Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1907 (Anul 70, nr. 241-264)
1907-11-20 / nr. 256
Nr. 256 —1907 GAZETA TRANSILVANIEI, prezintă mai bine statul rusesc, pentru că această putere şi această voinţă au creat instituţiunile actuale, cari sunt destinate a salva Rusia în vreme de primejdie şi de sdruncinare şi a o readuce pe calea ordinai şi a adevărului istoric. (Vii aplauze.) După declaraţiunile d-lui Stolypin, dep. Gutskow, octombrist, a propus o ordine de zi, relevând necesitatea de a se începe imediat munca legislativă. D. Dobrinski, din dreapta moderată, şi Markowdin extrema dreaptă relevă necesitatea colaborărei cu guvernul. Deputatul Makiakov, cadet, cere ca guvernul să aducă la îndeplinire manifestul din 30 octomvrie. Primul ministru se opune cererilor acestui deputat. Români, streini în România. Sub titula „Cazul Maghetu. O demisie a domnului Sp. Haret“, ziarul „ Viitorul“ din Bucureşti comunică următoarele : Moivat de cererea învăţătorului suplinitor Neculai Neicu originar din Transilvania şi diplomat al şcoalei pedagogice din Sibiu, de a fi numittitular în învăţământul rural, motivat de asemenea ■de avizul permanent care admite ca învăţătorul Neicu să fie numit titular, după ce va da un examen de absolvenţă la una de şcolile normale din ţară, d-l ministru al instrucţiunei publice a luaturmătoarea deciziune : »Ministerul a mai avut în trecut ocazia, să rezolve câteva cereri, la fel cu aceasta, a unor români din Transilvania şi le-a rezolvat totdeauna în sensul avizului de faţă. In adevăr, Românii de peste hotare au fost totdeauna consideraţi ca egali în drepturi şi datorii cu Românii din Regat, chiar înainte de a li se fi dat de cătră Camere şi Rege recunoaşterea de cetăţeni ai regatului, in special ei s’au bucurat totdeauna, de dreptul de a fi numiţi în funcţiunile publice şi de a avea pensie, întocmai ca şi cetăţenii regatului. O singură încercare făcută la 1891 de fostul ministru Gh. Dem. Theodorescu, de a Fasimila cu streinii din acest punct de vedere, a rămas izolată şi toţi miniştrii noştri au revenit la practica urmată de un timp imemorial şi care nu a întâmpinat niciodată, mai înainte, nici pe urmă, vreo reprobare din partea opiniei publice în Cameră sau aiurea, dovadă că această interpretare era stabilită prin consensul unanim. Dar acum, lucrurile se schimbă în urma sentinţei dela 7 Noemvrie 1901 a înaltei Curţi de Casaţie, privitoare la cazul d-lui Coriolan Magheţu, român din Transilvania, pe care înalta Curte l-a considerat ca străin, prin zisa sentinţă. Art. 27 din legea învăţământului secundar, are scopul ca pentru hrabele moderne, să se înlesnească numirea ca profesori a unor străini, cari să predea limba lor maternă cu mai mare nncompetinţă decât un român. Este evident că nu acesta era cazul d lui Magheţu. Dar daca înalta Curte a dat în privinţa d-sale zisa sentinţă, aceasta dovedeşte că ea a înţeles să se stabilească cu această ocaziune, cum înţelege ea că trebue considerată condiţia juridică în Regat a Românilor de peste hotare, căci dacă nu ar fi fost aşa, ar fi însemnat că ea înţelege a stabili pentru Ronorm de peste hotare, un privilegiu — acela de a fi numiţi cu o singură specialitate — pe cari Românii din Regat nu-l au, ceea ce evident, nu putea fi în intenţia ei. Lucrul stând astfel, şi condiţia de streini a Românilor de peste hotare fiind stabilită prin o hotărâre a cele mai înalte instanţe judiciară a ţarei, trebue să ne preocupăm mai de aproape de prescripţiunile art. 10 din Constituţie: »Ei (Românii) singuri sunt admisibili în funcţiunile publice civile şi militare. Streinii nu pot fi admişi în funcţiunile publice decât cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi«. Aici numirea de Români se aplică numai celor din Regat, iar nu Românilor în genere, deoarece întregul capitol vorbeşte numai despre ei şi interpretarea înaltei Curţi este în acelaş sens, deoarece a aplicat unui Român, care nu era din regat, un articol de lege care era făcut numai pentru streini. întrebarea este clar: mai pot Românii de peste hotare, nerecunoscuţi, să fie numiţi în funcţii publice? Mai au ei dreptul