Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)

1906-07-01 / nr. 144

3EDAUTITOEA, ittiiMnn ii TiDomfit Braşov,piaţa mare nr. 30. $ori*oii nefraneate cu sa primeic. Mtuau sisnpto nu a» ieiBait. INSERATE ■« pnmoaa ia AainlnUtratttin« In Braşov ;i la următorie BIROURI de AKURTURI. In Visits: la M. Duke» Kashi.,­­Sus. Aiiiîenfsld & Einek­e Les­ne”., Heinrich Schai&k. A. Op­­penik Nackf., Anton Oppelik. Ic­htsdaussta In A. V. Spid­­berger, Ekstein Bernat, Iulie Leopold {Vil­lErisebal­kSrut). PREȚUL INSERTIUNILOR : o se­­rie farinona pe o polonă 10 baci pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și Învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o sortă 20 bani „3AZSTA“ iese îa fie­care iţi Aconam­ente pentru Austro-Uasarit ie un ac 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an al frânei, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rlI de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu 3.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 20 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 3 cor. — Un esem­­plar 19 bani. — Atât abona­mentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 144.—anul LXIX. K­asev, Vineri-Sâmbătă 1 (14) Iulie 1906. (Număr de Duminecă 27.) X> V. V - . • * • y . •; ^oU abonam^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie st. v. 1906 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 4 coroane, pe şese luni 2 coroane Abonarea se poate face mai ușor prin mandate poștale. ADMINISTRA­ŢI­UNEA. XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX~)<XXXXXXX încheierea d­esbaîerei adresei. Alaltăerî, în 11 Iulie st. nou, s’a încheiat în camera ungară discuţiunea asupra proiectelor de adresă, al ma­jorităţii şi al minorităţii. Se screa di­­ftă va fi primit cel dintâiu şi că pentru cel din urmă nu vor vota decât cei ce l’au subscris. Cu toate acestea, un mare interes au oferit vorbirile ţinute de către deputaţii na­ţionalişti pentru proiectul lor, precum şi răspunsurile, ce le-au primit din partea vorbitorilor majorităţii şi a gu­vernului, cari, firesc­, au luat în apă­rare adresa propusă, de coaliţie. Cetitorii noştri cunosc proiectul de adresă al deputaţilor naţionalişti, pe care l’ara publicat textual azi săptămână. Redactat într’un stil ri­dicat, tălmăcind pe ici pe colo vederi înalte relativ la viaţa de stat, la ca­racterul poliglot al acestuia, la ga­ranţiile necesare desvoltării individua­lităţilor etnice, la „exigenţa unei poli­tice de stat, care se îmbrăţişeze deo­potrivă cerinţele integrităţii terito­riale şi de stat a Ungariei şi condi­­ţiunile de viaţă naţională a popoarelor ei“, acest proiect de adresă se deo­­sebesce, cum am mai dis, favorabil în mai multe privinţe de proiectul de adresă, ce fusese înaintat dietei în vara anului trecut de cei dece depu­taţi, cari formau clubul naţionalist de atunci. încolo, cum a declarat însuşi presentatorul adresei naţionaliste Dr. Mihail Polit, în vorbirea sa de în­cheiere, amintitul proiect de adresă e ţinut în spirit împăciutor, e mode­rat şi patriotic. Acesta n’a împedecat întru ni­mic, ca adresa minorităţii să fie as­pru, ba ici colo cu vehemenţă şi pa­timă combătută de vorbitorii unguri. Toţi şi-au dat părerea, că adresa na­ţionalistă nu numai că a fost de prisos, dar că a fost chiar stricăciosă pentru buna pace şi înţelegere dintre coaliţie şi naţionalităţi, pe care gu­vernul