Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1908 (Anul 71, nr. 1-24)

1908-01-24 / nr. 19

Regicidiul din Lissabona şi pressa maghiară. (mp). Că omul e predispus să tragă paralele între evenimentele cari se întâmplă afară de el şi între el însuşi, e clar. Firea ori şi cărui indi­vid îl împinge inconştient la astfel de paralele, iar resonul trage con­duşii, cumpăneşte căuşele şi măsoară intensitatea efectelor. Premisele false duc la conduşii false ; imboldul sen­timentelor întunecă adeseori mintea, iar lumina falsă în care i­ se presintă starea proprie sub forţa sentimentu­lui îl face dintr’o astfel de paralelă să cadă în cea mai bizară anomalie. Două momente paralele înrudesc stările din Portugalia cu stările tre­cute din Ungaria. Conflictul dintre coroană şi aşa numita naţiune, şi a­­meninţarea suspendărei constituţiei aici, suspendarea constituţiei şi intro­ducerea dictaturei acolo. Din paralela aceasta urmează con­­sequenţele, pe cari şi dacă nu direct, dar printre sire, prin tipăriri semnifi­cative, sau direct pe faţă, voesc jur­nalele maghiare din patrie să le scoată în relief: „Ca şi la noi regele s’a pus un conflict cu naţiunea“. „Şi acolo a încercat să guver­neze cu comisari regali“. „Oameni ca Franco avem şi noi destui“ etc. etc.' — pasagii subtrase, gros tipărite, iar inmediat conclusia „toate acestea au condus la catastrofa fatală". Paralela e permisă, conclusia for­ţată însă şi adusă aşa direct in le­gătură cu evenimentele portugeze, intr’o formă de anunţare ascunsă, dar totuşi destul de bine marcată — e imorală. Căci da —dacă la suprafaţă fenomenele tendenţios interpretate par identice, causa acestor fenomene nu este identică. „Naţiunea“ prin po­litica urmată de ea, după încheierea pactului cu regele — a dovedit în­deajuns că toate cauzele, motivele etc. duse în luptă sub steagul prin­cipiilor — au fost numai fraze, şi terorism pentru de a lua puterea in­mâni. Constituţia era numai calul de bătae. Imposibilitatea guvernării tre­buia să ducă la un efect — calea constituţională o încinseseră ei înşişi, şi altă posibilitate de a guverna sau constituţional sau neconstituţional nu era. Regele silit de ei trebuia să vie ia co­isie cu faliantele constituţiei — şi asta era intenţia bine socotită a celor ce apărau viaţa constituţională. In Portugalia, avem de a face cu ce­­stiuni materiale de-ale regelui, pentru cari se decretează dictatura. Acolo imoralitatea e pe partea coroanei, aici pe partea gălăgioşilor. Orbirea şi mi­stificarea tendenţioasă a premiselor acestora, au înveninat­ întreaga cote­rie din Cinkota, iar efectul lor e fe­lul cinic, cu care să tratează paralel atentatul din Lissabona cu epoca Fe­­hérváry de la noi. Nu face nimic. To­nul ascuns ameninţător va deschide doar mintea celor chemaţi­, vor recu­noaşte adevărata putere „alcătuitoare de stat“ şi vor da la timpul său o bine meritată lecţie cavalerilor de frază, cari ameţesc şi îmbată mintea cumpănită a poporului. Nu putem să nu amintim în legătură cu aceasta un citat de-al lui Goethe: „Deoarece fiecare rege al Unga­riei jură menţinerea constituţiei, nu li se poate impune cu forţa, durere, nici ceea ce e bine şi folositor Vor veni, cu toate aceste odată vremuri, în cari ca şi sub împăratul Iosif, se va impune cu forţa, ceea ce e folosi­tor pentru ţară. (Briefwechsel und mündlicher Verkehr zwischen Goethe und dem Rath Grüner.) Din dietă, Casa deputaţilor a pertrac- I tat Luni iară un proiect de tranziţie, de astă-dată al lui Wekerle, el a fost primit de dietă, după puţină capacitate