Gazeta Transilvaniei, martie 1907 (Anul 70, nr. 47-73)

1907-03-01 / nr. 47

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 47.­1907 Din dieta ungară. In şedinţa de Lunî a camerei, despre care am raportat ori pe scurt, a vorbit, cum ştim, aproape 4 oare dep. Dr. Al. Vaida. La ordinea zilei a fost proiectul pentru învăţătorii de stat. D-l Vaida a aflat de bine a aduce înainte toate momentele ce stau în legătură şi cu acest pro­­ţ­­ect, stăruind mai ales pentru validitatea princi­piului de egalitate în ce priveşte ajutorarea şco­lilor de stat şi a şcolilor confesionale. Din vorbirea d-lui Dr. Vaida lăsăm să ur­meze mai jos partea Intâia, în care motivează atitudinea sa şi a soţilor săi din clubul naţiona­list şi acea parte, în care desvoaltă principiile de tractare egală, despre care am făcut amintire. Alexandru Vaida: Onorată cameră, Imi ţin de datorie să expun motivele pen­tru cari eu şi după mine mulţi alţi colegi din partidul naţionalităţilor iau cuvântul. O ţin de necesar, pentru­ că mai mulţi de­putaţi coaliţionişti m-au întrebat, care e rostul, că noi luăm cuvântul în cestiunea acestui proiect şi din ce motive pornim discuţia pe baze atât de largi. înainte de toate, onorată cameră, ţin să declar, că partidul nostru se consideră pe sine de partidul naţionalităţilor nema­ghiare şi ca atare de partid opoziţional, dar în acelaşi timp mereu îşi dă sama de interesele mari şi de datoria, cari i­ se im­pun în urma poziţiei sale excepţionale, fiind adecă singurul partid opoziţional în acest parlament. (Aprobări pe băncile na­ţionaliştilor). Această poziţie ne impune datorii mari, dându ne drept misiune să reprezintăm în camera aceasta opoziţia ţării. E o misiune nerecunoscătoare, nu mimai din motivul, că în trecut am fost expuşi la multe insulte. Noi cunoaştem deja insultele aceste, ne am obişnuit cu ele şi le-am lăsat fără răspuns şi pănă acum, cu atât mai mult le vom lăsa fără răspuns pe viitor. De altă parte însă aceia dintre d-voastră cari ni-au adresat insul­tele, au început să se plictisească de ele şi vor înceta cu desăvârşire, sunt convins, în împrejurarea aceasta ne îngreunează misiunea. Nu ne-o îngreunează nici fap­tul că mereu­ mereu, cu ori­ce prilej sun­tem nevoiţi să vă lăsăm să ne respingeţi propunerile prin votare, pentru că pe cât de mică e gloria ca o major­tate atât de covârşitoare ca a d-voastră să învingă la votare un partid mic ca şi al nostru şi pe cât de uşor i­ se pare lucrul acesta majo­rităţii, tot atât de puţin ne pasă şi nouă de lucrul acesta. Ni-e greu însă misiunea că nu ni-a succes până acum să vă con­vingem despre dreptatea punctului nostru de vedere. Cu toate aceste n’am renunţat încă la nădejdea, că cu timpul vom putea face să înţelegeţi punctul nostru de vedere. In ce priveşte proiectul luat in dis­cuţie, avem datorie înzecită să luăm parte la desbateri. E datoria noastră fiind­că pe calea aceasta din nou salvăm reputaţia parlamentului şi ne dovedim de patrioţi mai buni decât d voastră, marea majori­tate, pentru­ că dacă n’am lua noi cuvân­tul, în ce priveşte parlamentarismul nostru s’ar naşte o situaţie foarte falză, situaţia că ar ajunge să se manifeste aici absolu­tismul guvernului fără ca să se accentueze suveranitatea poporului, fiind­că guvernul cu drept cuvânt ar putea zice: »L’etat c’est moi!