Gazeta Transilvaniei, august 1906 (Anul 69, nr. 169-192)

1906-08-01 / nr. 169

SEDAOTÎDîîEĂv Ailiiiîtnțiiiiei îi Tiporni* Braşov,piaţa mare nr. 30. Sort*osfi nefrancat« nu le» primesc. £i&sitiiieripte­­m se­rsteiresi. INSERATE se jiviMese in Admninlttratliiii«i In Braşov t­ i ia urmatos.-#.!® BIROURI da ANUMȚUm: in 'flona: la M. Dnfee» Sfaoâi., Snx. ÂUitenî'eid & Emeric Xies­­ner., Heinrich Sehaiek, A. Op­­pelik Saekf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Sold*­berger, Einteln Bernat, luliu Leopold (YU Erapabet-körat). PREŢUL IESERȚIUNILOR : o se­rie ganaond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă di­­nvoială. — EXCLAME pe pagina 8-a o iertă 20 bani ANUL LXIX. „SASETA“ lese îa le­care fli Abonamente nsntrn Anstro-annaris Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Dumb­eci 4 cor. pe ae. Pentru fiomânia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe peee luni 20 fr.., pe trei inni 10 fr. H­rli de Dumb­eci 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­erele poştale din Intra şi din afără şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase l­nni 10 cor., pe trei lnni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., p© trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 169. Braşov, Limi-larţi ! (14) August. 1906. Kristoffy despre compromisul între coroană şi -ţifoliţiune. Faţă de declaraţiu­­nea bar. Banffy, care s’a esprimat, într’un interview că nu poate accepta presidenţia societăţii sociologice maghiare fîind­că nu poate sta în consiliul de administraţiune a acestei societăţi alăturea cu fostul mi­nistru Kristoffy, care »a luat poziţie con­tra aspiraţiunilor îndreptăţite ale naţiu­nei«, — Kristoffy declară prin ziare, că compromisul încheiat între coroană şi coa­­liţiune e în partea cea mai mare rezulta­tul străduinţelor sale. In năşuinţele sale pentru realizarea pactului a mers pănă la graniţa extremă, ceea ce o dovedeşte fap­tul, că şi-a făcut pendent portofoliul său, atât la coroană cât şi la ministrul preşe­dinte dela realizarea pactului, prin ce s’a asigurat continuitatea de drept a consti­tuţiei. Kristoffy mai declară, că fără con­cursul său deabia s’ar fi putut susţinea starea constituţională în ţară şi că în di­ferite rânduri a declarat în faţa coroanei şi în faţa ministrului preşedinte, că va eşi din cabinet, dacă nu va fi convocată dieta la terminul legal. Conflictul vamal între Austro-Ungaria Şi Serbia. Din Belgrad se anunţă că d-rul Popovici, care a fost trimis de guvernul sârbesc în străinătate, pentru a studia asu­pra modului cum s’ar putea afla nouă căi pentru export, reîntroducându-se a rapor­tat despre cele ce a văzut consiliului de miniștri care însă a rămas nesatisfăcut. D-l Popovici va pleca din nou la Salonic, spre a studia cum ar putea fi transportate vitele sârbeşti în Franţa, Anglia şi Italia. Cercurile comerciale privesc cu neîncre­dere misiunea d-rului Popovici şi indigna­ Axentie Severn. Braşov, 31 Iulie (13 August). Cu o oră înainte ni s’a vestit, că Axentie Severn şi-a dat obştes­cul sfîrşit. S’a luptat bătrânul pacient până acuma cu boala crudelă, ce l’a constrîns să zacă mai bine de doi ani necontenit în pat; s’a luptat vi­­tejesce şi cu aceeaşi energie, ce Fa caracterisat în toată viaţa, începând din tinereţele sale, când cu cuvântul şi cu spada a sărit în apărarea li­bertăţii poporului sau asuprit. Dar puterile sale fisice şi morale, ce-l sus­ţinură, s’au mistuit şi ele cu încetul şi din causa betrâneţelor