Gazeta Transilvaniei, august 1907 (Anul 70, nr. 170-192)

1907-08-01 / nr. 170

REDACŢIUNEA, Ad­inistraţii­ şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit, se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfold & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Naclif., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-olber­­ger, EksteinBemat, Iuliu Le­opold (VTI Erzsébet-körat). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani , pentru o publicare. Publicări­­ mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3­ a o serie 20 bani. Inserate NUL LXX GAZETA apare în fiecare zi disonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-riî de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. ffr. 170. Braşov, Miercuri 1 (14.) August 1907. Aiurări şoviniste clujene. Au fost mari căldurile zilele a­­cestea şi la noi în Ardeal. Nu ne mi­răm aşadar de aiurările şoviniste ale ziarului „Erdélyi Hírlap“ din Cluj a­­supra aşa ziselor „instiinţe ale ire­­denţei Valahilor din patrie şi din afară“. Năcazul cel mare al celor de la numita foaie l-au pricinuit ştirile răs­pândite privitor la apropiata întrunire a unei conferenţe politice române la Sibiiu. Atâta le trebue compatrioţilor noştri de limbă maghiară din Ardeal să audă că undeva să adună „Va­lahii“, pentru ca să capete frigurile care-i fac să vadă jur împrejur numai trădare şi prăpastie. Friguri încuibate la noi în Ardeal din vremuri vechi. Astfel voinicoşii păzitori din „tur­nul de veghie“ au dat alarm în nu­mărul de Sâmbătă al foaiei lor, că „Valahii“ vor să conchieme o adu­nare, un fel de „dietă valahă“ la Si­biiu. Se ciudesc cum de tocmai acuma când aceşti Valahi au club politic, când pot rosti toate nebuniile în parlament şi pot să inzulte acolo pe faţă naţiu­nea maghiară, cum de tocmai acuma umblă să aranjeze o adunare electo­rală la Sibiiu? „Până când erau în pasivitate“, zice ziarul din chestiune, „mai avea înţeles să se adune la câte-o conferenţă, dar acum ? „ Gra­­vaminele naţionale valahe nu sunt azi la ordinea zilei, acum ştreberii poli­ticei croate îşi câştigă renume şi bagă în mizerie naţionalitatea lor. De ce le trebue dar „ienicerilor“ adunare la Sibiiu ? Aceasta e prima întrebare care preocupă pe cei de la „Erdélyi Hírlap“. „A doua“, zic ei, este : „Ce au apucat pe politicianii ro­mâni, ca să se plimbe prin Ungaria cu automobilul, să ia parte aici la adunări politice, să dea sfaturi, să ţină toasturi, să serbeze şi să fie săr­bătoriţi, cum s’a întâmplat zilele ace­stea la Băseşti, apoi să dispară, pen­­tru­ ca iarăşi să iasă la iveală în auto­mobil ici şi colo“. „Intr’aceea foile valahe din Ar­deal scriu cu mare ostentaţiune de­spre escursiunile părechei regale ro­mâne. Acum regele Carol e în Bra­şov, curând după aceea prinţul de coroană, apoi regina şi principesa de coroană, regele şi fiul principelui de coroană, miniştrii şi prinţii străbat ca turişti Ardealul de la un capăt la celălalt. Dintr’odatâ friguri turiste au cuprins toată România mânându-i în interiorul Ardealului“. Cuvintele acestea le redăm în­tocmai cum le foloseşte foaia şovi­­nistă clujană. Ce o fi asta? se în­treabă ea, şi-şi r­ăspunde că toate le-ar pune la cale „partidul conservator, care a ajuns acum la guvern“, folo­­sindu-se de vechile apucături de a abate atenţiunea Românilor din re­gat de la relele interioare ce bântui acolo, lansând „cauza ardelenească a fraţilor de dincolo şi de peste hotare“. Sărmanul autor! De marea năbuşală ce l-a ajuns, nu mai poate face dis­­tincţiune între partidul conservator şi liberal din România şi le confundă pe amândouă. De aici însă putem con­chide la valoarea ce-o are toată sdro­­băiala nesăbuitului de la „Erdélyi Hírlap “. El a descoperit ţânta . Ienicerii valahi lucrează cu calcul în contra patriei lor făcându-se uneltele unei clici politice din Balcani, care ex­ploatează în folosul ei toată cauza maghiară-valahă. De aceea au adus în discuţie adunarea de la Sibiiu despre care ştiu dinainte că va fi oprită ceea­ ce le va da însă prilegiu de a se plânge iarăşi de asuprire. — Şi aşa mai departe, un lanţ întreg de absurdităţi una mai mare ca cealaltă. Iată cum se îngrijesc şoviniştii de la Cluj şi din toate părţile de ceea­­ce ar putea să aibă în gând „Va­lahii“. — Aceştia nici nu visează de „planurile valahe“ ce le umblă