«, dacă un astfel de proiect de lege, a căruia importanţă nu e contestată de nimeni, s’ar primi fără discuție. Vă întreb pe d-voastră că ce va zice posteritatea despre generaţia de azi dacă d-l referent a zis ieri despre oamenii mari ai anilor 60, că’s nişte epigoni? Noi con­siderăm tocmai pentru asta, ca o datorie a noastră, să ne ocupăm tot mai temeinic de acest proiect de lege, să întrăm în dis­cuţii mai amănunţite şi să ne precizăm punctul de vedere opoziţional. (Aprobări pe băncile naţionalităţilor­. Noi vedem şi ştim foarte bine cu toţii că suntem într-o poziţie falsă. Dar tocmai pentru a nu părea naivi, ţin să amintesc că noi suntem convinşi, că prin opozi­ţia noastră, pe care o facem cu ocazia des­­baterii acestui proiect, aducem un serviciu real atât guvernului cât şi majorităţii. Guvernul a adus pe tapet acest pro­iect de lege numai pentru a abate atenţia lumei de la multele buclucuri, care pre­ocupă de o vreme încoace, fără întrerupere opinia publică. E foarte firesc, că dacă noi naţionaliştii întrăm în discuţia mai amă­nunţită a proiectului, luăm a­upra noastră un rol de opoziţie, prin aceasta creăm gu­vernului o situaţie dintre cele mai comode el ne poate lovi în fie­care zi în cap şi săvârşind prin aceasta mari acte de patri­otism, abate totodată atenţia opiniei pu­blice de la multele mizerii curente. Cu toate că de când e lumea, când e vorba de partide diferite şi de duşmani politici totdeauna principiul »do ut des« iese în re­lief şi cu toate că noi nu primim nici o răsplată pentru această osteneală a nostră totuşi suntem gata a face guvernului ser­viciul acesta. (Mişcare pe băncile naţiona­liştilor) nu pentru­ că suntem băieţi de treabă, ci pentru­ că suntem fii buni ai pa­triei şi ai naţiunilor noastre. (Aprobări pe băncile naţionaliştilor. Şi fiind­că socotim mai presus decât se crede, interesele ţării şi le purtăm mai mult la inimă unde nu se văd decât pe buze, facem chiar şi unui guvern coaliţionist acel serviciu, de a ne pune în opoziţie şi de a-i da ocazia să-şi câştige pe pielea noastră merite patriotice. (Mişcare în stânga). Mai avem o cauză care ne îndeamnă să facem acest lucru: avem o ambiţie, o ambiţie mare şi o conştiinţă trează că în viitorul îndepărtat acel partid al naţiona­lităţilor, care va ocupa la timpul său aceste bănci, în cari suntem astăzi atât de puţini, ne va aminti pe noi ca pe o generaţie mare, căci noi avem conştiinţa că nu sun­tem epigonii mici ai unor generaţii mari ca kossuthiştii, ci suntem înaintaşi, voim să fim înaintaşii mari ai partidului naţio­nalităţilor din parlamentul viitorului, pe aceea cred, că nu merităm a fi trataţi din partea d-voastră cu cuvinte de înfruntare, nici cu dispreţ şi cu defăimare, ci merităm ca să recunoaşteţi despre noi, că contri­buim la prestigiul ţării şi al parlamenta­rismului atunci când ne-am angajat aici la rolul de opoziţie. Acestea trebuia să le explic, ca să nu producem aparenţa nai­vităţii. Despre epoca în care s’a creat arti­colul de lege 38 dela 1868 — d-l raportor zice: A fost epoca desăvârşitului optimism şi că nimic nu caracterisează mai mult epoca aceea ca articolele de lege 44 adecă legea de naţionalităţi şi 38 din 1868, adecă legea şcolară. Dar nici n’avem două legi — zice raportorul — cari să ne fi dus atât de puţin spre scopul definit, — adecă la desvoltarea desăvârşită a naţiunii maghiare unitare în gând şi simţire. Onorată Cameră! Dacă acei bărbaţi au avut planuri de acestea, atunci vă asi­gur că n’au fost naivi. Au fost bărbaţi geniali şi dacă planul lor n’a reuşit să creieze unitatea de gândire şi simţire între cetăţenii acestei patrii, de vină sunt numai şi numai urmaşii lor, cari n’au îndrăznit nici-odată să