înaintate — Axentie Severu a împlinit la 1 Aprilie a anului curent 85 de ani — l’a cuprins o slăbiciune mare în tot corpul, la care s’a adaus pe deasupra şi o bronchită, aşa că falnicul stejar a trebuit să sucombeze împlinindu-se şi faţă cu acest prototip al vigorei individuale destinul a tot ce vieţuesce în lume. Pănă în momentele ultime Axentie Severu a rămas cu conştiinţa deplină şi erau momente, când din ochii sei, ce deveniseră tulburi, mai râsărea câte o schinteie, ce trada privirea sa ageră, care-1 făcuse, pe timpul când se încrucişară spadele, sâ fie aşa de mult temut de inimici. In timpul îndelungatei sale bole şi mai ales de când i­ s’a agravat starea, Axentie Severu a fost visitat de fraţii şi nepoţii sâi din depărtare, de vechi prietini şi preţuitori ai sâi contimporani şi din generaţia mai minora, cari cu durere vedeau apropiindu-se sfârşitul în consciinţa că nu-i pot ajuta nimic. Pentru fiecare Axentie Severu a avut un cuvânt de gratitudine, în-I tindându-le mâna cu emoţiune dar cu deplină resignare, ca şi când ar fi­­ voit sâ le spună , trebue sâ sufer pănă ’n capăt. Astăzi a bătut ceasul ultim şi pentru acest bărbat valoros din ge­neraţia luptătorilor dela 1848. Pe întinsul hotarelor, locuite de Români, vestea despre moartea lui Axentie, a viteazului prefect din anii 1848/49, va produce o adâncă întristare. Căci dacă Avram Iancu era poporul ca expresiunea viuâ a idealului şi a aspiraţiunilor poporului, nu mai puţin cunoscut era Axentie, despre care scia mic şi mare că a fost sufletul organisaţiunei şi acţiunei resboinice a legiunilor române din anii aceia, şi că el a contribuit mai mult la apărarea eroică a munţilor apuseni şi a fortăreţei de la Alba-Iulia în 1849. Mai trebuie se spunem adî sub impresiunea durerei şi a întristărei, ce ne-a cauzat-o perderea acestui bărbat cu suflet eroic, atât de devotat bi­nelui neamului şi al bisericei române, ce a făcut şi lucrat în viaţa sa Axentie Severu ? De acum istoria va avea sâ înregistreze şi sâ judece faptele sale şi suntem covinşi, că judecata ei finală, după ce se vor fi potolit şi re­miniscenţele patimilor din vremile turburărilor, nu va sprijini acuzările inimicilor lui Axentie Severu şi nu le va da dreptate. Cu timpul se vor limpedi tote ce s’au petrecut în memorabilii ani de redeşteptare naţională şi va apare şi figura lui Axentie Severu în lu­­­mina adevărată a celui ce a depus tot ce poate jertfi un om pe altarul naţiunei sale. In veci amintirea lui­ rea lor creşte din zi în zi fiind foarte ne­mulţumiţi că guvernul nu caută o înţele­gere în această privinţă cu Austro-Ungaria. Ziarul „Basarabia“ publică în fruntea ultimului său număr următorul articol: In unele ziare din România s’a scris deunăzi cumcă Moldovenii din Basarabia ar fi satul de starea din imperiu şi că şi-ar pune toată speranţa şi că şi-ar îndrepta toate privirile spre România. De asemenea nişte câni reacţionari de aci, căutând nod în papura ne-au acuzat cumcă am vrea­­ separatizmul, adecă deslipirea de statul­­ rus. Se spune că aceasta ar gândi-o Ro­mânii basarabeni. Acest lucru trebue bine lămurit odată pentru totdeauna. Noi am spus de nouă ori până acum şi o spunem a zecea oară. Am declarat în programul nostru naţional­­democrat, cum că vrem să păstrăm legă­turile legiuite cu statul rusesc. In marginea legilor ruseşti noi vrem propăşirea volnică a minţei şi a trupului pentru tot poporul basarabean şi mai ales pentru ţăranul basarabean. Noi nu cerem decât autonomia pe care de