Gazeta Transilvaniei, februarie 1908 (Anul 71, nr. 25-48)

1908-02-29 / nr. 48

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5. Nr. 48.—1908. mare rău face această Daţi­mă în populaţ­tu­nea noastră, mai ale­s in cea ţărănească. Ştiţi că tn ţară la noi, nu de mult, s’a înfiinţat, o societate de patronaj,ai că­rei membrii sunt in mulţime de domni şi doamne din cea mai înatâşi mai aleasă treaptă a societăţii noastre, pusă sub pre­­şedenţia celui mai înal magistrat al ţării, în urma îndemnului şi a stâruinţii direc­ţiunii generale a închisorilor. Această societate are de scop de a ajuta pe acei, cari au fost, închişi pentru vre-un fapt pedepsit de lege, şi prin mi­­jocarea şi ajutorul acestei societăţi de pa­tronaj, acei nenorociţi, după facerea pe­depsi, să-şi găsească de lucru, ca astfel, pe care cinstită să se deprindă a munci şi să nu mai trăască din furturi şi apu­cături periculoase societăţii ca pănă acum. S’au mai luat măsuri, tot de direcţia închisorilor, ca prin conferinţe ţinute la penitenciare, mai ales de preoţi, să sa deştepte şi să se îndrepte spre o cale bună conştiinţa acelor nenorociţi, cari s’au făcut culpabili de diferite crime, delicte şi călcări de lege. In faţa acestei frumoase întreprinderi din partea direcţiunei închisorilor, am con­siderat ca o datorie a mea de a merge singur şi a face prima conferinţă la peni­tenciarul central din Galaţi. Acolo am vă­zut, căreea mai mare pane din arestaţi. Erau oameni tineri voinici, în floarea vâr­stei, dela cari cu drept ţara şi societatea se aştepta, ca ei să lucreze atât în inte­resul familiilor lor, cât şi al ţării, iar nu să putrezească în închisori. M’am interesat să aflu cauza, pentru cari sunt depuşi în temniţă, şi cu durere de inimă am constatat, că cea mai mare parte din ei sunt victimă a beţiei, sunt jertfa cârciumii. Iată, că nenorocirea poporului nostru este cârciuma şi ale ei urmări .. . Să luptăm deci cu toţii contra beţiei şi să scoatem din cârciumi pe acei neno­rociţi, cari mai târziu devin prada beţiei şi putrezesc prin ocne şi prin temniţe. ULTIME ŞTIM. Primul ministru Wekerle răspunde, că în ce priveşte învinuirile ce se aduc gu­vernului, el declară că dânsul n’a tratat cu Kristoffy în chestia convenţiilor comer­ciale. Poate că unii şefi ai coaliţiei au tra­tat cu dânsul, dar el nu ştie nimic des­pre aceasta. Primul ministru sfârşeşte spu­nând că guvernul se va ţine de promisiu­nea de a realiza reforma electorală în sen­­­­zul acordării votului universal şi speră că proiectul de reformă electorală va fi adusă înaintea parlamentului înainte de vacanţa din vara, aşa ca la toamna alegerile sa i se poată face conform noii legi electorale. Bucureşti, 14 Martie. Din Mol­dova sosesc ştiri neliniştitoare. In­­ unele ţinuturi ţăranii nu voesc să­­ facă angajamente pe basa noilor în­ I voeli agricole Din causa aceasta pro* *­­ prietarii şi arendaşii se află în mare­­ încurcătură, deoarece au nevoie de I braţe şi nu pot cădea la învoială cu sătenii de pe moşiile lor. Proprietarii I s’au adresat prefecturilor să le dea I autorizaţie să aducă muncitori străini.­­ Prefecturile sunt în încurcătură, căci I în caşul aducerii muncitorilor străini I s’ar produce tulburări. Prefecţii cu­­trieră judeţele şi liniştească spiritele. Câteva escadroane de roş ori şi călă­raşi au plecat în Moldova. Astăzi după amiazi ne-am adresat pe cale telefonică redacţiei ziarului „Viitorul“ din Bucureşti, cerând amă­nunte. Ni s’a răspuns că in unele ju­deţe se constată oareşcari agitaţii. S’au luat însă toate măsurile spre a linişti spiritele şi a preveni orice răscoală. Budapesta, 12 Martie. In şedinţa de ani a dietei au luat cuvântul contra pro­iectului revizuirei regulamentului camerei deputaţii naţionalişti V. Goldiş şi Ştefan C. Pop. Dep. Goldiş a zis între altele, că dieta actuală nu e îndreptăţită să înăs­prească regulamentul, fiindcă