Gazeta Transilvaniei, martie 1907 (Anul 70, nr. 47-73)
1907-03-01 / nr. 47
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 47.1907 Din dieta ungară. In şedinţa de Lunî a camerei, despre care am raportat ori pe scurt, a vorbit, cum ştim, aproape 4 oare dep. Dr. Al. Vaida. La ordinea zilei a fost proiectul pentru învăţătorii de stat. D-l Vaida a aflat de bine a aduce înainte toate momentele ce stau în legătură şi cu acest proţect, stăruind mai ales pentru validitatea principiului de egalitate în ce priveşte ajutorarea şcolilor de stat şi a şcolilor confesionale. Din vorbirea d-lui Dr. Vaida lăsăm să urmeze mai jos partea Intâia, în care motivează atitudinea sa şi a soţilor săi din clubul naţionalist şi acea parte, în care desvoaltă principiile de tractare egală, despre care am făcut amintire. Alexandru Vaida: Onorată cameră, Imi ţin de datorie să expun motivele pentru cari eu şi după mine mulţi alţi colegi din partidul naţionalităţilor iau cuvântul. O ţin de necesar, pentru că mai mulţi deputaţi coaliţionişti m-au întrebat, care e rostul, că noi luăm cuvântul în cestiunea acestui proiect şi din ce motive pornim discuţia pe baze atât de largi. înainte de toate, onorată cameră, ţin să declar, că partidul nostru se consideră pe sine de partidul naţionalităţilor nemaghiare şi ca atare de partid opoziţional, dar în acelaşi timp mereu îşi dă sama de interesele mari şi de datoria, cari i se impun în urma poziţiei sale excepţionale, fiind adecă singurul partid opoziţional în acest parlament. (Aprobări pe băncile naţionaliştilor). Această poziţie ne impune datorii mari, dându ne drept misiune să reprezintăm în camera aceasta opoziţia ţării. E o misiune nerecunoscătoare, nu mimai din motivul, că în trecut am fost expuşi la multe insulte. Noi cunoaştem deja insultele aceste, ne am obişnuit cu ele şi le-am lăsat fără răspuns şi pănă acum, cu atât mai mult le vom lăsa fără răspuns pe viitor. De altă parte însă aceia dintre d-voastră cari ni-au adresat insultele, au început să se plictisească de ele şi vor înceta cu desăvârşire, sunt convins, în împrejurarea aceasta ne îngreunează misiunea. Nu ne-o îngreunează nici faptul că mereu mereu, cu orice prilej suntem nevoiţi să vă lăsăm să ne respingeţi propunerile prin votare, pentru că pe cât de mică e gloria ca o majortate atât de covârşitoare ca a d-voastră să învingă la votare un partid mic ca şi al nostru şi pe cât de uşor i se pare lucrul acesta majorităţii, tot atât de puţin ne pasă şi nouă de lucrul acesta. Ni-e greu însă misiunea că nu ni-a succes până acum să vă convingem despre dreptatea punctului nostru de vedere. Cu toate aceste n’am renunţat încă la nădejdea, că cu timpul vom putea face să înţelegeţi punctul nostru de vedere. In ce priveşte proiectul luat in discuţie, avem datorie înzecită să luăm parte la desbateri. E datoria noastră fiindcă pe calea aceasta din nou salvăm reputaţia parlamentului şi ne dovedim de patrioţi mai buni decât d voastră, marea majoritate, pentru că dacă n’am lua noi cuvântul, în ce priveşte parlamentarismul nostru s’ar naşte o situaţie foarte falză, situaţia că ar ajunge să se manifeste aici absolutismul guvernului fără ca să se accentueze suveranitatea poporului, fiindcă guvernul cu drept cuvânt ar putea zice: »L’etat c’est moi!