Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1908 (Anul 71, nr. 1-24)
1908-01-01 / nr. 1
! O surpriză în ajunul Anului nou. I Braşov, 31 Dec. v. 1907. Să au Astăzi la oarele 12 din zi ni s’a făcut una din cele mai plăcute surprize din partea femeilor române din Braşov. O deputaţiune a doamnelor din Braşov s’a prezentat în locuinţa proprietarului şi directorului „Gazetei Transilvaniei“, între oarele 11 şi 12, ca să-l felicite din incidentul jubileului său şi al foaiei. Am avut fericirea a saluta pe doamnele : Catinca Puşcariu, Susanna P. Popovici, Elena Sabadeanu, Catinca Bârseanui şi Eugenia Vecerdea. D-na Catinca Puşcariu, care a condus deputăţia, adresându-se d-lui Dr. A. Mureşianu, l’a salutat printr’o vorbire scurtă dar plină de sentiment şi nobil avânt naţional: „Femeile romane am Biocov şi „din depărtare, unite cu noi în cuget „şi în simţiri — zice d-na Puşcariu — „vin a-ţi mulţumi pentru munca grea „şi îndelungată ce ai săvârşit-o timp „de 30 de ani în serviciul naţiunei „noastre, în împrejurări atât de dificile, având de a lupta aşa de mult „şi a înfrunta aşa de multe ca redactor al unei foi naţionale româneşti. „In semn de stimă şi de recunoştinţă „din partea femeilor române te rugăm „a primi această cunună de lauri bine „meritată de d-ta. Implorăm ceriul ca „să-ţi dea sănătate şi tărie să poţi „conduce încă mulţi ani foaia jubilară „Gazeta Transilvaniei!“ Emoţionată până la lacrimi d-na Puşcariu a predat directorului foaiei noastre o superbă cunună de lauri, legată cu o plachetă de argint cu inscripțiunea 1838—1908. D-nul Dr. A. Mu adânc impresionat de ace' •», *(. atențiune eşită din : femeilor române ud rolul însen il au astăzi âiei. j . ,maurele noa*' i V: re:ui pentru înc stăruințelor sale l^itnAgconsorvitfea românismul»»* I'amintit îndeosebi cât de mare avut femeile române şi al ţarei, unde eu constau săvârşit atâtea fapte , mergând înainte cu pilda frumaşă părinţii noştri şi acele matroane române, cărora avem să le mulţumim înfiinţarea celei dintâiu şi celei mai vechi reuniuni române, precum şi avântul social, care în vremuri mai fericite şi mai mulţămite ca cele de azi, s’a văzut la Românii din Braşov. « Oi LETONUL »GAZ. TRANS.« Totdeauna — zise d. Mureşianu — s’a simţit fericit a putea veni în ajutorul întreprinderilor nobile ale femeilor române şi va fi gata a le da tot sprijinul şi în viitor, câtă vreme preşedinţa îi va mai concede a-şi continua activitatea sa publicistică. Atitudinea plină de gentileţă şi de gingăşie ce i s’a făcut prin predarea cununei de lauri va fi un imbold mai mult şi îi va servi drept mângăere, iar urmaşilor săi drept încurajare pentru continuarea luptei de emancipare naţională. După aceasta doamnele prezente au felicitat fiecare în parte pe directorul foaiei noastre, sute de orice bază şi că ele sunt anume inventate pentru a produce confuzie atât la aderenţii partidului cât şi la cei ce se interesează de mersul lucrurilor politice din ţară. Toţi membrii partidului naţionalist sunt adânc pătrunşi de datorinţele lor şi sunt hotărâţi a urma aceste datorinţe cu o alipire neschimbată la programul politic, căruia s-au aservit. E lipsită de orice bază şi ştirea tendenţioasă că partidul naţionalist s’ar descompune şi că ar domni în sânul lui nemulţumire faţă de preşedintele şi conducerea clubului. S’au luat hotărâri pentru întruparea organizaţiei de partid şi s’a constatat cu plăcere faptul, că d-l deputat Suciu a renunţat la intenţia sa de a-şi depune mandatul. Ne pare bine că prin acest coabiat se desmint ştirile fa’se ce lăţii în mod