Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1906 (Anul 69, nr. 1-23)

1906-01-01 / nr. 1

ACI'X'XIIIx .uiu iâBîiaisîrylîîc-; si *i\m& iiîtufov, piata auto."■■ 30. 9asisori nefrancatift wa ** prima6c* .‘Umaaerxpte nu »« ratriasit- INSERATE ««» primesc la­­Wmlniatra?lu«s în Jro'fov si *«. urm­:ir- ;‘ i« RJSOUrii de ANUNȚURI : la Vlena: fr M. Dukes ITaih:., bmnsr. Augs&Jfd­d & Km­orte, uok­­c.a'A. c£eim‘i­iri Sohalek, A. Op­­ny,ik Nacini'., Anton Oppen­k. j-i Budapesta 3a A. V. Gold- Borger, ifikstein Berts­at, Leopold (TU Erzaebex-korca). PREȚUL IMSERTIUNILOR : o 9»~ do gtmoond pe o coloana IC Pani pentru o publicare. Fa­blicări mai dese după tarifă și învoială. — IBLECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. Anul LXIX. Brașov, Duminecă 1 (14) Ianuarie. 1906. fSuence ce. r.i SIBIU (Numér de X) u­min­ecă 1.) „aAzm» isse la Snare iji Ateamente pentru Ans.*­­Urgarit Pe un an 21 cor., p« sese luni 12 cor., pe trei luni 11 cor. W­rîi da Dumineci. 4 cor­, pe an. Patru Mânia şi streinatate. Pe an an 10 franci, pe şese Luni 20 fir., pe trei luni 10 fr. W­rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se pronumera la toate ofi­­ciele poştale din intru şi din afară şi în domi colectori. Aţionameitil ped­ra. Braso? Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, er­agi a I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. '*» Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi «inserţiunile sunt a se plăti înainte. La anul nou. Braşov, 31 Decemvrie v. In 31 Decemvrie 1904 am sa­lutat în colonele „Gazetei“ sosirea noului an cu speranţa, că parte mare din generaţia nostru tineră, prin pă­ţania ce o aşteptă şi de care nu va scăpa, va ajunge se înţelegă odată, că fără o legătură strînsă între bă­trâni şi tineri, fără o conclucrare a lor seriosă, sinceră şi însufleţită, nu poate fi luptă naţională, nu putem aş­tepta isbânda românismului. Prevederea despre păţania ce a aşteptat pe o parte a bărbaţilor din generaţia nostră tineră cu sentimente curate şi cu conştiinţă pentru na­ţiune, binele şi cinstea ei, s’a împli­nit. Ea fi­ destul de durerosă; şi deca totuşi ivar fi deschis ochii tinerimei noastre, ca se-şi cunoscă amăgirea şi se ’nţelegă datoria ce o are pentru viitor de a pregăti puntea, care s’o apropie şi s‘o lege strîns cu vechii luptători pentru românism şi eman­ciparea naţională, atunci ar trebui să desnădăjduim­ şi s’o privim de per­­dută pentru naţiune şi viitorul ei. Multe a suferit poporul român în cursul veacurilor. Intemplatu-s’au cu el lucruri ne mai audite şi ne mai pomenite. La acea pedepsă însă nu l’a condamnat sortea, ca să-şi renege firea, rumpendu-se legăturile dintre proprii sei fii, ca cei mai tineri se nu mai potă­­ înţelege pe părinţii, crescătorii şi dascălii lor şi se se simtă înstrăinaţi de ei! Nu, nicî­ odată nu se va pută în­străina junimea nostră de matca ei. Nici­ odată amăgirile timpului, fie cât de seducătoare, nu vor fi în stare să învenineze sentimentele şi cugetarea lum­inei noastre întru atât, ca uitân­­du-şi de datoria ei naţională, să fie însufleţită de idei şi aspiraţiuni, ce nu sunt şi nu pot fi ale poporului. Duş­manii neamului nostru, cari lucră cu premeditare şi cu sistem ca se sgu­­due în peptul tinerimei noastre iubirea şi mândria faţă cu naţiunea ei şi