la pensie? Şi ce se face cu cei care deja sunt în funcţii, sau deja primesc pensie ? Până ce întrebărilor acestora li se va da un răspuns, cred că se cuvine a ne feri să luăm hotărâri, care să poată fi interpretate ca contrarii jurisprudenței stabilite zilele acestea şi care să fie expuse a fi considerate ca hotărâri neregulate. Hotărârea în privinţa d-lui Neicu ar putea fi considerată ca atare, deoarece are de scop a duce la numirea d-lui Neicu ca titular. De aceea rog Consiliul permanent să studieze din nou chestia, având in vedere cele de mai sus. Haret. ŞTIRILE ZILEI. — 19 Noemvrie v. Pildă bună. Vineri seara comitetul parochial al bisericei gr. or. din Arad, ţinut sub prezidenţia d-lui Dr. N. Oncu a decis, precum cetim în »Tribuna«, să urce salarul tuturor învăţătorilor noştri confesionali, conformându-se astfel nouei legi. întreg comitetul a votat cu plăcere atât mărirea jeturilor, cât şi un adaus personal d-lor învăţători N. Şteiu şi I. Vancu,în vederea servciilor eminente, ce au adus şcoalei noastre confesionale. Hlinka spre Seghedin. Cu trenul de Sâmbătă seara a sosit la Budapesta, în calea spre Seghedin, preotul slovac, Hlinka, osândit la doi ani închisoare. La gară, aşteptând plecarea acceleratului, se întâlnise tocmai cu ţăranul George Romeni, unul dintre victimeile grav rănite la Cernova, adus la spitalul din capitală. Ţăranul era tocmai în drum spre casă, vindecat. întâlnirea din întâmplare, cu preotul său a fost foarte duioasă. II cunosc» numaidecât şi alergă să-i sărute mâna, cerându-i iertare pentru »supărările ce i-au făcut«. Hlinka îl mângâie cu blândeţe, şi-i spuse, că după ce va scăpa din închisoare, iarăşi va merge la Cernova de preot,în mijlocul neamului său iubit. Ministru şi deputat. Nu e fabulă ceia ce vom povesti, ci o simplă dar caracteristică întâmplare pentru felul cum este la noi înţeleasă independenţa legislatorilor. — Am scris şi noi, cum în, şedinţa de Vineri, deputatul Farkashazy, de ciudă, că n’a fost lăsat pe ziua următoare (erau numai cinci minute până la orele 31) făcuse o gamă lungă de discurs până târziu la 5 ore. Cam pe la 4, a trebuit să ceară şi niţică pauză. Atunci atotputernicul Wekerle s’a dus la el şi i-a zis : »Pe lucru urât ce faci. De ce atâta încăpănare, când nu mai poate răbda camera!« Farkashdy răspunse cum ar fi răspuns ori ce om cu simţ de demnitate. »Eu am cerut amânare; nu mi s’a dat. Acuma păpaţi-vă fiertura!« ... »Ce ton, ce maniere ! Cine eşti tu de poţi vorbi astfel?« F. însă îi dete o lingură de apă rece . »Sunt un deputat care-şi împlineşte datorinţa !«... Deputat şi deputat. Un alt incident tot cu prilejul acelui discurs, şi tot aşa de caracteristic pentru moravurile parlamentare. Cătră sfârşitul discursului seu Farkasházi spunea : „In o convorbire, despre Gesammtmonarchia lor, Lueger îmi spunea între alte, că a sosit timpul să desrobim popoarele acelea din monarchie, cari sunt împilate, cari sufer sub nedreptate şi sub tiranie. Dvoastră maghiarii răpiţi cele mai primitive drepturi de la sărmanii slovaci, croaţi, români şi sârbi...« Nagy Gy. »De ce nu i-ai tras o palmă pentru vorbe de acestea !“ (ilaritate generală.) Farkashazy. »...Nu dau pălmi, fiindcă nu se poartă lupta cu astfel de arme, între oameni civilizaţi«... Se întorc din America. Primim spre publicare următorul aviz : In conformitate cu încunoştiinţările telegrafice, primite zilele acestea dela î. minister r. u. de agricultură, în săptămânile viitoare sosesc în patrie mai multe grupe mari de emigranţi din America, cărora a le asigura orecare ocupaţiune, este afacere de interes general. Apelăm deci la cei cari ar avea lipsă de servitori, sau de braţe muncitoare, fie la lucrări economice, fie industriale, să se adreseze deadreptul la ministerul r. u. de agricultură din Budapesta, sau la d-l Lekky István, consilier ministerial în Fiume (Hotel Europa), cărora să le comunice şi condiţiunile. Sibiiu, 27 Noemvrie 1907. Comitetul central al »Reuniunei române de agricultură din comitatul Sibiiului«. Panteleon] Lucida, prezident. Vic. Tordăşianu, secretar. Primul mecenat al »Azilului«, contemplat de »Reuniunea română de