Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)

1906-11-01 / nr. 241

aSDAOmfTEA,, AiitartrieiM îi fiPBirili Brasov,piața mare nr. 30. Ssxiloci n of ran ou,«# na ?zimo*e­nfcmuorjpto na co rttttuai. INSERATE 1» prupose la Altniiii la traitiuti# In 8r«fov oi la nrmatord­« BIROURI He ARUSTURI: In Vletia: la M. Duke« Naohi.. Xux. Aajfenfoid Íja Emoriolje«1- ier,, Heinrich Sohaiek. A. Op­­:>eiik Kacsl., Aneon Oppolix. !o Sadapeats Ir A. V, 3oid­­»eigor. Skaroin Kernt, Itüiu îioopoid (TO Er*»éb»e-körns). PREȚUL IMSERȚIUNILOR : o ie­de e&rroond pe o poionă 10 jani peneru o publicare. Pu­blicări mai de»o după tarifă n­ Învoială. — &fSd;AUK po jasm» 3-a o sorin 80 bani ANUL LXIX. „GAZSTu” les? iB iKHr« t! iaouam­ai? psatiu Austro-linisarL­Pe nn au ăi oor.. pe șese Inni 18 oo... pe erei Inni 6 eo». S­rfl de Duminooi 4 oor. pe an. îsm HdHaam »i «imitate. Pe un an 40 franci, pe se ie inni 20 fr., pe trei Inni 10 fr. B-uil di Dumineoâ 8 fr. pi an. Se prenumera la toate po­­olete poştale din Intra şi din atari şi la d-nii colectori. Aisiamenm] patra Braiot AdminturattuYwa, Piaţa mare, Terjpxi Inului Nr. 90, stagiu 1.; Pe un an 20 oor., pe şese Luni 10 oor., pe trei luni 6 oor. Cu dusul in casâ: Pe un an £* oor., pe şes© luni lio oor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — At&t abona* mentei® c&t şi inserţiunile sunt a se plâti Înainte. Nr. 241. ifăâşe?, Miercuri­­ (14) Noemvrie. 1906. Unele idei.... Interpelarea, ce a fost adresată în şedinţa dietală de Sâmbătă gu­vernului unguresc de cătră deputatul român Dr. Al. Vaida, asupra planu­­ririlor şi intenţiunilor guvernului privitor la reforma electorală ce a luat asupră şi a­ o executa, ne-a re­suscitat unele idei, cărora voim a le da expresiune în câteva cuvinte. Cele aduse înainte de cătră amin­titul deputat pentru a-şi arăta nedu­merirea de ce guvernul trăgănează aşa de mult pregătirile decizive pen­tru introducerea votului universal, şi de ce se pare că vrea chiar a părăsi cu totul aceasta reform­ă, ca strică­­cioasă intereselor specifice maghiare, îşi au de­sigur importanţa lor actuală. Dar ele mai au particularitatea de a voi să creeze un fel de paritate între împrejurările, prin care trece actual­mente causa votului universal in Austria şi între cele din Ungaria. „Ce s’a putut întâmpla în Aus­tria trebue să fie posibil şi la noi“, z zise înterpelantele. Da, aşa ar trebui să fie, dar în realitate totuşi nu este. Pentru azi şi multă vreme înainte nu va fi cu putinţă ceea­ ce se pe­trece acum în Austria, a căruia par­lament e aproape să pună în fiinţă reforma electorală din cestiune, a mă­­surat cerinţelor şi trebuinţelor bine­­înţelese ale ţărilor şi naţiunilor sale, precum şi a măsurat principiilor mo­derne democratice de egalitate în folosirea celui mai însemnat drept cetăţenesc. Deputaţii naţionalişti cu drept cuvânt vor să dea semne de viaţă în dietă la toate ocaziunile, strigând, răzimaţi pe dreptul de imunitate, că şi Ungaria e tot aşa stat poliglot ca Austria, că popoarele nemaghiare fac mai mult de­cât jumătate din popo­­raţiunea întregei ţări, că în lumea de a­ fi a progresului şi a democratis­mului celui mai înaintat nu se mai poate trece