Gazeta Transilvaniei, iulie 1907 (Anul 70, nr. 145-169)

1907-07-24 / nr. 163

Spre lămurirea unei „lămuriri ii. „Veleităţi de opoziţie" ...chiar şi acest titlu, ce-i dau confraţii de la „Lupta“ din Budapesta „frăţeşte-i lă­muriri“ prin care vor să ne înveţe — ei să ne înveţe — ce este „tactul în politică“ şi cum să ştim suprima în noi „nesocotinţe mărunte“ şi „anu­mite porniri“, cum să ne ştim ieri de „a ne juca cu vorbele“ şi de „mani­festări“ ce dau naştere la nedumeriri — chiar şi titlu ce şi l’au ales, zicem, denotă ce fel de aer îşi iau ei acolo în capitală, faţă cu muritorii de rând din „provincie“. Vorbind despre „veleităţile de opoziţie“ sub care înţeleg ori­ce în­cercare de a­ critica atitudinea poli­­tică şi activitatea parlamentară a de­putaţilor români din clubul naţiona­list, numitul ziar scrie între altele : ...„Din când în când ca o notă străină într’un concert armonios, suna de pe ici colo câte un cuvânt scep­tic, câte o pornire de palidă dujmănie, câte un accent nervos de vre-un po­litician uitat la vre-o margine de pro­vincie". Era destul atât pentru a înţelege unde vor să bată cu aceasta obser­vare ţinută în ton zeflemist. Fireşte, ce mai numără şi ce ar mai putea întreprinde politicianii uitaţi la vre-o margine de provincie faţă cu politi­cianii en vogue din „capitala ţărei“, cari au inaugurat politica şi curentul de azi şi se căznesc „a smulge spi­ritele din credinţele înrădăcinate şi a le duce pe toate cătră o ţintă nouă şi cu mijloace nouă­.“ Vor fi avut şi politicianii dela marginea de provincie epoca şi rolul lor odinioară, când s’a tratat de re­deşteptarea şi liberarea poporului ro­mân de sub jugul iobăgiei, când a fost vorba de a-l lumina şi a-l pre­găti să poată intra şi el în templul culturei neamurilor şi de a-i câştiga şi asigura drepturi şi o viaţă demnă naţională în patria lui străveche, când s’a tratat de raliarea acestui popor dintre Tisa şi Carpaţi sub steagul, pentru a căruia izbândă au jertfit, ar* suferit şi au luptat cei mai buni şi viteji fii ai lui veacuri de-a rândul ; când în fine poporul a trebuit să fie avertizat şi ferit de periculele siste­mului asupritor şi de desnaţionalizare dualist. Astăzi, s-ar părea, că am trecut peste toate astea. „Lupta“ ne asigură că „tinerii fruntaşi ai neamului“ cari au inaugurat „politica de astăzi“, urmăresc „o ţintă nouă cu mijloace nouă“. E învederat că vechii şi uitaţii politiciani nu mai pot avea nici un rol, dacă e vorba nu numai de nouă mijloace, ci şi de o „nouă ţintă“. Ei ştiu una şi bună, că poporul poate avea numai o singură ţintă, de la care nu se poate abate fără ca să-şi primej­duiască existenţa şi să vină în contra­zicere cu toată fiinţa şi cu toate do­rinţele şi aspiraţiunile lui; iar mijloa­cele pentru ajungerea ţintei sale pot fi ce-i drept diferite, dar nu e permis ca ele să compromită cât de puţin marele şi vitalul interes al poporului de a nu se abate de pe cărarea ce singură îl poate duce la ţintă. Care să fie „ţinta nouă“ de care ni­ se vorbeşte, e foarte greu a sta­bili în faţa groaznicei încurcături de idei şi de fapte ce domneşte azi între „fruntaşii neamului“. Dar nici­ nu e scopul nostru de a vorbi despre aceasta, ci numai de a răspunde la învinuirile şi insinuările ce ni­ se fac în articolul din chestiune al ziarului „Lupta“. Spaţiul nepermiţându-ne a ter­mina azi, vom arăta în numărul ur­mător al foaiei noasre cum „Lupta“ cu patronii ei se încearcă încă şi a­­cuma să lovească în organul nostru, ducând în rătăcire „opinia publică“, la care mereu se provoacă, ca și când ar fi luat-o în arendă.­­" Regele Angliei la Ischl. Ziarul »Frem­­denblatt« publică programul șederei rege­lui Eduard la Ischl. împăratul Francisc Iosif va pleca în dimineața zilei de 15 Au­gust la Gmunden, pentru a întâmpina pe re­gele Eduard. Ambii monarchi vor sosi la Ischl la o­rele 10 dimineaţa. Regele Eduard va descinde la hotelul Elisabeta, unde va fi primit la contele Montenuovo, mare maestru al curţii. Regele va vizita în cursul dimineţii pe membrii familiei imperiale, cari se află la Ischl. In urmă va lua dejunul la împărat. Ambii monarchi vor face o preumblare în trăsură în îm­prejurimi. La oarele 8 seara va avea loc un prânz la curte. Regele Eduard va pleca în urmă la Marienbad la 16 August la oarele 10 dimineaţa. Ministrul de externe d’Aehrenthal se va afla la Ischl cu ocazi­­unea prezenţei regelui Eduard.