Gazeta Transilvaniei, decembrie 1906 (Anul 69, nr. 265-287)
1906-12-01 / nr. 265
U5DACTIUNE& .,as«»wnnniiH « titoiru» *r»$ov, piața mare nr. 30. *mwAorf aenanoaee nn ee ifimeao **Kia«nnpte nu «e ttOiutti INSERATE a« pruneec aoministratiune In trasov si la attnar.'-rel# SIROURI de ANUNTURI: Ia Vien«. .» M. Juaes Naonx. 5Irut. Augenrsid A Bznerio Jjee•iwr.. Heinrich Schalek. A. Op.«dk Nacjaî.. Anton Oppelik. c Quaapetta .» A. ▼. Holdfsiger, Ekatein dernat. luliu fiopold (TH Krasébet-körút). “BETUL INSERTIUNI.OR : o taie farmond pe o colonă 10 .’ani pentru o publicare. Puricări mai deee după tarifă n Învoială. - RECLAME pe ■‘farma S a o aeria 20 bani GAZETA' ese in ac%mvit iidMBitt teitri Atumn-entar Pe un tin IM cor.. Reiese lur 18 co... pe trei luni 8 cot ■•rH de Dumbeo* 4 «or. pe er Fenn Ronlila »I niiiiitauPe un an 40 franci. pe *6»« inni 20 fr.. pe trei Ioni 10 ft N rlI de Dumineci 8 fr. pe an 8e prenumerA la toate oD 'Mele poştale din Intru și du «dară și la d-nii colectori. indinennii venii Braioi Admtt.tttruttunsa, Piaţa mare rGrgni Inului Nr. 90. etagu I.. Pe un an 20 cor., pe şest luni 10 cor., pe trei luni 6 coi Cu dusul în casă. Pe un ax 24 cor., pe şese luni 12 cor. pe trei luni 0 cor. — Cn eseiL- plar 10 bani. — Atât abonamenteie cât şi inserţiunil? «nnt. a ae plati Înainte Sr. 265 Saşii?, Vineri 1 (14) Decemvrie 1901. Graffl mult!. ANUL LXIX. Situaţie înăsprită în Austria. Ştirea cea mai nouă, ce soseşte din Viena ne spune, că ministrul preşedinte Beck va pleca azi mâne la Budapesta, spre a-i raporta monarchului asupra situaţiunei. Aceasta vrea să zică cu alte cuvinte, că situaţiunea in Austria nu mai este aşa de liniştită şi nu mai pare aşa de solidă, cum se credea încă zilele trecute că este, mai ales după ce guvernul a izbutit a dobândi votul camerei deputaţilor pentru primirea în total a proiectului de lege, relativ la reforma electorală. Şi într’adevăr, situaţiunea interioară în statul vecin dualist a ajuns în câteva zile foarte îngrijitoare, ba chiar critică. Toată lumea se bucura, că chestiunea reformei electorale a fost resolvată de cameră Nimeni nu se gândea însă, că pentru ca aceasta reformă să se întrupeze, mai era de lipsă şi votul camerei seniorilor (Herrenhaus); nu se gândea mai ales nimeni, că această cameră a magnaţilor austriaci se va opune în parte votului camerei tocmai într’o chestiune atât de gravă, ca ceea despre care vorbim şi ca va pretinde, sau mai bine zis este pe punctul de a pretinde o modificare esenţială a proiectului de reformă adoptat de cameră. S’a întâmplat adecă ca comisiunea camerei seniorilor chemată a des- i bate legea votată de cameră şi a raporta apoi în şedinţa plenară, să hotărască cu mare majoritate ca să i se revină asupra dreptului electoral , al pluralităţii, ce fusese discutat, dar respins de cameră, şi a decis a cere, ca camera seniorilor să pretindă introducerea în lege, că toţi alegătorii cari au trecut de 35 ani să aibă drepturi la două voturi. Mai departe comisiunea a decis de a respinge dreptul coroanei privitor la numirea de membrii în camera seniorilor la un număr anumit, peste care nu e per- mis a se trece. S’a stabilit ca număr minimal al seniorilor numiţi de coroană 150 şi ca număr maximal 170. Va să zică, numerus clausus al seniorilor numiţi pe viaţă va fi după deciziunea aceasta de 170. Sistemul pluralităţii a fost primit cu 15 voturi contra 4, pe când ţărmurirea dreptului de numire al coroanei a întrunit aproape unanimitate, fiind contra ţărmurirei lui numai un singur membru din comisiune. Hotărîrile camerei seniorilor au făcut mare senzaţie în Austria şi au dat naştere unor îngrijiri serioase în cercurile politice din două cauze. Mai întâi fiindcă prin ele se pronunţă o luptă între senat şi cameră, în jurul reformei electorale, al doilea fiindcă efectele acestei lupte pot deveni dezastruoase nu numai pentru guvern şi fătul lui, a cărui viaţă o credea deja asigurată (reforma electorală), dar chiar şi pentru pacea şi liniştea în sinul poporaţiunei din imperiul austriac. Situaţia e cu atât mai critică, cu cât mandatul de 6 ani al actualei camere espiră la sfârşitul lui ianuarie 1907 Este clar timpul prea scurt pentru ca să se discute hotărârea comisiunei de plenul seniorilor, iar hotărîrea acestora, în