Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)
1906-11-01 / nr. 241
aSDAOmfTEA,, AiitartrieiM îi fiPBirili Brasov,piața mare nr. 30. Ssxiloci n of ran ou,«# na ?zimo*enfcmuorjpto na co rttttuai. INSERATE 1» prupose la Altniiii la traitiuti# In 8r«fov oi la nrmatord« BIROURI He ARUSTURI: In Vletia: la M. Duke« Naohi.. Xux. Aajfenfoid Íja Emoriolje«1- ier,, Heinrich Sohaiek. A. Op:>eiik Kacsl., Aneon Oppolix. !o Sadapeats Ir A. V, 3oid»eigor. Skaroin Kernt, Itüiu îioopoid (TO Er*»éb»e-körns). PREȚUL IMSERȚIUNILOR : o iede e&rroond pe o poionă 10 jani peneru o publicare. Publicări mai de»o după tarifă n Învoială. — &fSd;AUK po jasm» 3-a o sorin 80 bani ANUL LXIX. „GAZSTu” les? iB iKHr« t! iaouamai? psatiu Austro-linisarLPe nn au ăi oor.. pe șese Inni 18 oo... pe erei Inni 6 eo». Srfl de Duminooi 4 oor. pe an. îsm HdHaam »i «imitate. Pe un an 40 franci, pe se ie inni 20 fr., pe trei Inni 10 fr. B-uil di Dumineoâ 8 fr. pi an. Se prenumera la toate poolete poştale din Intra şi din atari şi la d-nii colectori. Aisiamenm] patra Braiot AdminturattuYwa, Piaţa mare, Terjpxi Inului Nr. 90, stagiu 1.; Pe un an 20 oor., pe şese Luni 10 oor., pe trei luni 6 oor. Cu dusul in casâ: Pe un an £* oor., pe şes© luni lio oor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — At&t abona* mentei® c&t şi inserţiunile sunt a se plâti Înainte. Nr. 241. ifăâşe?, Miercuri (14) Noemvrie. 1906. Unele idei.... Interpelarea, ce a fost adresată în şedinţa dietală de Sâmbătă guvernului unguresc de cătră deputatul român Dr. Al. Vaida, asupra planuririlor şi intenţiunilor guvernului privitor la reforma electorală ce a luat asupră şi a o executa, ne-a resuscitat unele idei, cărora voim a le da expresiune în câteva cuvinte. Cele aduse înainte de cătră amintitul deputat pentru a-şi arăta nedumerirea de ce guvernul trăgănează aşa de mult pregătirile decizive pentru introducerea votului universal, şi de ce se pare că vrea chiar a părăsi cu totul aceasta reformă, ca stricăcioasă intereselor specifice maghiare, îşi au desigur importanţa lor actuală. Dar ele mai au particularitatea de a voi să creeze un fel de paritate între împrejurările, prin care trece actualmente causa votului universal in Austria şi între cele din Ungaria. „Ce s’a putut întâmpla în Austria trebue să fie posibil şi la noi“, z zise înterpelantele. Da, aşa ar trebui să fie, dar în realitate totuşi nu este. Pentru azi şi multă vreme înainte nu va fi cu putinţă ceea ce se petrece acum în Austria, a căruia parlament e aproape să pună în fiinţă reforma electorală din cestiune, a măsurat cerinţelor şi trebuinţelor bineînţelese ale ţărilor şi naţiunilor sale, precum şi a măsurat principiilor moderne democratice de egalitate în folosirea celui mai însemnat drept cetăţenesc. Deputaţii naţionalişti cu drept cuvânt vor să dea semne de viaţă în dietă la toate ocaziunile, strigând, răzimaţi pe dreptul de imunitate, că şi Ungaria e tot aşa stat poliglot ca Austria, că popoarele nemaghiare fac mai mult decât jumătate din poporaţiunea întregei ţări, că în lumea de a fi a progresului şi a democratismului celui mai înaintat nu se mai poate trece peste milioane de popoare, cari au acelaşi drept de existenţă naţională ca şi poporul maghiar. Toate sunt la loc şi adevărate, dar care este resultatul strigătului lor de alarmă? Până acum nu’l vedem — să ni se ierte aceasta constatare, pe care cu durere în suflet suntem nevoiţi a o face — decât într’un şir de efecte negative mult întristătoare şi umilitoare pentru tot mersul politicei naţionaliste ce se ţese şi se face pe terenul parlamentar. Suntem aici reprezentanţii naţionalităţilor, a covârşitoarei majorităţi a poporaţiunei statului şi trebue să ţineţi seamă de noi! esclamă în cor ceata naţionalistă. Nu vă recunoascem! Dar după legile noastre n’avem nici chiar dreptul a se recunoasce de reprezentanţi ai unor popoare deosebite; aici e şi poate fi numai o singură naţiune, cea unitară maghiară, răspunde corul păturei privilegiate. Să nu intrăm însă şi noi în greşala, ce-o comit aci adeseori deputaţii noştri tineri şi doritori de a erupta rezultate, să nu batem apa în piuă, ci să fim mai cu cruţare faţă cu sentimentele