Gazeta Transilvaniei, martie 1906 (Anul 69, nr. 47-72)

1906-03-01 / nr. 47

„In numele libertăţii universale“. (a) De o lungă serie de ani pro­cesele politice împotriva Românilor şi a organelor de publicitate dela noi s’au ţinut lanţ. Ar fi interesantă o o dare de sema amănunţită: câte procese politice s’au intentat de 36 ani încoce în contra Românilor, ce sume au înghiţit amendele în bani­ şi cheltuielile de proces impuse lor şi câţi Români au trebuit să şufere pân acum în închisorile unguresce. Nici un moment nu se poate semnala în seria acesta de ani, în care să fi putut zice, că închisorile de stat şi chiar şi temniţele ordinare nu găzduesc pe câte­va din victimele române ale şovinismului dela putere. „Aţîţare contra naţiunei maghiare“, aşa era cualificată crima lor, şi gona împotriva „aţîţătorilor“ nu s’a curmat încă. Dovadă exemplele recente dela diferitele curţi cu juraţi şi în special sentinţa grea confirmată în ultima instanţă înainte de asta cu câte­va­­jile, faţă cu nisce confraţi ai noştri din Lugoşin­. In tot timpul acestei gene contra diarelor române, nu s’a audit o sin­gură voce din tabăra Maghiarilor, nici un fi­­ar maghiar nu şî-a ridicat glasul să protesteze şi să ceră dela cei de la putere respectarea opiniei adverse. Nimeni dintre Maghiari nu şi-a adus aminte de libertatea pressei, care ar fi să fie o comoră comuna a lumei civilisate şi prin urmare ori de câte ori este ameninţată şi suprimată, tre­­bue să provoce o adevărată revoltă fără deosebire de naţiune, limbă şi opiniuni politice. Pressa maghiară nu numai că n’a făcut ceea­ ce trebuia să facă, dar a făcut tocmai contrarul. De câte-ori procurorul, la ordin mai înalt, urmăria pe câte un diar român şi de câte-ori verdictul, tot­d’auna afirmativ, al cur­ţilor cu juraţi arunca în inchisoare pe­­ câte un diarist român, se ridica o adevărată orgie de aplause la adresa procurorilor şi juraţilor „patriotici“, I­ar condamnatul era acoperit de opro- I bunul scribilor ca „trădător de patrie“, I vrednic de eliminat ca un lepros de pe teritoriul udat de cele patru fluvii. In privinţa aceasta ziarele din Bu­dapesta erau întrecute de fiţuicele din oraşele de prin ţinuturile românesc­, în frunte cu „Arad és vidéke“ şi al­tele de teapa lui din Ardeal, Bănat, Sătmar şi de pe Crişuri. Când vnse utopiile coaliţiunei au început să bombardeze ceriul, şi după un vis frumos visat în starea nar­cotică provocată de haşiş-ul şovinis­mului — a urmat epoca de desme­­tecire,­­organele de publicitate ma­ghiare s’au trezit la realitate şi au­­ început să capete avertismente, că­­ pe globul maghiar nu s’a înfiinţat i incă Republica. Va să­dică trebue să­­ ţină şi ele seama, că trăind într’un­­ stat monarchic, acest stat are în frunte un şef, a cărei persona este inviolabilă. Guvernul a început să ajungă la convingerea, că nu mai poate tolera campania antidinastică a diarelor ma-­i gh­iare şi odată cu acesta s’a început­­ şi acţiunea procurorilor. Paragrafii­­ „aţîţării“ şi ai „crimeni laesae“­ au în­­­­ceput să li­ se pună în vedere (jiare- I lor răsfăţate şi s’a produs o mare­­ consternaţie. întâmplarea a făcut să ne ajungă­­ în mână un număr dintr’o fiţuică din­­ Arad, pururea în tabăra celor ce a- I plaudau procesele de pressa intentate­­ diarelor române, un număr, în care acest diar în cuvinte amare se jălu­­esce de „prigonirile“ îndreptate con­tra lui. „Arad és vidéke“ se numesce i acesta fiţuică şi este caracteristic, că I în lamentaţiuniie sale a ajuns pănă I a-şi aduce aminte chiar şi de „liber­­t­­atea universală“, în numele căreia­­ protesteaza împotriva proceselor de pressă. „Nu numai din interes coali­­ţionist de colore naţională, ci „în numele libertăţii universale“ protes­tăm contra proceselor politice“. Aşa vnn­ psce acum „Arad és Vidéke.