de azi doresce s- o pot­ do­bândi cât mai ieftin şi fără de jertfă din parte-i. Găsim ce e drept în întroduce­­r­rea adresei naţionaliste un pasagiu, în care se dă espresiune speranţei, că naţionalităţile vor putea saluta în con­vocarea prea graţiosă a parlamentu­lui de faţă „florile unui viitor mai senin şi ale unei ere nouă mai bine­­facătore“. Dar aceasta speranţă se ba­zează, cum reiese din cuprinsul adre­sei, numai pe speranţa, că lărgirea dreptului electoral şi extinderea lui asupra întregei poporaţiuni a statului, atât de mult dorite de Majestatea Sa, vor afla în fine o resolvare dreaptă şi favorabilă progresului tuturor po­poarelor ţării. Pan’ la aceasta resolvare este încă un drum lung de străbătut şi şi atunci, o scie fie­care din deputaţii naţionalişti forte bine — numai ca prin minune s’ar pute ajunge la un resultat satisfăcător, după­ ce e aşa de slabă, ca să "in­dicem chiar deşartă aşteptarea, ca majoritatea de adi, care va decide asupra reformei electorale, să-şi schimbe sentimentele şi cuge­tele ei. In aceasta privinţă s’a pronunţat destul de lămurit ministrul-preşedinte Wekerle, care în răspunsul, ce l’a dat deputaţilor naţionalişti, a decla­rat de repeţite­ ori, că guvernul va avă în primul rând în vedere apăra­rea ideii de stat şi a intereselor ma­ghiare. Se înţelege, că atunci nu va rămâne nimic pentru interesele de viaţă ale naţionalităţilor, decât asi­gurările forte îndoiose ale aceluiaş ministru-preşedinte şi a celorlalţi frun­­taşi ai coaliţiei, că ei nu tind la ma­­ghiarizarea nostră, nu voesc să ne atace limba şi să ne stingă de pe faţa pământului. Bine a zis un depu­tat slovac, că asigurările de felul a­­cesta le-au făcut bărbaţii de stat un­guri tot numai pe hârtie. Pe hârtie au şi rămas tote, dimpreună cu fai­­mosa lege de naţionalitate. S’a plâns Wekerle, că deputaţii naţionalişti, cari au întempinat din partea guvernului coaliţiei numai pre­venire şi bunăvoinţă, vin acum cu invective şi ameninţări. Deca nu vrea să-i recunoscă ca partid politic, atunci motivul principal este, că nu ar cu­­noasce programul lor politic. (Polit ’îl întrerupe dicend : Totă Europa îl cunoasce, numai d-voastre nu-i cu­­nosceţi!) Ca să dovedească, că programul deputaţilor naţionalişti nu ar fi hotă­­rît şi clar, Wekerle s’a provocat la o afirmare a deputatului Iuliu Maniu, care vrend, să arate, că la redactarea proiectului de adresă s’a ţinut seama mai mult de relaţiunile şi împrejură­rile date, a zis, că din cauza aceasta deputații naționalişti n'au cerut tot, ceea­ ce ar fi fost datoria lor se­cera, cum e postulatul din punctul intaiu al programului național român relativ la autonomia Ardealului. De ce să mai lungim însă zadar­nic vorba: Wekerle vrea înțelegerea cu naţionalităţile, dar pretinde ca a­­ceste să se supună mai întâii­ necon­diţionat dictatului maghiar. O astfel de înţelegere n’a fost cu putinţă până acuma. Cum va fi ea cu putinţă în veacul al douăzecilea? Desbaterea adresei în camera ungară a durat nouă zile şi deputaţii naţionalişti au luat cuvântul, arătând rând pe rând nedreptăţile, cărora sunt expuşi locuitorii ro -maghiari din partea stăpânirei. S’au sculat, ce e drept, şi dintre de­putaţii koşutiştî, încercându-se a restrânge argumentele lor. Oratorii koşutiştî însă tot mereu călăriau pe frazele lor bine cunos­cute despre statul maghiar unitar, în care cu tota era nouă, nu se deosebesc de loc