adânci de adevărat naţionalism, ce au prins rădăcini în popor şi să nu voim să le înveninăm şi stîrpim contribuind şi numai indirect de a arunca sîmburile disolvant al deziluziunilor şi al desperărei în sînul poporului încă vînjos şi tare la suflet prin aceea, că-l facem să se convingă despre absoluta neputinţă a semenilor săi, pănâ şi despre lipsa energiei ce se găseşte şi la cel mai decăzut popor, de a nu suferi umilirea, batjocura şi dispreţul până în pânzele albe. Deputatul Vaida se va fi aşteptat poate se capete la interpelaţie, un răspuns obiectiv. A ferim! Ministru preşedinte Wekerle a luat mai întâiu o postură de greu din olimp pentru a-i declara apoi cu surâsul pe buze, că guvernul îşi cunoaşte şi -şi va împlini datoria sa cu privire la reforma electorală, dar că aceasta datorie pretinde tocmai ca el să stăruiască a face să se validiteze voinţa naţiunei, care este cea una şi nedespărţită maghiară, nu însă principiile democratice ale agitatorilor naţionalişti. „Nu putem compromite tradiţiunea milenară a naţiunei noastre... Vom sti să apărăm cu toată tăria caracterul naţional al statului ungar“... Fraze foarte îndrăsneţe şi periculoase fraze, îndărătul cărora s’ascunde din nenorocire o dureroasă realitate, ce contrastează adânc cu stările actuale din Austria: cotropirea de fapt a drepturilor „popoarelor făr’ de nume“, cari în decursul veacurilor au luptat şi au sângerat şi în tabăra Lobonţilor şi în a Curuţilor, dar au luptat şi au sângerat numai pentru o causa străină de ele şi de interesele esistenţei lor...“ FOILETONUL »GAZ. TRANS.« . ■V'-'W^Y.^W-VWV .\-V.MV\W\-o f Dimitrie August Laurianu. Bucureşti, 28 Oct. v. 1906. Trecuseră de abia două zile dela înmormântarea venerabilului president al societăţii Transilvania, G. Missail, şi furăm dureros surprinşi de trecerea din viaţă a vrednicului vice-president al acestei societăţi. Stindarde negre atârnate la Academie, la Ateneul român, la clubul conservatorilor junimişti şi la clubul tinerimei, anunţau în dimineaţa zilei de 25 octomvrie, că aceste instituţiuni, împreună cu ntreaga ţară, au pierdut un membru fruntaş şi însemnat luptător pentru binele m aici şi al neamului românesc. Dimitrie August Laurianu, după ce se făcuse bine in o recidivă în peripneumonia, de care muferise în iarna trecută, se stinse pe neşteptate în noaptea de 24 spre 25 Octomvrie st. v. In biserica din suburbia Lucaciu, unde unt înmormântaţi părinţii săi, i s’a făcut un serviciu funebru de cătră archiereu Nifon, acompaniat de preoţii acestei biserici şi de alţi preoţi, cum şi de frumosul cor al seminariului Nifon. Catafalcul era înconjurat de o mulţime de coroane , din partea ministeriului cultelor şi instrucţiunei publice, a Ateneului, a Academiei române, a societăţii Transilvania, a clubului tinerimei, a clubului conservatorilor junimişti, a liceelor S. Sava şi M. Basarab, unde a fost profesor, şi a mai multor familii, rude, sau amice. D-l A. Marghiloman a depus el însuşi pe sicriul regretatului defunct o frumoasă ghirlandă de flori naturale. Dl C. C. Arion a trimis d-nei Smaranda Laurianu, soţia defunctului, o admirabilă coroană cu următoarea scrisoare : »Doamnă, permiteţi-mi să depun o coroană pe sicriul lui Dimitrie Laurianu, neuitatul Dv. soţ, ca o dovadă de iubirea mea cătră dânsul, ca un omagiu cătră luminiţa şi neîntrecuta activitate la minist, instrucţiune! publice, în tot timp mi-a fost colaborator, ca un seusimitaţiune cătră frumoasa şi mau inteligenţă, cătră fermecătorul său tut. Primiţi doamnă, cu viile mele regrete, respectuoase condolenţe«. Au vorbit cu adânci simţeminte de durere, de simpatie şi de admiraţiune pentru distinsele calităţi şi merite ale repausatului dd. C. Banu în numele cercului profesorilor, Petru Missir în numele partidului conservator neguvernamental, I. Bianu din partea Academiei române, I. C. Bacalbaşa din partea sindicatului ziariştiilor, Trandafir Djuvara din partea Ateneului. Cât de apreciat, cât de iubit şi stimat a fost D. A. Laurian de societatea bucureşteană şi de numeroşii săi prietini, şi elevi răspândiţi în toată ţara, s’a putut vedea acum din alesul public, care venise din toate părţile, să zică