Gazeta Transilvaniei, februarie 1908 (Anul 71, nr. 25-48)
1908-02-29 / nr. 48
GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5. Nr. 48.—1908. mare rău face această Daţimă în populaţtunea noastră, mai ales in cea ţărănească. Ştiţi că tn ţară la noi, nu de mult, s’a înfiinţat, o societate de patronaj,ai cărei membrii sunt in mulţime de domni şi doamne din cea mai înatâşi mai aleasă treaptă a societăţii noastre, pusă sub preşedenţia celui mai înal magistrat al ţării, în urma îndemnului şi a stâruinţii direcţiunii generale a închisorilor. Această societate are de scop de a ajuta pe acei, cari au fost, închişi pentru vre-un fapt pedepsit de lege, şi prin mijocarea şi ajutorul acestei societăţi de patronaj, acei nenorociţi, după facerea pedepsi, să-şi găsească de lucru, ca astfel, pe care cinstită să se deprindă a munci şi să nu mai trăască din furturi şi apucături periculoase societăţii ca pănă acum. S’au mai luat măsuri, tot de direcţia închisorilor, ca prin conferinţe ţinute la penitenciare, mai ales de preoţi, să sa deştepte şi să se îndrepte spre o cale bună conştiinţa acelor nenorociţi, cari s’au făcut culpabili de diferite crime, delicte şi călcări de lege. In faţa acestei frumoase întreprinderi din partea direcţiunei închisorilor, am considerat ca o datorie a mea de a merge singur şi a face prima conferinţă la penitenciarul central din Galaţi. Acolo am văzut, căreea mai mare pane din arestaţi. Erau oameni tineri voinici, în floarea vârstei, dela cari cu drept ţara şi societatea se aştepta, ca ei să lucreze atât în interesul familiilor lor, cât şi al ţării, iar nu să putrezească în închisori. M’am interesat să aflu cauza, pentru cari sunt depuşi în temniţă, şi cu durere de inimă am constatat, că cea mai mare parte din ei sunt victimă a beţiei, sunt jertfa cârciumii. Iată, că nenorocirea poporului nostru este cârciuma şi ale ei urmări .. . Să luptăm deci cu toţii contra beţiei şi să scoatem din cârciumi pe acei nenorociţi, cari mai târziu devin prada beţiei şi putrezesc prin ocne şi prin temniţe. ULTIME ŞTIM. Primul ministru Wekerle răspunde, că în ce priveşte învinuirile ce se aduc guvernului, el declară că dânsul n’a tratat cu Kristoffy în chestia convenţiilor comerciale. Poate că unii şefi ai coaliţiei au tratat cu dânsul, dar el nu ştie nimic despre aceasta. Primul ministru sfârşeşte spunând că guvernul se va ţine de promisiunea de a realiza reforma electorală în senzul acordării votului universal şi speră că proiectul de reformă electorală va fi adusă înaintea parlamentului înainte de vacanţa din vara, aşa ca la toamna alegerile sa i se poată face conform noii legi electorale. Bucureşti, 14 Martie. Din Moldova sosesc ştiri neliniştitoare. In unele ţinuturi ţăranii nu voesc să facă angajamente pe basa noilor în I voeli agricole Din causa aceasta pro* * prietarii şi arendaşii se află în mare încurcătură, deoarece au nevoie de I braţe şi nu pot cădea la învoială cu sătenii de pe moşiile lor. Proprietarii I s’au adresat prefecturilor să le dea I autorizaţie să aducă muncitori străini. Prefecturile sunt în încurcătură, căci I în caşul aducerii muncitorilor străini I s’ar produce tulburări. Prefecţii cutrieră judeţele şi liniştească spiritele. Câteva escadroane de roş ori şi călăraşi au plecat în Moldova. Astăzi după amiazi ne-am adresat pe cale telefonică redacţiei ziarului „Viitorul“ din Bucureşti, cerând amănunte. Ni s’a răspuns că in unele judeţe se constată oareşcari agitaţii. S’au luat însă toate măsurile spre a linişti spiritele şi a preveni orice răscoală. Budapesta, 12 Martie. In şedinţa de ani a dietei au luat cuvântul contra proiectului revizuirei regulamentului camerei deputaţii naţionalişti V. Goldiş şi Ştefan C. Pop. Dep. Goldiş a zis între altele, că dieta actuală nu e îndreptăţită să înăsprească