înmormântare din Sibiiu«, s’a înscris astăzi, în persoana d-lui loan Toma, c. şi r. căpitan penz. în Sibiiu. D-l căpitan Toma a predat directorului amintitei Reuniuni, d-lui P. Lucuţa şi secretarului ei Vic. Tordăşianu suma de 1900 cor., drept dar, care se constitue »fundaţiunea căpitanului Ioan Toma« şi să fie proprietatea înfiinţândului »Azil«. Scopul fundaţiunei se va determina în şe- dinţa proximă a direcţiunei. Fie ca exem- plul acestui mecenat să afle cât mai mulţi imitatori. Vaticanul şi noul primar a! Romei Alegerea lui Ernesto Nathan ca primar al oraşului Roma, a produs în cercurile Vaticanului o mare indignare." Iată ce scrie în această privinţă organul vaticanului »Osservatore Romano«: »Să pui în capul oraşului Roma pe un sindic jidovesc şi pe un fost maestru al francmazoneriei, este să ţi baţijoc în mod brutal de tot ce este mai sfânt. Lupta nu este numai politică, ci şi religioasă, căci este vorba de un războiu declarat Oraşului Etern, credinţei sale, sentimentelor sale, fiilor ei adevăraţi, înăbuşiţi de elementele străine de oraş. Un sindic israelit şi francmason, pus în capul administraţiei metropolis a a catolicismului, este o provocare îndrăsneaţă a sentimentelor catolicilor din lumea întreagă, o insultă dureroasă şi sângerândă adusă oraşului nostru, o ruşine neştearsă pentru toţi. Ceasul sumbru, prin care trecem, va trece de sigur când echivocul şi minciuna cari l’au creat, vor dispare. Acest fapt izvorăşte in mod firesc dintr’o serie de evenimente, cari ne întristează, dar nu ne miră. Din nenorocire este temelia şi sinteza unei întregi stări de lucruri, care este aşa de necrezut şi monstruoasă încât într’o zi va dispare, ca fiind neadevărată, Congresul studenţilor maghiari, care câteva zile se sfătuise asupra presei, însoţirilor, sporturilor şi alte lucruri nevinovate, a patra zi îşi perdu deja cumpăna, dovedind şi cu asta că stă numai pe un picior. După o »însufleţire« de câteva ore, votase un lung şi »energic« »manifest« cătră parlament, şi cătră guvern, cerându-i să »isgonească« orice limbă streină, din parlamentul »maghiar«. Bineînţeles acest manifest va fi trimis, în »traducere autentică« şi presei »distinse« din străinătate. Va fi trimisă... dar oare va fi publicată; şi pentru cât ? Poate în »März«, — cu comentariile lui Björnson. Extra Hungárium... Ziarele maghiare mai liberale aduc indignate povestea următorului caz: Zilele trecute a sosit la graniţa maghiară spre provincia polonă, publicistul rus, Alexinski Vladimir, care fusese deputatul socialist în a doua dumă. La disolvarea acestei dume, membrii partidului socialist, invinuiţi de conjuraţie împotriva ţarului, au fost în parte arestaţi, parte însă isbutită să scape peste hotare. Alexinski plecase acuma spre Geneva, voind a se opri în Budapesta pe câteva zile. Funcţionarul de la graniţă — gara Lavocina — însă, cu toate că Alexinski avea paşaport în regulă, îl deţinu şi îi luă toate hârtiile, sub cuvânt, că 800 robie, cât avu Alexinski, nu-i ajung de a trăi fără cerşire, cum pretinde legea poliţienească ! A treia zi, apoi, fără de nici o motivare, îl deporta îndărăt în Rusia, unde îi aşteaptă §-ul 194, cu ştreang, sau cu robie pe viaţă din mila ţarului. Cei ce-şi aduc aminte de 1849, îşi mai aduc aminte şi de cânele care linge mâna cehii ce l-a bătut — comentează foile maghiare. «Jurământul recinţilor. Astăzi (2 Decemvrie n. a. c.) la aniversarea urcării pe tron a Maj. Sale monarculţii, recruţii aparţinători armatei comune staţionaţi în Braşov şi intraţi la 16 Octomvrie n. a. c. în serviciul militar activ, şi-au renoit în mod sărbătoresc jurământul de fidelitate cătră Maj. Sa, şeful suprem al puterii armate din monarchie. Din acest incident recruţii încă eri (Duminecă) au fost conduşi, după confesiuni, corporativ la biserică, unde au asistat la cultul divin şi unde li s’a esplicat prin preoţii respectivi însemnătatea şi sfinţenia jurământului. Românii greco-catolici au fost instruiţi în aceasta privinţă de cătră preotul militar Dr. Teodor David, iar cei greco-orientali de cătră preotul militar Nicolau Fiseşianu, care prin o cuvântare acomodată a legat de inimă