«, dacă un astfel de proiect de lege, a căruia importanţă nu e contestată de nimeni, s’ar primi fără discuție. Vă întreb pe d-voastră că ce va zice posteritatea despre generaţia de azi dacă d-l referent a zis ieri despre oamenii mari ai anilor 60, că’s nişte epigoni? Noi considerăm tocmai pentru asta, ca o datorie a noastră, să ne ocupăm tot mai temeinic de acest proiect de lege, să întrăm în discuţii mai amănunţite şi să ne precizăm punctul de vedere opoziţional. (Aprobări pe băncile naţionalităţilor. Noi vedem şi ştim foarte bine cu toţii că suntem într-o poziţie falsă. Dar tocmai pentru a nu părea naivi, ţin să amintesc că noi suntem convinşi, că prin opoziţia noastră, pe care o facem cu ocazia desbaterii acestui proiect, aducem un serviciu real atât guvernului cât şi majorităţii. Guvernul a adus pe tapet acest proiect de lege numai pentru a abate atenţia lumei de la multele buclucuri, care preocupă de o vreme încoace, fără întrerupere opinia publică. E foarte firesc, că dacă noi naţionaliştii întrăm în discuţia mai amănunţită a proiectului, luăm aupra noastră un rol de opoziţie, prin aceasta creăm guvernului o situaţie dintre cele mai comode el ne poate lovi în fiecare zi în cap şi săvârşind prin aceasta mari acte de patriotism, abate totodată atenţia opiniei publice de la multele mizerii curente. Cu toate că de când e lumea, când e vorba de partide diferite şi de duşmani politici totdeauna principiul »do ut des« iese în relief şi cu toate că noi nu primim nici o răsplată pentru această osteneală a nostră totuşi suntem gata a face guvernului serviciul acesta. (Mişcare pe băncile naţionaliştilor) nu pentru că suntem băieţi de treabă, ci pentru că suntem fii buni ai patriei şi ai naţiunilor noastre. (Aprobări pe băncile naţionaliştilor. Şi fiindcă socotim mai presus decât se crede, interesele ţării şi le purtăm mai mult la inimă unde nu se văd decât pe buze, facem chiar şi unui guvern coaliţionist acel serviciu, de a ne pune în opoziţie şi de a-i da ocazia să-şi câştige pe pielea noastră merite patriotice. (Mişcare în stânga). Mai avem o cauză care ne îndeamnă să facem acest lucru: avem o ambiţie, o ambiţie mare şi o conştiinţă trează că în viitorul îndepărtat acel partid al naţionalităţilor, care va ocupa la timpul său aceste bănci, în cari suntem astăzi atât de puţini, ne va aminti pe noi ca pe o generaţie mare, căci noi avem conştiinţa că nu suntem epigonii mici ai unor generaţii mari ca kossuthiştii, ci suntem înaintaşi, voim să fim înaintaşii mari ai partidului naţionalităţilor din parlamentul viitorului, pe aceea cred, că nu merităm a fi trataţi din partea d-voastră cu cuvinte de înfruntare, nici cu dispreţ şi cu defăimare, ci merităm ca să recunoaşteţi despre noi, că contribuim la prestigiul ţării şi al parlamentarismului atunci când ne-am angajat aici la rolul de opoziţie. Acestea trebuia să le explic, ca să nu producem aparenţa naivităţii. Despre epoca în care s’a creat articolul de lege 38 dela 1868 — d-l raportor zice: A fost epoca desăvârşitului optimism şi că nimic nu caracterisează mai mult epoca aceea ca articolele de lege 44 adecă legea de naţionalităţi şi 38 din 1868, adecă legea şcolară. Dar nici n’avem două legi — zice raportorul — cari să ne fi dus atât de puţin spre scopul definit, — adecă la desvoltarea desăvârşită a naţiunii maghiare unitare în gând şi simţire. Onorată Cameră! Dacă acei bărbaţi au avut planuri de acestea, atunci vă asigur că n’au fost naivi. Au fost bărbaţi geniali şi dacă planul lor n’a reuşit să creieze unitatea de gândire şi simţire între cetăţenii acestei patrii, de vină sunt numai şi numai urmaşii lor, cari n’au îndrăznit nici-odată