încerce executarea legii de naţionalităţi. Eu împotriva părerii d-lui raportor, aflu foarte necesară susţinerea şi ajuto­rarea şcoalelor confesionale. Pentru aceste s’a creat un proiect, l’am şi văzut dar nu vorbesc despre el nefiind la ordinea de zi. Afirm şi mărturisesc, că ministerul de instrucţiune în loc să forţeze şcolile de stat, ar face mult mai bine să le dea aju­toare de stat şcoalelor confesionale, ca astfel acestea să fie în stare a corespunde chiemării lor. E mult mai uşor să zideşti pe baze existente, decât să creiezi baze nouă, pentru că cel care face încercarea asta, totdeauna e expus ca în loc să reu­şească, să se dea de mal. (Zgomot. S’au­­zim­­ la mijloc). Dacă luăm în considerare, că în ţara întreagă sunt cam 17 mii de şcoli poporale şi dintre acestea — să zic un număr maximal — sunt 3500 şcoli de stat, cari stau pe teritoriul Ungariei, iar celelalte sunt şcoli confesionale, atunci putem vedea, ce puţini învăţători vor avea parte de îmbunătăţire. Datele d-lui Halász spun, că sunt 13.269 şcoli confesionale şi numai 4221 de stat. întreb deci cu drept, e lucru cinstit ca d-l ministru de culte să ajute numai învăţătorilor de stat? Sunt 5463 învăţători de stat şi d-l ministru i-a luat în adăpost numai pe aceştia. (Sgomot). N­ar fi mai cinstit şi corespunzător şi n’ar fi spre binele culturii statului dacă d-l ministru s’ar cugeta şi la ajutorarea învăţătorilor confesionali deodată cu a acelor de stat, dacă te-ar îndrepta soartea şi uşura po­ziţia ca să poată corăspunde măreţei lor chemări. (Sgomot.) E slabă acea idee că numai unii dintre cetăţeni au să fie împărtăşiţi de ajutor şi e de ajuns dacă numai o parte dintre în­văţători îşi capătă dotaţia cuviincioasă. (Sgomot). învăţătorii săvârşesc aceeaşi muncă întru cultivarea poporului, trebue deci ajutoraţi în măsură egală în misiunea lor nobilă. (Sgomot.) Cercetând datele statistice, vedem ca în această ţară sunt 61,400 copii obligaţi la şcoală, cari peste tot umblă la şcoală. Aceste sunt date triste şi dureroase. Şi în întreaga ţară deşi sunt 12,636 comune, totuşi sunt numai 4221 învăţători de stat şi 13,269 confesionali. Fără multă bătae de cap şi studiare de date statistice putem constata că re­laţiile noastre culturale de azi sunt foarte slabe, foarte neglijate (Sgomot). Luând în considerare faptul că în mai multe astfel de locuri sunt relaţiile culturale de aşa, că sunt câte 138—140 copii obligaţi la una ori două şcoli, pe fie­care învăţător cad deci 80—90 elevi, atunci fără de a exagera pot constata că între astfel de împrejurări, cât timp mai du­rează aceste stări, e imposibil să ajungem la îmbunătăţirea relaţiilor noastre cul­turale. Basat pe acest punct de vedere re­comand cu insistenţă d-lui ministru de culte să binevoiască a dispune, ca şi în­văţătorii confesionali să se împărtăşească de acel ajutor ca şi învăţătorii de stat, căci e imposibil ca prin ajutorarea numai a acestora să se promoveze cultura ge­nerală, predece ca „agitaţiunea pangermană“ să molipsească elementele patriotice ale Şva­bilor şi să le înstrăineze de Maghiari. Mi­­nistru-preşedinte Wekerle a zis că guver­nul se ocupă serios de mişcarea dintre Şvabi. Mai spuse că guvernul are cuno­ştinţă că nu numai în Budapesta, ci şi în provincie s’au creat organizaţiuni panger­mane, reuniuni şi grupuri, cari ajută pe membrii lor cu diferite producte literare. Ministrul crede, că cel mai bun lucru ar fi să se fundeze un organ german, care să paraliseze urmările acţiunei germane. In fine kossuthiştii