“ Şi spre a-şi sprijini şi mai bine tesa, foia maghiară din Arad citez şi cuvintele deputatului Heine, rostite de curând în parlamentul german, cu­vinte în care acel deputat spune, că în procesele politice convingerea şade pe banca acusaţilor, ol în scaunul ju­decătoresc şade aproape totdeauna o convingere adversă politică, împreju­rarea aceasta face, ca ori­ce sentință politică să fie imorală. De aceea, fiind­că procesele politice urmăresc scopul josnic de a suprima pe adversarul politic, ori cine portă interesul justi­ției trebue să reclame luarea de la ordinea zilei a ori­ce proces politic, căci ori­ce proces politic este moartea justiţiei. Scriitorul de la „Arad és vidéke“ însă, care acum scie să protesteze atât de energic in numele „libertăţii universale" şi să citeze atât de fidel enunciaţiunile deputatului german, n’ar fi avut nevoie să aştepte trei­­zeci de ani şi n’ar fi trebuit să mear­­gă la Berlin, pentru a căuta sprijin pentru o teorie justă; el ar fi putut să gasească de mult şi chiar aici la noi elementele necesare pentru con­struirea acelei teorii. In condiţiunile sciute însă pro­testarea în numele „libertăţii univer­sale" face mai mult un efect comic. * I FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Ghiuleaua de la Wagram. De Edouard Gachot. (F i n e.) Generalul austriac Nordman, pe care archiducele Carol îl trimise spre a opri armata francesă, luă o secţiune de arti­lerie compusă din cei mai buni ţintaşi. De­­oarere­ce era de părere, că numai moartea lui Napoleon ar putea să salveze Austria ameninţată de o prăbuşire, generalul căuta să ajungă pe împăratul. Înaintea locali­tăţii Essling apăru trăsura lui Massena, la pas, şi el nu se îndoi, că împăratul se află in ca. El strigă pe Gerder, pe cel mai bun tunar al său, şi arătându-i trăsura di­ne: — Vei fi acel echipagiu ? — Da, Escelenţă. — Poţi să-l nimeresc­ la o distanţă oare­care ? — La 400 de paşi. — Bate tunul până acolo? — Ghiuleaua va găuri dosul trăsurei şi de sigur că va ucide persoana, care se află întrânsa. — Ai o ghiulea deosebită? — Da, Escelenţă, un glonţ cu un vârf ascuţit, care poate mătura o serie întregă de oameni, deoarece porţiunea de iarbă de puşcă este duplă. Nordman îi arătă vârful de la Le­henberg. — Aşădă-te pe acestă colină, crucea Maria Teresia și o sută de Louisdorf te vor răsplăti, dăcă vei fi omorât pe acest Bonaparte de pe insula Corsica, adause el cu dispreț. Escortat de dragon­, tunul lui Gerder fu­ dus pe o colină și îndreptat spre țintă. Tunarul ținti repede, așteptă apoi ca vân­tul să risipească nourii groși de orba de pușcă produși de infanterie, și ținti fitilul aprins la capsă. — Bum ! urlă gura cea negră. Nordman veijii prin ochian, că trăsura este sfărîmată la mijloc. El vădii pe cei doi poștalion! cădend jos, fără ca caii de la echipagiu să se mișce. El nu mai pută de bucurie la idea, că a ucis pe Napoleon. In acest moment Lassale să repedi cu 15 escadroane asupra corpului său şi-l sili să fugă spre nord, unde archiducele îl puse din nou în faţa lui Oudvist, care ameninţa satul Wagram. Un căpitan de dragon! ridică ghiuleaua trasă de Gerder şi ceti inscripţia gravată în învălitărea de oţel : »Fabrica Raab — turnată pentru Napoleon«. — Să trimitem printr’un sergent­ul a­­­or acostă ghiulea împăratului, zise ofi­țerul, deoarece a fost destinată pentru dân­sul. Dar mai întâi, trebue să comunicăm acesta lui Massena. * * îfc La ora 3 după at­iadl surele lumina o baie de sânge. Armata italiană, care se lupta sub stindardul frances, era obosită. Bernadotte se retrăgea, Davoust nu îna­inta. Centru! rămase fără puteri în fața masselor dușmane, cari erau postate la țărmul rîului Kussbach. S'ar fi putut întră în Wagram numai după soforțărî supra­omenesc­, dăcă s’ar fi respins cavaleria aus­triacă, 20.000 de oameni, sub comanda prin­cipelui Liechtenstein.. Deodată îi veni lui Napoleon o ideiă. El chemă pe Dronot și-i ordona se for­meze o baterie mare. La ora 4 erau așe­zate 90 de tunuri în semicerc, la drăpta , de Adlerklau. In punctul de mijloc împă­­­ ratul dirigia focul, care fu­ îndreptat asupra­­ cavaleriei austriace, pănă când vădii că se apropie in marș o colona de infanterie forte lată și dusă, îndreptându­-se asupra­­ tunurilor. In acest moment un subofițer îi predă ghiuleaua, care îi era destinată la Essiing. — Sire, d-1 mareşal Massena, ducele de Bivoli, anunță M. Vestré, că di fisiunea Boudet a recucerit Gross-Aspern și Esee-I iența Sa trimite acestă ghiulea, care i-a I sfărîmat trăsura. Deși ora era seriosă, Napoleon începu­ i totuși să rîdă. • — Ah, bravii soldați, se gândesc încă mereu la mine, dar nu trebue să îe țin proprietatea lor. Trebue să li-o trimitem imediat înapoi, măcar din politeță. Se se­­ mesere ghiuleaua. Și se dădu răspunsul. — Sire, ghiuleaua se potrivesce în­­j tr im tun de calibru 12. — Bine. Scumpul meu Dronot, adu-țî­­ aminte acum pentr’un moment, că odi- I ni oră ai fost artilerist. Încarcă acest tun. j­­— Da este un tun al gardei. Împăratul descăleca, și privi cum se ANUL LXIX. ■ MzzTA.