Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)
1906-07-01 / nr. 144
3EDAUTITOEA, ittiiMnn ii TiDomfit Braşov,piaţa mare nr. 30. $ori*oii nefraneate cu sa primeic. Mtuau sisnpto nu a» ieiBait. INSERATE ■« pnmoaa ia AainlnUtratttin« In Braşov ;i la următorie BIROURI de AKURTURI. In Visits: la M. Duke» Kashi.,Sus. Aiiiîenfsld & Eineke Lesne”., Heinrich Schai&k. A. Oppenik Nackf., Anton Oppelik. Ichtsdaussta In A. V. Spidberger, Ekstein Bernat, Iulie Leopold {VillErisebalkSrut). PREȚUL INSERTIUNILOR : o serie farinona pe o polonă 10 baci pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și Învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o sortă 20 bani „3AZSTA“ iese îa fiecare iţi Aconamente pentru Austro-Uasarit ie un ac 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an al frânei, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rlI de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu 3.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 20 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 3 cor. — Un esemplar 19 bani. — Atât abonamentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 144.—anul LXIX. Kasev, Vineri-Sâmbătă 1 (14) Iulie 1906. (Număr de Duminecă 27.) X> V. V - . • * • y . •; ^oU abonam^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie st. v. 1906 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 4 coroane, pe şese luni 2 coroane Abonarea se poate face mai ușor prin mandate poștale. ADMINISTRAŢIUNEA. XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX~)<XXXXXXX încheierea desbaîerei adresei. Alaltăerî, în 11 Iulie st. nou, s’a încheiat în camera ungară discuţiunea asupra proiectelor de adresă, al majorităţii şi al minorităţii. Se screa diftă va fi primit cel dintâiu şi că pentru cel din urmă nu vor vota decât cei ce l’au subscris. Cu toate acestea, un mare interes au oferit vorbirile ţinute de către deputaţii naţionalişti pentru proiectul lor, precum şi răspunsurile, ce le-au primit din partea vorbitorilor majorităţii şi a guvernului, cari, firesc, au luat în apărare adresa propusă, de coaliţie. Cetitorii noştri cunosc proiectul de adresă al deputaţilor naţionalişti, pe care l’ara publicat textual azi săptămână. Redactat într’un stil ridicat, tălmăcind pe ici pe colo vederi înalte relativ la viaţa de stat, la caracterul poliglot al acestuia, la garanţiile necesare desvoltării individualităţilor etnice, la „exigenţa unei politice de stat, care se îmbrăţişeze deopotrivă cerinţele integrităţii teritoriale şi de stat a Ungariei şi condiţiunile de viaţă naţională a popoarelor ei“, acest proiect de adresă se deosebesce, cum am mai dis, favorabil în mai multe privinţe de proiectul de adresă, ce fusese înaintat dietei în vara anului trecut de cei dece deputaţi, cari formau clubul naţionalist de atunci. încolo, cum a declarat însuşi presentatorul adresei naţionaliste Dr. Mihail Polit, în vorbirea sa de încheiere, amintitul proiect de adresă e ţinut în spirit împăciutor, e moderat şi patriotic. Acesta n’a împedecat întru nimic, ca adresa minorităţii să fie aspru, ba ici colo cu vehemenţă şi patimă combătută de vorbitorii unguri. Toţi şi-au dat părerea, că adresa naţionalistă nu numai că a fost de prisos, dar că a fost chiar stricăciosă pentru buna pace şi înţelegere dintre coaliţie şi naţionalităţi, pe care guvernul de azi