regulamentul, fiindcă deputaţii n’au mandat în privinţa aceasta din partea alegătorilor, şi fiindcă discursul tronului n’a pus în vedere un astfel de proiect. Dep. St. Pop a combătut cu mare energie revizuirea şi a arătat între altele pericolul ce-l va aduce cu sine pentru toate partidele reforma regulamentului camerei, dacă nu se va introduce mai înainte votul universal. Ministrul Apponyi, răspunzând interpelării deputatului Bozoky, care a spus că inspectorul școlar al comitatului Sibiiu, un nemaghiar, ar trebui înlocuit deoarece pot fi temeri ca să exercite influenţa autorităţii sale în favoarea naţionalităţilor, a declarat că acel inspector şcolar îşi îndeplineşte funcţiunea în mod absolut conştienţios şi faptul că nu ar fi de naţionalitate maghiară nu poate fi un motiv pentru înlăturarea acestui funcţionar. După aceasta ia cuvântul deputatul Sigmund Farkashazy, care interpelează guvernul asupra învinuirilor aduse coaliţiei de fostul ministru Kristoffy. — Da, da , trebue să te împace ; lasă-l pe mine. Trebue. Nefericitul... după atâta muncă. Peste câteva clipe Ana ţinând strâns mânile fetelor, ieşea pe poarta secţiei. Cu ochii stăpâniţi de gârduri vagi, cu inima liniştită, ca după o furtună care întotdeauna abate şi zdrobeşte in urmă, Ana simţea mânile fetelor, dar nu le înţelegea întrebările şi nu le răspundea ci, tăcută, înainta încet pe stradă în căutarea unui adăpost. D. Fănuţă rămăsese singur, pustiu, cu obloanele lăsate şi cu lumina aprinsă. Adâncit în gânduri se plimba în lungul tejghelei, tovarăşă neînsufleţită a negoţului său timp de trei ani. Cucerit de o reverie plină de farmec pentru viitorul, care i se arată tot mai clar şi mai luminos, buzele începuseră să i se mişte pentru a murmura frânturi de gânduri fără legătură, socoteli cari aduceau cu atât mai multă mulţumire sufletului său, cu cât ie auzia şi rostite. Se vedea »dirijând« şi înveselind lumea cu glume şi ghiduşii, proprii spiritului său original. Unchiul său, la o masă, înconjurat de toate părţile, ţinând banca alături de o grămadă de franci, lăutari făcând să răsune în cântece sala mare, plină de muşterii, unii jucând biliard alţii bând, bând necontenit, singuri sau cu fetele de gât, veseli şi galanţi. Şi se opri pe loc cu ochii deschişi mari, lacomi, injectaţi şi, într’o linişte de vecernie rosti, în şoaptă întretăiată, »Fănuţă«, cutremurându-se singur la auzul acestui nume. Şi tot trupul îi fu străbătut de un val hohotind de fericire şi, greoi cum era, făcu o săritură stângace de clovn. Pe lângă gândul, că asta era nepotrivit cu situaţia şi vârsta lui, îşi aminti că din copilărie nu mai avusese prilejul pentru o asemenea mişcare — şi sa înduioşa. Romulis Ciofloe. Convocare. Adunarea generală ordinară aAsociaţiunei pentru sprijinirea învăţăceilor şi socialilor meseriaşi români din Braşov« se va ţinea Duminecă, în 9 (22) Martie a. c. la s oarele 2 p. m. în localul Asociaţiunei — Strada Castelului Nr. 66, — după următorul program : 1. Deschiderea adunării prin preşedinte. 2. Alegerea unei comisiuni de 3 membrii pentru verificarea protocolului adunării. 3. Raportul comitetului pe anul de gestiune 1907. 4. Raportul cassei pe anul 1907. 5. Raportul comisiei externe despre cenzurarea socotelilor pe anul 1907. 6. Alegerea a doi membrii suplenţi în comitet. 7. Votarea budgetului pe anul 1908. 