deputaţii n’au mandat în privinţa aceasta din partea ale­gătorilor, şi fiindcă discursul tronului n’a pus în vedere un astfel de proiect. Dep. St. Pop a combătut cu mare energie re­vizuirea şi a arătat între altele pericolul ce-l va aduce cu sine pentru toate parti­dele reforma regulamentului camerei, dacă nu se va introduce mai înainte votul uni­versal. Ministrul Apponyi, răspunzând in­­terpelării deputatului Bozoky, care a spus că inspectorul școlar al comitatului Sibiiu, un nemaghiar, ar trebui înlocuit de­oarece pot fi temeri ca să exercite influenţa au­torităţii sale în favoarea naţionalităţilor, a declarat că acel inspector şcolar îşi în­deplineşte funcţiunea în mod absolut con­­ştienţios şi faptul că nu ar fi de naţionali­tate maghiară nu poate fi un motiv pen­tru înlăturarea acestui funcţionar. După aceasta ia cuvântul deputatul Sigmund Farkashazy, care interpelează guvernul asupra învinuirilor aduse coali­ţiei de fostul ministru Kristoffy. — Da, da , trebue să te împace ; la­­să-l pe mine. Trebue. Nefericitul... după atâta muncă. Peste câteva clipe Ana ţinând strâns mânile fetelor, ieşea pe poarta secţiei. Cu ochii stăpâniţi de gâr­duri vagi, cu inima liniştită, ca după o furtună care în­totdeauna abate şi zdrobeşte in urmă, Ana simţea mânile fetelor, dar nu le în­ţelegea întrebările şi nu le răspundea ci, tăcută, înainta încet pe stradă în căutarea unui adăpost. D. Fănuţă rămăsese singur, pustiu, cu obloanele lăsate şi cu lumina aprinsă. Adâncit în gânduri se plimba în lun­gul tejghelei, tovarăşă neînsufleţită a ne­goţului său timp de trei ani. Cucerit de o reverie plină de farmec pentru viitorul, care i se arată tot mai clar şi mai lumi­nos, buzele începuseră să i se mişte pen­tru a murmura frânturi de gânduri fără legătură, socoteli cari aduceau cu atât mai multă mulţumire sufletului său, cu cât ie auzia şi rostite. Se vedea »dirijând« şi înveselind lu­mea cu glume şi ghiduşii, proprii spiritu­lui său original. Unchiul său, la o masă, înconjurat de toate părţile, ţinând banca alături de o grămadă de franci, lăutari făcând să răsune în cântece sala mare, plină de muşterii, unii jucând biliard alţii bând, bând necontenit, singuri sau cu fe­tele de gât, veseli şi galanţi. Şi se opri pe loc cu ochii deschişi mari, lacomi, in­jectaţi şi, într’o linişte de vecernie rosti, în şoaptă întretăiată, »Fănuţă«, cutremu­­rându-se singur la auzul acestui nume. Şi tot trupul îi fu străbătut de un val hoho­tind de fericire şi, greoi cum era, făcu o săritură stângace de clovn. Pe lângă gândul, că asta era nepotri­vit cu situaţia şi vârsta lui, îşi aminti că din copilărie nu mai avusese prilejul pen­tru o asemenea mişcare — şi sa înduioşa. Romuli­s Ciofloe. Convocare. Adunarea generală ordinară a­­Aso­­ciaţiunei pentru sprijinirea învăţăceilor şi socialilor meseriaşi români din Braşov« se va ţinea Duminecă, în 9 (22) Martie a. c. la s oarele 2 p. m. în localul Asociaţiunei — Strada Castelului Nr. 66, — după următo­rul program : 1. Deschiderea adunării prin preşe­dinte. 2. Alegerea unei comisiuni de 3­­ membrii pentru verificarea protocolului adunării. 3. Raportul comitetului pe anul de gestiune 1907. 4. Raportul cassei pe anul 1907. 5. Raportul comisiei externe despre cenzurarea socotelilor pe anul 1907. 6. Alegerea a doi membrii suplenţi în co­mitet. 7. Votarea budgetului pe anul 1908. 