se slăbăscă interesul şi dorul ei pentru limba şi cultura română, se opintesc în zadar, căci nu vor pută nici­odată rumpe legile firei, nu vor pută stinge focul sacru ce încălfiesce inima jani­mei române. Iubirea şi credinţa cătră naţiune însă nu eschide, ca tinerimea nostră se fie vremelnic în neclar, ba chiar dusă în rătăcire asupra marilor pro­bleme naţionale ale poporului şi să fie înfluinţată mai mult sau mai puţin de curente, ce se ivesc în sinul poporu­lui, curente, ce pot fi adese­ori stri­­căciose causei lui. Orî­ cum am lua lucrul, trebue să recunoscem, că aceste înrîurinţe au stricat mult tinerimei nostre şi au făcut’o, cum am dice, bătrână înainte de vreme. Neajunsurile, cu cari a avut să se lupte naţiunea nostră s’au res­­frânt şi asupra ei. Cu adevărată spaimă şi conster­nare redurăm în anii din urmă, cum într’o parte a tinerimei nóastre a în­ceput se se propage idea, că esistenţa nostră naţională s’ar pută mai uşor asigura şi stăruinţele nóastre naţionale ar pută avă mai mult succes, deca am păşi pe calea diplomatisării, a po­liticei ce ’şi întorce mantaua după vânt, şi a învoeiilor. Bărbaţi din generaţia nostră tî­­nără au fost, cari pentru prima oră au început, a propovădui astfel de idei de oportunitate, sub cuvânt, că nu trebue să lăsăm să ne încurce formele şi teoriile, ci să fim practici şi vicleni şi să ne folosim de ori­ce apucătură spre a ne uşura lupta, fără a mai cerceta, dăcă acesta poate fi folositor şi iertat din punctul de ve­dere al programului naţional şi al vadei şi cinstei noastre naţionale. Au fost momente în decursul a­­cestui an, când ni­ s’a părut lumea cu­­ totul intorsă. Vedurăm adecă tineri­i de-ai noştri luând rolul oamenilor încă- I­runţiţi, desamăgiţi şi desgustaţi de esperienţăle triste şi de amărăciunile vieţii, îi vedurăm lucrând şi vorbind cătră popor ca nisce desnădăjduiţî, cari după­ ce şî-au pierdut corăbiile, nu mai au altă aspiraţiune, de cât aşi asigura pânea de toate dilele şi alte trebuinţe ce „se pot împlini“. Am a­­udit din gura multor fruntaşi, cari cu fală se dau de conducători ai ti­nerei noastre generaţiunî, asigurând, că toate la câte s’a gândit şi câte a dorit poporul nostru pănă acum sunt nisce visuri nerealisabile, că cei ce şi-au vărsat sângele pe vremile lui Horia şi Iancu au fost niste visă­tori şi omeni nepractici, căci n’au cunoscut regulele parlamentarismului ung­ureşti, şi ce se­ pote şi ce nu poate dobândi cu ajutorul acestui par­lamentarism. Am audit de la un deputat ro­mân, care asemenea vrea se fie classat încă între cei din generaţia mai tî­­nără, că s’ar cere se ne înfrânăm iu­birea de neam, ca astfel se putem cădâ la învoială mai uşor cu adver­sarii seculari ai naţiunei noastre. L’am vădut pe acest deputat vorbind astfel în dietă şi ne-am cu­tremurat de sfaturile practice ale „noului curent“ ce-l representa el cu soţii săi, dar n’am vădut să se fi ri­dicat din sinul generaţiei tinere con­tra unui astfel de limbagiu­ şi să-l fi condamnat cum se cuvine, decât numai pe unul singur, care în coloa­­nele fetei noastre a salvat onoarea ti­nerimei române pentru timpurile vii­­toare. Dar am esperiat în decursul anu­lui 1905 ceva şi mai dureros. Am văzut pe întrega ceată a noilor de­putaţi, aleşi la iniţiativa conferenţei dela 10 Ianuarie, închinând