Gazeta Transilvaniei, mai 1908 (Anul 71, nr. 95-119)

1908-05-01 / nr. 95

0 scrisoare cătră Björnson. Ştim că tânărul advocat român din Cluj Dr. Cassiu Maria, a adresat poetului norvegian Björnstjerne Björnson căte­va scrisori informa­tive. Intre aceste este şi una ce i-a scris-o de cu­rând în afacerea procesului senzaţional Polonyi- Lengyel. Comun­icându-ni-se aceasta epistolă tradusă în româneşte din limba franceză, în care autorul ei se năzuteşte a se face ecoul glasului conştiinţei publice, o lăsăm să urmeze la locul acesta în în­tregime : Ilustre Magistre iubit. Intr’una din scrisorile precedente, stăruiam cu încăpăţinare asupra tezei, în toate timpurile ce au trecut, Ma­ghiarii s’au lăpădat, aproape cu dis­preţ, de vecinicele principii ale eticei internaţionale, impotriva căreia nimănui nu-i iertat sa greşească, şi, cum spu­sese încă de mult celebrul antropolog şi bărbat politic, contele Gobineau, caracteristicele josnicii ale rassei fino­­ugrice au rămas moştenire rassei ma­ghiare şi s’au ivit în caracterele lor private şi publice, ca neperitoare în­suşiri de corupţie, de necinste, de in­­capabilitate pentru adevărata viaţă de stat ce se poate clădi numai şi numai pe neiertătoarea moralitate pu­blică.Senzaţionalul proces al „conce­diatului" ministru de justiţie Polonyi, este, din clipa ce s-a sfârşit, un do­cument istoric pentru aceste inherente însuşiri, pentru fiinţa rassei ma­ghiarePentru noi este de prisos ori­ce erudiţie ca aceia dovedită de faimosul autor al operei „Epoca şi viaţa lui N. Machiavelli“,*) spre a ne încre­dinţa că morala este temeiul ori­cărui­­ aşezământ public, sau privat. Pentru noi este prea de-ajuns câte un pro­ces de-acesta, desfăşurat în viaţa po­litică a capitalei — ca să putem com­pune un straşnic proces verbal des­pre situaţia morală a unui întreg po­por. Prea de-ajuns un astfel de pro­ces, să dovedim înc’odată cât e de adevărat, că cei ce scriu istoria sau fac politica unei ţări, numai atunci vor face omenir ei într’adevăr ser­vicii mari, dacă figurile istoriei, per­soanele politice, şi viitorul în desvol­­tarea socială, ei le vor măsura esclusiv cu gingaşa măsură a cinstei, a sfin­ţeniei, şi a respectului sincer !! Magistre! Dacă Te-ai fi nimerit la Budapesta mai zilele trecute, şi dacă ai fi căutat să fii de faţă la grozava luptă, ce s’a dat între exmi­­nistrul maghiar şi între vrednicul său adversar, deputatul Lengyel, neapărat ar fi simţit nobila satisfacţie, ce tre­­bue să simtă ori­ce inimă curată, văzând adevărul desvălit. Acest adevăr se cuprinde pe de­plin în teza fixată de toate istoriile în cari s’a manifestat conştiinţa mo­ralităţii mai pe sus de om­ şi ce, în teza, pe care o pusesem şi eu înainte, un om de caracter nu poate decât sâ dispreţuiască din suflet maximele de cari este condusă actuala viaţă de stat maghiară, să le dispreţuiască pentru făţărnicia lor mincinoasă ,prin care­­a fost amăgită şi înăbuşită orice opinie publică sănătoasă, şi prin care s’a­ corupt pe urmă tot spiritul maghiar d­in ţara asta, fie în viaţa publică, fie în viaţa pri­vată !! Căci, în acest proces nu poate fi vorba numai de domniile­ lor, Po­­lonyi şi Lengyel. Căci, dacă vom lua în socoteală, că exministrul Polonyi a fost numai de nesăţioasa lui lăcomie, după „auri sacra fames“ îndemnat la cele mai uricioase fapte, timp de o viaţă în­treagă, în timpul generaţiei dintre a­­nii 1880—1905; apoi dacă luăm, că martorii de frunte în proces — toţi oameni de frumoase poziţii în Buda­pesta— avuseseră de mult cunoştinţă, de temeinică cunoştinţă, despre imo­ralităţile lui Polonyi, însă tăcură muţi până acum, dacă mai socotim, pe dea­­supra, manifestaţiile de simpatii, ce deputaţii maghiari, în frunte cu gro­zavul Ugran, fac zi de zi, sgomotos, acestui Polonyi adânc căzut în pă­cate — în adevăr, conştiinţa publică nu mai poate fără de-a se revolta în sfârşit indignată!! Ea-ţi pune ne­contenit, o întrebare, care stăpâneşte, trebue să, stăpânească orice societate: se poate oare, ca într’un stat euror­­pean corupţia să fie un ce admisibil, se poate oare ca ea să fie admisă, poate prin convenție, tocmai de că­­tre cei ce-și zic reprezentanți ai suve­ranei puteri de stat, de cătră cei ce sprijină un guvernământ sau repre­zintă o capitală, un parlament?? Se poate oare, ca să mai dureze un astfel de sistem politic, care crede compatibile cu sine astfel de grele atentate la interesul public, la onorul tuturor cetăţenilor din aceasta săr­mană ţară ? ! Se mai poate oare nă­dăjdui, că în viitor, — pe lângă un sistem politic ca acesta de corupători şi corupţi fără pic de ruşine—nu va fi lăsat pradă hămisil­or oricare cetă­ţean pacinic, o ceată întreagă de cetă­ţeni, un neam întreg, drepturile lor cele mai sfinte, avutul lor chiar!! Şi mai pe urmă, oare cei mari şi tari, încă nici acum nu cred, că a sosit mo­mentul istoric, când trebue să trium­­feze în sfârşit adevărul, când trebue sâ se manifeste cu putere conştiinţa generală, ştergând de pe faţa pămân­tului acest soiu de oameni, cari au rupt toate legăturile morale cu se­menii lor, prin nesfruntata lor imo­­ralitate publică ! ? ! Iar aceste rele nu sunt numai de ieri, de alaltăieri. Ele îşi au înce­putul deodată cu despotismul de rassă al Maghiarilor! Acest despotism de rassă, prac­ticat şi esploatat viclean de aristo­craţi rău crescuţi şi de nişte semi­docţi îngâmfaţi, pe urmă a făcut să se închege în numele lui mii şi mii de cete mărunte, cari însă au toate una şi aceeaş deviză: „parale, parale!