decursul acestui an, când ni s’a părut lumea cu totul intorsă. Vedurăm adecă tinerii de-ai noştri luând rolul oamenilor încă- Irunţiţi, desamăgiţi şi desgustaţi de esperienţăle triste şi de amărăciunile vieţii, îi vedurăm lucrând şi vorbind cătră popor ca nisce desnădăjduiţî, cari după ce şî-au pierdut corăbiile, nu mai au altă aspiraţiune, de cât aşi asigura pânea de toate dilele şi alte trebuinţe ce „se pot împlini“. Am audit din gura multor fruntaşi, cari cu fală se dau de conducători ai tinerei noastre generaţiunî, asigurând, că toate la câte s’a gândit şi câte a dorit poporul nostru pănă acum sunt nisce visuri nerealisabile, că cei ce şi-au vărsat sângele pe vremile lui Horia şi Iancu au fost niste visători şi omeni nepractici, căci n’au cunoscut regulele parlamentarismului ungureşti, şi ce se pote şi ce nu poate dobândi cu ajutorul acestui parlamentarism. Am audit de la un deputat român, care asemenea vrea se fie classat încă între cei din generaţia mai tînără, că s’ar cere se ne înfrânăm iubirea de neam, ca astfel se putem cădâ la învoială mai uşor cu adversarii seculari ai naţiunei noastre. L’am vădut pe acest deputat vorbind astfel în dietă şi ne-am cutremurat de sfaturile practice ale „noului curent“ ce-l representa el cu soţii săi, dar n’am vădut să se fi ridicat din sinul generaţiei tinere contra unui astfel de limbagiu şi să-l fi condamnat cum se cuvine, decât numai pe unul singur, care în coloanele fetei noastre a salvat onoarea tinerimei române pentru timpurile viitoare. Dar am esperiat în decursul anului 1905 ceva şi mai dureros. Am văzut pe întrega ceată a noilor deputaţi, aleşi la iniţiativa conferenţei dela 10 Ianuarie, închinând steagul partidului naţional şi grupându-se sub flamura legilor unguresci dela 1848 şi 1867/8. Unde a fost junimea nostră când s’a făcut acest mare afront naţiunei noastre, desavuându-se în faţa adversarilor ei instiinţele şi aspiraţiunile ce de secol ni le-au lăsat moştenire cu limbă de morte strămoşii noştri căduţî pe câmpul de onoare în lupta pentru mântuirea poporului lor? Deci nu am sei şi am chibzui, că în mijlocul confusiunei celei mari, ce s’a produs între noi Românii din causă că partidul nostru naţional a rămas un şir lung de ani de fapt , fără conducere, lăsat pradă uneltirilor şi persecuţiunilor vrăşmaşe, ar trebui să desperăm în viitorul nostru, care atârnă în cea mai mare parte de la sentimentele şi idealurile ce însufleţesc junimea nostră. Junimea fără idealuri este cît, pădurea fără de arbori. Pustiul cuprinde inima şi creerii ei. Nu se poate Închipui un popor luptând cu trie pentru libertatea şi drepturile tale, fără ca junimea lui să fie în primele şiruri ale luptătorilor, purtată de însufleţirea şi de curagiul ce o face să braveze orice pericol, fără a se mai gândi la urmări şi a cumpăni dacă este bine să se espună, ori că este mai cuminte să-şi păzască pielea. Causa emancipării unui popor ar fi dinainte pierdută, decă junimea lui s’ar întrece în a fi precaută, cu multe reserve şi cât mai „practică“, adecă în limbagiul neînflorit, laşă, şi iaide numai ar da faţă cu inimicul ar începe a trata cu el de învoială !*4îi a diplomatisa, cum se dice în limba modernă alesă. Nu, repeţim, nu se poate ca sentimentele tinerimei noastre să fie molipsite de o astfel de bolă. Deci cu toate astea nu-i audim glasul, acolo unde cu trup şi suflet ar trebui să protesteze, causa principală este, că în confusiunea şi neorientarea ce domnesce în întreg partidul nostru, ea nu-şi poate da seama nu destul de ceea ce se petrece, nu poate pătrunde încă în deajuns legătura dintre present şi trecut, căci de două decenii mai bine junimea nostră este adăde-o mare .nunte a criftrhaţilor noştri conducători biserican! şi lumen! şi de o mare parte afiarelor române cu idei, păreri şi sfaturi politice, ce numai priinciose nu pot fi naţionalismului român, care este şi trebue să fie motorul de căpetenie al faptelor şi luptelor nu numai ale junimei, ci ale întregului popor. E timpul ca junimea nostră să se desmetecască odată din buimăcula , care au aruncat-o stările conduse