ultimul adio aceluia, pe care de acum nu vom mai avea bucuria să-l întâlnim pe cărările vieţii. Intre numeroasa asistenţă, care umpluse biserica cu o jumătate de oră înaintea serviciului, am putut remarca pe d-nii T. Maiorescu, Teodor Rosetti, P. Carp, N. Filipescu, A. Marghioloman, Disescu, ministrul instrucţiunei publice, Moruzi prefectul poliţiei, D. Onciul, Gr. Tocilescu, Ion Procopiu, Alexandru Hodoş, I. Dobrescu şi F. Dobrescu, Sava Ştefănescu, C. Pavelescu, I. Clinciu, G. Popa, Iacob Negruzzi, Ciru Economu, C. Miclescu, I. Manliu ş. a. dar cine ar putea număra pe toţi aceia cari veniră să vadă pentru ultima oară, unii pe harnicul şi meritosul lor tovarăş de luptă, alţii pe balul şi luminatul lor adversar politic, alţii pe profesorul şi înţeleptul lor povăţuitor şi părinte intelectual, alţii pe amicul şi binefăcătorul lor. Căci D. A. Laurian prin însuşirile şi manierele sale, prin talentele şi faptele sale, şi-a ştiut câştiga titluri de iubire, de stimă şi de respect din partea tuturor acelora, cari i’au cunoscut. In jurul bisericei şi în str. Lucaciu nu mai încăpeau cupeele, birjile şi prietinii din toate clasele societăţii, de la miniştri şi foşti miniştrii pănă la şcolarii liceelor şi şcoalelor primare. Nu un elogiu, ci cum zice un scriitor al Epocei, un act de dreptate s’a făcut lui D. A. Laurian prin aleasa asistență de toate colorile politice și prin frumoasele discursuri, cari s’au rostit înaintea sicriului său. Această aleasă societate, adunată în jurul recei umbre a lui D. A. Laurianu, pare că a voit să-i dee mângâierea şi satisfacţiile, cari le-a meritat şi cari nu le-a avut în viaţă, şi în acelaş timp a voit să pună în vedere, ca un esemplu pentru tinerele generaţiuni, figura acestui om de In dieta ungară — şedinţa de Luni, 12Novembrie —, s’a adoptat în a treia cetire convenţia de extrădare încheiată cu Grecia, după care a urmat desbaterea proiectului despre libera navigaţiune. — Lacul 5 s’a produs o nouă discuţie. Deputatul de Fiume, Richard Zanella a combătut dispoziţia cuprinsă în acest paragraf, şi care cere ca fiecare vas, care se bucură de subvenţie, trebue să acosteze măcar odată pe an la litoralul ungar. Această dispoziţie ar ruina cu desăvârşire desvoltarea liberei navigaţiuni. Zanella arată cu diferite exemple, că acest paragraf este în detrimentul navigaţiunei şi relevă că navigaţiunea liberă nu se poate întrebuinţa spre scopuri industriale. Cere suprimarea. Ministrul Francisc Kossuth răspunzând lui Zanella declară că guvernului îi zace la inimă înflorirea portului Fiume, ca unicul port maritim ungar, dar nu poate adopta propunerea, deoarece guvernul consideră acest proiect ca promotor al independenţei economice. La cele spuse de Zanella, replică şi secretarul de stat Esterényi. Deputatul croat Drohobeczki propune amendamentul, ca în caz când un vas ar atinge într’un an de mai multe ori litoralul ungar, aceasta să i se socotească şi în alt an, când eventual nu ar putea acostă la malul ungar. — Amendamentul se adoptă. In şedinţa aceasta s’a terminat desbaterea specială a acestui proiect. Italia şi tripla alianta. Situaţia Italiei în tripla alianţă şi intenţiunile ce i se atribuesc de a denunţa tratatul care o leagă de Austro-Ungaria şi Germania, continuă de a da de scris presei străine. In ultimul timp s’a zvonit prin ziare că guvernul italian ar fi trimes celui englez o notă în chestia reînoirei triplei alianţe. Guvernul Italian desminte acum acest zvon. Chestia tunurilor sârbeşti. Presa vieneză se ocupă cu mare animaţie de co-manda de tunuri făcută de guvernul sârbesc, la uzinele franceze de la Creuzet. Zia Irele relevă că cele 60 baterii de tunuri de câmp şi 25 baterii de tunuri de cetate, comandate de guvernul sârbesc, întrec cu mult trebuinţele reale ale Serbiei, astfel se poate bănui, că guvernul sârbesc a comandat un număr mai mare de tunuri spre a putea să cedeze apoi o parte Muntenegrului. Vine, or! nu vine? Ziarul „Gross-Oesterreich“ în ultimul său număr scrie sub titlul de mai sus : Pitreich n’a fost încă numit șef al statului major general, cu toate că »N. Fr. Pr.» și foile maghiare aliate declaraseră de repetite ori, că numirea este un