8. Eventuale propuneri, cari au să se facă după cum prescrie art. XIX din statute. — închiderea adunării. La această adunare sunt invitaţi a lua parte toţi membrii, binevoitorii şi sprijinitorii Asociaţiunei. Notă. Conform art. XVIII din statutele Asociaţiunei, »vot şi drept de alegere activ şi pasiv au numai membrii ordinari, fondatori şi protegători (Art. VI. lit. a,b,c.), dacă vor fi plătit taxa, ceilalţi membrii au numai vot conzultativ«. Braşov, 7 Martie st. n. 1908. Fetru Pop, preşedinte. înşiră-te Mărgăritare... — »Au fost odată trei secerătoare Ce se iveau din lanuri pân’ la brâu — Trei flori ce-acuma străluceau la soare, Acum piereau în aurul din grâu... Au fost odată trei secerătoare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — »Şi iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus Şi-a zis atuncea fata cea mai mare: Bibi î o să îi f i «. »Cea din urmă zi a unui condamnat« d«Victor Hugo »Biblioteca pentru toţi« No 313, creţul 30 bani. Nu este chest une, care să pasioneze mai mult opinia publică şi să fi născut mai multe discuţii ca acea a pedepsei cu moarte. Această chestiune n’a putut să lase indiferent pe gemalul poet Victor Hugo, care a luptat cu convingere şi mult avânt pentru drepturile omului. El a protestat din toate puterile în contra celei mai barbare pedepse şi o consecinţa a acestui protest este şi povestirea: »Cea din urmă zi a unui condamnat«. Victor Hugo, cu o putere proprie numai geniului său, ne face să asistăm ceas cu ceas, nainută cu minută la agonia înceată şi groaznică a unui osândit la moarte. Vedem suferinţele lui, toaleta lui ultimă, mersul lui la eşafod şi ni se umple sufletu de revoltă, durere şi spaimă. S’ar părea că însăşi noi asistăm la execuţie. Această carte prezintă un viu interes pentru ori şi cine. De vânzare la Librăria A. Mureşianu, Braşov. Mihai Eminescu. „Poezii“, cu o notiţă biografică de Ias Sânmiesen. Ediţia II, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani.Flavian Gogu. „ Poezii“, premiate de Academie. In Biblioteca pentru, toţi sub numărul 286—287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lewa. „Pemeea îndărătnică“, cornelie în 6 acte, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 224. Preţul 30 bani. Porto 5 bani. Vasile G.nsvadă. „Băncile populare dn România“. Cu un adaus informarii Preţul coroană. Ecatrina Colonel Steria. „BunaMejsageră“. Carte de bucate practică, care conţine reeste de la cele mai fine mâncări : prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulceţuri, după bucătăria fină din România Preţul cărţei e de 5 coroane, plus 80 bani porto. Cărţi noi. In institutul grafic „ Minerva“ au apărut următoarele cărţi: A. C. Cuza. „Naţionalitatea în artă“ 1* *50 cor. 10 porto. C Sandu Aldea. „Pe drumul Bărăganului“. L50 cor. 10 porto. I. L. Garagiale. Teatru. „Opera complete“. Preţul 2 cor. 10 bani porto. A. Vlăhuţa. „Clipe de linişte“. 150 cor., 10 porto. I. Slavici. „Nuvele“. 150 cor., 10 b. porto. Sadoveanu. „însemnările lui Neculai Manea“. Preţul 2 cor. 10 porto. Neli Cornea. „Trena“, dramă în 4 acte, ce s’a reprezentat pe scena teatrului naţional. Preţul cor. 1.50, 10 b. porto. Vasile Alexandri. „Teatru“. V., preţul 1.50 cor. 10 porto. Se pot procura şi prin tipografia şi librăria A. Mureşianu. De m’ar lua pe mine,aş fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus... Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi a rostit atunci cea mijlocie, Străfulgerând cu secera pripită: De m’ar lua pe mine de soţie, Eu i-aş hrăni palatul cu o pită... Dar el privi la ea cu nepăsare : Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Şi dintre spice-a zis a treia floare : De m’ar lua pe mine, eu i-aş face, Trei feţi cu plete de-aur lucitoare... Stă dus feciorul de ’mpărat şi tace Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare ! — »Dar când a fost să nască ’mpărăteasa Plecă ’împăratul plin de întristare Şi o ţigancă singură rămas-a Ca s’o ’ngrijască ’n ceasul de ’ncercare... Căci s’au sculat vrăjmaşi cu oaste mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Iar când sosi acasă împăratul, Dorit să vadă mândrii logofeţi, Răspuns la o critică. In anii 19—20 ai »Luceafărului« din Sibiiu dela 15 Octombrie !