­­ FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Petele solare. Fenomenul cel mai interesant şi tot­odată cel mai bătător la ochi al corpului solar, sunt petele. Descoperirea acestor pete nu e opera unui om, ci a unei epoce întregi. Mai întâi, renumitul Galilei şi inde­pendent de el Paterul jesuit Cristofor Scheiner din Ingolstadt au fost atenţi, în sens ştiinţific, la aceste fenomene, îndeo­sebi Scheiner a rămas atât de surprins, încât la început nu îndrăsnea să spună la nimeni nimic. Chiar şi Priorul ordului său, Pater Rusaeus, era în contra publicităţii, temându-se ca prin astfel de afirmări cu­tezate se va face de râs tot ordul. Astrul zilei era privit şi onorat pe atunci, ca sim­bolul celei mai mari curăţenii cereşti şi savanţii oficiali n’ar fi îndrăsnit, pentru toată lumea, să admită existenţa petelor, însuşi Rusaeus ii­u­ise lui Scheiner: »Eu am cetit de multe ori pe Aristotel întreg şi te pot asigura, că n’am aflat nimic ase­­mănător afirmaţiilor tale. Mergi, fiul meu linişteşte-te şi fii convins, că sau stic ele sau ochii tăi au ceva neajunsuri, pe cari le socoteşti drept pete ale Soarelui«. Se spune, că toată noaptea următoare şi-a petrecut-o Rusaeus cetind pe Aristotel, pentru a se convinge despre starea Soa- t relui. Rutina clasică era mai pe sus de studiul naturei. Desaprobat în acest mod, Pater Schei­ner în loc să-şi publice observaţiile, le-a scris în trei epistole, din cari cea dintâiu datează din 4 Mai 1611, adresate protec­torului său, Marcus Welser primar în Augs­burg. Acesta le-a publicat în locul lui Schei­ner, sub pseudonimul : »Apelles latens post tabulam« în Ianuarie 1612. Laurii descoperirii revin, poate în măsură m­ai mare, lui Johar­n Fabricius, fiul pastorului evangelic din Osteel (Fries­­landa estică), celui care a descoperit pentru întâia oară steaua variabilă Mira Ceti. Cu ochianul său olandez, Johann Fabricius a observat la 9 Martie 1611 petele solare şi a tipărit o mică scriere asupra acestor observaţii, publicând-o în »Frankfurter Herbst-Meczkatalog« pe 1611 sub titlul: »Johannis Fabricii Phrysii de maculis in sole observatis et apparente earum cum sole conversione Narratio«. In 1610 Fabricius examina cu ochiul liber petele proiectate pe un paravan şi descoperi rotaţiunea Soarelui. Lucrarea principală cea mai veche asupra acestui subiect revine totuşi lui Scheiner şi poartă titlul: »Rosa Ursina«, tipărită la 1626—30 în Bracciano lângă Roma. * De­odată cu Scheiner şi Fabricius în Germania, făcea observaţii şi Galilei în Italia. In scurt timp, petele solare se afir­mau ca fapte pentru toţi, cari voiau să le privească. Prin observarea petelor din 1611, Ga­lilei determină durata rotaţiunei solare. * Ulterior au mai examinat Soarele, Hevei în Danzig, de la 1642 la 1645, iar mai târziu Cassini şi Picard în Paris. In secolul XVIII dispăru interesul pentru astfel de observaţii, fiind­că petele atât ca număr cât şi ca mărime se ză­reau estrem­ de neregulat. Apoi nu se ştia ce să se susţină despre ele. Nimeni nu se putea avânta peste punctul de vedere al lui Scheiner. Periodicitatea. A bea prin anii douăzeci ai secolului XIX s’au ivit zorile unor schimbări. Schwabe, farmacist în Dessau, presu­punând că va descoperi vr’un planet intra­­mercurial, începu observări sistematice asu­pra Soarelui, ce le continua dela 1826 până la etatea înaintată, când — în 1868 — moartea i-a răpit telescopul din mână. In 1844 dete publicităţii tabloul statistic al petelor observate de dânsul şi veni la con­vingerea, că fenomenele nu sunt atât de neregulate, pe cât se credea. Numărul lor e variabil. Une­ori sunt destul de nume­roase pentru a putea constata zonele, unde se află de regulă. Alte­ori sunt atât de rare, încât pot trece luni de-a rândul, fără să se zărească vreuna. Li­ se constată un period, în cursul căruia se sporesc şi se micşorează. Periodul ii socoti de 10 ani. Dar observaţiile lui Schwabe nu au fost întimpinate cu recunoştinţa, ce o me­ritau. Astronomii nu puteau nega faptele scoase la iveală, dar nu se împăcau cu pe­riodicitatea, atribuind-o curatei întâmpări. Dintre cei puţini, cari admiteau constată­rile lui Schwabe, a fost din capul locului Rudolf Wolf din Berna, directorul de mai târziu al Observatorului astronomic din Zürich. Wolf a constatat din diferitele date ce le oferiau pe atunci nu numai observă­rile lui Schwabe, ci şi literatura astrono­mică