să încerce executarea legii de naţionalităţi. Eu împotriva părerii d-lui raportor, aflu foarte necesară susţinerea şi ajutorarea şcoalelor confesionale. Pentru aceste s’a creat un proiect, l’am şi văzut dar nu vorbesc despre el nefiind la ordinea de zi. Afirm şi mărturisesc, că ministerul de instrucţiune în loc să forţeze şcolile de stat, ar face mult mai bine să le dea ajutoare de stat şcoalelor confesionale, ca astfel acestea să fie în stare a corespunde chiemării lor. E mult mai uşor să zideşti pe baze existente, decât să creiezi baze nouă, pentru că cel care face încercarea asta, totdeauna e expus ca în loc să reuşească, să se dea de mal. (Zgomot. S’auzim la mijloc). Dacă luăm în considerare, că în ţara întreagă sunt cam 17 mii de şcoli poporale şi dintre acestea — să zic un număr maximal — sunt 3500 şcoli de stat, cari stau pe teritoriul Ungariei, iar celelalte sunt şcoli confesionale, atunci putem vedea, ce puţini învăţători vor avea parte de îmbunătăţire. Datele d-lui Halász spun, că sunt 13.269 şcoli confesionale şi numai 4221 de stat. întreb deci cu drept, e lucru cinstit ca d-l ministru de culte să ajute numai învăţătorilor de stat? Sunt 5463 învăţători de stat şi d-l ministru i-a luat în adăpost numai pe aceştia. (Sgomot). Nar fi mai cinstit şi corespunzător şi n’ar fi spre binele culturii statului dacă d-l ministru s’ar cugeta şi la ajutorarea învăţătorilor confesionali deodată cu a acelor de stat, dacă te-ar îndrepta soartea şi uşura poziţia ca să poată corăspunde măreţei lor chemări. (Sgomot.) E slabă acea idee că numai unii dintre cetăţeni au să fie împărtăşiţi de ajutor şi e de ajuns dacă numai o parte dintre învăţători îşi capătă dotaţia cuviincioasă. (Sgomot). învăţătorii săvârşesc aceeaşi muncă întru cultivarea poporului, trebue deci ajutoraţi în măsură egală în misiunea lor nobilă. (Sgomot.) Cercetând datele statistice, vedem ca în această ţară sunt 61,400 copii obligaţi la şcoală, cari peste tot umblă la şcoală. Aceste sunt date triste şi dureroase. Şi în întreaga ţară deşi sunt 12,636 comune, totuşi sunt numai 4221 învăţători de stat şi 13,269 confesionali. Fără multă bătae de cap şi studiare de date statistice putem constata că relaţiile noastre culturale de azi sunt foarte slabe, foarte neglijate (Sgomot). Luând în considerare faptul că în mai multe astfel de locuri sunt relaţiile culturale de aşa, că sunt câte 138—140 copii obligaţi la una ori două şcoli, pe fiecare învăţător cad deci 80—90 elevi, atunci fără de a exagera pot constata că între astfel de împrejurări, cât timp mai durează aceste stări, e imposibil să ajungem la îmbunătăţirea relaţiilor noastre culturale. Basat pe acest punct de vedere recomand cu insistenţă d-lui ministru de culte să binevoiască a dispune, ca şi învăţătorii confesionali să se împărtăşească de acel ajutor ca şi învăţătorii de stat, căci e imposibil ca prin ajutorarea numai a acestora să se promoveze cultura generală, predece ca „agitaţiunea pangermană“ să molipsească elementele patriotice ale Şvabilor şi să le înstrăineze de Maghiari. Ministru-preşedinte Wekerle a zis că guvernul se ocupă serios de mişcarea dintre Şvabi. Mai spuse că guvernul are cunoştinţă că nu numai în Budapesta, ci şi în provincie s’au creat organizaţiuni pangermane, reuniuni şi grupuri, cari ajută pe membrii lor cu diferite producte literare. Ministrul crede, că cel mai bun lucru ar fi să se fundeze un organ german, care să paraliseze urmările acţiunei germane. In