a minis­trului preşedinte. E vorba de ştergerea­­dării de cap, pentru uşurarea clasei de jos­­ a poporului. Această reformă face parte din proiectul despre modificarea dării de câştig clasa doua şi aduce poporului o uşu­rare anuală de 5,6 milioane coroane. Re­forma e de tranziţie, pentru­ că Wekerle a promis, că va şterge cu desăvârşire acea­­soldare, pe care proiectul pertractat o şterge deocamdată numai pentru ce­i ce plătesc dare mai puţin decât 10 cor. De­oarece insă introducerea reformei de dare va dura cam doi ani, guvernul de transi­­ţie s’a îngrijit să şteargă o dare îngreu­­nătoare pentru popor printr’un fragment de proect de transiţie. După primirea proectului, camera a suspendat dreptul de imunitate a deputa­ţilor naţionalişti slovaci Skiriak, — care se zice, că ar fi agitat contra Maghiarilor printr’un articol de ziar, pe Ivanka şi Kilaho, cari au comis agitaţie prin vorbiri ţinute în adunările poporale. La ordinea de zi a ajuns omi din nou proiectul referitor la modificarea codului penal. Acesta a fost însă din nou trimis co­misiei juridice spre o nouă revizuire. După cum se spune, cauza acesteia ar fi, ca să se facă nişte rectificări în proect. Se vor cuprinde în el adecă dispoziţii penale, re­fe­­rindu-se la agitaţii contra statului, la fal­­sificarea monetelor şi la defăimarea ţarei , înaintea străinătăţii (?!) FOILETONUL .GAZ. TRANS.« Foile de trandafir. (Nuvelă). — Fine. — Şi bate un zefir plăcut, care-mi alintă părul, care-mi clatină hainele şi mă umple de o patimă, de nelinişte. Şi la aerul ăsta dulce, la focul stelelor lucitoare, la lumina palidă a lumii, simt cum prinde puteri în mine un suflet strein. Din marea adâncă, glăsuitoare mă aţântesc mii de priviri, — chipul stelelor oglindate, de pe coline şi de pe câmpul albastru se ridică nădufuri dulci, mirezme îmbătătoare, de tuberose, de arome... Şi d-ta eşti aici Andreino! — o as­cultă ce-ţi spun, eşti aici, mâna-ţi gingaşe de sfoaie trandafirii subt acest palmier, mâna-ţi cerească, câte a­ şi vrea s’o simt pe buzele mele !... Eşti aceea, care mi-ai sădit visuri nouă în suflet, care mi-ai um­plut sufletul cu simţemintele de o gingăşie neînţeleasă şi acum să nu simţ ce simţiau cei de pe vremuri? Să nu îngân sonete? Şi să nu-ţi destăinuesc dragostea inimii mele... Noaptea tremură câte­va clipe, pănă ce Andreina află putere să răspunză: — Te-am lăsat Ettore, te-am lăsat să-mi ceteşti sonetele şi eu am venit să te-ascult; dar aşi fi vrut, ca toate să treacă în taină, ca pănă acuma. Şi de ce n’ai putut tăcea acum ? Nu, Ettore, te-am ascultat, dar nu te voi mai asculta. Şi D-ta eşti de vină. Nu-ţi dau nici un drept, că spusele D-tale ar putea să-ţi câştige alipirea mea. Şi îţi spun drept: înainte de ce te cunoşteam trăiam în bellezsa, cum zicem noi Italienii, de când D-ta te-ai apropiat de mine, mi-am putut împodobi traiul, cu frumseţea amin­tirilor trecutului, şi acelor amintiri scumpe, a căror povestire o ascult cu aşa drag şi cu aşa dulceaţă. Ne-am minunat împreună de aceia, cari au ştiut trăi cu astfel de farmec. Şi n’ar fi mai plăcut pentru noi decât să faci uitate vorbele din aceste clipe, pentru D-ta, căci îţi va părea rău odată, că ai stricat o prietenie, pe care dau mult, crede-mă, foarte mult şi pentru mine, care m-a şi căi rău că mi-am pătat curăţenia sufletului. Dacă vreai, şi aşa ar trebui, eu o să rămân pentru d-ta o Laură ori o Beatrice, şi nu acea Passarini, care, îţi spun curat, începe să nu-mi mai placă. Nu-ţi dau pe­deapsă mai mare, dar vreau ca să-mi ră­mâi un pretin