Gazeta Transilvaniei, iulie 1907 (Anul 70, nr. 145-169)

1907-07-01 / nr. 145

-O­! punderea cea mai mare l­a­ ce ne-am­ temut am Trebue să bem paharul fund, trecută s’a întrunit re- Animnităţei de avere a răniţeri în Caransebeş. Am fost seduşi a crede, că conştiinţa şi mândria naţională va învinge în a­­ceastă reprezentanţă. Dar ne-am în­şelat amar. Dintre 99 membri ai ei numai 17 şi-au dat votul în contra încercărei meschine a celor de la gu­vern şi a uneltelor lor de­ a com­promite cu desăvârşire cauza învăţă­mântului secundar românesc în acele părţi. Am crezut că, după­ ce decisiunile ministeriale resping cu dispreţ condi­­ţiunile formulate de către comunitatea de avere, se va găsi în sânul acesteia o majoritate, care să dea ministrului cel puţin în parte răspunsul meritat, declarând, că dacă e vorba aşa, atunci comunitatea îşi va lua de samă şi nu va mai da fondul adunat de 100 mii coroane pentru un gimnaziu românesc în favorul înfiinţărei unui „gimnaziu mare regesc maghiar al Severinului.“ Nici măcar atâta n’a fost în stare să facă majoritatea din comunitatea­­ de avere pentru salvarea intereselor de viaţă ale învăţământului nostru! Cu ignorarea totală a programului nostru naţional şi a luptelor îndelun­gate, ce le poartă naţiunea noastră pentru egala ei îndreptăţire naţională, cu călcarea şi desavoarea propriului lor trecut să mulţămiră cei din Co­munitate a pretinde numai ca la noul gimnaziu maghiar din Caransebeş să se creeze o catedră a limbei române, care să fie predată ca studiu obligat ordinar. Şi acum nici măcar pentru aceasta mai mult decât modestă ce­rere, nu s-a întrepus majoritatea comunităţei de avere, ci a votat or­beşte ce i-a cerut preşedintele ace­steia, unealta de frunte a guvernului, Burdea. Auziţi acolo, cu ce să le vină acest Burdea grănicerilor, că Apponyi s’ar fi scuzat că atunci când a pro­mis — când şi cui?i desigur tot ,nu­­mai lui Burdea — că va introduce limba română ca studiu obligator la gimnaziu, nu ţinuse cont de lege, dar va face să se propună limba română la gimnaziu ca studiu facul­tativ. „Nu ţinuse cont de lege“. De care lege? De aceea prin care vor să stârpească cu ori­ce preţ instrucţiu­nea românească pe toată linia? Căci mai există legea, care dispune nu ca să se propună limba română ca stu­diu facultativ, ci ca să se înfiinţeze gimnazii şi alte şcoale medii chiar cu limba de predare română în ţinuturi românesci cum este al Severinului. La această lege s’au provocat de nenumă­rate ori şi deputaţii români naţiona­lişti, pentru care fapt însă a fost tim­braţi de răi patrioţi, fiindcă nu vor să ştie nimic de legea ce şi-o fac magh­iarizatorii dela putere ignorând şi călcând legile sancţionate de Ma­­jestatea Sa, cum e şi cea amintită dela 1868. De ce să mai stăruim însă asu­pra unor lucruri pe care toată lumea românească dela noi le cunoaşte în­deajuns? Pentru acuma nu ne ră­mâne decât a înregistra cu durere adâncă sufletească hotărârea umili­toare şi servilă luată de comunitatea de avere din Caransebeş în chestiunea cea mare vitală a poporului nostru bănăţean. Ceea ce s’a întâmplat Sâmbăta tre­cută la adunarea din chestiune gră­­niţărească, nu este numai eveniment de toate zilele, ci este o adevărată ne­norocire pentru noi şi românismul no­stru în vremurile grele ce le stră­batem. Răspunderea pentru aceasta ne­norocire o poartă aceia, cari s’au fă­cut uneltele ministrului în contra nea­mului lor, şi a căror cap, vizibil şi bine cunoscut din purtarea lui în anii din urmă, este chiar preşedintele Co­munităţii de avere Burdea. Să nu uităm însă nici un mo­ment că, deşi este căpetenia meschi­năriilor ce s’au urzit pentru a da o lovitură de moarte cauzei culturale române din Severin, Burdea nu e nici el decât o unealtă în mâna celor puternici. Dacă a reuşit totuşi a ză­păci minţile oamenilor şi ai câştiga prin tot felul de apucături pentru cauza adversară, aceasta este o do­vadă că la grăniceri e putred mărul, care pe când trăia încă generalul Doda părea a fi atât de rumen şi sănătos. Cine poartă vina că de atunci pănă acum s’a produs o schimbare atât de întristătoare pănă şi în min­ţile şi inimile unei părţi mari al grănicerilor? Spre a răspunde cu temei, şi cum se cade la aceasta întrebare, trebue să ne ridicăm mai sus şi să privim lucrurile mai de departe. Doda a fost un conducător şi bărbat de încredere distins al partidului naţional român. Pănă a trăit el şi-a împlinit datoria în serviciul cauzei acestui partid. Ce a făcut însă, ce şi cum a lucrat par­tidul de atunci ca să susţină şi să apere