doresce s- o pot dobândi cât mai ieftin şi fără de jertfă din parte-i. Găsim ce e drept în întroducerrea adresei naţionaliste un pasagiu, în care se dă espresiune speranţei, că naţionalităţile vor putea saluta în convocarea prea graţiosă a parlamentului de faţă „florile unui viitor mai senin şi ale unei ere nouă mai binefacătore“. Dar aceasta speranţă se bazează, cum reiese din cuprinsul adresei, numai pe speranţa, că lărgirea dreptului electoral şi extinderea lui asupra întregei poporaţiuni a statului, atât de mult dorite de Majestatea Sa, vor afla în fine o resolvare dreaptă şi favorabilă progresului tuturor popoarelor ţării. Pan’ la aceasta resolvare este încă un drum lung de străbătut şi şi atunci, o scie fiecare din deputaţii naţionalişti forte bine — numai ca prin minune s’ar pute ajunge la un resultat satisfăcător, după ce e aşa de slabă, ca să "indicem chiar deşartă aşteptarea, ca majoritatea de adi, care va decide asupra reformei electorale, să-şi schimbe sentimentele şi cugetele ei. In aceasta privinţă s’a pronunţat destul de lămurit ministrul-preşedinte Wekerle, care în răspunsul, ce l’a dat deputaţilor naţionalişti, a declarat de repeţite ori, că guvernul va avă în primul rând în vedere apărarea ideii de stat şi a intereselor maghiare. Se înţelege, că atunci nu va rămâne nimic pentru interesele de viaţă ale naţionalităţilor, decât asigurările forte îndoiose ale aceluiaş ministru-preşedinte şi a celorlalţi fruntaşi ai coaliţiei, că ei nu tind la maghiarizarea nostră, nu voesc să ne atace limba şi să ne stingă de pe faţa pământului. Bine a zis un deputat slovac, că asigurările de felul acesta le-au făcut bărbaţii de stat unguri tot numai pe hârtie. Pe hârtie au şi rămas tote, dimpreună cu faimosa lege de naţionalitate. S’a plâns Wekerle, că deputaţii naţionalişti, cari au întempinat din partea guvernului coaliţiei numai prevenire şi bunăvoinţă, vin acum cu invective şi ameninţări. Deca nu vrea să-i recunoscă ca partid politic, atunci motivul principal este, că nu ar cunoasce programul lor politic. (Polit ’îl întrerupe dicend : Totă Europa îl cunoasce, numai d-voastre nu-i cunosceţi!) Ca să dovedească, că programul deputaţilor naţionalişti nu ar fi hotărît şi clar, Wekerle s’a provocat la o afirmare a deputatului Iuliu Maniu, care vrend, să arate, că la redactarea proiectului de adresă s’a ţinut seama mai mult de relaţiunile şi împrejurările date, a zis, că din cauza aceasta deputații naționalişti n'au cerut tot, ceea ce ar fi fost datoria lor secera, cum e postulatul din punctul intaiu al programului național român relativ la autonomia Ardealului. De ce să mai lungim însă zadarnic vorba: Wekerle vrea înțelegerea cu naţionalităţile, dar pretinde ca aceste să se supună mai întâii necondiţionat dictatului maghiar. O astfel de înţelegere n’a fost cu putinţă până acuma. Cum va fi ea cu putinţă în veacul al douăzecilea? Desbaterea adresei în camera ungară a durat nouă zile şi deputaţii naţionalişti au luat cuvântul, arătând rând pe rând nedreptăţile, cărora sunt expuşi locuitorii ro -maghiari din partea stăpânirei. S’au sculat, ce e drept, şi dintre deputaţii koşutiştî, încercându-se a restrânge argumentele lor. Oratorii koşutiştî însă tot mereu călăriau pe frazele lor bine cunoscute despre statul maghiar unitar, în care cu tota era nouă, nu se deosebesc de loc de Banffy şi de