cazul când ar fi identică, cu a comisiunei să fie discutată în camera, care mai vrea să voteze şi budgetul, răscolind din nou divergenţele relative la dreptul electoral al plularităţii. Comsiunea senatului a declarat, că e condusă de principii conservatoare. Nu cumva vrând să evite Scylla să cadă însă în Charibde. Partidele radicale vor face caz mare, îi vor acuza pe senatori, că voiesc să nimivească reforma electorală și vor porni poate o campanie chiar împotriva instituției camerei seniorilor. Dar se speră, că plenul acestei camere nu va adopta propunerea comisiunei relativă la pluralitatea votului celor mai în etate şi că astfel contrarii sufragiului universal, între cari sunt şi Maghiarii dela noi, nu se vor putea bucura. Lupta contra bisericei în Franţa, ştirile ce sosesc din Paris sunt foarte grave. In cameră s’a făcut o interpelaţie în chestia măsurilor luate contra nunciaturei. In răspunsul său ministrul preşedinte Clemencean a relevat că de la suprimarea concordatului, edificiul nunciaturei este tot aşa o casă particulară ca oricare alta. Dacă biserica vrea, mai are timp să evite lupta. Ii oferim legea de la 1881 care îi priveşte pe toţi Francezii. Biserica, dacă ne va căuta, ne va găsi. Este surprinzătoare energia cu care guvernul a procedat contra Monseniorului Montagnini, reprezentantul papei la Paris de când cu revocarea nunciului. Montagnini a fost escortat la graniţa ţării, iar la nunciatură s-a făcut perchiziţie sechestrânduse vreo 4000 documente. Toată lumea priveşte cu încordare la desfăşurarea evenimentelor în Franţa. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« VV'V\\'VV.\V'\ V\V'\ .'V Solemnitatea închiderii expoziţiei. Discursul de încheiere al ministrului de domenii Ion N. Lahovary. In ziua când în bubuitul tunurilor de la Calafat, sub razele strălucitoare ale soarelui de vară, în veselie şi cu mândrie , am deschis Expoziţia Naţională, am avut marea fericire de a vedea în fruntea noa-stră pe iubitul nostru Suveran, inaugurând opera, menită a arăta numei roadele bine- făcătoare ale colaboraţiunei de 40 de ani, ai Regelui şi a poporului. Astăzi sub lumina tristă a toamnei încheiem seria acestor serbări, cari au dispărut ca un vis plăcut şi trecător. La melancolia firească a lucrurilor, ce sunt pe sfirşit, se adaugă şi întristarea de a nu vedea printre noi, pe acela, care cu atâta bunăvoinţă ne-a sprijinit, care în repeţite rânduri ne-a exprimat înalta sa satisfac-ţiune, care cu atâta dragoste s’a interesat de opera noastră, s’a bucurat de isbânda ce am avut, şi care nu e a noastră ci a intregei naţiuni româneşti. Dar deşi ochii noştri nu-l văd astăzi aci, ştim toţi, simţim cu toţi, că dânsul nu lipseşte dela această solemnitate; gândul său este cu noi precum şi inimile noastre sunt cu dânsul şi rugăciunile noastre se înalţă cătră Atotputernicul, cerând să dea grabnică însănătoşire şi zile multe înainte, pentru binele ţării şi fericirea poporului. In momentul de a închide întâia expoziţie naţională a României, mă simt dator să exprim din suflet şi din inimă mulţumirile nule tuturor acelora, cari au fost colaboratorii noştri la această măreaţă manifestaţiune a puterei de muncă şi a vitalităţei poporului român, acelora, care în timpul cel mai scurt ce a fost vreodată acordat organizatorilor unei expoziţiuni, au scos ca prin farmec la lumină parcul, instalaţiunile, palatele şi clădirile de tot felul ale expoziţiunei. Mai întâi mulţumesc corpurilor le-jgiuitoare, care pururea ne-au acordat în I crederea cea mai deplină şi au votat cu o I patriotică libertate, mijloacele necesare, ca să putem face o operă vrednică de România, vrednică de întâiul rege al regatului român. Asemenea aduc mulţumirile mele acelora, cari au fost colaboratorii noştri direcţi pentru organizarea şi crearea expoziţiunei şi mai înainte de toţi d-lui Dr. Istrate, care cu o energie, cu o perseveranţă, cu o pasiune mai presus de orice laude, a muncit, a luptat, pot zice, a suferit pentru îndeplinirea grelei misiuni cu care-i însărcinasem. Mulţumesc acelora, cari au stat împrejurul lui, cari au pus cu toată inima cunoştinţele, ştiinţa, activitatea lor în serviciul acestei opere anevoioase şi au arătat astfel streinilor şi Românilor, ce comori ascunse de capacităţi şi