Gazeta Transilvaniei, iulie 1907 (Anul 70, nr. 145-169)
1907-07-24 / nr. 163
Spre lămurirea unei „lămuriri ii. „Veleităţi de opoziţie" ...chiar şi acest titlu, ce-i dau confraţii de la „Lupta“ din Budapesta „frăţeşte-i lămuriri“ prin care vor să ne înveţe — ei să ne înveţe — ce este „tactul în politică“ şi cum să ştim suprima în noi „nesocotinţe mărunte“ şi „anumite porniri“, cum să ne ştim ieri de „a ne juca cu vorbele“ şi de „manifestări“ ce dau naştere la nedumeriri — chiar şi titlu ce şi l’au ales, zicem, denotă ce fel de aer îşi iau ei acolo în capitală, faţă cu muritorii de rând din „provincie“. Vorbind despre „veleităţile de opoziţie“ sub care înţeleg orice încercare de a critica atitudinea politică şi activitatea parlamentară a deputaţilor români din clubul naţionalist, numitul ziar scrie între altele : ...„Din când în când ca o notă străină într’un concert armonios, suna de pe ici colo câte un cuvânt sceptic, câte o pornire de palidă dujmănie, câte un accent nervos de vre-un politician uitat la vre-o margine de provincie". Era destul atât pentru a înţelege unde vor să bată cu aceasta observare ţinută în ton zeflemist. Fireşte, ce mai numără şi ce ar mai putea întreprinde politicianii uitaţi la vre-o margine de provincie faţă cu politicianii en vogue din „capitala ţărei“, cari au inaugurat politica şi curentul de azi şi se căznesc „a smulge spiritele din credinţele înrădăcinate şi a le duce pe toate cătră o ţintă nouă şi cu mijloace nouă.“ Vor fi avut şi politicianii dela marginea de provincie epoca şi rolul lor odinioară, când s’a tratat de redeşteptarea şi liberarea poporului român de sub jugul iobăgiei, când a fost vorba de a-l lumina şi a-l pregăti să poată intra şi el în templul culturei neamurilor şi de a-i câştiga şi asigura drepturi şi o viaţă demnă naţională în patria lui străveche, când s’a tratat de raliarea acestui popor dintre Tisa şi Carpaţi sub steagul, pentru a căruia izbândă au jertfit, ar* suferit şi au luptat cei mai buni şi viteji fii ai lui veacuri de-a rândul ; când în fine poporul a trebuit să fie avertizat şi ferit de periculele sistemului asupritor şi de desnaţionalizare dualist. Astăzi, s-ar părea, că am trecut peste toate astea. „Lupta“ ne asigură că „tinerii fruntaşi ai neamului“ cari au inaugurat „politica de astăzi“, urmăresc „o ţintă nouă cu mijloace nouă“. E învederat că vechii şi uitaţii politiciani nu mai pot avea nici un rol, dacă e vorba nu numai de nouă mijloace, ci şi de o „nouă ţintă“. Ei ştiu una şi bună, că poporul poate avea numai o singură ţintă, de la care nu se poate abate fără ca să-şi primejduiască existenţa şi să vină în contrazicere cu toată fiinţa şi cu toate dorinţele şi aspiraţiunile lui; iar mijloacele pentru ajungerea ţintei sale pot fi ce-i drept diferite, dar nu e permis ca ele să compromită cât de puţin marele şi vitalul interes al poporului de a nu se abate de pe cărarea ce singură îl poate duce la ţintă. Care să fie „ţinta nouă“ de care ni se vorbeşte, e foarte greu a stabili în faţa groaznicei încurcături de idei şi de fapte ce domneşte azi între „fruntaşii neamului“. Dar nici nu e scopul nostru de a vorbi despre aceasta, ci numai de a răspunde la învinuirile şi insinuările ce ni se fac în articolul din chestiune al ziarului „Lupta“. Spaţiul nepermiţându-ne a termina azi, vom arăta în numărul următor al foaiei noasre cum „Lupta“ cu patronii ei se încearcă încă şi acuma să lovească în organul nostru, ducând în rătăcire „opinia publică“, la care mereu se provoacă, ca și când ar fi luat-o în arendă." Regele Angliei la Ischl. Ziarul »Fremdenblatt« publică programul șederei regelui Eduard la Ischl. împăratul Francisc Iosif va pleca în dimineața zilei de 15 August la Gmunden, pentru a întâmpina pe regele Eduard. Ambii monarchi vor sosi la Ischl la orele 10 dimineaţa. Regele Eduard va descinde la hotelul Elisabeta, unde va fi primit la contele Montenuovo, mare maestru al curţii. Regele va vizita în cursul dimineţii pe membrii familiei imperiale, cari se află la Ischl. In urmă va lua dejunul la împărat. Ambii monarchi vor face o preumblare în trăsură în împrejurimi. La oarele 8 seara va avea loc un prânz la curte. Regele Eduard va pleca în urmă la Marienbad la 16 August la oarele 10 dimineaţa. Ministrul de externe d’Aehrenthal se va afla la Ischl cu ocaziunea prezenţei regelui Eduard. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Petele solare. Fenomenul cel mai interesant şi totodată cel mai bătător la ochi al corpului solar, sunt petele. Descoperirea acestor pete nu e opera unui om, ci a unei epoce întregi. Mai întâi, renumitul Galilei şi independent de el Paterul jesuit Cristofor Scheiner din Ingolstadt au fost atenţi, în sens ştiinţific, la aceste fenomene, îndeosebi Scheiner a rămas atât de surprins, încât la început nu îndrăsnea să spună la nimeni nimic. Chiar şi Priorul ordului său, Pater Rusaeus, era în contra publicităţii, temându-se ca prin astfel de afirmări cutezate se va face de râs tot ordul. Astrul zilei era privit şi onorat pe atunci, ca simbolul celei mai mari curăţenii cereşti şi savanţii oficiali n’ar fi îndrăsnit, pentru toată lumea, să admită existenţa petelor, însuşi Rusaeus iiuise lui Scheiner: »Eu am cetit de multe ori pe Aristotel întreg şi te pot asigura, că n’am aflat nimic asemănător afirmaţiilor tale. Mergi, fiul meu linişteşte-te şi fii convins, că sau stic ele sau ochii tăi au ceva neajunsuri, pe cari le socoteşti drept pete ale Soarelui«. Se spune, că toată noaptea următoare şi-a petrecut-o Rusaeus cetind pe Aristotel, pentru a se convinge despre starea Soa- t relui. Rutina clasică era mai pe sus de studiul naturei. Desaprobat în acest mod, Pater Scheiner în loc să-şi publice observaţiile, le-a scris în trei epistole, din cari cea dintâiu datează din 4 Mai 1611, adresate protectorului său, Marcus Welser primar în Augsburg. Acesta le-a publicat în locul lui Scheiner, sub pseudonimul : »Apelles latens post tabulam« în Ianuarie 1612. Laurii descoperirii revin, poate în măsură mai mare, lui Joharn Fabricius, fiul pastorului evangelic din Osteel (Frieslanda estică), celui care a descoperit pentru întâia oară steaua variabilă Mira Ceti. Cu ochianul său olandez, Johann Fabricius a observat la 9 Martie 1611 petele solare şi a tipărit o mică scriere asupra acestor observaţii, publicând-o în »Frankfurter Herbst-Meczkatalog« pe 1611 sub titlul: »Johannis Fabricii Phrysii de maculis in sole observatis et apparente earum cum sole conversione Narratio«. In 1610 Fabricius examina cu ochiul liber petele proiectate pe un paravan şi descoperi rotaţiunea Soarelui. Lucrarea principală cea mai veche asupra acestui subiect revine totuşi lui Scheiner şi poartă titlul: »Rosa Ursina«, tipărită la 1626—30 în Bracciano lângă Roma. * Deodată cu Scheiner şi Fabricius în Germania, făcea observaţii şi Galilei în Italia. In scurt timp, petele solare se afirmau ca fapte pentru toţi, cari voiau să le privească. Prin observarea petelor din 1611, Galilei determină durata rotaţiunei solare. * Ulterior au mai examinat Soarele, Hevei în Danzig, de la 1642 la 1645, iar mai târziu Cassini şi Picard în Paris. In secolul XVIII dispăru interesul pentru astfel de observaţii, fiindcă petele atât ca număr cât şi ca mărime se zăreau estrem de neregulat. Apoi nu se ştia ce să se susţină despre ele. Nimeni nu se putea avânta peste punctul de vedere al lui Scheiner. Periodicitatea. A bea prin anii douăzeci ai secolului XIX s’au ivit zorile unor schimbări. Schwabe, farmacist în Dessau, presupunând că va descoperi vr’un planet intramercurial, începu observări sistematice asupra Soarelui, ce le continua dela 1826 până la etatea înaintată, când — în 1868 — moartea i-a răpit telescopul din mână. In 1844 dete publicităţii tabloul statistic al petelor observate de dânsul şi veni la convingerea, că fenomenele nu sunt atât de neregulate, pe cât se credea. Numărul lor e variabil. Uneori sunt destul de numeroase pentru a putea constata zonele, unde se află de regulă. Alteori sunt atât de rare, încât pot trece luni de-a rândul, fără să se zărească vreuna. Li se constată un period, în cursul căruia se sporesc şi se micşorează. Periodul ii socoti de 10 ani. Dar observaţiile lui Schwabe nu au fost întimpinate cu recunoştinţa, ce o meritau. Astronomii nu puteau nega faptele scoase la iveală, dar nu se împăcau cu periodicitatea, atribuind-o curatei întâmpări. Dintre cei puţini, cari admiteau constatările lui Schwabe, a fost din capul locului Rudolf Wolf din Berna, directorul de mai târziu al Observatorului astronomic din Zürich. Wolf a constatat din diferitele date ce le oferiau pe atunci nu numai observările