ceilalţi tovarăşi ai lui. Discursurile deputaţilor naţionalişti adesea au fost întrerupte de coaliţionişti, dar şi când vorbiau aceştia, naţionaliştii nu le rămâneau datori. Este remarcabilă prin sălbătăcia sa o întrerupere a deputatului Markos Gyula, care pe când vorbia deputatul Dr. Al. Vaida- Voevod, a strigat cătră dânsul: »D-ta n’ai să scapi de ștreang«. Adevărat, că preşedintele l’a probozit pe Markos pentru acestă întrerupere, ea însă nu s’a putut şterge şi va rămâne ca o pată pentru totd’auna pentru voinicosul deputat, mai ales că Markos, fiind popă catolic, prin asemenea cuvinte n’a dat de loc dovada, că săle se vorbescă după preceptele evangelice. I-a şi spus’o Dr. Vaida numai decât, răspunzându-i: »Asta este iubirea deaproape- l ui din gura unui popă catolic!« In şedinţa de la 6 Iulie, Vineri, a luat cuvîntul Milan Hodzsa (slovac), scărmânând straşnic discursul jupânului Visontai Soma, care vorbise de pietenia sârbo-maghiară. Da, (zice Hodzsa, d-vostră căutaţi prietenia Sârbilor la Belgrad, a Cehilor la Braga, şi a multor naţiuni mari şi mici, până şi prietenia japonezilor, cărora le-aţî trimis nu de mult o sabie, numai prietenia popoarelor cu cari trăiţi în aceeaşi ţară nu o căutaţi. Hodzsa a mai spus, că ţăranii slovaci de multe ori îşî pierd procesele numai fiindcă judecătorii nu sciu slovăcesce. La vorba asta au sărit înţepaţi câţîva koşutişti, strigând, că Slovacii trebue să înveţe unguresce. Tot în şedinţa de Vineri, 6 .Iulie, a luat cuvântul deputatul român Ştefan Petrovici, care îşî esprimă mirarea asupra nouei formaţiunî a coaliţiunei, între cari cu deosebire că partidul poporal astădî sprijinesce pe Wekerle, cel ce a adus căsătoria civilă şi legile bisericesc!. O sută şi o miie de sunt pricinile — dice d-1 Petrovici — pentru cari nu putem ave încredere în guvern. Ce însemneză în adresa majorităţii cuvintele în cari se spune, că guvernul îşî va da silinţa prin şcoli a sprijini direcţia naţională? Asta nu însemneză alta, decât că de acum înainte vor maghiarisa şi mai mult scuiele. »Suntem în ţăra ungurescă« strigă deputatul săcuiu Nagy. »Da, acolo suntem — dise Petrovici — dar țara ungurâscă este o țară poliglotă și e o mare nedreptate, când statul vrea să ne ia comoara noastră cea scumpă, naționalitatea {Voci: Mergeți în România!) Ba noi dăți, n’om merge, căci țera nostra aici este, ori vă place d-vastră ori nu ! D-l Petrovici spune, că a avut prilegiu a vorbi cu Români bătrâni, cari la 48 au luptat în rîndurile honvedilor. De ce aţi luptat acolo? i-a întrebat el. Fiindcă credeam că luptăm şi pentru libertatea nostră. Dar acum aţî merge cu honvedii? Ba nu, zău, pentru că ne-am înşelat odată. In şedinţa de la 7 Iulie. Sâmbătă, a vorbit slovacul Matia Bella, care a spus între altele că Saşii din Ardeal au mai multe drepturi, ceea ce a confirmat şi d-l Dr. Aurel Vlad într’o întrerupere, spunând, că la Saşi se execută legea naţionalităţilor. Tot în şedinţa aceasta a interpelat guvernul Dr. Aurel Vlad, întrebând, că din ce bani s’au plătit lefurile funcţionarilor angajaţi sub guvernul Fejervary, la ceea ce ministrul preşedinte Wekerle a răspuns, că el nu stie, asta-i treaba lui Fejervary. Deputatul Halasz Lajos a interpelat pe ministrul de culte în chestia unui discurs al consilierului ministerial baronul Barkocsy, care a spus într’o adunare, că în şcolile din Ungaria trebue dată copiilor o crescere în spirit creştinesc. In acest discurs el vede o ameninţare a libertăţii confesionale. Interpelaţia lui Halász, care nu se scie de când purta acest nume, a provocat o furtună chiar şi printre deputaţii coaliţionişti, cari au strigat indignaţi: »Ce, dar nu suntem în ţară creştină?