fine kossuthiştii au aflat de bine a enunţa, că ei aprobă patriotismul »cetăţenilor maghiari de limba germană«. Cine nu cunoaşte apucăturile de felul acesta? Şvabii să fie liniştiţi, să înveţe ungureşte şi să asculte de fisolgăbicăi — atunci sunt patrioţi contra cărora nu se poate obiecţiona nimic, dar îndată ce se vor ocupa de literatura germană şi vor voi să aibă şi ei partidul lor, se schimbă situaţiunea. Cei ce stau azi în fruntea »partidului poporal al Germanilor din Ungaria«, declară că ei numai între marginile legilor stărite sa asigure drepturile politice şi interesele de cultură şi economice ale conaţionalilor lor şi nici întrun caz nu se vor abate deja cărarea pe care au apucat şi nu vor deveni necredincioşi ţintei lor, a zărit o linie mai deschisă. Dar numai atunci, deşi observaţiile le începu din 1875. Poziţia liniei presupuse era h = 558, asă-mănătoare cu linia luminei polare l — 557-7.3) In fine Smith stăruia să se determine exact poziţia pe firmament a fenomenului ceea ce nu se poate decât prin examinarea fotoreenică minuţioasă a regiunei respective. Din ce constă lumina zodiacului? Mai întâiu, poziţia fenomenului e astfel încât multă vreme s’a presupus, că atmosfera soarelui, resfirată în formă de lentilă, ne mijeşte din brâul zodiilor. Heis credea, că inelul luminei din zodiac, planează în jurul Pământului pe o cale, ce se află între noi şi Lună. Dom. Cassini, apoi Laplace, Schubert şi Poisson admiteau existenţa unui inel, constătător din un roiu de corpuscule planetare, ce sboară liber între orbita lui Mercur și a Luceafărului, ori chiar a lui Marte. Cassini zicea limpede: »Si Ies orbites de Mercure et de Venus étaient visibles (fouteriellement dans toute l’ étendue de leur surface), nous les verrions habitueliement de la mérne figure et dans la mérne disposition â I’égard du Sóiéit et aux mémes temps de l’année i]ue la lumiére zodiacale«. De părere analogă e la noi d-l loan Corbu, în a sa »Nouă teorie cosmogonică«4) spunându-ne că pentru esplicarea luminei zodiacului nu e de lipsă a presupune un inel fin, cu toate că acesta încă e posibil. »Ea poate deriva de la mulţimea de meteoriţi, materie din comeţii distruşi şi toate sfărmiturile de materie cosmică, ce se mişcă risipită în spaţiu, culeasă de sistema solară în calea sa şi alăturată pe planul comun al eclipticei«. Oricum ar fi, planeţii uriaşi cu cortegiul de sateliţi; planeţii mijlocii şi sutele de planetoizi mititei; comeţii cu orbite încrucişate şi dătători de frică; apoi meteorii cei neastâmpăraţi şi tainica lumină a zodiaului contribuesc în mod uriaş la lărgirea concepţiilor despre sistemul solar, care mai nainte părea atât de simplu, atât de monoton. Faur, 1907. Gavr. Todică. 3) Observarea din urmi a facut’o în 1817 Angstrom în Upsala, unde lumina boreală se vede adeseori. 4) Bistriţa, 1903, pag. 41—2. „Agitaţie pangermană“ între Şvabi. Şvabii din Bănat au început iarăşi să se mişte. Ştim că o adunare poporală ce a fost conchemată în Billed a fost oprită de fisolgăbirău. A mai fost oprită şi altă adunare, ce era să se ţină tot Duminecă în Bulkess. Cei adunaţi au fost împrăştiaţi de gendarmi, dar ei s’au retras în localuri private şi s’au sfătuit asupra afacerilor naţionale. In adunările poporale amintite era intenţionat a se primi şi a se enunţa programul deja gata al partidului poporal al Germanilor din Ungaria, care până acuma număra vr’o 5000 de membri. Era hotărît afară de aceasta să fie ales preşedinte al