8. Eventuale propuneri, cari au să se facă după cum prescrie art. XIX din statute. — închiderea adunării. La această adunare sunt invitaţi a lua parte toţi membrii, binevoitorii şi spri­jinitorii Asociaţiunei. Notă. Conform art. XVIII din statu­tele Asociaţiunei, »vot şi drept de alegere activ şi pasiv au numai membrii ordinari, fondatori şi protegători (Art. VI. lit. a,b,c.), dacă vor fi plătit taxa, ceilalţi membrii au­­ numai vot conzultativ«. Braşov, 7 Martie st. n. 1908. Fetru Pop, preşedinte. înşiră-te Mărgăritare... — »Au fost odată trei secerătoare Ce se iveau din lanuri pân’ la brâu — Trei flori ce-acuma străluceau la soare, Acum piereau în aurul din grâu... Au fost odată trei secerătoare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — »Şi iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus Şi-a zis atuncea fata cea mai mare: Bibi î o s­ă îi f i «. »Cea din urm­ă zi a unui condam­nat« d«­­Victor Hugo »Biblioteca pentru toţi« No 313, creţul 30 bani. Nu este chest une, care să pasioneze mai mult opinia publică şi să fi născut mai multe discuţii ca acea a pedepsei cu moar­te. Această chestiune n’a putut să lase indiferent pe gem­alul poet Victor Hugo, care a luptat cu convingere şi mult avânt pentru drepturile omului. El a protestat din toate puterile în contra celei mai bar­bare pedepse şi o consecinţa a acestui protest este şi povestirea: »Cea din urmă zi a unui condamnat«. Victor Hugo, cu o putere proprie nu­mai geniului său, ne face să asistăm ceas cu ceas, nainută cu minută la agonia în­ceată şi groaznică a unui osândit la moarte. Vedem suferinţele lui, toaleta lui ultimă, mersul lui la eşafod şi ni se umple sufle­­tu de revoltă, durere şi spaimă. S’ar pă­­­­rea că însăşi noi asistăm la execuţie. Această carte prezintă un viu interes­­ pentru ori şi cine. De vânzare la Librăria A. Mureşianu,­­ Braşov. Mihai Eminescu. „Poezii“, cu o notiţă biografică de I­a­s Sân­miesen. Ediţia II, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani.­­Flavian Gogu. „ Poezii“, premiate de Academie. In Biblioteca pentru, toţi sub numărul 286—287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lewa. „Pemeea îndărăt­nică“, cornelie în 6 acte, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 224. Preţul 30 bani. Porto 5 bani. Vasile G.­nsvadă. „Băncile populare dn România“. Cu un adaus informarii Preţul­­ coroană. Ecatrina Colonel Steri­a. „BunaMe­­j­sageră“. Carte de bucate practică, care­­ conţine reeste de la cele mai fine mâncări : prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulce­ţuri, după bucătăria fină din România Preţul cărţei e de 5 coroane, plus 80 bani porto. Cărţi noi. In institutul grafic „ Minerva“ au a­­părut următoarele cărţi: A. C. Cuza. „Naţionalitatea în artă“ 1* *50 cor. 10 porto. C Sandu­ Aldea. „Pe drumul Bără­ganului“. L50 cor. 10 porto. I. L. Garagiale. Teatru. „Opera com­plete“. Preţul 2 cor. 10 bani porto. A. Vlăhuţa. „Clipe de linişte“. 150 cor., 10 porto. I. Slavici. „Nuvele“. 1­50 cor., 10 b. porto. Sadoveanu. „însemnările lui Neculai Manea“. Preţul 2 cor. 10 porto. Neli Cornea. „Trena“, dramă în 4 acte, ce s’a reprezentat pe scena teatrului naţional. Preţul cor. 1.50, 10 b. porto. Vasile Alexandri. „Teatru“. V., pre­ţul 1.50 cor. 10 porto. Se pot procura şi prin tipografia şi librăria A. Mureşianu. De m’ar lua pe mine,­aş fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus... Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi a rostit atunci cea mijlocie, Străfulgerând cu secera pripită: De m’ar lua pe mine de soţie, Eu i-aş hrăni palatul cu o pită... Dar el privi la ea cu nepăsare : Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Şi dintre spice-a zis a treia floare : De m’ar lua pe mine, eu i-aş face, Trei feţi cu plete de-aur lucitoare... Stă dus feciorul de ’mpărat şi tace Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare ! — »Dar când a fost să nască ’mpărăteasa Plecă ’împăratul plin de întristare Şi o ţigancă singură rămas-a Ca s’o ’ngrijască ’n ceasul de ’ncercare... Căci s’au sculat vrăjmaşi cu oaste mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Iar când sosi acasă împăratul, Dorit să vadă mândrii logofeţi, Răspuns la o critică. In anii 19—20 ai »Luceafărului« din Sibiiu dela 15 Octombrie !