steagul partidului naţional şi grupând­u-se sub flamura legilor unguresci dela 1848 şi 1867/8. Unde a fost junimea nostră când s’a făcut acest mare afront naţiunei noastre, desavuându-se în faţa adver­sarilor ei instiinţele şi aspiraţiunile ce de secol­ ni­ le-au lăsat moştenire cu limbă de morte strămoşii noştri căduţî pe câmpul de onoare în lupta pentru mântuirea poporului lor? Deci nu am sei şi am chibzui, că în mijlocul confusiunei celei mari, ce s’a produs între noi Românii din­­ causă că partidul nostru naţional a rămas un şir lung de ani de fapt , fără conducere, lăsat pradă uneltiri­lor şi persecuţiunilor vrăşmaşe, ar­ trebui să desperăm în viitorul nostru, care atârnă în cea mai mare parte de la sentimentele şi idealurile ce însu­fleţesc junimea nostră. Junimea fără idealuri este cît, pădurea fără de arbori. Pustiul cuprinde inima şi creerii ei. Nu se poate Închipui un popor luptând cu t­rie pentru libertatea şi drepturile t­ale, fără ca junimea lui să fie în pri­mele şiruri ale luptătorilor, purtată de însufleţirea şi de curagiul ce o face să braveze ori­ce pericol, fără a­ se mai gândi la urmări şi a cum­păni dacă este bine să se espună, ori că este mai cuminte să-şi păzască pielea. Causa emancipării unui popor ar fi dinainte pierdută, decă junimea lui s’ar întrece în a fi precaută, cu multe reserve şi cât mai „practică“, adecă în limbagiul neînflorit, laşă, şi iaide numai ar da faţă cu inimicul ar începe a trata cu el de învoială !*4îi a diplomatisa, cum se dice în limba modernă alesă. Nu, repeţim, nu se poate ca sen­timentele tinerimei noastre să fie mo­lipsite de o astfel de bolă. Deci cu toate astea nu-i aud­im­ glasul, acolo unde cu trup şi suflet ar trebui să protesteze, causa principală este, că în confusiunea şi neorientarea ce domnesce în întreg partidul nostru, ea nu-şi poate da seama nu destul de ceea ce se petrece, nu poate pătrunde încă în deajuns legătura dintre pre­sent şi trecut, căci de două decenii mai bine junimea nostră este adă­­de-o mare .nunte a c­riftrhaţilor noştri conducători biserican! şi lu­men! şi de o mare parte a­­fiarelor române cu idei, păreri şi sfaturi po­litice, ce numai priinciose nu pot fi naţionalismului român, care este şi trebue să fie motorul de căpetenie al faptelor şi luptelor nu numai ale ju­nim­ei, ci ale întregului popor. E timpul ca junimea nostră să se desmetecască odată din buimăcula , care au aruncat-o stările conduse in sînul partidului nostru naţional şi să-şi caute cu totă hotărîrea şi se afle legătura cu trecutul nostru istoric, legătură pe cât de neapărată şi ne­­încunjurabilă, pe atât de firescă şi le­gitimă. Purtată de consciinţa împli­­nirei datoriei sale celei mai sfinte ea insaşî trebue se ia iniţiativa de a con­strui acea punte, care s’o lege cu toata sinceritatea de luptătorii cei probaţi şi cei încărunţiţi ai naţiunei, ca ast­­fel să se implinescâ dorinţa Români­lor de bine, şi se putem spera în a­­devăr în isbânda românismului. Dar nu mai puţină este îndato­rirea ce o au în aceste momente grave bărbaţii noştri probaţi şi încercaţi în serviciul causei naţionale, cei­ ce văd şi cunosc relele, de care suferim, de a nu mai lăsa ca lucrurile în parti­dul nostru se merga cum va da Dum­­nedeu, împinse aici de unii aici de alţii, cari sub masca lui urmăresc