lui Schwabe, ci şi literatura astronomică germană, franceză, italiană, engleză, olandeză etc. un period de 1172 ani. De atunci nu mai neagă nimeni periodicitatea. E un fapt recunoscut şi acceptat de ştiinţă. Durata periodicităţii e variabilă. Maximul formaţiunei de pete nu cade în mijlocul alor două minime. Sporirea se face mai repede decât micşorarea. Maximele şi minimele nu sunt deo potrivă de intense. Maximul cel mai abundant a fost în 1778, cel mai calm în 1810. Intre anii 1810—1833 activitatea a fost slabă. Pe basa acestora William Lokyer statori un period secundar de 34 ani. .ANUL LXX. GAZETA apare în fiecare zi Anosamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rci de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni I0 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un exemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administraţia şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Vlana la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Glolberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 163. Braşov, Limî-Marţî 24 Iulie (6 August), 1907. Austria şi relaţiile dintre Germania Şi Rusia-Din Petersburg se anunţă, că înaintea plecării sale ministrul de externe Isvolski a avut o lungă consfătuire cu ambasadorul Austro Ungariei. A fost desigur vorba de întrevederea de la Swineminde şi vizita regelui Angliei la Ischl. Se ştie că diplomaţia Austro-Ungariei şi în special baronul Aehrenthal, a contribuit mult la întărirea şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre Germania şi Rusia. Pentru ce s au rupt raporturile diplomatice dintre România şi Grecia, in legătură cu cele ce am publicat în două numere precedente ale »Gazetei«, în chestia aceasta, ţinem să reîmprospătăm în memoria cetitorilor noştri motivele cari au adus ruptura între cele două state. Iată acele motive după un confrate din Bucureşti: 1) Bandele care decimau pe fraţii noştri Aromâni săvârşind pârjol şi jafuri, bande al căror număr, se sporeşte din zi în zi, trecând peste o sută, erau întreţinute cu fonduri din tezaurul grecesc şi comandate de ofiţeri din armata regulată grecească, din ordinul guvernului din Atena. 2) Când Sultanul a acordat aromânilor prin înalta tradea, dreptul de a săvârşi slujba dumnezeiască şi a învăţa în şcoalele aromâne în limba maternă, guvernul grecesc a intervenit pe lângă patriarchaul din Constantinopol, şi acesta grec de origine, ca să nu recunoască acea tadea. 3) In România însuşi supuşii greci au fost dovediţi că conspirau contra siguranţei statului român şi contribuiau cu banii câştigaţi în ţară la întreţinerea bandelor greceşti, ce masacrau pe Aromâni«... Aceste motive nu au încetat încă, deşi se spune, că guvernul român a început tratativele de împăcare cu Grecia, întrevederea dintre ţar şi împăratul Wilhem. Din Swineminde se anunţă că întâlnirea iachturilor împărăteşti a avut loc în largul marii Sâmbătă la orele 10 dimineaţa, împăratul Wilhelm cu principii, d-l Bülow şi cu suita, îndată ce vasul »Standard« a sosit cu ţarul Nicolae în port au trecut în prima linie a flotei germane. După legarea vasului »Standard«, principele Henric şi ceilalţi comandanţi ai flotei au trecut pe bordul iachtului »Standard« unde au fost prezentaţi de către împăratul Wilhelm ţarului, împăratul Wilhelm a părăsit iachtul »Standard« la orele 12.Indată după aceea ţarul Nicolae împreună cu Iswolsky şi cu suita au trecut pe iactul »Hohenzollern« a cărui muzică a intonat imnul rusesc. La orele 1 p. m. a avut loc dejunul pe bordul vasului »Hohenzollern«. Cei doi împăraţi au stat unul în faţa celuilalt, ţarul între principii Henric şi Adalbert, împăratul Wilhelm între principele Frederic şi d. Isvolsky, care avea la dreapta sa pe d-l Bülow. Masa a fost urmată de visitarea cuirasatului »Deutschland« şi a două crucişetoare, după care împăratul Wilhelm a condus pe ţar pe »Standard«, de unde s’a întors la orele 8 jum. pe bordul iactului »Hohenzollern«. Seara a avut loc un dineu pe iachtul »Hohenzollern«. Eri, Duminecă, s’au oficiat servicii divine pe ambele iachturi, iar sora sa servit un dineu pe iachtul »Standard« cu prilejul onomasticei țarinei. Din sursă rusă autorizată se afirmă că la dineurile ce vor avea loc cu prilejul întrevederei nu se vor ţine discursuri, cel mult toasturi scurte. Ataşatul militar a