in sînul partidului nostru naţional şi să-şi caute cu totă hotărîrea şi se afle legătura cu trecutul nostru istoric, legătură pe cât de neapărată şi neîncunjurabilă, pe atât de firescă şi legitimă. Purtată de consciinţa împlinirei datoriei sale celei mai sfinte ea insaşî trebue se ia iniţiativa de a construi acea punte, care s’o lege cu toata sinceritatea de luptătorii cei probaţi şi cei încărunţiţi ai naţiunei, ca astfel să se implinescâ dorinţa Românilor de bine, şi se putem spera în adevăr în isbânda românismului. Dar nu mai puţină este îndatorirea ce o au în aceste momente grave bărbaţii noştri probaţi şi încercaţi în serviciul causei naţionale, cei ce văd şi cunosc relele, de care suferim, de a nu mai lăsa ca lucrurile în partidul nostru se merga cum va da Dumnedeu, împinse aici de unii aici de alţii, cari sub masca lui urmăresc mai mult scopuri laterale de a doua mână, uitând că adi stăm ca popor înaintea alternativei, de a purta nu p. Prea mult timp a trecut, fără ca toţi factorii partidului nostru se lucreze simultan împlinindu-şi deplin datoria naţională, care pretinde şi îndreptarea sau împedecarea răului odată cunoscut precum şi preîntâmpinarea periculelor, ce s’ar putea nasce pentru poporul nostru în viitor. Prea mult s’a lăsat în senul partidului nostru naţional varza în grija ţapilor şi a caprelor, fără ca să li se taie măcar o singură dată drumul la grădiniţă. Recunoscem, că multe am trebuit să le răbdăm, căci nu s’a putut altfel. De aici însă nu urmeză că am trebui să răbdăm toate, şi deci se resolvă de sine problema, ce revine luptătorilor pătrunşi de sfinţenia causei, şi junimei noastre. Fie ca anul ce vine să justifice speranţa nostră, ce nu a împlinit’o anul, de care ne despărţim, şi bătrâni şi tineri se se unască pentru a săvârşi cu succes opera emancipărei naţionale ! Revista poliţiei ! Cu numărul acesta intrăm într’un nou an de luptă şi stăruinţe pentru Isbânda causei sfinte, a neamului nostru. Anul, ce se încheie cu diua de azi a fost bogat în evenimente politice mari şi însemnate, hotărîtore chiar în viaţa popoarelor, şi în surprise şi mai mari nu numai în străinătate, ci şi în ţeră la noi. Nu vom face aici o reprivire asupra întîmplărilor anului ce cu diua de mâne va aparţine şi el vecîniciei, — căci cetitorii, cari au urmărit cu atenţiune desfăşurarea evenimentelor sunt în curent cu cele ce s’au petrecut atât în afară, cât şi înăuntru. Constatăm numai, că par’că nici odată ca iu unu, cetrese ni s’au vădut sforţări atât de mari din partea statelor şi naţiunilor pentru a pune temelii sigure libertăţii şi independenţei lor. Ce s’a făcut din partea nostră a Românilor dintre Tisa şi Carpaţi pentru a atinge ţinta luptelor noastre spre libertate naţională, nu vom arăta aici, ci ne mărginim a constata, că din partea celor dela putere fost’am noi Românii şi anul acesta prigoniţi şi nedreptăţiţi pe toate cărările şi cu toate mijloacele legiuite şi nelegiuite, încât el nu ne lasă decât amintiri dureroase. Fost’am bănuiţi de resvrăjitori şi pregătitori de revoluţii şi trimisu-s’au pe capul poporului nostru gendarrrh şi soldaţi numai şi numai pentru că aşa li-a plăcut unora din cei cari mereu caută cârtă şi zavistie cu luminarea. Ei la urmă tote s’au dovedit minciuni ticălose îndreptate în potriva onoarei şi bunului nume al poporului nostru. Ce va aduce anul viitor, vom vedea. ” * Situaţiunea politică internă continuă să fie din cele mai încurcate. Majestatea Sa monarchul a primit alaltăieri, joi, din nou în audienţă pe ministrul preşedinte Fejervary, care l-a raportat asupra situaţiunei. După scrrile din Viena, Fejervary şi-a continuat de astă-dată desfăşurarea proposiţiunilor sale, dar nu s’a adus nici o decisiune. Despre cestiunea unei împăcări între Coronă şi majoritatea coaliţionistă, ministrul a raportat numai în trecut. Bălţă cu un distins bărbat politic austriac, însuşi Fejervary a declarat, că ar pute face monarchului un raport în merit asupra încercărilor de împăciuire numai când s’ar afla oarecare lasă de descurcare. Pentru aşa ceva înse nu el, ci coaliţia este chemată. m