germană, franceză, italiană, engleză, olandeză etc. un period de 1172 ani. De atunci nu mai neagă nimeni pe­riodicitatea. E un fapt recunoscut şi acceptat de ştiinţă. Durata periodicităţii e variabilă. Maxi­mul formaţiunei de pete nu cade în mijlo­cul alor două minime. Sporirea se face mai repede decât micşorarea. Maximele şi minimele nu sunt de­o potrivă de intense. Maximul cel mai abun­dant a fost în 1778, cel mai calm în 1810. Intre anii 1810—1833 activitatea a fost slabă. Pe basa acestora William Lokyer sta­­tori un period secundar de 34 ani. .A­NUL LXX. GAZETA apare în fiecare zi An­osamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rci de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni I0 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un exem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administraţia şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Vlana la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Glolber­­ger, Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsóbet-körut). Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 163. Braşov, Limî-Marţî 24 Iulie (6 August), 1907. Austria şi relaţiile dintre Germania Şi Rusia-­Din Petersburg se anunţă, că îna­intea plecării sale ministrul de externe Isvolski a avut o lungă consfătuire cu am­basadorul Austro Ungariei. A fost de­si­gur vorba de întrevederea de la Swine­­minde şi vizita regelui Angliei la Ischl. Se ştie că diplomaţia Austro-Ungariei şi în special baronul Aehrenthal, a contri­buit mult la întărirea şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre Germania şi Rusia. Pentru ce s au rupt raporturile diplo­matice dintre România şi Grecia, in legă­tură cu cele ce am publicat în două nu­mere precedente ale »Gazetei«, în chestia a­ceasta, ţinem să reîmprospătăm în me­moria cetitorilor noştri motivele cari au adus ruptura între cele două state. Iată acele motive după un confrate din Bucu­reşti: 1) Bandele care decimau pe fraţii noştri Aromâni săvârşind pârjol şi jafuri, bande al căror număr, se sporeşte din zi în zi, trecând peste o sută, erau întreţi­nute cu fonduri din tezaurul grecesc şi comandate de ofiţeri din armata regulată grecească, din ordinul guvernului din Atena. 2) Când Sultanul a acordat aromâni­lor prin înalta tradea, dreptul de a să­vârşi slujba dumnezeiască şi a învăţa în şcoalele aromâne în limba maternă, guver­nul grecesc a intervenit pe lângă patriar­­chaul din Constantinopol, şi acesta grec de origine, ca să nu recunoască acea t­adea. 3) In România însuşi supuşii greci au fost dovediţi că conspirau contra si­guranţei statului român şi contribuiau cu banii câştigaţi în ţară la întreţinerea ban­delor greceşti, ce masacrau pe Aromâni«... Aceste motive nu au încetat încă, deşi se spune, că guvernul român a înce­put tratativele de împăcare cu Grecia, întrevederea dintre ţar şi împăratul Wilhem. Din Swineminde se anunţă că întâl­nirea iachturilor împărăteşti a avut loc în largul marii Sâmbătă la orele 10 dimi­neaţa, împăratul Wilhelm cu principii, d-l Bü­low şi cu suita, îndată ce vasul »Stan­dard« a sosit cu ţarul Nicolae în port au trecut în prima linie a flotei germane. După legarea vasului »Standard«, princi­pele Henric şi ceilalţi comandanţi ai flotei au trecut pe bordul iachtului »Standard« unde au fost prezentaţi de către împăra­tul Wilhelm ţarului, împăratul Wilhelm a părăsit iachtul »Standard« la orele 12.­In­­dată după aceea ţarul Nicolae împreună cu Iswolsky şi cu suita au trecut pe iac­­tul »Hohenzollern« a cărui muzică a into­nat imnul rusesc. La orele 1 p. m. a avut loc dejunul pe bordul vasului »Hohenzollern«. Cei doi împăraţi au stat unul în faţa celuilalt, ţa­rul între principii Henric şi Adalbert, îm­păratul Wilhelm între principele Frederic şi d. Isvolsky, care avea la dreapta sa pe d-l Bü­low. Masa a fost urmată de visita­­rea cuirasatului »Deutschland« şi a două crucişetoare, după care împăratul Wilhelm a condus pe ţar pe »Standard«, de unde s’a întors la orele 8 jum. pe bordul iac­­tului »Hohenzollern«. Seara a avut loc un dineu pe iachtul »Hohenzollern«. Eri, Duminecă, s’au oficiat servicii divine pe ambele iachturi, iar sora sa servit un dineu pe iachtul »Standard« cu prilejul onomasticei țarinei. Din sursă rusă autorizată se afirmă că la dineurile ce vor avea loc cu prilejul întrevederei nu se vor ţine discursuri, cel mult toasturi scurte. Ataşatul militar a

Next