scump. Şi dacă sonetele şi­­ hexametrii d-tale nu vor mai fi greşiţi, poate din când in când Laura va mai ră­spunde pe harfă, oh!, numai pe harfă, lui Petrarca, care a rămas înţelept. Mă iai în râs Andreina, dar îţi mulţămesc. Da, să nu-mi mai poată afla inima o rază de nădejde, să mă afle moar­tea, fără să mă fi lăsat măcar să-ţi ating buzele, mânuţele astea, fruntea asta stră­lucitoare. — Eu cred că pretinia nu ne-ar fi nici atunci mai bună. Şi dacă ar trebui să mă despart de d-ta, atunci pare-se totuşi ţi-aşi îngădui fericirea asta din urmă, de care apoi nu mi-ar mai părea rău. Am trăit, de când îmi pot aduce aminte, clipe fericite ; soartea mi-a făcut parte de bu­curii, pe cari mi le-a mărit bunătatea su­fletului d-tale: aş vrea să mor înainte de ce se veştejesc trandafirii cugetelor mele, înainte de ce păcatul să ne fi tulburat cli­pele fericite. Dară, ca să-ţi mângăi inima îndurerată, îţi făgăduesc, că-mi vei putea atinge fruntea în ziua în care întunerecul o va cuprinde; şi dacă vom fi despărţiţi, îţi făgăduiesc, că-mi voiu închipui, că bu­zele d-tale vor atinge înainte de ce va pieri de-odată cu mine amintirea d-tale scumpă. . . .­­.......................................... In tăcerea tristă şi tremurătoare a nopţii făsăe încoace şi ’ncolo umbrele şterse. De pe cer şi de pe valuri, de pe flori şi de pe marmoră se desprinde boarea, şi se lasă pe aripile-i mai împrospătă­­toare. Andreina îşi aşează mâna pe foile trandafirului scuturat, ce cad flu­turând în jos şi se pierd, ca şi clipele tre­cătoare. Vorbele spuse au aţâţat duhurile nopţii, cari plutesc în jurul sufletelor tul­burate şi şoptesc văzduhului cuvinte de groază... Cele două fiinţe, cari spuseră vorbele neiertate, sunt cuprinse de o teamă şi nici nu mai cutează să-şi ceară iertare... Se ştiu greşiţi şi simt cum se apropie ceva nesfâr­şit de gingaş, nesfârşit de groaznic, ce-i mântue parc’ă, ce-i osândeşte. Nu mai au cuvinte, cari să’i poate uni, ori să’i poată desparte mai cu putere! Neliniştea creşte şi îi copleşeşte. Fio­rul îi pătrunde şi le iuţeşte sângele înfier­bântat. Andreina apasă cu mâna-i tremu­rătoare pe grămada foilor purpurii al tran­dafirului, și le împrăștie. — Deodată se svârcoale ceva peste degetele ei, o mușcătură îi pătrunde de­getul inelului. Andreina își ridică brațul: — Uite, Ettore. Par’că m’a pișcat o insectă. .MUL LXXI, fIAZETA apare in fiecare zi Abonamente pentru iesiro-Ungaria: P© un an 24 cor., pe şase lunî 12 cor., pe trei luni t1 cor. M-ril tip Dumineci 4 cor. pa an. Patra Britannia şi sun­tătat». Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 ir., pe trei luni 10 ir. N-rul da Dumineca 3 fp. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afarâ şi la d-nii colectori. AioaaiBBn­tul peatru Bruşov, Administraţiunea, Piaţa mare tftrgul Inului Nr. 80, etagip I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 11 cor. — Un esem- 5 plar 10 ban!. — At­it abona­mentele. e&t şi inserţiuniie a aut. a se plăti înainte. REIUl'ŢIUNEA, îAiiiBistrtţimeî şi Tipografia . Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori ne Iran care nu se primesc. Manuscripte nu ae retrimit. In»«rate 1 se primesc la AdmJnîtttr&tlano î Braşov şi 1» următoarei© BIROURI de ASPEITURI : In Viena la M. Dukes Macht.. .Max. Augenf­eld & Kineric .Lea­rner, Heinrich Schalek, A. Op­­nelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gulber­­ger. Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsébet-körút). ■ Preţul Innerţiunilor : o serie gimnond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina :­Ol o serie 20 bani. Nr. 19, Braşov, Joi 24 Ianuarie 8 Februarie, 1908. Din Croaţia. Fostul deputat Dr. Po­­tocsnyăk a repăşit din coaliţie. In zilele astea a scos o carte, — după cum se anunţă din Agram — în care desvoaltă pe larg programul său politic şi expune cauzele, pentru cari viitorul politic şi-l de­pune în manile alegătorilor coaliţiei. — Cu ocaziunea unui bal, ţinut Sâm­bătă în Agram, a apărut în sala de dans I şi bal. Rauch. Aflând despre aceasta stu­denţimea, s’au adunat vr’o 50, au plecat­­ la bal pentru a manifesta contra banului.­­ Se spune, că au fost în nelinişte, au ma­nifestat până după miezul nopţii. Banul ■ însă a suferit purtarea lor, şi s’a depărtat dela bal, numai când s’a liniştit tinerimea. — Se anunţă, că pentru alegerile vii­­­­toarei diete croate, decurg mari pregătiri şi agitaţii. In general guvernul exercită mare presiune asupra oficianţilor de tren cu drept de vot. Se spune, fără însă de a fi aflat până acum amănunte, că aceşti funcţionari sunt ameninţaţi în chip şi mod pentru a vota pentru candidatul autorită­ţilor superioare, a guvernului. Ştirea acea­­­­sta e primită peste tot producând mare i iritaţie şi amărăciune. Conflicte patriotice- Partidele coaliate I din Dej, au ţinut Duminecă mare sfat pen- I tru candidatura la mandatul de deputat­­ vacant al Dejului. — Independiştii ţineau morţiş la candidatul lor, iar 67-iştii pără­­­­siră demonstrativ sala. Independiştii îl can­­­­didează pe directorul de bancă­­!­ Ştefan Gaal. Petiţie retrasă. Este cunoscut în ge­nere, că mandatul deputatului Luca­ci­u a fost atacat cu petiţie de voinicii Tărcăieni. Se ştie şi faptul, că de câteva ori comisia a vrut se ţină şedinţă pentru rectificarea,­­ eventual nimicirea mandatului. Dar tot Tărcăien­ii, sau reprezentantul lor n’a a­­părut la pertractare. Acum se anunţă din Oradea-mare, că alegătorii independişti ai cercului din Beiuş — cei ce au atacat man­datul — având în vedere faptul, că s’a făcut­­ din nou linişte în cerc — pe care tot voi­­­­nicii Tărcăeni o turburaseră — şi-au re­tras petiţia înaintată Curiei în contra man­datului dep. Lucaciu. Ridicarea soldei oficerilor In comisia­­ pentru armată a delegaţiunei austriace. Co-­ misia delegaţiunei ungare, pentru armată, a trecut pur şi simplu la ordinea zilei pe­ste ridicarea soldei oficerilor — nu tot aşa comisiunea austriacă. Scumpetea traiului şi mai ales faptul, că în timpul din urmă , s’au ridicat lefile tuturor funcţionarilor — invoacă logica consequentă, că şi armatei statul să-i uşureze traiul. Pentru ca să nu ajungă delegaţiunea în conflict prea des­chis cu cealaltă, comisia austriacă prime­şte propunerea deputatului contele Latour I ca delegaţiunea să voteze pe lângă budget­­ un credit extraordinar pentru ameliorarea­­ soldei oficerilor. In chipul acesta budgetul­­ poate rămânea intact chiar şi în cazul că I delegaţiunea ungară n’ar primi creditul extraordinar. O parte a comisiei austriace­­ nu se mulţumeşte cu ridicarea soldei ofi- J cerilor, ci cere şi ameliorarea soldei solda­­■ ţilor, ba ce e mai mult partidul creştin­­­ social face dependentă de această conce­­­­siune votarea întregului budget. Ridicarea­­ soldei ofițerilor cere un credit de 6.300.000­­ coroane, iar dacă se va primi şi ameliora­­­­rea lefei soldaţilor prevăzută cu 5 fileri la zi, încă 5.000.000 coroane. Ministrul de­­ război, arată că prin votarea creditului , extraordinar, nu să încarcă budgetul, fiind­­ că în anul acesta va rămânea un prisos budgetar de 7­9 milioane coroane.

Next