mult am avut-o şi mai cerem drepturi cetăţeneşti şi pă­mânt pentru ţărani. Şi pentru ce toate acestea? Pentru că noi nu suntem nişte visă­tori. Noi suntem oameni politici practici, cari vor în­totdeauna împlinirea unor în­tocmiri şi unor stări care se pot împlini numai­decât. Noi ne gândim mai întâiu de toate la interesul şi nevoile ţăranului basarabean. Şi după acest interes şi ne­voi ne îndrumăm gândurile şi­­ne sporim faptele. Când programul nostru democrat ţă­rănesc va fi împlinit, când ţăranul basa­rabean va fi liber, cinstit de cătră toţi şi avut, atunci starea lui va fi mult mai de invidiat decât starea ţăranului transil­vănean. De aceea dacă ne înălţăm privirile cătră cineva, apoi este cătră Duma ru­seasca, de la care aşteptăm că vor fi împli­nite toate cererile noastre. De la respectul ei pentru democraţie şi autonomie aştep­tăm împlinirea cercurilor noastre. Ce politică vor face nepoţii noştri nu ştim, ce nezuinţi vor avea ei, nu putem prevedea. Noi ştim numai datoria noastră. Noi trebue să luptăm pentru binele ţăra­nului basarabean, pentru cultura româ­nească, întocmirile şi legile în limba ro­mânească. Noi trebue să luptăm pentru introducerea în toată Rusia a unui regim sincer constituţional. Iar lupta noastră o vom porni mână în mână şi într’o unire cu fratele de nevoi — poporul cel rusesc — în potriva scor­piei întunerecului şi a reacţiunei. Scandal colonial englezesc. Ziarele din Londra publică articole despre cel mai nou scandal englezesc, care a devenit analog cu scandalul colonial german. Mai mulţi ofiţeri superiori adecă în complicitate cu amploiaţii inferiori, cu ocaziunea transpor­tului de mărfuri coloniale, au defraudat diferite sume, înşelătoriile şi furăturile erau la ordinea zilei. Ei au furnizat pe sama oficiului colonial şi mărfuri, cari nici odată n’au fost comandate. Au încheiat cu furnizorii contracte şi s’au lăsat mituiţi, tolerând preţuri exagerate pentru mărfuri proaste. Conturile compromiţătoare le-au sustras pur şi simplu. In acest chip au păgubit statul cu 2 milioane funţi ster­­lingi. Ziarele cer pedeapsă exemplară şi ameninţă cu nouă descoperiri. Scrisoare din Bucuresc. (Miniştrii în vilegiatură. — Avonuri despre o fuziune de partide, remaniare şi un nou guvern. — Cununia unui fruntaş albanez din Macedonia la Bucureşti) 30 Iulie v. 1906. Primul ministru G. Cantacusino obţi­nând un concediu de 45 zile, va pleca îm­preună cu soţia, Marţi, la băile Vittel din Franţa. Interimatul preşedintei consiliului de miniştri şi al departamentului de in­terne va­­ ţinut de generalul Manu, mi­nistru de războiu. Ministrul de finanţe Take Ionescu, care vizitează acum locali­tăţile istorice din Franţa, nu va sosi în ţară decât la sfârşitul lunei August. Deşi suntem în toiul vacanţei, totuşi lumea de aici se ocupă cu politica. Prin unele cercuri politice se afirmă cu sigu­ranţă, că la toamnă se va face o fuziune între cele două nuanţe conservatoare, gu­vernamentală şi junimistă, in privinţa acea­sta circulă fel de fel de versiuni pe care le înregistrez ca simplă curiozitate. Astfel se spune că G. Cantacusino va rămâne şef al partidului conservator, pe când P. Carp va fi prim ministru al cabinetului de fuziune, în care vor întră trei junimişti A. Marghiloman, N. Filipescu şi C. Arion. Preşedinte al camerei va fi ales generalul Manu, iar al Senatului Titu Maiorescu. Take Ionescu nu va face parte din guvern, ci va fi numit ministru plenipotenţiar la Constantinopol, deoarece în vederea con-

Next