Gazeta Transilvaniei, decembrie 1906 (Anul 69, nr. 265-287)

1906-12-01 / nr. 265

U5DACTIUNE& .,as«»wnnniiH « titoiru» *r»$ov, piața mare nr. 30. *mwAorf aen­anoaee nn ee ifimeao **Kia«nnpte nu «e ttOiutti INSERATE a« pruneec aoministratiune In trasov si la attnar.'-rel# SIROURI de ANUNTURI: Ia Vien«. .» M. Juaes Naonx. 5Irut. Augenrsid A Bznerio Jjee­­•iwr.. Heinrich Schalek. A. Op­­.«dk Nacjaî.. Anton Oppelik. c Quaapetta .» A. ▼. Hold­­­fsiger, Ekatein dernat. luliu fiopold (TH Krasébet-körút). “BETUL INSERTIUNI.OR : o ta­ie farm­ond pe o colonă 10 .’ani pentru o publicare. Pu­ricări mai deee după tarifă n Învoială. - RECLAME pe ■‘farma S­ a o aeria 20 bani GAZETA' ese in ac%mvit iidMBitt teitri Atumn-entar Pe un tin IM cor.. Re­iese lur 18 co... pe trei luni 8 cot ■•rH de Dumb­eo* 4 «or. pe er Fenn Ronlila »I niiiiitau­­Pe un an 40 franci. pe *6»« inni 20 fr.. pe trei Ioni 10 ft N­ rlI de Dumineci 8 fr. pe an 8e prenumerA la toate oD 'Mele poştale din Intru și du «dară și la d-nii colectori. ind­inennii venii Braioi Admtt.tttruttunsa, Piaţa mare rGrgni Inului Nr. 90. etagu I.. Pe un an 20 cor., pe şest luni 10 cor., pe trei luni 6 coi Cu dusul în casă. Pe un ax 24 cor., pe şese luni 12 cor. pe trei luni 0 cor. — Cn eseiL- plar 10 bani. — Atât abona­menteie cât şi inserţiunil? «nnt. a ae plati Înainte Sr. 265 Saşii?, Vineri 1 (14) Decemvrie 1901­. Graffl mult!. ANUL LXIX. Situaţie înăsprită în Austria. Ştirea cea mai nouă, ce soseşte din Viena ne spune, că ministrul pre­şedinte Beck va pleca azi mâne la Budapesta, spre a-i raporta monar­­chului asupra situaţiunei. Aceasta vrea să zică cu alte cuvinte, că situaţiunea in Austria nu mai este aşa de liniş­tită şi nu mai pare aşa de solidă, cum se credea încă zilele trecute că este, mai ales după ce guvernul a iz­butit a dobândi votul camerei depu­taţilor pentru primirea în total a pro­iectului de lege, relativ la reforma electorală. Şi într’adevăr, situaţiunea inte­rioară în statul vecin dualist a ajuns în câteva zile foarte îngrijitoare, ba chiar critică. Toată lumea se bucura, că che­stiunea reformei electorale a fost re­­solvată de cameră Nimeni nu se gân­dea însă, că pentru ca aceasta reformă să se întrupeze, mai era de lipsă şi votul camerei seniorilor (Herrenhaus); nu se gândea mai ales nimeni, că a­­ceastă cameră a magnaţilor austriaci se va opune în parte votului came­rei tocmai într’o chestiune atât de gravă, ca ceea despre care vorbim şi ca va pretinde, sau mai bine zis este pe punctul de a pretinde o modifi­care esenţială a proiectului de reformă adoptat de cameră. S’a întâmplat adecă ca comisiu­­nea camerei seniorilor chemată a des- i bate legea votată de cameră şi a­­ raporta apoi în şedinţa plenară, să­ hotărască cu mare majoritate ca să i se revină asupra dreptului electoral , al pluralităţii, ce fusese discutat, dar respins de cameră, şi­ a decis a cere, ca camera seniorilor să pretindă in­troducerea în lege, că toţi alegătorii cari au trecut de 35 ani să aibă drepturi la două voturi. Mai departe comisiunea a decis de a respinge drep­tul coroanei privitor la numirea de­­ membrii în camera seniorilor la un­­ număr anumit, peste care nu e per-­­ mis a se trece. S’a stabilit ca număr­­ minimal al seniorilor numiţi