partidului Dr Kremling, ear vice-preşedinte ţăranul I. Röser. Iată de ce a fost împiedecată ţinerea celor două adunări poporale. S’a dat ordin celor dela administraţie să oprească lăţirea »agitaţiunei pangermane« între Şvabi. Cei loviţi voiesc să se plângă ministrului de interne etc. Cu ce rezultat se poate şti înainte. E interesant şi îmbucurător însă faptul, că deşi încet dar spiritul naţional pătrunde totuşi din ce în ce mai mult între Şvabi şi îi deşteaptă. Cu mişcarea Şvabilor din Ungaria sudică s’a ocupat partidul kossuthist în conferenţa sa de Luni. Au accentuat mai mulţi dintre vorbitori, că recunosc şi aprobă atitudinea patriotică de până acuma a Germanilor din Ungaria, dar voiesc să îm Cronica din afară. Zvon despre demisiunea lui Stolypin şi disolvarea Dumei. In cercurile politice şi financiare din Paris s’au răspândit ştiri senzaţionale, după cari primul ministru Stolypin şi ar fi înaintat demisiunea. S’a comunicat că şi Duma va fi disolvată in cursul zilelor viitoare pentru că se pare imposibil ca guvernul să poată lucra în comun cu o Dumă atât de opoziţionistă. Aceste ştiri s’au răspândit cu atâta siguranţă, încât valorile ruseşti au scăzut în mod simţitor la Bursă. Ştirea că primul ministru Stolypin s’ar fi retras şi că Duma va fi disolvată a provocat o scădere a valorilor ruseşti şi la Bursa din Berlin. Ministrul de externe rusesc a trimis o circulară secretă prin care învită autorităţile administrative ca în cazul disolvărei Dumei să facă uz de toate mijloacele disponibile pentru a împedeca o grevă a funcţionarilor de la căile ferate. Activitatea bandelor în Macedonia. Misiunea Munir Paşa, trimeasă la Belgrad, cu scop de a presenta regelui Petru o scrisoare autografă a Sultanului, nelinişteşte lumea politică din Bulgaria, care vede în aceasta o manifestare împotriva Bulgariei. In urma acestei vizite se aşteaptă o mai întinsă activitate a bandelor sârbeşti în Macedonia. Pressa cere ca să se dea un răspuns acestei provocări prin trimiterea de bande bulgare în Macedonia. Prietenie japoneză-americană. Doua vapoare japoneze de război îi vor lua parte la serbările ce s’au organizat în Virginia pentru a comemora împlinirea a 200 de ani de când s’au stabilit englezii în acest stat. După aceea ambele vapoare se vor îndrepta spre Europa şi vor vizita porturile Kiel şi Wilhelmshaven. Unul din aceste vapoare »Novic« aparţinuse Ruşilor. El a fost scufundat, apoi scos din mare, reparat şi întrebuinţat ca vas de războiu japonez. ŞTIRILE ZILEI. — 28 Februarie v. Consiliul comunal din Bucureşti la Roma. D-l M. Cantacuzino, primarul Bucureştilor, însoţit de o delegaţiune de conzilieri comunali va merge la Roma în cursul lunei Aprilie, pentru a răspunde vizitei făcute de delegatul Sindacului Romei, comunei Bucureşti, astă primăvară, şi a mulţumi personal primarului Romei pentru tradiţionala Lupoaică în bronz, făcută dar Bucureştilor. La temniţă. Luni a intrat în temniţa din Seghedin d-l Dr. Cornel Jurea, redactorul responsabil al ziarului »Drapelul«, pentru a-şi începe osânda de 6 luni. In locul d-lui Dr. Jurca, semnează de acum înainte »Drapelul« ca redactor responsabil, d-l Georghe Noaghes. Răscoalele ţărăneşti în Moldova. Asupra răscoalelor ţărăneşti cari au isbucnit în mai multe judeţe din Moldova se comunică următoarele amănunte : La Bădeni şi Cepleniţa trupele, cari au sosit la faţa locului, stau înşirate în faţa ţăranilor cari sunt foarte agitaţi. Primul procuror, care a sosit acolo încă îna