-t. v. 1907 se face o critică aspră cărţii: »Filotea sau întruducere la viet a pia de Sar­tu­s Fran­cisco de Sates, tradusa in limb’a romana de Damianu Eli’a Domsi’a ieromonacu Ba­­silitanu alu monastirei dela Prea Sant’a Treime din Blasiu. Editiunea a dou’a, Blasiu 1906.« S’a afirmat, în revista numită , acea­sta carte nu e turnată într’o fireibâ potri­vită şi s’a criticat limba şi ortografia ei şi că a fost, aprobată de consistoriu. Părintele Ieromonah vine acum şi ne roagă să-i publicăm răspunsul său, ce-i are de mult gata, dar să îl publicăm cu orto­grafia lui radicală etimologică. Lucru de tot dificil din care cauză s’a şi amânat publi­carea până acum. In ceie din urmă însă am aflat de bine a face excepţiune, o sin­gură dată, fală cu unicul călugăr care a mai rămas la mănăstirea Sfintei Treimi a Bla­jului, c’un trecut atât de glorios pentru cultura neamului nostru. Am cedat părin­telui Domşi’a ca să’i facem cu putinţă »sâ’şi spună păsul ce-i apasă inima de mult, de mult«, şi să’i publicăm răspunsul cu or­tografia, de care se alipeşte condus şi da veneraţiunea ce-o are cătră Tomoteiu Ci­­pariu. Părintele Ieromonac să ne erte însă ai spune, că cu conservatismul său rigid nu înţelege mer­sul timpului în desvolta­­rea noastră literară şi nu înţelege mai ales însemnătatea ce-o are pentru aceasta desvoltare şi în viitor doctrina marelui dascăl al limbei române Timoteiu Cipariu. Nu în păstrarea îndărătnică a ortografiei lui Cipariu, peste care a trecut mai multe sau mai puţin el însuşi până când era în viaţă,­­ ci în pătrunderea şi culti­varea bazelor ce le-a pus el gramaticei limbei române, putem să aflăm mângăerea că nu ne-am instrăinat de la acest mare limbist al neamului nostru. Dar nu voim să criticăm, ci să îm­plinim o dorinţă. Deci lăsăm să urmeze aici făr’ de nici un alt comentaiu din par­­te-ne răspunsul părintelui Ieromonac. Preaonorata Redactiune, Binevoiţi, me rogu, a publică in diur­­na­ulu Preaon. Dvostro urmatoriulu res­­punsu: Miercuri în septeman’a al9.de după Rusalia, candumi spuse pre cene de pu­blicatele in »Luceafărul« nr. 19- 20.—1907. despre Filotea , in s. basereea, la apostolii se cetea: »lese unii din prigonire vestescu »pre Christosu nu curatu, socotindu, cA »voru aduce necasu legatureloru mele. »Er’­aţii din dragoste sciindu cuspre reg­­»punsuiu evangeliei sum pusu. Ce est» »dar? Era iu totu tipuiu, ori prin pricina, »ori prin adeveru, Christosu se predica«.1) Er’­ia s. Liturgia, paria ce lectorulu ce­­tesce apostolu, Preutulu duce in taina asta rogatiune: »Stralucesce, in animele no­astre, iubitoriuie de omeni, Dispunitoriuie, »lumin’a cea ne­stripatiosa, a cunoscentiei »Domnedieirei taie, si deschide ochii cu­­»getului nostru spre intielegerea evange­­»licesciloru taie predicatiuni. Pune intra »noi si fric’a fericiteloru tale precepte »c’a tote poftele carnali calcandu-Ie, vietia »spirituale se petreceam, tote cele ce suntu »spre buna plăcerea ta, cugetandu si f­a­­»cundu. Ca tu esti luminarea sufletelor« »si corpureloru nostre, Christose Ddieule, »si tie mărire inaltiâmu« etc.2) 2) Liturgia S. Io­arm Crisostomu pag. 72—15. *) Fiiipeni­c­ I. v. 1­5—18. Găsi doi pui de lup, — şi tot palatul Râdea de ’mpărăteasă cu dispreţ... Şi ea să spună nu era în stare — Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi s’a făcut ţiganca împărăteasă, Iar cei doi mândri feţi nenorociţi In locu acela unde-i îngropase S’au prefăcut doi dafini auriţi. Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Şi-a dat poruncă aspră ca să-i tae, Şi ea cu mâna ei pe foc i-a pus —­­Dar fără veste-atunci din vîlvătae Două schintei s’au ridicat în sus — Şi au căzut pe-un ţerm de apă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi-apoi din dafinii acei tăeţi, Din cele două mândre schintetoare, Ne-am prefăcut iar mândrii logofeţi, Ca să venim aici, la şezătoare, Să spunem trista noastră întâmplare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!...«

Next