de co­roană 150 şi ca număr maximal 170. Va să zică, numerus clausus al senio­rilor numiţi pe viaţă va fi după decizi­­unea aceasta de 170. Sistemul plura­lităţii a fost primit cu 15 voturi con­tra 4, pe când ţărmurirea dreptului de numire al coroanei a întrunit aproa­pe unanimitate, fiind contra ţărmurirei lui numai un singur membru din co­­misiune. Hotărîrile camerei seniorilor au­­ făcut mare senzaţie în Austria şi au dat naştere unor îngrijiri serioase în cercurile politice din două cauze. Mai întâi fiind­că prin ele se pronunţă o luptă între senat şi cameră, în jurul reformei electorale, al doilea fiind­că efectele acestei lupte pot deveni de­zastruoase nu nu­mai pentru guvern şi fătul lui, a cărui viaţă o credea deja asigurată (reforma electorală), dar chiar şi pentru pacea şi liniştea în sinul poporaţiunei din imperiul austriac. Situaţia e cu atât mai critică, cu cât mandatul de 6 ani al actualei camere espiră la sfârşitul lui ianua­rie 1907 Este clar timpul prea scurt pentru ca să se discute hotărârea co­­misiunei de plenul seniorilor, iar ho­­tărîrea acestora, în cazul când ar fi identică, cu a comisiunei să fie discu­tată în camera, care mai vrea să vo­teze şi budgetul, răscolind din nou divergenţele relative la dreptul elec­toral al plularităţii. Comsiunea senatului a declarat, că e condusă de principii conserva­toare. Nu cumva vrând să evite Scylla să cadă însă în Charibde. Partidele radicale vor face caz mare, îi vor acuza pe senatori, că voiesc să nimi­v­­ească reforma electorală și vor porni poate o campanie chiar împotriva in­stituției camerei seniorilor. Dar se speră, că plenul acestei camere nu va adopta propunerea co­misiunei relativă la pluralitatea votu­lui celor mai în etate şi că astfel contrarii sufragiului universal, între cari sunt şi Maghiarii dela noi, nu se vor putea bucura. Lupta contra bisericei în Franţa, şti­rile ce sosesc din Paris sunt foarte grave. In cameră s’a făcut o interpelaţie în che­stia măsurilor luate contra nunciaturei. In răspunsul său ministrul preşedinte Clemen­­cean a relevat că de la suprimarea con­cordatului, edificiul nunciaturei este tot aşa o casă particulară ca ori­care alta. Dacă biserica vrea, mai are timp să evite lupta. Ii oferim legea de la 1881 care îi priveşte pe toţi Francezii. Biserica, dacă ne va căuta, ne va găsi. Este surprinzătoare energia cu care guvernul a procedat contra Monseniorului Montagnini, reprezentantul papei la Paris de când cu revocarea nunciului. Montagnini a fost escortat la graniţa ţării, iar la nun­­ciatură s-a făcut perchiziţie sechestrându­­se vreo 4000 documente. Toată lumea priveşte cu încordare la desfăşurarea evenimentelor în Franţa. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« VV'V\\'VV.\V'\ V\V'\ .'V Solemnitatea închiderii expoziţiei.