conştiinţa şi mândria naţională şi spiritul cel bun românesc între bravii grăniceri de odinioară şi să-i ferească de rătăciri cum e cea de azi? Ştim cu toţii că partidul nostru naţional a trebuit să încerce în cele două decenii din urmă cele mai grave lovituri. Acestea trebuiau însă nu să’l condamne la amorţire, ci să-i oţe­­lească puterea de resistenţă. Dacă to­tuşi se pare că aceasta nu s’a în­tâmplat căci la din contră era im­posibil să sufere un desastru ca cel dela Caransebeş, care este adevărata cauză? Dela deslegarda acestei între­bări, dela diagnoza bună ce se va face partidului nostru naţional atârnă mai mult decât o îndreptare trecă­toare, atârnă însuşi viitorul partidului şi al cauzei mari şi sfinte ce-o repre­zintă. REDACŢIUNEA, Administraţiimea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Vlena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emerie Les­­ner, Heinrich Schal ok, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Golber­­ger, EksteinBemat, Iuliu Le­opold (YII Erzsóbet-körut). Preţul Insert Junilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări­­ mai dese după tarifă și învo­ială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani. ANUL LXX Braşov, Sâmbătă-Dim­in­ecă 1 {14} Iulie. BAZETA apare în fiecare zi Abonamente pentru Anstro-Uniaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Norli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N­rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumera la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1907. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Discurs festiv rostit la serbarea încheierii anului la şcoalele medii gr. or. române din Braşov în 29 iunie st. v. de Virgil Oniţiu director gimnazial. Onorat public! Iubită tinerime şcolară! Mi-am făcut obiceiul ca la încheierea festivă a anului şcolar să tractez câte o chestiune şcolară, despre care cred că este de însemnătate atât pentru tinerimea şco­lară, cât şi pentru părinţii acesteia. Sunt atâtea prejudiţii, atâtea păreri greşite ră­spândite între elevi şi părinţi în ceea ce priveşte şcoala, educaţia, învăţământul, încât am sentimentul că nu rătăcesc pe cărări greşite, dacă stăruesc şi de astădată pe calea apucată şi voiu să combat unele prejudiţii şi păreri greşite, cari sunt foarte răspândite între părinţi, şi îndeosebi între şcolari. Mă voiu mărgini de astădată la o sin­gură chestiune: la clasificarea obiectelor de învăţământ din şcoală, după rostia ce-l au sau nu-l au pentru unul sau pentru altul dintre şcolari. »Eu vreau să mă fac popă« — zice unul — »ce-mi trebue mie Geometria, Fi­zica şi Istoria naturală?« »Eu mă fac no­tar comunal« — zice celălalt — »de ce folos îmi este Latina şi Elina ?«.... »Eu mă aplic la comerciu« — zice al treilea — »ce-mi trebue mie limbile clasice şi Isto­ria?«... şi aşa mai departe. Unuia i se pare de prisos unul dintre obiectele de învăţă­mânt, altuia altul. Şi mânecând din această clasificare a obiectelor de învăţământ din şcoalele medii, mulţi se cred îndreptăţiţi a neglija sau pe unele sau pe altele, ba mai mult chiar, a pretinde, ca şi profesorii să facă acelaşi lucru şi să treacă cu vederea neglijenţa lor din acele obiecte, cari lor nu li se par de folos. Această clasificare utilitară a obiecte­lor de învăţământ însă — durere — nu se practică numai între şcolari, ci în­de­­obşte şi între părinţi. Chiar între părinţii cu cultură de carte se aude foarte des la­mentaţia, că se face muncă de prisos în şcoalele medii cu o sumă mare de obiecte, de cari cei mai mulţi elevi nu vor avea nici un folos practic în viaţă şi din cari în cel mai scurt timp au să uite mai tot ce-au învăţat. »Cu ce m’am ales eu din toată matematica ce-am învăţat la gimna­ziu?«, zice unu­, »cu nimic. Adiţia, sub­­tracţiunea, multiplicaţiunea şi diviziunea — asta-i tot cu ce m’am ales. Şi — dacă-i vorba — şi aceste le-am învăţat încă în şcoala poporală... De celelalte : ridicări la pătrat, la cub, rădăcini, logaritmne, etc. habar nu mai am şi nici nu-mi trebuesc la nimic!