prin cap şoviniştilor unguri. Astăzi şoviniştii lăţesc ştirea că adunarea valahă de aceea nu se ţine fiind­că la conveni­rea din Băseşti fruntaşii români n’au putut să ajungă la nici o înţelegere. Intr’aceea la Băseşti n’a fost de faţă decât un singur deputat şi n’a fost acolo nici o consfătuire politică, ci s’au ţinut serbările culturale ale FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Lui Grigorescu. Se leagănă un pas agale Un mândru car purtat de boi : Te duc pe ne ’nturnata cale Şi ’s albi ca neaua amândoi. Iar carul tău, cât e de mare, E-acoperit de-un lăvicer, Şi munţii ’nalţi privesc din zare Şi drumul parcă urcă ’n cer. Pe unde treci un vânt dă viaţă Şi ’mbină felurimi de flori, Precum ţi­ se schimba la faţă Paleta ’n sute de culori. Uimit de farmec o clipită De sus, păstorul legendar îşi lasă turma risipită Privind cum trece mândrul car. Şi-acum când carul se opreşte Şi plâng tălăngile ’n ecou, Natura parcă retrăeşte Cel de pe urmă-al tău tablou. („Sămănătorul“.) * * r ------------­ Ce este somnambulismul? ii. Dar acum se naşte întrebarea: cura de-şi poate pierde cineva într’atât simţirea, încât să se dedea la ori­ce fel de activitate în timpul somnului fără a se trezi. Aceasta-i o problemă, pe care ştiinţa încă n’a deslegat-o. Se ştie numai că sunt unele boli capabile de a amorţi complect sau numai în parte senzibilitatea generală a corpului şi senzibilitatea specială a unor anumite organe. Printre aceste boli avem în primul rând: histeria, apoi epilepsia, neurastenia, alienaţiile mintale, alcoolis­mul etc. Ei bine, toate aceste boli pot să se însoţească de fenomene de somnambu­lism mai mult sau mai puţin accentuate şi fireşte cea care provoacă mai des somn­ambulismul este histeria, fiindcă tot ea este cea mai puternică amorţitoare a sen­­sibilităţei. Din fericire histeria, sau mai bine zis diferitele accese şi fenomene histerice se pot azi vindeca relativ uşor prin hip­notism şi prin urmare toate cazurile de somnambulism datorite histeriei, cad sub influenţa acestui tratament pe cât de cu­rios pe atât de eficace. Somnambulul historic execută dor­mind tot ce ar putea executa fiind treaz, deosebirea este numai că el nu simte ni­mic şi nu-şi dă seamă de ceea­ ce face. Qulles de la Tourelle a fost cel dintâiu, care a comparat activitatea somnambu­lului cu cea a hypnotisatului şi a stabi­lit echivalenţa acestor două fenomene, care a făcut posibilă vindecarea somnam­­bulismului. Mai târziu marele Charcot a arătat principalele caractere ale somnam­­bulismului histeric, frecvenţa lui la copii, influenţa eredităţei nervoase asupra mer­sului acestei boale şi mai ales modul în care trebue să se procedeze la tratarea şi vindecarea ei. De la el încoace somnambulismul se consideră nu ca o entitate morbidă, nu ca o boală de sine stătătoare, ci ca un sim­plu acces de histerie. Bolnavul, după câteva oare de somn, începe să se agite în pat, pronunţă vorbe fără senz şi fără şir, se scoală şi comite diferite acte, cari par că sunt cugetate. Astfel bolnavul de la Pan­­telimon deschidea fereastra şi umbla pe ciubucurile zidirei, alţi bolnavi se urcă pe straşina casei şi merg în nestire cu o si­guranţă şi cu o agilitate uimitoare, alţii îndeplinesc o parte din ocupaţiunile lor de toate zilele, alţii sunt în stare să co­mită delicte şi chiar crime. S’au văzut histeriei, cari într’un acces de somnambu­lism, au ucis mai multe persoane, fără să aibă nici o ideie de grozava lor faptă. Cel care scrie aceste rânduri a cu­noscut un somnambul care altădată fusese vopsitor şi care avea obiceiul de a se scula la miezul nopţii, a lua din pod nişte penzule şi oale cu vopseli vechi şi de a căror existenţă nimeni nu-şi mai aducea aminte, şi a se urca pe schelile unei bi­nale, ce se construia la vre-o 300 metri depărtare de locuinţa lui, spre a mâzgăli vre-o 15 minute acoperişul ca şi când ar fi executat fosta lui meserie de vopsitor. O dovadă evidentă că somnambulul nu simte, este că uneori se loveşte, se tac, se răneşte şi el habar n’are, ba chiar rămâne foarte uimit a doua zi când se vede însângerat la o mână, la un picior sau chiar la cap. Românilor sălăgeni, la care au venit cu automobilul şi vre-o câţiva oaspeţi fruntaşi din România. Iată la ce se reduce toată pre­tinsa conjuraţiune valahă. Dar ce să le faci şoviniştilor, dacă n’au