Gazeta Transilvaniei, aprilie 1908 (Anul 71, nr. 73-94)
1908-04-01 / nr. 73
REDACŢIUNEA, admnistraţiiBaţi TisografU Sraţov, piaţa mare nr 30 TELEFON Nr. 226. Scrisori nefbrancate nu se primesc. Manuscript« nu se retrimit, însurate »o primesc la Adminlstraţîune Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ASUMŢURI : in Viena la M. Dukes Nacht-, N&x. Augenteld & Smeric Leaner, Heinrich Sckalek, A. Oppeiik Nachf.. Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-olberger. Ekstein Bemat. luliu Leopold (V33 Erzsébet-körut). Prețul interiluțiilor: o sene garmond pe o coloană 10 bani ! pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8 a o serie 20 bani. GAZETA apare în fiecare zi Aportamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cop. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Atronamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. HO. Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni o cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abona , montele, cât şi inserţiiuile sunt a se plăti Înainte. Nr. 13 Braşov, Luni-Marţi 1 (t) Aprilie 1908. ANUL LXXI Omagiul principilor Germaniei. Peste puţine zile vechia capitală austriacă, Viena, va vedea un spectacol, ca și care nu s’a mai pomenit în acest oraş străvechii împărătese, de când cu congresul cel mare al capetelor încoronate dela 1815, pe când Napoleon cel mare fusese învins de oștirile aliate, împăratul Wilhelm al Germaniei are de cuget a se pune în fruntea principilor germani, membrii ai statelor federale germane, spre a face o vizită împăratului Francisc Iosif I, ca sâ-l felicite la jubileul său. Nu mai încape îndoială că, dacă e vorba de a se desfăşura strălucire, înfăţişând puterea şi mărirea împărătească şi regească, împăratul Wilhelm este ne mai întrecut până acum. El, care şi-a luat ca deviză: Regis voluntas suprema lex, a dovedit cu prisos, că ştie să se folosească de orice ocaziune spre a face să străluce şi prin pompa exterioară vaza şi puterea sceptrului său de împărat al statelor federate germane şi de rege al Prusiei. Aceasta trăsătură mare cesariană nu i-o poate nega nimenea, şi nici odată de când se scrie istorie n’au fost mijloace mai hop«*“»*■»’» de azi pentru a da cesarismului măreţia pompei. Dacă adaugem la aceasta şi conştiinţa bazată pe puterea reală, de care dispun statele supuse sceptrului, ce a fost predat de căpeteniile lor bunicului său, împăratului Wilhelm, in 1871 la Versailles, atunci trebue să mărturisim, că parada, ce se va desfăşura în Viena, când va sosi convoiul princiar al Germaniei, va impune în mod deosebit şi lumei de astăzi, care este deja aşa de mult frământată de idei republicane şi revoluţionare. Se zice, că Wilhelm II vrea prin acest omagiu adus bătrânului împărat habsburgic să documenteze deosebita recunoştinţă a Germanilor pentru credinţa, cu care Francisc Iosif I ţîne acum de aproape 30 de ani la alianţa cu ei. — Francisc Iosif, care, când s’a suit pe tron a stat el însuşi în fruntea federaţiunei germane de pe atunci din care se absentase numai aliatul său prusian de mai apoi. Părerile sunt diferite în ce priveşte întrebarea dacă monarchia noastră ori Prusia cu Germania a profitat mai mult prin alianţa ce a încheiat’o cancelarul Bismark cu împăratul şi cu Andrassy. Oricum s’ar aprecia însă valoarea acestei alianţe pentru monarchia noastră, fapt este şi rămâne, că suveranul nostru a păstrat’o cu credinţă şi prin aceasta a adus un serviciu nespus de mare cauzei Germanilor şi a făcut cu putinţă Germaniei să stea mai departe cu puşca la picior, pază în centrul Europei spre două fronturi, unul spre meazăzi şi altul spre miazănoapte ; a făcut cu putinţă printr’aceasta ca să fie susţinută mijlocit atâta timp şi pacea europeană. Oricât de frumoasă, duioasă şi măreaţă va fi scena, care va înfăţişa salutarea omagială adusă de principii germani bătrânului domnitor, odraslă a celei mai vechi dinastii germane, în ziua de azi nu se cheltueşte atâta pompă şi strălucire, fără de a urmări totdeodată şi o ţintă reală politică încinsă şi A înYa^țVsar (f * d dtfrob Airifi A'ft+a marei puteri, ce o esercită azi alianţa dinastiilor germane în Europa centrală. Puterea este de lipsă a se arata şi documenta poate şi faţă cu alte state vecine, cu cari principii germani aliaţi susţin pentru moment legături de bună pretiie şi de alianţă chiar. Are prin