au aflat de bine a enunţa, că ei aprobă patriotismul »cetăţenilor ma­ghiari de limba germană«. Cine nu cunoaşte apucăturile de fe­lul acesta? Şvabii să fie liniştiţi, să înveţe ungureşte şi să asculte de fisolgăbicăi — atunci sunt patrioţi contra cărora nu se poate obiecţiona nimic, dar îndată ce se vor ocupa de literatura germană şi vor voi să aibă şi ei partidul lor, se schimbă situaţiunea. Cei ce stau azi în fruntea »partidului poporal al Germanilor din Ungaria«, de­clară că ei numai între marginile legilor stărite sa asigure drepturile politice şi in­teresele de cultură şi economice ale cona­ţionalilor lor şi nici întrun caz nu se vor abate deja cărarea pe care au apucat şi nu vor deveni necredincioşi ţintei lor, a zărit o linie mai deschisă. Dar numai­­ atunci, deşi observaţiile le începu din 1875.­­ Poziţia liniei presupuse era h = 558, asă-­­­mănătoare cu linia luminei polare l — 557-7.3) In fine Smith stăruia să se determine exact poziţia pe firmament a fenomenului ceea­ ce nu se poate decât prin examina­rea fotoreenică minuţioasă a regiunei res­pective. Din ce constă lumina zodiacului? Mai întâiu, poziţia fenomenului e ast­fel încât multă vreme s’a presupus, că at­mosfera soarelui, resfirată în formă de lentilă, ne mijeşte din brâul zodiilor. Heis credea, că inelul luminei din zo­diac, planează în jurul Pământului pe o cale, ce se află între noi şi Lună. Dom. Cassini, apoi Laplace, Schubert şi Poisson admiteau existenţa unui inel, constătător din un roiu de corpuscule pla­netare, ce sboară liber între orbita lui Mercur și a Luceafărului, ori chiar a lui Marte. Cassini zicea limpede: »Si Ies orbi­­tes de Mercure et de Venus étaient visi­bles (fouteriellement dans toute l’ étendue de leur surface), nous les verrions habitu­­eliement de la mérne figure et dans la mérne disposition â I’égard du Sóiéit et aux mémes temps de l’année i]ue la lumi­­ére zodiacale«. De părere analogă e la noi d-l loan Corbu, în a sa »Nouă teorie cosmogonică«4) spunându-ne că pentru esplicarea luminei zodiacului nu e de lipsă a presupune un inel fin, cu toate că acesta încă e posibil. »Ea poate deriva de la mul­ţimea de meteoriţi, materie din comeţii distruşi şi toate sfărmiturile de mate­rie cosmică, ce se mişcă risipită în spa­ţiu, culeasă de sistema solară în calea sa şi alăturată pe planul comun al eclip­ticei«. Oricum ar fi, planeţii uriaşi cu cor­tegiul de sateliţi; planeţii mijlocii şi sutele de planetoizi mititei; comeţii cu orbite în­crucişate şi dătători de frică; apoi meteorii cei neastâmpăraţi şi tainica lumină a zo­dia­ului contribuesc în mod uriaş la lăr­girea concepţiilor despre sistemul solar, care mai nainte părea atât de simplu, atât de monoton. Faur, 1907. Gavr. Todică. 3) Observarea din urmi a facut’o în 181­7 Angstrom în Upsala, unde lumina boreală se vede adese­ori. 4) Bistriţa, 1903, pag. 41—2. „Agitaţie pangermană“ între Şvabi. Şvabii din Bănat au început iarăşi să se mişte. Ştim că o adunare poporală ce a fost conchemată în Billed a fost o­­prită de fisolgăbirău. A mai fost oprită şi altă adunare, ce era să se ţină tot Du­minecă în Bulkess. Cei adunaţi au fost îm­prăştiaţi de gendarmi, dar ei s’au retras în localuri private şi s’au sfătuit asupra afacerilor naţionale. In adunările poporale amintite era intenţionat a se primi şi a se enunţa programul deja gata al partidului poporal al Germanilor din Ungaria, care până acuma număra vr’o 5000 de membri. Era hotărît afară de aceasta să fie ales preşedinte al partidului Dr