pace şi sunt mereu torturaţi de reaua lor conştiinţă ? Kristoffy despre situaţie. Ziarul »Zeit« publică în numărul său de ieri o scrisoare a fostului ministru Kristoffy. In această scrisoare Kristoffy se esprimă nu tocmai favorabil asupra situaţiei actuale politice. Coaliţiei nici prin gând nu-i trece, a zis Kristoffy, să realizeze reforma electorală, iar regele nu va aproba nici când garan­ţiile constituţionale, cerute de ministrul Andrassy. Situaţia în Croaţia. Oprirea mai mul­tor adunări electorale convocate de depu­taţii croaţii a produs mare agitaţie şi sen­­saţie în cercurile coaliţiei sârbo-croate, care crede că aceste opriri au fost ordonate de banul Rakodczay la avizul guvernului un­gar. Un funcţionar al guvernului Croaţiei a declarat unui ziarist, că numai în acele localităţi nu s’a permis şi nu se permite ţinerea de adunări, în cari se prevăd de­­monstraţiuni aranjate de aderenţii parti­dului Starcevici. Guvernul ungar nu este de loc amestecat în aceasta chestiune. Din Esseg se anunţă, că fişpanul di­­chiuionat Mihalovici şi-a luat alaltieri ră­mas bun dela corpul funcţionarilor comi­tatului. Răspunzând la discursul vicespa­­nului Hocker, Mihalovici a spus că a de­misionat, fiindcă Ungaria a violat pactul încheiat cu Croaţia şi că la proximele ale­geri pentru dieta Croaţiei îşi va pune can­didatura. Politica balcanică a lui Aehrenthal. Lui »Münchener Alig. Ztg.« i­ se scrie din Viena . Tot mai mult se intareste impre­­siunea, că dela venirea la oficiul de estenie a baronului Aehrenthal politica balcanică austro-ungară şi-a luat un curs nou. Sta­tele balcanice au fost împărţite mai înainte în două grupuri: România şi Grecia, cu cari cabinetul din Viena era mulţumit şi cari prin urmare erau trataţi amicabil; Serbia şi Bulgaria erau privite de sus în jos şi lăsate să simtă cum se cade disgra­­ţia. De un an încoace lucrurile s’au schim­bat. Deja în raporturile cu Serbia se vede aceasta, deşi după grelele conflicte din ul­timii ani încă nu s’a dobândit o înţelegere. Bulgaria însă a câştigat imediat şi în mod vizibil prin noul curs al politicei austro­ungare. Locul răcelei de mai înainte l’a ocupat o calmă schimbare de vederi. Pu­terea cea mare nu mai lasă pe statul cel mic să simtă preponderanţa sa.­­ După aceasta înregistrează învoirea desfiinţării capitulaţiunilor austriace în Bulgaria, pri­mul pas al lui Aehrenihal, apoi primirea călduroasă a prinţului Ferdinand la Ischl şi numirea lui de proprietar al unui regi­ment austro-ungar. Foaia din München reaminteşte că o purtare analoagă a observat odinioară şi ministrul de externe contele Andrassy faţă cu România şi Regele Carol, pe atunci principe. Nu cumva pregăteşte Aehrenthal viitoarea avansare a prinţului Bulgariei la rangul de Rege? Darea de samă a deputatului Maniu. (Coresp. speci­a „Gaz. Trans“.) Azi, Duminecă în 11 August n., şi-a ţinut darea de samă în Vinţul-de-jos de­putatul Dr. Iuliu Maniu. Aceasta dare de samă, având în vedere poziţia ce o ocupă d-l Maniu în clubul naţionalist din dietă şi între deputaţii români, are o însemnă­tate deosebită. Adunarea aceasta electorală, din care iubirea alegătorilor a făcut o splendidă sărbătoare naţională, a avut în general un decurs avântat, despre care vin a vă co­munica următoarele : Un impozant banderiu de călăreţi din mai multe comune, îmbrăcaţi cu toţii în costum naţional, au eşit în frunte cu vă­­tavul Branga până la Alba-Iulia întru în­tâmpinarea simpaticului luptător naţional. Când strălucitul cartej a ajuns în Vinţ, unde câteva mii de Români aşteptau sosi­rea d-lui Maniu cu nerăbdare, văzduhul răsuna de o mare furtună de urale. Preo­tul I. Chirilă din Cârna îl întâmpină cu vorbe călduroase pe deputatul, încunjurat de Dr. Vlad, Dr. Bălan, advocatul Marciac cu soţia etc. Dr. Maniu răspunde, că primirea acea­sta îi causează multă bucurie nu pentru persoana sa, ci pentru că e un semn splen­did al însufleţirei pentru idealurile, pe cari le reprezintă. Deputatul cu însoţitorii săi trec la cuartir, iar lumea se grămădeşte în jurul tribunei, unde bătrânul preot Man din Vinţ deschide şedinţa şi propune alegerea unei comisii de zece, care să-l cheme pe deputat în faţa alegătorilor. Intre aclamări entusiaste se avântă pe tribună deputatul Maniu și-și rostește darea de samă, pe care o redau în linia­­mente generale.

Next