« Apponyi, ministrul de culte, i-a răspuns, să fie Halasz liniştit, că libertatea nici unei confesiuni nu va fi asuprită, dar aceea nu se poate tăgădui, că toată cultura din Europa a răsărit din temeiul creştinătăţii. In şedinţa de la 9 iulie, Luni, între alţii au luat cuvântul deputatul Coriolan Brediceanu, care a resfrânt învinuirea adusă contra deputaţilor naţionalişti, că ei ar vrea să înegreasca ţăra în faţa străinătăţii. Astăzî străinătatea este foarte bine informată despre tot ce se petrece în Ungaria. A doua învinuire este că noi aţîţăm. Eu adevărat o spun Românilor : Alegeţi numai bărbaţi din sângele vostru ! Este aceasta aţîţare ? Adecă credeţi, că deca Românii ar învăţa unguresce, n’ar mai alege Români? Vă înşelaţi ! La 1848 i s’a oferit lui Makay Sándor mandatul dela Zorlenţ, dar el a dis: Acesta e un cerc românesc, eu n’am ce căuta acolo. Astădî însă vin candidaţii maghiari şi se bagă în cercurile românesc!, ca să-i alegă cu ajutorul gendarmilor. Deputatul Veress a dis aici, ca Ungurul e stăpân în ţară. Asta e adevărat. Dar nu e singur stăpân, căci şi eu îmi cer partea din stăpânire. Până ce plătesc porţie şi îmi dau feciorul la cătane, am şi eu dreptul să-mi cer partea în viaţa publică. In ziarele românesc se publică nedreptăţile, ce se fac Românilor de cătră deregătorii, dar acelea nu le cetesce procurorul... Noi nu vrem milă dela nimeni, ci pretindem drepturi... Au fost şi printre Români la 1848, cari au fost închişi la Kufstein pentru că şî-au iubit patria, închis a fost şi Ivanovics şi Mihályi, dar nici un român nu şî-a sfirşit viaţa în conscienţa că i s’au răsplătit jertfele aduse pentru patrie. D-1 Brediceanu înşirând nedreptăţile procurorilor solgăbiraelor etc. coaliţioniştii fac sgomot, la ceea ce d-1 Brediceanu spune cu ironie: »Vă rog să fiţi cu răbdare pănă vorbim, căci noi tot răbdăm de o miie de ani.« Tot în şedinţa aceasta a luat cuvântul şi deputatul Dr. Alex. Vajda-Voevod, care impută deputaţilor koşutişti între cari şi tînărului Săcuiu Nagy, că vorbesc puţin serios despre chestia naţionalităţilor, bună-ură tot aşa de puţin serios, cum se scrie şi prin foile maghiare din provincie. Este curios — dice oratorul — că noi aici nu suntem recunoscuţi ca partid, deşi representăm majoritatea ţării. După legile parlamentare ar trebui să ne recunosceţi, chiar dacă ne-am constitui ca partid anarchist. Cu atât mai trist, că ministrul preşedinte s’a sculat şi a declarat că nu ne recunosce de partid fiindcă nu stie, care este programul nostru. D. Wekerle se însărcineze pe Apponyi care se duce la congresul interparlamentar din Londra, să întrebe pe un Japones sau pe unul din Chile şi şi acela va sei să-i spună programul nostru. D-vostră însă nu cunosceţî nimic din ale noastre. Programul nostru l-a exprimat forte frumos iubitul şi talentatul nostru poet Octavian Goga, în versurile: Avem un vis neîmplinit Copil al suferinţei De derul lui ne-au reposat Şi moşii şi părinţii. Acesta e programul Românilor : libertatea și egalitatea în țara aceasta ! Din dieta ungară.