Kremling, ear vice-preşedinte ţăranul I. Röser. Iată de ce a fost împiedecată ţinerea celor două adunări poporale. S’a dat ordin celor dela administraţie să oprească lăţi­rea »agitaţiunei pangermane« între Şvabi. Cei loviţi voiesc să se plângă ministrului de interne etc. Cu ce rezultat se poate şti înainte. E interesant şi îmbucurător însă faptul, că deşi încet dar spiritul naţional pătrunde totuşi din ce în ce mai mult în­tre Şvabi şi îi deşteaptă. Cu mişcarea Şvabilor din Ungaria sudică s’a ocupat partidul kossuthist în conferenţa sa de Luni. Au accentuat mai mulţi dintre vorbitori, că recunosc şi apro­bă atitudinea patriotică de până acuma a Germanilor din Ungaria, dar voiesc să îm­ Cronica din afară. Zvon despre demisiunea lui Stoly­­pin şi disolvarea Dumei. In cercurile po­litice­ şi financiare din Paris s’au răspân­dit ştiri senzaţionale, după cari primul ministru Stolypin şi ar fi înaintat demi­siunea. S’a comunicat că şi Duma va fi di­­solvată in cursul zilelor viitoare pentru că se pare imposibil ca guvernul să poată lucra în comun cu o Dumă atât de opozi­ţionistă. Aceste ştiri s’au răspândit cu atâta siguranţă, încât valorile ruseşti au scăzut în mod simţitor la Bursă. Ştirea că primul ministru Stolypin s’ar fi retras şi că Duma va fi disolvată a provocat o scădere a va­lorilor ruseşti şi la Bursa din Berlin. Ministrul de externe rusesc a trimis o circulară secretă prin care învită auto­rităţile administrative ca în cazul disolvă­­rei Dumei să facă uz de toate mijloacele disponibile pentru a împedeca o grevă a funcţionarilor de la căile ferate. Activitatea bandelor în Macedonia. Misiunea Munir Paşa, trimeasă la Bel­grad, cu scop de­ a presenta regelui Pe­tru o scrisoare autografă a Sultanului, nelinişteşte lumea politică din Bulgaria, care vede în aceasta o manifestare împo­triva Bulgariei. In urma acestei vizite se aşteaptă o mai întinsă activitate a ban­delor sârbeşti în Macedonia. Pressa cere ca să se dea un răspuns acestei provocări prin trimiterea de bande bulgare în Ma­cedonia. Prietenie japoneză-americană. Doua vapoare japoneze de război îi vor lua parte la serbările ce s’au organizat în Virginia pentru a comemora împlinirea a 200 de ani de când s’au stabilit englezii în acest stat. După aceea ambele vapoare se vor îndrepta spre Europa şi vor vizita portu­rile Kiel şi Wilhelmshaven. Unul din aceste vapoare »Novic« aparţinuse Ruşilor. El a fost scufundat, apoi scos din mare, repa­rat şi întrebuinţat ca vas de războiu ja­ponez. ŞTIRILE ZILEI. — 28 Februarie v. Consiliul comunal din Bucureşti la Roma. D-l M. Cantacuzino, primarul Bucu­reştilor, însoţit de o delegaţiune de conzi­­lieri comunali va merge la Roma în cur­sul lunei Aprilie, pentru a răspunde vizitei făcute de delegatul Sindacului Romei, co­munei Bucureşti, astă primăvară, şi a mul­ţumi personal primarului Romei pentru tradiţionala Lupoaică în bronz, făcută dar Bucureştilor. La temniţă. Luni a intrat în temniţa d­in Seghedin d-l Dr. Cornel Jurea, redac­torul responsabil al ziarului »Drapelul«, pentru a-şi începe osânda de 6 luni. In lo­cul d-lui Dr. Jurca, semnează de acum înainte »Drapelul« ca redactor responsabil, d-l Georghe Noaghes. Răscoalele ţărăneşti în Moldova. Asu­pra răscoalelor ţărăneşti cari au isbucnit în mai multe judeţe din Moldova se comu­nică următoarele amănunte : La Bădeni şi Cepleniţa trupele, cari au sosit la faţa locului, stau înşirate în faţa ţăranilor cari sunt foarte agitaţi. Pri­mul procuror, care a sosit acolo încă îna

Next