“ iese in ac­oare fg Aionameite tsan­s AnsiiD-nMsru Pe un an 24 cor., pe şese luni 13 cor., pe trei l­inî 6 cor. K­ rlI da Duminecă 4 por. te ea. Mim România şi străin­ătate. Pe un an 40 frânei, pe şese luni 20 fri. p© trei luni 10 îri K­ril de Dumb­esi 8 fr. pe an. Se prenumără la tót® ofi­­cicle poştale din intru şi din afară şi la d-mi colectori. Ahcuamem S­peatin Binar Adm­inistraţnimm, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.­ Pe un an 20 cor., pe sese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dinul în casa: Pe un an 24 cor., pe sase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un eseui­­plar 10 bani. — At&t abona­mentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. SEDACTIUÎTEA, ittHiitnUinei și TidobiIi Brsișov, pi&ta mare nr. 30. $&dsp7l TioiTancRto xm a® primesc. Sia&tt8©rrpt© nu a« yofcmsiL. INSERATE i* primesc Ir Adwinitrr&tîar.e tu Breşev şi la oxmatord­e BIROURI de AHUNŢURI: te Viaţii: la M. Duke« N&cht.. iSTxur. Augenfeld & Emeric Lee­­ner., ELeinrich Sehalek, A. Op­­polik Nacht'., Anton Oppen­k. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Siketein Bemet, Zolin Leopold (TO Er­zs­eb­et- körut). PREŢUL ÎNSERŢIUMILOR : o se­­do ^tr'.raîond pe o ep­ena 10 bani pentru o publicare. Pa­­bHo&ni mai den» după tarifa $i ta.voia.h­U — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 47. Braşov, Miercuri ! (14) Martie, 1­906 Congregaţia comitatului Braşov. Braşov, 12 Martie n. Azil s’a ţinut în sala dela »Sfat« a­­dunarea generală extraordinară a repre­­sentanţei comitatului Braşov sub preşe­dinta d-lui Jişpan. Dr. George Székely. După­ ce a deschis şedinţa, presiden­tul Dr. Székely a numit, verificatori ai pro­cesului verbal pe Dr. B­reţianu, S. Hel­­wig şi Iuliu Moor. Comunică apoi, că de la ultima adu­nare generală ordinară încoce au decedat următorii membrii ai representanţei: K. Resch, Octavian Sorescu şi A. Ferenczy. Propune a se eterniza memoria celor de­­cedaţi în procesul verbal. Adunarea pri­­mesce propunerea. După acesta fişpanul numesce procu­ror superior (protofiscal) onorar al comi­tatului pe Dr. Ignatz Weiss advocat. Presidentul îşi esprimă părerea de rău, că situaţitinea politică s’a agravat. Starea în afară de lege, precum şi resis­­tenţa funcţionarilor municipali continuă. Constată, că în cealaltă parte a monar­­chiei se plătesc dările şi se face recruta­rea regulat, în Ungaria însă nu, ceea ce face ca situaţia să devină tot mai rea. Accentuăză apoi fişpanul cu bucurie că mersul regulat al administraţiei comitatu­lui Braşov n’a fost turburat; doresce, ca şi în viitor representanţii comitatensî să nu caute contrastele dintre ei, ci să caute a lucra în comună înţelegere. Dr. Szekely comunică in fine, că Maj. Sa a distins pe vicespanul Dr. Frideric Jekel, conferindu-i titlul de consilier regesc, ei pe primarul oraşului nostru Francisc Viemesch, confe­­rindu-i crucea de cavaler al ordinului Francisc Iosif, ceea­ ce adunarea ia la cu­­noscinţă cu urări caldurose. Advocatul Dr. Ignatz Weisz depune apoi jurământul de protofiscal. După primul punct al ordinei dilei rescriptele relative la numirea de consuli, advocatul Când Adam propune să se des­­bată acum punctul 108, care privesc© scri­sorile şi curendele sosite dela diferitele municipii. Se primesce. Vicespanul Dr. Jekel face un raport sumar asupra cuprinsului ,adreselor şi re­­presentaţiunilor sosite dela celelalte juris­­dicţiunî,« cari se referă la organisarea re­­sistenţei naţionale; la tratatele cu statele din afară; la numirea guvernului Fejer­­vary; la amânările dietei, la susţinerea constituţiei în integritatea ei; la limba de comandă maghiară şi la chemarea reser­­viştilor de întregire. După acesta d-l vicespan cetesce în limba maghiară şi apoi în cea germană proiectul de resoluţiune, pe care ii pro­pune comisiunea permanentă cu privire la aceste adrese şi representaţiuni, or procu­rorul comit. Dr. E. Meţianu cetesce acest proiect de resoluțiune și în limba ro­mână.

Next