credincioşilor săi a cultiva mai cu seamă tradiţionala credinţă cătră tron şi casa domnitoare, iubirea de patrie împreunată cu sentimentul de jertfă şi împlinirea conştienţioasă a datorinţelor militare, virtuţi, cari costituesc adevărata podoabă e ostaşului. Însuşi actul solemn al depunere de jurământ a decurs astăzi în marele a.in. în curtea cazarmei noui de infanterie din Braşovul-vechiu, în prezenţa corpului ofiţerilor din localitate în frunte cu d-l general de brigadă Mihail Şandru, precum şi a trupelor din garnizoană, cari toate asistau în ţinută mare. Recruţilor împărţiţi în grupuri după naţionalitate, li s’a esplicat mai întâi şi prin câte un oficer în termini militari şi bine simţiţi şi pe înţelesul tuturor însemnătatea jurământului de fidelitate, după ce apoi li s’a luat jurământul în limba ma Pagina 3, temă. Celor de naţionalitate română n-a vorbit şi cetit formula de jurământ d-l locotenent Baltezan dela reg. de infanterie Nr. 50. După depunerea jurământului a urmit, defilarea recruţilor şi a trupelor înaintea susnumitului d-n general de brigadă şi cu aceasta s’a terminat frumoasa festivitate militală, însemnată şi memorabilă pentru noii soldaţi cari au jurat la steag. X. ULTIME ŞTIRI, Viena, 2 Decemvrie. Deputatul român Onciul tratează cu şefii partidului social-creştin, pentru intrarea Românilor în clubul creştin-social. Se pare însă că preşedintele clubului român baronul Hurmuzachi e contra acestei combinaţii. E interesant de notat că deputatul Onciul a votat cu social-creştinii în contra propunerei cu privire la măsurile cerute pentru a împedeca scumpirea traiului. BuCUreŞti, 2 Decemvrie. Se confirmă ştirea că d-l Dr. Norden va sosi în curând în capitală pentru a examina pe regele Carol şi a constatarezultatele regimului la care l-a supus pe suveran. Borin, 2 Decemvrie. Proiectul contra Polonezilor întâmpină mari greutăţi. Conservatorii pun condiţii pentru aprobarea acestui proiect, care, după cât pare, va fi votat numai de liberali. E probabil că guvernul va recurge la un compromis în care vor întră şi deputaţii din dreapta şi naţional-liberalii. Petersburg, 2 Decemvrie. Se asigură că poliţia secretă a reuşit să descopere o organizaţiune revoluţionară întinsă. Ca şefi principali ar fi fost arestaţi fiul senatorului Demontovici şi profesorul de liceu Ocharanaja, Sofia, 2 Dec. Din Constantinopol se anuţă, că din cauza crizei economice, locuitorii albanezi din Scutari, s’au răsculat. S’au trimes soldaţi contra lor. A avut loc o luptă teribilă, despre care se ştie numai atât, că au rămas foarte mulţi mort, şi mai mulţi răniţi. Kiev, 2 Dec. In oraş, fără de a se fi cerut permisie poliţienească, 800 de studenţi, în mare parte evrei, au ţinut o adunare politică. A intervenit miliţie şi a arestat 500 (2) studenţi. In biografie. Mihai Eminescu. „Poezii cu o notiţă biografica de Ioan Săndulescu. Ediţia II, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani. Octavian Goga. „Poezii“, premiate la Academie. In Biblioteca pentru toţi sub numărul 286 — 287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lecca. „Femeea îndărătnică", comedie în 5 acte, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 284. Preţul 30 baci. Porto 5 bani. Ecaterina Colonel Sterid. „ Buna Menageră“. Carte de bucate practică, care conţine recete de la cele mai fine mâncări, prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulceţuri, după bucătăria fină din România. Preţul cărţei e de 5 coroane, plus 30 bari porto. Vasile C. Asvadă. „Băncile populare din Romania“. Cu un adaus informativ. Preţul 1 coroană. Bucolicele şi Georgicele lui Vergiliu traduse de cunoscutul şi apreciatul scriitor şi profesor pensionar M. Strajanu. Bucurescu I. V. Socecu. Se pot procura prin librăria A. Mureşianu. Preţul col. 2.60 plus 10 fil. porto. Traducerea e făcută de un bărbat competent, din cuvînt în cuvînt şi e însoţită de anansa tuturor cuvintelor cuprinse în textul latin. Elevii gimnasialî, cari au fost nevoiţi pănă acuma a utiliza traduceri streine, desigur se vor bucura de acestă carte. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons.: Victor Branisce.