-t. v. 1907 se face o critică aspră cărţii: »Filotea sau întruducere la viet a pia de Sartus Francisco de Sates, tradusa in limb’a romana de Damianu Eli’a Domsi’a ieromonacu Basilitanu alu monastirei dela Prea Sant’a Treime din Blasiu. Editiunea a dou’a, Blasiu 1906.« S’a afirmat, în revista numită , aceasta carte nu e turnată într’o fireibâ potrivită şi s’a criticat limba şi ortografia ei şi că a fost, aprobată de consistoriu. Părintele Ieromonah vine acum şi ne roagă să-i publicăm răspunsul său, ce-i are de mult gata, dar să îl publicăm cu ortografia lui radicală etimologică. Lucru de tot dificil din care cauză s’a şi amânat publicarea până acum. In ceie din urmă însă am aflat de bine a face excepţiune, o singură dată, fală cu unicul călugăr care a mai rămas la mănăstirea Sfintei Treimi a Blajului, c’un trecut atât de glorios pentru cultura neamului nostru. Am cedat părintelui Domşi’a ca să’i facem cu putinţă »sâ’şi spună păsul ce-i apasă inima de mult, de mult«, şi să’i publicăm răspunsul cu ortografia, de care se alipeşte condus şi da veneraţiunea ce-o are cătră Tomoteiu Cipariu. Părintele Ieromonac să ne erte însă ai spune, că cu conservatismul său rigid nu înţelege mersul timpului în desvoltarea noastră literară şi nu înţelege mai ales însemnătatea ce-o are pentru aceasta desvoltare şi în viitor doctrina marelui dascăl al limbei române Timoteiu Cipariu. Nu în păstrarea îndărătnică a ortografiei lui Cipariu, peste care a trecut mai multe sau mai puţin el însuşi până când era în viaţă, ci în pătrunderea şi cultivarea bazelor ce le-a pus el gramaticei limbei române, putem să aflăm mângăerea că nu ne-am instrăinat de la acest mare limbist al neamului nostru. Dar nu voim să criticăm, ci să împlinim o dorinţă. Deci lăsăm să urmeze aici făr’ de nici un alt comentaiu din parte-ne răspunsul părintelui Ieromonac. Preaonorata Redactiune, Binevoiţi, me rogu, a publică in diurnaulu Preaon. Dvostro urmatoriulu respunsu: Miercuri în septeman’a al9.de după Rusalia, candumi spuse pre cene de publicatele in »Luceafărul« nr. 19- 20.—1907. despre Filotea , in s. basereea, la apostolii se cetea: »lese unii din prigonire vestescu »pre Christosu nu curatu, socotindu, cA »voru aduce necasu legatureloru mele. »Er’aţii din dragoste sciindu cuspre reg»punsuiu evangeliei sum pusu. Ce est» »dar? Era iu totu tipuiu, ori prin pricina, »ori prin adeveru, Christosu se predica«.1) Er’ia s. Liturgia, paria ce lectorulu cetesce apostolu, Preutulu duce in taina asta rogatiune: »Stralucesce, in animele noastre, iubitoriuie de omeni, Dispunitoriuie, »lumin’a cea nestripatiosa, a cunoscentiei »Domnedieirei taie, si deschide ochii cu»getului nostru spre intielegerea evange»licesciloru taie predicatiuni. Pune intra »noi si fric’a fericiteloru tale precepte »c’a tote poftele carnali calcandu-Ie, vietia »spirituale se petreceam, tote cele ce suntu »spre buna plăcerea ta, cugetandu si fa»cundu. Ca tu esti luminarea sufletelor« »si corpureloru nostre, Christose Ddieule, »si tie mărire inaltiâmu« etc.2) 2) Liturgia S. Ioarm Crisostomu pag. 72—15. *) Fiiipenic I. v. 15—18. Găsi doi pui de lup, — şi tot palatul Râdea de ’mpărăteasă cu dispreţ... Şi ea să spună nu era în stare — Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi s’a făcut ţiganca împărăteasă, Iar cei doi mândri feţi nenorociţi In locu acela unde-i îngropase S’au prefăcut doi dafini auriţi. Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!« — Şi-a dat poruncă aspră ca să-i tae, Şi ea cu mâna ei pe foc i-a pus —Dar fără veste-atunci din vîlvătae Două schintei s’au ridicat în sus — Şi au căzut pe-un ţerm de apă mare... Inşiră-te frumos, mărgăritare! — »Şi-apoi din dafinii acei tăeţi, Din cele două mândre schintetoare, Ne-am prefăcut iar mândrii logofeţi, Ca să venim aici, la şezătoare, Să spunem trista noastră întâmplare... Inşiră-te frumos, mărgăritare!...«