­­ Discursul de încheiere al ministrului de domenii Ion N. Lahovary. In ziua­ când în bubuitul tunurilor de la Calafat, sub razele strălucitoare ale­­ soarelui de vară, în veselie şi cu mândrie , am deschis Expoziţia Naţională, am avut­­ marea fericire de a vedea în fruntea noa-­­­stră pe iubitul nostru Suveran, inaugurând­­ opera, menită a arăta numei roadele bine-­­ făcătoare ale colaboraţiunei de 40 de ani, ai Regelui şi a poporului. Astăzi sub lumina tristă a toamnei­­ încheiem seria acestor serbări, cari au­­ dispărut ca un vis plăcut şi trecător. La melancolia firească a lucrurilor, ce sunt pe­­ sfirşit, se adaugă şi întristarea de a nu­­ vedea printre noi, pe acela, care cu atâta­ bunăvoinţă ne-a sprijinit, care în repeţite­­ rânduri ne-a exprimat înalta sa satisfac-­­­ţiune, care cu atâta dragoste s’a intere­sat de opera noastră, s’a bucurat de is­­bânda ce am avut, şi care nu e a noastră ci a intregei naţiuni româneşti. Dar deşi ochii noştri nu-l văd as­tăzi aci, ştim toţi, simţim cu toţi, că dân­sul nu lipseşte dela această solemnitate; gândul său este cu noi precum şi inimile noastre sunt cu dânsul şi rugăciunile noastre se înalţă cătră Atot­puternicul, cerând să­­ dea grabnică însănătoşire şi zile multe înainte, pentru binele ţării şi fericirea poporului. In momentul de a închide întâia ex­poziţie naţională a României, mă simt da­tor să exprim din suflet şi din inimă mul­ţumirile nu­le tuturor acelora, cari au fost colaboratorii noştri la această măreaţă manifestaţiune a puterei de muncă şi a vitalităţei poporului român, acelora, care în timpul cel mai scurt ce a fost vre­o­­dată acordat organizatorilor unei expozi­­ţiuni, au scos ca prin farmec la lumină parcul, instalaţiunile, palatele şi clădirile de tot felul ale expoziţiunei. Mai întâi mulţumesc corpurilor le-j­­­giuitoare, care pururea ne-au acordat în­ I crederea cea mai deplină şi au votat cu o I patriotică libertate, mijloacele necesare, ca să putem face o operă vrednică de Ro­mânia, vrednică de întâiul rege al regatu­lui român. Asemenea aduc mulţumirile mele a­­celora, cari au fost colaboratorii noştri direcţi pentru organizarea şi crearea ex­poziţiunei şi mai înainte de toţi d-lui Dr. Istrate, care cu o energie, cu o perseve­­ranţă, cu o pasiune mai presus de ori­ce laude, a muncit, a luptat, pot zice, a su­ferit pentru îndeplinirea grelei misiuni cu care-i însărcinasem. Mulţumesc acelora, cari au stat îm­prejurul lui, cari au pus cu toată inima cunoştinţele, ştiinţa, activitatea lor în ser­viciul acestei opere anevoioase şi au ară­tat astfel streinilor şi Românilor, ce co­mori ascunse de capacităţi şi de talente se pot afla pe pământul fecund al ţărei româneşti. Gândul meu recunoscător nu uită nici pe miile de muncitori, cari cu braţele şi cu sudoarea lor au executat toate lu­­­ crările, colaboratori obscuri şi anonimi ai­­ unei opere măreţe şi ei au drept la par- t tea lor de cinste şi recunoştinţă. Nu trebue să omitem miile de expo­zanţi, cari din toate colţurile ţărei au răspuns la apelul nostru, cari ne-au per­mis să oferim vizitatorilor o icoană fidelă a muncii şi a avuţiei româneşti, nici mem­brii juriilor, cari cu devotament, pricepere şi imparţialitate au lucrat şi au răsplătit pe fie­care după meritele sale. Tot­odată mă simt dator a exprima recunoştinţa noastră puterilor străine, cari au ţinut a se asocia la sărbătoarea şi la bucuria noastră, şi au contribuit la fru­moasele pavilioane ce au ridicat, la splen­doarea expoziţiunei jubilare. Mulţumesc în special, guvernelor stră­ine, cari cu atâta bunăvoinţă au înlesnit Românilor din afară, vizitarea expoziţiei. In cursul acestor luni am trăit zile neuitate, am cunoscut momente de bucu­rie