mai mult scopuri laterale de a doua mână, ui­tând că adi stăm ca popor înaintea alternativei, de a p­urt­a nu p. Prea mult timp a trecut, fără ca toţi factorii partidului nostru se lu­creze simultan împlinindu-şi deplin datoria naţională, care pretinde şi îndreptarea sau împedecarea răului odată cunoscut precum şi preîntâm­pinarea periculelor, ce s’ar putea nasce pentru poporul nostru în viitor. Prea mult s’a lăsat în senul partidului nostru naţional varza în grija ţapilor şi a caprelor, fără ca să li­ se taie măcar o singură dată drumul la gră­diniţă. Recunoscem, că multe am tre­buit să le răbdăm, căci nu s’a putut altfel. De aici însă nu urmeză că am trebui să răbdăm toate, şi deci se re­­solvă de sine problema, ce revine luptătorilor pătrunşi de sfinţenia ca­usei, şi junimei noastre. Fie ca anul ce vine să justifice speranţa nostră, ce nu a împlinit’o anul, de care ne despărţim, şi bătrâni şi tineri se se unască pentru a să­vârşi cu succes opera em­ancipărei na­ţionale ! Revista poliţiei ! Cu numărul acesta intrăm într’un­­ nou an de luptă şi stăruinţe pentru I­­sbânda causei sfinte, a neamului nos­tru. Anul, ce se încheie cu diua de azi a fost bogat în evenimente politice mari şi însemnate, hotărîtore chiar în viaţa popoarelor, şi în surprise şi mai mari nu numai în străinătate, ci şi în ţeră la noi. Nu vom face aici o reprivire asupra întîmplărilor anului ce cu diua de mâne va aparţine şi el vecîniciei, — căci cetitorii, cari au urmărit cu atenţiune desfăşurarea eve­nimentelor sunt în curent cu cele ce s’au petrecut atât în afară, cât şi înă­untru. Constatăm numai, că par’că nici odată ca iu unu, ce­­trese n­i s’au vădut sforţări atât de mari din partea statelor şi naţiunilor pentru a pune temelii sigure libertăţii şi inde­pendenţei lor. Ce s’a făcut din partea nostră a Românilor dintre Tisa şi Carpaţi pentru a atinge ţinta lupte­lor noastre spre libertate naţională, nu vom arăta aici, ci ne mărginim a con­stata, că din partea celor dela putere fost’am noi Românii şi anul acesta pri­goniţi şi nedreptăţiţi pe toate cărările şi cu toate mijloacele legiuite şi nele­giuite, încât el nu ne lasă decât amin­tiri dureroase. Fost’am bănuiţi de resvră­­jitori şi pregătitori de revoluţii şi tri­­m­isu-s’au pe capul poporului nostru gendarrrh şi soldaţi numai şi numai pentru­ că aşa li-a plăcut unora din cei cari mereu caută cârtă şi zavis­tie cu luminarea. Ei la urmă tote s’au dovedit minciuni ticălose îndrep­tate în potriva onoarei şi bunului nu­me al poporului nostru. Ce va aduce anul viitor, vom vedea. ” * Situaţiunea politică internă con­tinuă să fie din cele mai încurcate. Majestatea Sa monarchul a primit alal­tăieri, joi, din nou în audienţă pe ministrul preşedinte Fejervary, care l-a raportat asupra situaţiunei. După scrrile din Viena, Fejervary şi-a con­tinuat de astă-dată desfăşurarea pro­­posiţiunilor sale, dar nu s’a adus nici o decisiune. Despre cestiunea unei împăcări între Coronă şi majoritatea coaliţionistă, ministrul a raportat nu­mai în trecut. Bălţă cu un distins băr­bat politic austriac, însuşi Fejervary a declarat, că ar pute face monar­­chului un raport în merit asupra în­cercărilor de împăciuire numai când s’ar afla oare­care lasă de descurcare. Pentru aşa ceva înse nu el, ci coa­liţia este chemată. m

Next