tendenţios de zia- I coaliţioniste, şi să sperăm că ca ce se spune în comunicatul dnnei se va şi împlini întocmai. In \"3» Un rege galant. — Episod istoric de Anni Nou. — In memoriile d-nei de Hausset, cameriera marchisei de Pompadour, găsesc o o descriere foarte interesantă a dimineței de Anul Nou, adecă cu doi ani înainte de moartea celebrei curtesane. Era timpul acela, în care steaua acestei femei începuse să apună. Autoarea acestor memorii face un tablou asupra galanteriei priniiare de pe acele timpuri. Iată ce ne spune ea: „Cu apropierea zilei de 1 Ianuarie marchisa de Pompadour devenea din ce în ce tot mai nervoasă. De sigur că era încă tot frumoasă. Ochii ei negri străluceau Încă cu foc, iar fața ei trandafirie îşi păstrase încă întreaga-i frăgezime ; dar ea suferea foarte mult de nervi şi accese, ea se plângea de dureri de stomac, bea numai lapte de măgăriţă şi slăbea din zi î n zi. Intr’o zi am constatat cu spaimă că ea cântărea numai 111 funţi. Lucrul cel mai rău era că regele o comparase odată cuo statuă de zăpadă, din care cauză ea s-a supărat foarte mult. Sprijinul ei era numai favoarea regelui Ludovic XV. Curtea şi Parisul erau în contra ei, amicii ei cei mai buni erau pe cale de a o părăsi, şi câţiva dintre ei au fost atât de îndrăsneţi să facă la adresa ei epigrame răutăcioase, pe cari le-au răspândit în Versailles. Distracţiile, pe cari ie inventa ea nu mai plăceau regelui şi ea vedea cu mare groază apropiându-se ziua de anul nou, de aceea ea ceruse dela rege un cadou unic în felul său. In dimineaţa zilei de anul nou regele i-a făcut o visită îmbrăcat într’un halat de atlas şi încălţat cu cisme levantine. Marchisa era tocmai să se îmbrace ; eu şi cu d-şoara Solange o serveam, totuşi Solange se retrase îndată ce apăru regele. M. S. îmi făcu un semn, ca să plec şi presenta marchisei un etui de atlas, care cuprindea un colier admirabil. Marchisa scoase un țipet privind aceste pietre strălucitoare. Regele zise râzând : — Nu se potrivește pentru galantul cavaler să laude cadoul pe care î l face. Dar cu toate aceste, dragă Antiomnato, îmi permit a-ți spune, că această bagatelă este opera lui Bourguignon, un tânăr giuvaergiu, care a făcut lucruri minunate. N’am putut găsi altele mai frumoase, deși obiectul acesta este mai pe jos de meritele d-tale. Ar trebui să-ți fac cadou un colier din stele adevărate. Marchisa răspunse rîzând : — O, Maiestate, din mânile voastre, ași primi cu aceeași bucurie și o pisică mică. Acela care dă, face valoarea lucrului, iar nu lucrul în sine... dar cu această ocaziune ași dori... — Da, o întrerupse regele, văd cum te apropii cu picioarele d-ta!e drăgălașe, ca să ceri ceva pentru sau contra cuiva. — Aceasta ar fi posibil, zise marchiza și-mi făcu semn să ies. Eu însă m’am ascuns după perdele și am ascultat conversația. — Sire, vicontele da Favrol începe să-mi displacă. — Deja? Acum câteva zile îţi plăcea foarte mult. Voi femeile sunteți foarte nestatornice. — Ah! Maj. V. credeți că sunt caprițioasă, și că am alte interese afară de acele ale regelui meu? — Da ştiu, dragă, că ai studiat politica şi că ai devenit bărbat de stat. Am făcut ceea ce ai voit, am împărţit ranguri, favoruri şi disgraţii, după sfaturile d-tale sincere şi acum vicontele Favrol să creadă aceasta— pentru cadoul d-tale de Anul nou. — Nu, Majestate. Pentru singuranţa statului. — Este el un trădător? — Trădător! Acesta este un cuvânt aspru. Poţi să faci stăpânului rele servicii şi prin aceasta să-i aduci pagube, fără ca să fii trădător în adevăratul sens al cuvântului. — D-ta voeşti aşadar, ca să trimit pe vicontele Favrol în exil. — Să-l depărtezi Majestate. — Şi d-ta crezi, că eu nu cunosc motivele d-tale? — Le voi spune M. V. — Iţi mulţumesc, marchisa. Ştiu istoria. Vicontele a făcut o epigramă care-ţi displace... Cornelia. 