şi de mândrie naţională. Am putut constata, cu o legitimă Din comisiunea delegaţiunei ungare­ In şedinţa de Marţi a comisiunei de­­legaţiunei austriace ministrul de externe bar. Aehrenthal a făcut nişte declaraţiuni nouă cu privire la politica externa a Mo­narchiei. Vorbind despre politica din Bal­cani bar, Aehrenthal a zis următoarele: In Balcani, nu urmărim, credincioşi programului nostru, nici un scop egoist. Influenţa noastră în aceste ţări nu poate fi decât morala, iar interesele noastre sunt numai de natură economică. in consecinţă avem nevoie de tratate de comerci, nu numai cu Serbia, dar şi cu România şi Bulgaria. Negocierile cu Serbia sunt cu­noscute. Cât pentru negocierile în vede­rea încheierei unui tratat cu România şi Bulgaria, se vor întruni în Main la Buda­pesta comisiuni vamale pentru a fixa ba­zele pe cari, precum nădăjduim, negocie­rile vor putea repede ajunge la un bun rezultat. (Aplauze). Ministrul de externe, răspunzând ob­­servaţiunilor delegatului Rakovsky, de­clară, că a mai relevat dificultăţile întâm- I pinate in urmarea politicei de continui­tate, faţă de Italia mai ales. Aceste dificultăţi au fost întâmpinate şi de ministrul afacerilor străine al Italiei,­­ dar, a zis baronul de Aehrenthal, capăt speranţă şi încredere in urma faptului că atât eu, cât şi d-l Tittoni suntem că­lăuziţi de acelaşi punct de vedere cu pri­vire la modul de apreciere al amiciţiei şi alianţei noastre. Este adevărat că în ultimii ani o anumită opiniune publică s’a manifestat în Italia, care nu ne este favorabilă şi că au avut loc chiar câteva manifestaţiuni ostile. Ministrul speră însă, că aceste sen­timente vor fi înlocuite prin sentimente mai cordiale, având convingerea, că stă­ruinţele puse cu energie de ambele gu­verne vor avea ca rezultat a face ca re­­laţiunile noastre să devie mai cordiale, re­­înotând legăturile între aliaţi şi vecini cum sunt cele două ţări. Aceste strădu­inţe însă, a zis baronul Aehrenthal, vor fi încoronate de succes numai atunci, când guvernul de aci şi guvernul din Roma vor fi sprijinite de o parte a opiniunei publice­­ şi anume de pressă, căci, atât în Italia­­ cât şi la noi, au adus la iveală unele fapte­­ cari nu sunt de natură a uşura strădu­inţele d-lui Tittoni şi ale mele. Ţin să adresez dela această bancă un apel opiniunei publice şi pressei de a se lăsa convinsă de ferma hotărâre a celor două guverne de a face mai cordiale legăturile noastre şi de a ajuta, în loc de a le împedeca, aceste tendinţe căci altfel dată fiind opiniunea publică actuală cam nervoasă, incidentele nu vor lipsi. Discursul d-lui dep. Ştefan C. Pop rostit în şedinţa de la 6 Decemvrie a camerei ungare. — Urmare. — încai dacă s’ar zice că interesele su­perioare ale orarului reclamă aceste ma­şini, — cu inimă grea, ce-i drept, dar tot s’ar împăca omul cu ele, crezând că în sfârşit cel puţin statul are vr’un folos din ele, se întăreşte şi apoi va putea ajutoră cu atât mai viguros ţinutul acela. Dar, On. Cameră, neomeniile ce se fac acuma se fac toate în detrimentul şi cu paguba orarului ; orarul n’are din toate acestea nici un pic de venit; comunele acestea prin orar se ruinează cu desăvârşire. On. Cameră! Oamenii aceştia şi în ziua de azi capătă pădure şi lemne de tu­

Next