urmare pentru ce să-i mulţumească Wilhelm al 11-lea cu principii săi Domnitorului din palatul de la Schönbrun, şi se naşte numai încă întrebarea, dacă pentru constelaţia prezentă generală politică din Europa vizita princiară din chestiune are sau nu o însemnătate, ce trece peste limitele trase de momentul sărbătoresc ocazional. Noi credem ca da. Suflă un vânt în Europa, care ne face să ne gândim că într'un moment dat şi neaşteptat, ceeace s’a făcut şi se face cu atâta grabă şi atâta jertfă, adusă în detrimentul bunăstării podarelor pentru pregătirile generale de răsboiu, poate odată să se pună în mişcare aproape automatic, ca să se împlinească ursita păcatelor îngrămădite de poftele nesăţioase de putere. înarmările merg înainte cu o vivacitate şi cu un avânt nemai văzut, şi ceea ce se observă în faţala aceasta vertiginoasă, nu este decât reflexul îngrijitor, ce-i aruncă stăruinţele extraordinare, ce se fac pe la graniţele statelor mari de jur împrejur. De ce se îngrădesc aşa de mult, mai ales unele, ca Italia, cari fac parte chiar din alianţa cu dinastiile germane ? FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Iubirea binelui, adevărului şi frumosului ca ştiinţă despre spirit. Conferinţă ţinută cu prilegiul şezătoarei literareartistice a tinerimei române din Cluj, la 5 Aprilie n. 1908, de Dr. Cassiu Maniu. Religiunea este iubirea Dumnezeului celui adevărat. Moralitatea este iubirea preceptelor Dumnezeieşti şi împlinirea lor. Ştiinţa este iubirea adevărului şi prin aceasta temelia atât a religiunii cât şi a moralităţii. Există afară de aceasta întreită funcţiune etică a spiritului una a patra ce nu a fost observată de către generaţiunile trecute la eternitate în continue războiri politice, religioase şi materiale: ştiinţa iscodirei binelui, adevărului şi Inimosului. Toată originalitatea, tot geniul se manifestă prin iscodirea lucrurilor noauă. De aici trebuie să conchidem, că funcţiunea adevărată autentică a spiritului este crearea. În evoluţiunea spiritului omenesc am ajuns, ca veacul al XX-lea să-şi formeze din ştiinţa iscodirei binelui, adevărului şi frumosului o preocupaţiune de căpetenie chiar fiindcă trecutul de opt mii de ani ai omenirei nu ne-a hărăzit absolut nimic nici ca instituţiune specială, nici ca idee n privinţa acestui sublim cult ce după reigiune ar trebui să fie principalul motiv sufletesc pentru individ. Singur Socrate prin întemeiarea şcoalei sale filozofice numite eupraxistă — a faptei bune — poate fi amintit ca prevestitor al celui mai important ram al cultureî: interesarea de sublimul binelui, adevărului şi frumosului. Dar nici el nu a simţit încă existenţa legei evoluţiunei, spiritului, şi scânteia cerească, ce l’a luminat pre el, nu a fost înţeleasă până în zilele noastre, când ştiinţa naturală a luat un avânt fără margini. Iubirea se naşte din un interes sublim, ori pe care ’l ţinem de sublim. Iubirea ştiinţei se naşte din admiraţiunea binelui, frumosului şi adevărului. Din iubire s’a născut în spiritul omenesc forma activităţii omeneşti îndreptate spre realizarea binelui, frumosului şi adevărului. Orice activitate însă, ca să fie sistematică, neîmpedecată şi roditoare, trebuie să fie conştientă, tot aşa,şi cultul binelui, frumosului şi adevărului. Simţul trebuitor pentru aceasta parte a conştiinţei pretinde, aşadară, ca spiritul să fie preocupat de acelea impresiuni ce produc în om deliciul frumosului, cunoaşterea adevărului şi devotamentul necondiţionat al împlinirei binelui. Despre existenţa acestor simţuri la individ ne conving faptele sale şi zicem, că are o înaltă conştiinţă a datorinţelor sale, care le împlineşte cu o putere oareşcare de creator adecă in mod ideal. Prin răspândirea ştiinţei iscodirei binelui, frumosului şi adevărului vom obţinea savanţi ideali, judecătoriideali, profesori de toată categoria ideali. Ei vor reprezenta cea mai nobilă parte a omului: viaţa lui spirituală manifestată prin puterea creatoare a geniului lor înnainte pregătit. Aceasta înainte pregătirea geniului iscoditor este cheia puterii creatoare, In aceasta parte a evoluţiunii geniului trebue ca disciplina morală şi cea spirituală să-şi formeze rădăcini adânci cu atât mai adânci, cu cât e mai mare geniul, cărui dă înflorirea sa creatoare. Aceasta înainte pregătire formează acele mari Euri, cari pot să dea de la sine din sufletul lor original. Iar