«, zice tot el. Nu mai inzist deci asupra faptului, ci constat numai, că este foarte lăţit atât între şcolari, cât şi între părinţi, dar fiind bazat, pe păreri cu desăvârşire greşite, tre­bue combătut şi publicul mare trebue des­luşit. In două puncte greşesc mai cu samă, aceia, cari clasifică din punct de vedere utilitar obiectele de învăţământ din şcoa­lele medii: ântâiu a) ei pierd din vedere caracterul sau felul şcoalelor medii, — a doua b) în accentuarea" punctului de "ve­­dere utilitar, uită cu totul punctul de ve­dere intelectual-moral. Să analizăm pe rând aceste greşeli de temelie ! Şcoalele medii după felul lor, nu sunt şcoale practice şi speciale, cu alte cuvinte: şcoalele medii nu pregătesc pe nimeni în mod practic şi special pentru o carieră anumită, ele nu sunt şcoale speciale şi practice nici pentru notari comunali, nici pentru comercianţi, nici pentru medici, nici pentru advocaţi, nici pentru profesori şi nici pentru preoţi. Toate aceste cariere îşi au şcoalele şi cursurile lor speciale, pe cari trebue să le înveţe cineva anumit nu­mai după­ ce a mântuit învăţătura în şcoalele medii. Şcoalele medii sunt un tip de şcoale generale şi mai mult teoretice. In şcoalele m­edii ne agonisim o cultură generală şi multilaterală, care e menită să fie temelia tare şi sigură a oricărei învă­ţături practice şi speciale în viitor, deci a oricărei cariere de viaţă. In şcoalele medii nu zidim case nici cu un etaj, nici cu două, nici parterre, nici pompoase, nici modeste, ci punem temelia puternic cimentată pen­tru ori­ce casă sau palat, ce ar voi cineva să clădească în urmă. Şi fiind­că cei mai mulţi şcolari abia după absolvarea şcoale­lor medii ajung să ştie că pe ce carieră se pot aplica, aşadar numai mai târziu ştiu, că ce casă sau ce palat au să-şi zi­­■drtTdcă pe temelia pusă în şcoalele medii, de aceea şcoalele medii prefer să facă o temelie mai largă şi mai tare, decât una prea şubredă, pentmu ca aceasta să poată suporta orice clădire, fie cât de pompoasă. Şi în sfârşit omul care ştie înainte, că el nu va zidi decât o căsuţă modestă în vieaţa practică, acela nici nu va sta 8 ani de zile în şcoalele medii, pentru de a-şi ri­dica o temelie prea vastă, ci se va mul­ţumi cu temelia mai mică şi mai modestă ce i­ se oiere în 4 sau în 6 clase numai. Temelia intelectuală şi morală, adecă: cultura generală, pe care o dau şcoalele medii, făcând ori­cui cu putinţă de a urma mai târziu la orice şcoală practică şi a se cualifica pentru ori­ce carieră practică, — este un resultat al învăţământului propor­­ţionat din toate obiectele de învăţământ ce se propun în şcoalele medii, şi în deo­sebi în gimnaziu. Precum temelia tare a unui edificiu măreţ se compune dintr’un Tratările pentru pact se vor continua şi astăzi Sâmbătă, mâne Duminecă şi poate şi Luni in Viena. Pe la mijlocul săp­­tămânei viitoare, prim-ministru Wekerle se va duce la Isc­hi, ca să o rapor­teze Monarchului. Tratările actuale, se crede, că vor aduce o înţelegere princi­­pială în toate chestiunile de pănă acuma, vor rămânea pendente numai vre­o câteva chestiuni de detalii. După cum stau azi lu­crurile, amândouă guvernele vor prezenta la toamnă deja parlamentelor, proiectele privitoare la pact. Informaţiile acestea le-a dat un membru al guvernului unguresc unui ziarist din Viena. Dieta ungară a luat vacanţă pănă la 10 Octomvrie st. n. a. c. In ultima şedinţă ţinută joi in 11 Iulie st. n. a fost între altele la ordinea zilei raportul comisiunei, pentru censurarea încheierei conturilor sta­tului din anul 1904. Deputaţii Hencz şi Buza sunt de părere, că foştii miniştrii Tisza şi Hieronyimi ar trebui puşi sub acuză, pentru că au întrebuinţat din veni­tele căilor ferate suma de 200.000 lor. Ministrul Wekerle a­ căutat să mulțumească pe antevorbitorii săi, zicând că împreju­­rile grele cer uneori ca un partid ori altul să observe în cutare chestie o ţinută, care nu corespunde tocmai principiilor parti­dului respectiv, în vederea unui scop mai mare decât consideraţiile de partid. O alianţă italo-ruso-austro-ungară. Zia­rul italian »Corriere della Sera« precum şi cel francez »Figaro« vorbesc în ultimul număr, despre încheierea unei alianţe între Austro-Ungaria, Italia şi Rusia, în vederea intereselor comune, ce au­­de apărat în peninsula balcanică. Pentru închierea a­­cestei alianţe, tratează acum ministrul de externe al italiei Tittoni cu baronul d’Ae­­hrenthal. Se calită a se stabili condiţiunile pentru o acţiune comună în Balcani. La această acţiune se va asocia apoi şi Rusia, al cărei ministru de exerne Isvolsky, se va întâlni în luna Septemvrie cu baronul d’Aehrental. »National-Zeitung« scrie în numărul său de eri, că ştirea aceasta e neîntemeiată şi adaugă că de o alianţă între Italia şi As­­tria nu poate fi vorba acum, fiindcă am­bele state au stabilit de mult un mod de a-şi apăra interesele comune în Balcani. Deasemenea există de multă vreme o în­ţelegere în această privinţă între Austria, Italia şi Rusia. De altfel—încheie autorul articolului în chestie — Germania nu are

Next