peste milioane de po­poare, cari au acelaşi drept de exis­tenţă naţională ca şi poporul ma­ghiar. Toate sunt la loc şi adevărate, dar care este resultatul strigătului lor de alarmă? Până acum nu’l vedem — să ni se ierte aceasta constatare, pe care cu durere în suflet suntem nevoiţi a o face — decât într’un şir de efecte negative mult întristătoare şi umilitoare pentru tot mersul poli­ticei naţionaliste ce se ţese şi se face pe terenul parlamentar. Suntem aici reprezentanţii na­ţionalităţilor, a covârşitoarei majori­tăţi a poporaţiunei statului şi trebue să ţineţi seamă de noi! esclamă în cor ceata naţionalistă. Nu vă recunoascem! Dar după le­gile noastre n’avem­ nici chiar drep­tul a se recunoasce de reprezentanţi ai unor popoare deosebite; aici e şi poate fi numai o singură naţiune, cea unitară maghiară, răspunde corul pă­­turei privilegiate. Să nu intrăm însă şi noi în gre­­şala, ce-o comit aci adeseori deputa­ţii noştri tineri şi doritori de a e­­rupta rezultate, să nu batem apa în piuă, ci să fim mai cu cruţare faţă cu sentimentele adânci de adevărat naţionalism, ce au prins rădăcini în popor şi să nu voim să le înveninăm şi stîrpim contribuind şi numai indi­rect de a arunca sîmburile disolvant al deziluziunilor şi al desperărei în sînul poporului încă vînjos şi tare la suflet prin aceea, că-l facem să se convingă despre absoluta neputinţă a semenilor săi, pănâ şi despre lipsa energiei ce se găseşte şi la cel mai decăzut popor, de a nu suferi umi­lirea, batjocura şi dispreţul până în pânzele albe. Deputatul Vaida se va fi aştep­tat poate se capete la interpelaţie, un răspuns obiectiv. A ferim! Mi­nistru preşedinte Wekerle a luat mai întâiu o postură de gr­eu din olimp pentru a-i declara apoi cu surâsul pe buze, că guvernul îşi cunoaşte şi -şi va împlini datoria sa cu privire la reforma electorală, dar că aceasta datorie pretinde tocmai ca el să stă­­ruiască a face să se validiteze voinţa naţiunei, care este cea una şi nedes­părţită maghiară, nu însă principiile democratice ale agitatorilor naţio­nalişti. „Nu putem compromite tradi­­ţiunea milenară a naţiunei noastre... Vom sti să apărăm cu toată tăria caracterul naţional al statului ungar“... Fraze foarte îndrăsneţe şi peri­culoase fraze, îndărătul cărora s’as­­cunde din nenorocire o dureroasă realitate, ce contrastează adânc cu stările actuale din Austria: cotropi­rea de fapt a drepturilor „popoa­relor făr’ de nume“, cari în decursul veacurilor au luptat şi au sângerat şi în tabăra Lobonţilor şi în a Curu­­ţilor, dar au luptat şi au sângerat nu­mai pentru o causa străină de ele şi de interesele esistenţei lor...“ FOILETONUL »GAZ. TRANS.« . ■V'-'W^Y.^W-VWV .\-V.MV\W\-o f Dimitrie August Laurianu. Bucureşti, 28 Oct. v. 1906.