de Banffy şi de ceilalţi tovarăşi ai lui. Discursurile deputaţilor naţionalişti adesea au fost întrerupte de coaliţionişti, dar şi când vorbiau aceştia, naţionaliştii nu le rămâneau datori. Este remarcabilă prin sălbătăcia sa o întrerupere a deputatului Markos Gyula, care pe când vorbia deputatul Dr. Al. Vaida- Voevod, a strigat cătră dânsul: »D-ta n’ai să scapi de ștreang«. Adevărat, că preşe­dintele l’a probozit pe Markos pentru a­­cestă întrerupere, ea însă nu s’a putut şterge şi va rămâne ca o pată pentru tot­­d’auna pentru voinicosul deputat, mai ales că Markos, fiind popă catolic, prin aseme­nea cuvinte n’a dat de loc dovada, că săle se vorbescă după preceptele evangelice. I-a şi spus’o Dr. Vaida numai decât, răs­­punzându-i: »Asta este iubirea deaproape- l ui din gura unui popă catolic!« In şedinţa de la 6 Iulie, Vineri, a luat cuvîntul Milan Hodzsa (slovac), scărmânând straşnic discursul jupânului Visontai Soma, care vorbise de pietenia sârbo-maghiară. Da, (zice Hodzsa, d-vostră căutaţi prietenia Sârbilor la Belgrad, a Cehilor la Braga, şi a multor naţiuni mari şi mici, până şi prietenia japonezilor, cărora le-aţî trimis nu de mult o sabie, numai prietenia po­poarelor cu cari trăiţi în aceeaşi ţară nu o căutaţi. Hodzsa a mai spus, că ţăranii slo­vaci de multe­ ori îşî pierd procesele numai fiind­că judecătorii nu sciu slovăcesce. La vorba asta au sărit înţepaţi câţî­va koşu­­tişti, strigând, că Slovacii trebue să înveţe unguresce. Tot în şedinţa de Vineri, 6 .Iulie, a luat cuvântul deputatul român Ştefan Petrovici, care îşî esprimă mi­rarea asupra nouei formaţiunî a coaliţiu­­nei, între cari cu deosebire că partidul po­poral astădî sprijinesce pe Wekerle, cel ce a adus căsătoria civilă şi legile bisericesc!. O sută şi o miie de sunt pricinile — dice d-1 Petrovici — pentru cari nu putem ave încredere în guvern. Ce însemneză în adresa majorităţii cuvintele în cari se spune, că guvernul îşî va da silinţa prin şcoli a sprijini direcţia naţională? Asta nu însemneză alta, decât că de acum înainte vor maghiarisa şi mai mult scuiele. »Suntem în ţăra ungurescă« strigă deputatul săcuiu Nagy. »Da, acolo suntem — dise Petrovici — dar țara ungurâscă este o țară poliglotă și e o mare nedrep­tate, când statul vrea să ne ia comoara noas­­tră cea scumpă, naționalitatea {Voci: Mer­geți în România!) Ba noi dăți, n’om merge, căci țera nostra aici este, ori vă place d-vastră ori nu ! D-l Petrovici spune, că a avut prile­­giu a vorbi cu Români bătrâni, cari la 48 au luptat în rîndurile honvedilor. De ce aţi luptat acolo? i-a întrebat el. Fiind­că credeam că luptăm şi pentru libertatea nos­tră. Dar acum aţî merge cu honvedii? Ba nu, zău, pentru­ că ne-am înşelat odată. In şedinţa de la 7 Iulie. Sâmbătă, a vorbit slovacul Matia Bella, care a spus între altele că Saşii din Ardeal au mai multe drep­turi, ceea­ ce a confirmat şi d-l Dr. Aurel Vlad într’o întrerupere, spunând, că la Saşi se execută legea naţionalităţilor. Tot în şedinţa aceasta a interpelat gu­vernul Dr. Aurel Vlad, întrebând, că din ce bani s’au plătit lefurile funcţionarilor an­gajaţi sub guvernul Fejervary, la ceea­ ce ministrul preşedinte Wekerle a răspuns, că el nu stie, asta-i treaba lui Fejervary. Deputatul Halasz Lajos a interpelat pe ministrul de culte în chestia unui dis­curs al consilierului ministerial baronul Barkocsy, care a spus într’o adunare, că în şcolile din Ungaria trebue dată copiilor o crescere în spirit creştinesc. In acest discurs el vede o ameninţare a libertăţii confesionale. Interpelaţia lui Halász, care nu se scie de când purta acest nume, a provocat o furtună chiar şi printre depu­taţii coaliţionişti, cari au strigat indignaţi: »Ce, dar nu suntem în ţară creştină?