1964 Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 1.1908. De-ale partidului naţion De când cu intrarea A. Vasile Lucaciu în dieta u lăţit, precum ştim, vestea membrii clubului parlamenătaţilor naţionalişti şi vii guvernului ungar sar fii ţări pentru încheierea cu păci între naţionalităţile din U mijlocitor al acestei păci foile maghiare, în primul rintele Dr. V. Lucaciu. Acestor ştiri s’a dat • cu atât mai vârtos, cu cât ^ . din urmă deputaţii naţi a mai luat cuvântul în destei, lăsând guvernul să-şi pofta sa mendrele. Ştirile desminţit însă în urmă. In legătură cu acţiun pentru o pretinsă împăcar străine au lăţit vestea, partidului naţionalist sau nemulţumiri, deoarece unii brii partidului şi majoritate« ţilor partidului naţionalist loc mulţumiţi cu modul c la care această politică de S’a scris chiar, că unii di taţii naţionalişti vor eşi Intre aceştia a fost numit - - in loc dep. Suciu. In faţa acestei situaţii**, cur a provocat o mare nedumercurile româneşti, deputaţii ru Go na s’au întrunit Vinerea trec , conferinţă, în care s’au desbătut erustiunile dela ordinea zilei. Despre rezultatul acestorastătuiri, la care au luat parte aproape toţi deputaţii, s’a publicat un comunicat, în care se zice între altele şi următoarele : In faţa svonurilor în mod tendenţios lăţite despre pretinsa neînţelegere ce ar domni între membrii clubului, deputaţii au constatat că toate acele ştiri sunt lip Din camera ungară. Şedinţele de Vineri şi Sâmbătăi. Vineri s’a redeschis dieta ungară A vacanţele de Crăciunul Gregorian, şedinţa această, care a fost numai ieri, ministrul honveziniei Jekelfalussy, a ■entat proectul referitor la noul concent de recruţi. In şedinţa de Sâmbătă s’a ales comicare va avea să studieze chestia băncii naţionale maghiare. Au fost aleşi 21 utaţi, între cari majoritatea o autoschiştii. In comisie a fost ales din partea titlului naţionalităţilor dep. A. Vlad, din partea Croaţilor deputatul Vrbanîci. După primirea mai multor rapoarte, luat la desbatere petiţia ziariştilor parmentari, cari, fiind îndrumaţi în una din viinţele trecute la ordine de către viceeşedintele Rakowsky, au cerut ca să li respecteze drepturile lor ca factor contul iv al dietei. Referentul comisiei pentru petiţii loi Herman, declară că comisiunea prieşte punctul de vedere că ziariştii din plament au acelaşi drept ca şi publicul, atât mai mult cu cât legea din 48 ac■tuează că şedinţele publice nu se pote fără prezenţa publicului şi a ziariştilor. Deosebire însă nu se poate face pentru că îi da eventual ocazie unui guvern să se folosească de aceste deosebiri în intere- a lui. Dep. Ioan Sncin, luând cuvântul, declară că comisiunea însărcinată cu rezolvirea petiţiunii ziariştilor parlamentari n’a noscut decât cea mai neînsemnată din ceea ce trebuia să recunoască. iAu fost de faţă, spune oratorul, la şedinţa în care s’a întâmplat incidentul care a dat prilej acestei petiţii şi am fost indignat de modul cum al doilea vicepreşedinte Rakowsky a chemat la ordine pe un ziarist nevinovat. Dacă în adevăr s’a comis violare fără voie şi dacă pressa a fost scoborâtă la o aşa valoare la care n’a fost niciodată, pentru că cu mult mai mult a însemnat şi înseamnă şi azi şi va însemna şi în viitor, atunci trebue să restabilim valoarea aceia a pressei, fără bagatelizarea ori şi cărei