­­ Trecuseră de abia două zile dela în­mormântarea venerabilului president al societăţii Transilvania, G. Missail, şi furăm dureros surprinşi de trecerea din viaţă a vrednicului vice-president al acestei socie­tăţi. Stindarde negre atârnate la Acade­mie, la Ateneul român, la clubul conser­vatorilor junimişti şi la clubul tinerimei, anunţau în dimineaţa zilei de 25 octom­­vrie, că aceste instituţiuni, împreună cu ntreaga ţară, au pierdut un membru frun­taş şi însemnat luptător pentru binele m aici şi al neamului românesc. Dimitrie August Laurianu, după ce se făcuse bine in o recidivă în peripneumonia, de care muferise în iarna trecută, se stinse pe ne­­şteptate în noaptea de 24 spre 25 Oct­­­omvrie st. v. In biserica din suburbia Lucaciu, unde unt înmormântaţi părinţii săi, i­ s’a făcut un serviciu­ funebru de cătră archiereu N­ifon, acompaniat de preoţii acestei bise­rici şi de alţi preoţi, cum şi de frumosul cor al sem­inariului Nifon. Catafalcul era înconjurat de o mulţime de coroane , din partea ministeriului cultelor şi instruc­­ţiunei publice, a Ateneului, a Academiei române, a societăţii Transilvania, a clu­bului tinerimei, a clubului conservatorilor junimişti, a liceelor S. Sava şi M. Basarab, unde a fost profesor, şi a mai multor fa­milii, rude, sau amice. D-l A. Marghilo­man a depus el însuşi pe sicriul regreta­tului defunct o frumoasă ghirlandă de flori naturale. D­l C. C. Arion a trimis d-nei Sm­aranda Laurianu, soţia defunc­tului, o admirabilă coroană cu următoarea scrisoare : »Doamnă, permiteţi-mi să de­pun o coroană pe sicriul lui Dimitrie Lau­­rianu, neuitatul Dv. soţ, ca o dovadă de iubirea mea cătră dânsul, ca un omagiu cătră lumin­iţa şi neîntrecuta activitate la minist, instrucţiune!­ publice, în tot timp mi-a fost colaborator, ca un seu­simitaţiune cătră frumoasa şi mau inteligenţă, cătră fermecătorul său t­­ut. Primiţi doamnă, cu viile mele re­grete, respectuoase condolenţe«. Au vorbit cu adânci simţeminte de durere, de simpatie şi de admiraţiune pen­tru distinsele calităţi şi merite ale repau­­satului dd. C. Banu în numele cercului profesorilor, Petru Missir în numele parti­dului conservator neguvernamental, I. Bianu din partea Academiei române, I. C. Bacalbaşa din partea sindicatului ziarişt­i­­ilor, Trandafir Djuvara din partea­ Ate­neului. Cât de apreciat, cât de iubit şi sti­mat a fost D. A. Laurian de societatea bucureşteană şi de numeroşii săi prietini, şi elevi răspândiţi în toată ţara, s’a putut vedea acum din alesul public, care venise din toate părţile, să zică ultimul adio aceluia, pe care de acum nu vom mai avea bucuria să-l întâlnim pe cărările vieţii. Intre numeroasa asistenţă, care umpluse biserica cu o jumătate de oră înaintea ser­viciului, am putut remarca pe d-nii T. Maiorescu, Teodor Rosetti, P. Carp, N. Fi­­lipescu, A. Marghioloman, Disescu, mi­nistrul instrucţiunei publice, Moruzi pre­fectul poliţiei, D. Onciul, Gr. Tocilescu, Ion Procopiu, Alexandru Hodoş, I­. Dobrescu şi F. Dobrescu, Sava Ştefănescu, C. Pave­­lescu, I. Clinciu, G. Popa, Iacob Negruzzi, Ciru Economu, C. Miclescu, I. Manliu ş. a. dar cine ar putea număra pe toţi aceia cari veniră să vadă pentru ultima oară, unii pe harnicul şi meritosul lor tovarăş de luptă, alţii pe b­alul şi luminatul lor adversar politic, alţii pe profesorul şi înţe­leptul lor povăţuitor şi părinte intelectual,­­ alţii pe amicul şi binefăcătorul lor. Căci D. A. Laurian prin însuşirile şi manierele sale, prin talentele şi faptele sale, şi-a ştiut câştiga titluri de iubire, de stimă şi de respect din partea tuturor acelora, cari i’au cunoscut. In jurul bisericei