ce însemnează aceasta în viaţa individului putem exprima în cuvintele: tot ce e bine, frumos şi adevărat prin raportul său organic cu omenimea devine valoros. Aşadar ştiinţa ne învaţă că dintr’un individ în ce mod se cultivă, se afirmă şi se manifestă puterea creatoare. Cu cât este Eu- său mai puternic spiritualmente şi moralmente, cu atât va putea da mai mult şi mai desăvârşit. Aceasta înainte pregătire se găseşte de la natură în rasele nobile omeneşti. De aici urmează, că acelea rase de oameni sunt bune, harnice, productive şi folositoare, cu un cuvânt rase nobile. Aceasta înainte pregătire naturală a dat omenirei rasa romană ce se distinge prin inimă înaltă, generoasă, cu dispoziţii geniale. Aceasta înainte pregătire se poate numi şcoala romană în istoria spiritului. Observăm şi la alte rase înainte pregătire naturală, dar nici când nu s’a înalţat la puterea practică creatoare romană. Şi dacă vom face o revistă obiectivă asupra tuturor raselor, vom putea constata lipsa acestei înainte pregătiri, lipsa trăsăturilor de rasă sublime. E destul a face o comparare cu rasele, cu cari am avut contact, ca să vedem că nu vor produce caractere romane de forţă etică creatoare a unui Fabritius, Regulus, Scipio Africanus Maior, Brutus, Marc Aurel, pe care Renans proclamă de cea mai sublimă personalitate în istorie. Aceasta înainte pregătire este o adevărată ştiinţă şi acelea popoare, cari s au interesat pănă aici de valoarea cea adevărată a vieţei, ne sunt exemple vii cât de folositoare este aceasta ştiinţă pentru a da conzistenţă şi fond vieţii mari a naţiu- La jubileul „Gazetei". Valhid, (lângă Euisabetopole) 6 Aprilie 1908.—Când văd că din fiecare colţ al pământului, unde numai vibrează un suflet de Român grăbesc a lua parte la jubileul „Gazetei“, a căreia Director şi Editor eşti de 30 de ani, cred a fi o lamonă And aşi lipsit mai vârtos, că la anul 1850 ca student în Braşov, fiind gratuit încuartirat la nemuritorul Iacob Mureşian — Te aflai un băieţel mândru frumuşel, cam de trei ani. Acum dar când bunul Dumnezeu, Te a dăruit naţiunei, ca un luceafăr luminos şi naţiunea întreagă Te adorează, Te rog primeşte şi din iubirea ce-Ţi păstrez cele mai sincere salutări — dar şi ceva mai mult: nu voiu înceta a ruga pe bunul Dumnezeu, că prima loce să-Ţi dăruiască sănătate, să-Ţi înoiască anii şi puterile ca ale Vulturului, ca apoi deplin restaurat să mai poţi munci pe cariera cea grea şi periculoasă întru mulţi şi fericiţi ani! Teodor V. Borza, Kőszeg, 29 Martie v. (11 Aprilie) 1 — Felicitându-Vă cu căldură la ju- I bileul de 70 de ani, vă rog a primi şi din parte-mi pentru fondul jubilar al „Gazetei“ suma de 5 coroane. I. Bogdan. Burghiu, 16 (20) Martie. — Salutăm cu bucurie apariţia de 70 de ani a scumpei noastre „Gazete“ şi dorim ca, precum în trecut, aşa şi în viitor să prospereze, lumineze, ca un far luminos şi pururea nestâns, apărând cu bărbăţie cauza neamului nostru. Eviva ! La mulţi ani ! Nicolau, Petru şi Gavrila Cioban, preoţi români. Persecuţii contra şcoalelor române confesionale. Ziarele din Budapesta primesc din Sighişoara ştirea că în urma unui raport al inspectorului şcolar, 92 de şcoli româneşti au primit avertismente şi în acelaş timp consistorul greco-oriental din Sibiiu a fost înştiinţat ca de aci înainte să nu mai fie primiţi ca învăţători în aceste şcoli persoane, cari nu posed cualificaţia suficientă. Bar. Aehrenthal în Budapesta. Ministrul de externe bar. Aehrenthal a conferit Sâmbătă timp de două ceasuri cu primul ministru Wekerle asupra politicei exlefi P pn. Bfttt U LCr.o a t i e i Paul Rauch, care a ferinţă. De aici se deduce, că obiectul conferinţei a fost între altele şi agitaţiile cu caracter exclusiv antiaustriac din Bosnia şi Croaţia. E probabil deci că în urma consfătuirilor dintre cei trei bărbaţi de stat, s-a hotărât luarea de măsuri în vederea înfrânărei acestor agitaţiuni. Baronul Aehrenthal a conferit după amiazi cu ministrul de interne contele Andrassy şi cu ministrul de comerciu Kossuth. Seara a avut loc un prânz în onoarea ministrului de externe. La acest prânz a luat parte, afară de miniştri şi marchizul Pallavicini, ambasadorul austro-ungar la Constantinopol, care a sosit aci, precum şi contele Forgach şiministrul plenipotenţiar austro-ungar la Belgrad. O audienţă a contelui Zichy la Maj. Sa Monarchiel. Din Budapesta se anunţă că