de talente se pot afla pe pământul fecund al ţărei româneşti. Gândul meu recunoscător nu uită nici pe miile de muncitori, cari cu braţele şi cu sudoarea lor au executat toate lu crările, colaboratori obscuri şi anonimi ai unei opere măreţe şi ei au drept la par- t tea lor de cinste şi recunoştinţă. Nu trebue să omitem miile de expozanţi, cari din toate colţurile ţărei au răspuns la apelul nostru, cari ne-au permis să oferim vizitatorilor o icoană fidelă a muncii şi a avuţiei româneşti, nici membrii juriilor, cari cu devotament, pricepere şi imparţialitate au lucrat şi au răsplătit pe fiecare după meritele sale. Totodată mă simt dator a exprima recunoştinţa noastră puterilor străine, cari au ţinut a se asocia la sărbătoarea şi la bucuria noastră, şi au contribuit la frumoasele pavilioane ce au ridicat, la splendoarea expoziţiunei jubilare. Mulţumesc în special, guvernelor străine, cari cu atâta bunăvoinţă au înlesnit Românilor din afară, vizitarea expoziţiei. In cursul acestor luni am trăit zile neuitate, am cunoscut momente de bucurie şi de mândrie naţională. Am putut constata, cu o legitimă Din comisiunea delegaţiunei ungare In şedinţa de Marţi a comisiunei delegaţiunei austriace ministrul de externe bar. Aehrenthal a făcut nişte declaraţiuni nouă cu privire la politica externa a Monarchiei. Vorbind despre politica din Balcani bar, Aehrenthal a zis următoarele: In Balcani, nu urmărim, credincioşi programului nostru, nici un scop egoist. Influenţa noastră în aceste ţări nu poate fi decât morala, iar interesele noastre sunt numai de natură economică. in consecinţă avem nevoie de tratate de comerci, nu numai cu Serbia, dar şi cu România şi Bulgaria. Negocierile cu Serbia sunt cunoscute. Cât pentru negocierile în vederea încheierei unui tratat cu România şi Bulgaria, se vor întruni în Main la Budapesta comisiuni vamale pentru a fixa bazele pe cari, precum nădăjduim, negocierile vor putea repede ajunge la un bun rezultat. (Aplauze). Ministrul de externe, răspunzând observaţiunilor delegatului Rakovsky, declară, că a mai relevat dificultăţile întâm- I pinate in urmarea politicei de continuitate, faţă de Italia mai ales. Aceste dificultăţi au fost întâmpinate şi de ministrul afacerilor străine al Italiei, dar, a zis baronul de Aehrenthal, capăt speranţă şi încredere in urma faptului că atât eu, cât şi d-l Tittoni suntem călăuziţi de acelaşi punct de vedere cu privire la modul de apreciere al amiciţiei şi alianţei noastre. Este adevărat că în ultimii ani o anumită opiniune publică s’a manifestat în Italia, care nu ne este favorabilă şi că au avut loc chiar câteva manifestaţiuni ostile. Ministrul speră însă, că aceste sentimente vor fi înlocuite prin sentimente mai cordiale, având convingerea, că stăruinţele puse cu energie de ambele guverne vor avea ca rezultat a face ca relaţiunile noastre să devie mai cordiale, reînotând legăturile între aliaţi şi vecini cum sunt cele două ţări. Aceste străduinţe însă, a zis baronul Aehrenthal, vor fi încoronate de succes numai atunci, când guvernul de aci şi guvernul din Roma vor fi sprijinite de o parte a opiniunei publice şi anume de pressă, căci, atât în Italia cât şi la noi, au adus la iveală unele fapte cari nu sunt de natură a uşura străduinţele d-lui Tittoni şi ale mele. Ţin să adresez dela această bancă un apel opiniunei publice şi pressei de a se lăsa convinsă de ferma hotărâre a celor două guverne de a face mai cordiale legăturile noastre şi de a ajuta, în loc de a le împedeca, aceste tendinţe căci altfel dată fiind opiniunea publică actuală cam nervoasă, incidentele nu vor lipsi. Discursul d-lui dep. Ştefan C. Pop rostit în şedinţa de la 6 Decemvrie a camerei ungare. — Urmare. — încai dacă s’ar zice că interesele superioare ale orarului reclamă aceste maşini, — cu inimă grea, ce-i drept, dar tot s’ar împăca omul cu ele, crezând că în sfârşit cel puţin statul are vr’un folos din ele, se întăreşte şi apoi va putea ajutoră cu atât mai viguros ţinutul acela. Dar, On. Cameră, neomeniile ce se fac acuma se fac toate în detrimentul şi cu paguba orarului ; orarul n’are din toate acestea nici un pic de venit; comunele acestea prin orar se ruinează cu desăvârşire. On. Cameră! Oamenii aceştia şi în ziua de azi capătă pădure şi lemne de tu