şi în str. Lucaciu nu mai încăpeau cupeele, birjile şi prietinii din toate clasele societăţii, de la miniştri şi foşti miniştrii pănă la şcolarii liceelor şi şcoalelor primare. Nu un elogiu, ci cum zice un scrii­tor al Epocei, un act de dreptate s’a făcut lui D. A. Laurian prin aleasa asistență de toate colorile politice și prin frumoasele discursuri, cari s’au rostit înaintea sicriu­lui său. Această aleasă societate, adunată în jurul recei umbre a lui D. A. Laurianu, pare că a voit să-i dee mângâierea şi sa­tisfacţiile, cari le-a meritat şi cari nu le-a avut în viaţă, şi în acelaş timp a voit să pună în vedere, ca un esemplu pentru ti­nerele generaţiuni, figura acestui om de In dieta ungară — şedinţa de Luni, 12­­Novembrie —, s’a adoptat în a treia cetire convenţia de extrădare încheiată cu Grecia, după care a urmat desbaterea pro­iectului despre libera navigaţiune. — La­c­ul 5 s’a produs o nouă discuţie. Depu­tatul de Fiume, Richard Zanella a com­bătut dispoziţia cuprinsă în acest para­graf, şi care cere ca fie­care vas, care se bucură de subvenţie, trebue să acosteze măcar odată pe an la litoralul ungar. Această dispoziţie ar ruina cu desăvârşire desvoltarea liberei navigaţiuni. Zanella a­­rată cu diferite exemple, că acest paragraf este în detrimentul navigaţiunei şi relevă că navigaţiunea liberă nu se poate între­buinţa spre scopuri industriale. Cere su­primarea. Ministrul Francisc Kossuth răspun­zând lui Zanella declară că guvernului îi zace la inimă înflorirea portului Fiume, ca unicul port maritim ungar, dar nu poate adopta propunerea, deoarece guver­nul consideră acest proiect ca promotor­­ al independenţei economice. La cele spuse de Zanella, replică şi­­ secretarul de stat Esterényi. Deputatul croat Drohobeczki propune amendamentul, ca în caz când un vas ar atinge într’un an de mai multe ori litora­lul ungar, aceasta să i­ se socotească şi în alt an, când eventual nu ar putea acostă la malul ungar. — Amendamentul se a­­doptă. In şedinţa aceasta s’a terminat de­sbaterea specială a acestui proiect. Italia şi tripla­ alianta. Situaţia Italiei în tripla alianţă şi intenţiunile ce i se a­­tribuesc de a denunţa tratatul care o leagă de Austro-Ungaria şi Germania, continuă de a da de scris presei străine. In ultimul timp s’a zvonit prin ziare că guvernul ita­­­­lian ar fi trimes celui englez o notă în­­ chestia reînoirei triplei alianţe. Guvernul I­­talian desminte acum acest zvon. Chestia tunurilor sârbeşti. Presa vie­­­neză se ocupă cu mare animaţie de co-­­­manda de tunuri făcută de guvernul sâr­­­­besc, la uzinele franceze de la Creuzet. Zia­ I­rele relevă că cele 60 baterii de tunuri de­­ câmp şi 25 baterii de tunuri de cetate, co­mandate de guvernul sârbesc, întrec cu mult trebuinţele reale ale Serbiei, astfel se poate bănui, că guvernul sârbesc a co­mandat un număr mai mare de tunuri spre a putea să cedeze apoi o parte Mun­­tenegrului. Vine, or! nu vine? Ziarul „Gross-Oesterreich“ în ul­timul său număr scrie sub titlul de mai sus : Pitreich n’a fost încă numit șef al statului major general, cu toate că »N. Fr. Pr.» și foile maghiare aliate declara­seră de repetite­ ori, că numirea este un

Next