« Apponyi, ministrul de culte, i-a răspuns, să fie Halasz liniştit, că libertatea nici unei confesiuni nu va fi asuprită, dar aceea nu se poate tăgădui, că toată cultura din Europa a răsărit din temeiul creştinătăţii. In şedinţa de la 9 iulie, Luni, între alţii au luat cuvântul deputatul Coriolan Brediceanu, care a resfrânt învinuirea adusă contra deputaţilor naţio­nalişti, că ei ar vrea să înegreasca ţăra în faţa străinătăţii. Astăzî străinătatea este foarte bine informată despre tot ce se pe­trece în Ungaria. A doua învinuire este că noi aţîţăm. Eu adevărat o spun Ro­mânilor : Alegeţi numai bărbaţi din sân­gele vostru ! Este aceasta aţîţare ? Adecă credeţi, că deca Românii ar învăţa ungu­resce, n’ar mai alege Români? Vă înşe­laţi ! La 1848 i­ s’a­ oferit lui Makay Sándor mandatul dela Zorlenţ, dar el a dis: Acesta e un cerc românesc, eu n’am ce căuta acolo. Astădî însă vin candidaţii maghiari şi se bagă în cercurile românesc!, ca să-i alegă cu ajutorul gendarmilor. Deputatul Veress a dis aici, ca Ungurul e stăpân în ţară. Asta e adevărat. Dar nu e singur stăpân, căci şi eu îmi cer partea din stă­pânire. Până ce plătesc porţie şi îmi dau feciorul la cătane, am şi eu dreptul să-mi cer partea în viaţa publică. In ziarele românesc­ se publică ne­dreptăţile, ce se fac Românilor de cătră deregătorii, dar acelea nu le cetesce pro­curorul... Noi nu vrem milă dela nimeni, ci pretindem drepturi... Au fost şi printre Români la 1848, cari au fost închişi la Kufstein pentru­ că şî-au iubit patria, închis a fost şi Ivanovics şi Mihályi, dar nici un român nu şî-a sfirşit viaţa în conscienţa că i­ s’au răsplătit jertfele aduse pentru patrie. D-1 Brediceanu înşirând nedreptăţile procurorilor solgăbiraelor etc. coaliţioniştii fac sgomot, la ceea­ ce d-1 Brediceanu spune cu ironie: »Vă rog să fiţi cu răbdare pănă vorbim, căci noi tot răbdăm de o miie de ani.« Tot în şedinţa aceasta a luat cuvântul şi deputatul Dr. Alex. Vajda-Voevod, care impută deputaţilor koşutişti între cari şi tînărului Săcuiu Nagy, că vorbesc puţin serios despre chestia naţionalităţilor, bună-ură tot aşa de puţin serios, cum se scrie şi prin foile maghiare din provincie. Este curios — dice oratorul — că noi aici nu suntem recunoscuţi ca partid, deşi representăm majoritatea ţării. După legile parlamentare ar trebui să ne recu­­nosceţi, chiar dacă ne-am constitui ca partid anarchist. Cu atât mai trist, că mi­nistrul preşedinte s’a sculat şi a declarat că nu ne recunosce de partid fiind­că nu stie, care este programul nostru. D. We­kerle se însărcineze pe Apponyi care se duce la congresul interparlamentar din Londra, să întrebe pe un Japones sau pe unul din Chile şi şi acela va sei să-i spună programul nostru. D-vostră însă nu cunosceţî nimic din ale noastre. Programul nostru l-a exprimat forte frumos iubitul şi talentatul nostru poet Octavian Goga, în versurile: Avem un vis neîmplinit Copil al suferinţei De d­erul lui ne-au reposat Şi moşii şi părinţii. Acesta e programul Românilor : liber­tatea și egalitatea în țara aceasta ! Din dieta ungară.

Next