pretinse autorităţi prezidenţiale. îmi ridic cuvântul în numele partidului meu anuma din motivul, că noi niciodată n’am umblat după graţia acestei presse reprezentate aici în cameră. (Voci: N’am umblat nici noi! Pressa aceasta pe noi nu ni-a lăudat, nu ni-a ridicat în slavă. (Zgomot îndelungat. Preşedintele sună.) Noi suntem prin urmare, cei cari le datorim mai puţină recunoştinţă. Daţi-mi dară voie ca în numele meu şi al soţilor mei să stărui — contrar expunerilor d-lui raportor — asupra faptului că, ce-i drept, publicitatea constitui o garanţie constituţională, e una dintre criteriile absolute ale acestei Camere, dar în publicitatea aceasta nu publicul galeriilor, orice personagii însemnate ar fi acolo — ci pressa reprezintă puterea uriaşă, importanţa mare, garanţia uriaşă. (Zgomot)... Am luat cuvântul şi din motivul că sunt de credinţă că fac un bun servici® bunei înţelegeri ce trebuie să existe între Cameră şi pressă, când în numele meu şi al partidului meu — cari suntem neinteresaţi şi fără obligamente faţă de această presă — exprim regretele pentru cazul, acela şi rog Camera să primească proiectul. Dep. Gaal G. nu primeşte hotărârea comisiei şi înaintează o contra-propunere. După ce mai vorbesc şi alţii, între cari şi ministrul Wekerle, se încheie discuţia. Urmează votarea. — Pentru propunerea comisiei au votat 63, iar pentru contra-propunerea lui Gal 50. Inscripţiile de pe şcoalele confesionale. Cetim în »Unirea« din Blaj . »In timpul din urmă o parte a ziaristicei noastre a fost alarmată de faptul, că I. P. S. Mitropolit Victor ar fi demandat prin cerculură, să se şteargă inscripţiile româneşti de pe edificiile şcolare. Ştirea aceasta un ziar de dincolo o măreşte grozav şi o dă cu litere grase, sub titlul senzaţional »Agitaţii contra Mitropolitului român Mihályi«, publicând o telegramă fictivă din Blaj, cică »poporul ar fi foarte indignat de acest ordin«. Spre lămurirea mai ales a fraţilor de dincolo, ţinem să constatăm că aievea cu dto 29 Aug. 1907 s’a dat ordin din partea Ordinariatului metropolitan următoarea cercularâ: »In sensul lui 17 din art. de lege XXVII—1907 inscripţie, care se esprime caracterul şcoalei, la şcoalele confesionale nu trebue, să se pună, dar dacă se pune, ea are să fie ungurească. Pentru plinirea dispoziţiei acesteia a legii este răspunzător senatul scolastic parochial şi în rândul cel dintâi preşedintele lui. Neplinirea ei este transgresiune şi se pedepseşte cu multie până la 500 coroane. Fiind vorba despre dispoziţia unei egi sancţionate, senatele noastre scolastica parochiale au, să se plece şi să delăture fără amânare inscripţia cea românească de pe edificiile şcoalelor noastre, dară să — Ah, te roşeşti ? Istoria este doar adevărată. — Nu, Majestate, jur... — Ei, mai bine nu jura. Săţi declamez poezia aceasta. — Iertare, Sire. — Iţi vor ajunge ultimele versuri. »Peştele, frumosul peşte. »Peştele nu mai e proaspăt. — Majestate, leşin. — Nu te derangia. Aceste versuri sunt rele, sunt impertinente şi mincinoase, căci d-ta eşti încă frăgezimea tânără personificată. — Iacă? — Trebuia să zic »deja« încă ! Nu vicontele trebue să plece, deoarece nu este galant şi face versuri rele, cari ’mi displac ca şi d-tale. — Iţi mulţumesc, Majestate îţi mulţumesc .... . . . Marchisa de Pompadour ’şi primise cadoul de Anul Nou, pe care-1 ceruse. Note de drum. Fragment. — Miercurea şi drumul înspre Poiana. In cernerea întunerecului, ne răsare — cu îngrămădirea ei de case cu coperişe sure, cu turnuri ce ţâşnesc dârz peste trupul celorlalte aşezări, peste o fâşie săracă