“ Cete de vampiri, cari vor putea fi risipite numai prin zdrobirea despo­tismului ca principiu politic! Da, nu­mai atunci, căci ele şi-au făcut as­cunse culcuşuri ferite de lumina cu­rată şi binefăcătoare pe acest tărâm mocirlos, sălbatic, departe, foarte de­parte de moralitatea publică..! « Este dlar cu neputinţă, ca mora­litatea publică să prindă putere, când o minoritate a populaţiunei are ca singură toate drepturile de a se îm­părtăşi în mod gratuit aproape de toate bunurile, de toate avantagiile culturale şi materiale ale unui stat, produse — în loc de a lor — de greaua muncă, de curăţenia vrednică şi de cinstea neştirbită a tuturor celorlalte milioane ce fac parte din populaţia aceluiaş stat. Iar din partea celor ce stau în­­ fruntea culturei şi a justiţiei, unii lai înălţimi aşa de frumoase şi respec-­ tate, din partea acestora totdeauna va fi indiferentism păcătos, dacă se vor feri a lua bine de seamă, că a­­cest sistem politic, această „mano­peră“, este de-a dreptul negarea con­ştiinţei, este disconsiderarea ei, ceea ce în definitiv va educa bărbaţi de stat prin excelenţă fără caracter! Cu astfel de bărbaţi în cele mai înalte posturi, — chiar şi în jurul înaltului tron, — vreau Maghiarii să contribue şi ei cu petricica lor la gran­dioasa clădire, ce atâtea jertfe cerer­ii culturei şi civilizaţiei? Da, ei cu miniştri corupţi, cu astfel de pilde vreau să alimenteze şi să întărească spiritul public, spiritul culturei, al muncei harnice şi conştiente, astfel de oameni pun în fruntea grelelor da­torinţe ce are statul, cu menirea de-a o feri conştiinţele miilor de supuşi, aşa de des încercate de ispite rele şi de slăbiciuni înăscute, prin astfel de oa­meni vreau să deschidă comorile înal­tei culturi, acelor milioane, cărora încă nu li s’a dat să pătrundă la ele, să le deschidă orizonturi largi, pentru o viaţă de veci în cinste, în vrednicie, şi prin acestea, în înţelepciune...! In adevăr, cu statul acesta „mi­lenar“ azi-mâne ajungem la veacurile din istorie a „nebuniei periodice“, iar istoriografilor înţelepţi le oferim de­sigur un tablou de „petites-maisons“, cum zicea Voltaire. Escluzivismul po­litic este, în orice stat, unul din cele multe vârtejuri ale imoralităţii. Apucătura cea mai simplă a par­ticularismului este totdeauna substi­tuirea conştiinţei şi caracterului prin interese individuale, egoiste. Cine în­cepe a se „particulariza“, acela trebue să frângă întâi orice îl poate lega de morală, de naţionalitate, de justiţie, de religie, de adevărurile ştiinţei, de esperienţele proprii şi universale, cari toate la­olaltă formează un caracter drept, şi sunt temeiul unei conştiinţe universale — coroana, opera cea mai perfectă a civilizaţiei, a desvoltării omeneşti! ! Când particularizmul cu­prinde în ghiarele lui oamenii şi sta­tul, — Bunii patrioţi sunt perduţi, dacă puternicul judecător al istoriei şi civilizaţiei, se dovedeşte slab şi ne­putincios. Dea Dumnezeu, ca urâtul proces al lui Polonyi, să deschidă ochii ma­relui Judecător, căruia este încredin­ţată cârmuirea înaltelor destine, ce are statul şi individul! Dea Dumnezeu ca marele carac­ter al Vostru şi venerabila vârstă la care a-Ţi ajuns in vrednicie, să aibă puterea de-a însufleţi pe toţi adevâ­­raţii prietini tari ai binelui public ş­­­i fericirei omeneşti, pentru îngrozi­toarea ciocnire, ce se va încinge între adevăr şi cinste şi între cei ce înfă­ţişează josnicia şi lăcomia aci pe pă­mânt. Primiţi, etc.... Cluj, 5 Maiu 1908. Dr. Cassiu Milariu. *) Pasquale Vili­ari. ANUL LXXI. GA2ETA apare în fiecare zi Anonamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Norli de Duminecă 4 por. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. • Abonamentul pentru BisşuV, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esora­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIIMNEA, AtministraţiMea ţi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. TELEFON Nr. 220. Scrisori nef­rancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Autt.Inistr&ţione Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenf­eld & Emeric Les­sier. Heinrich Schaiek, A. Opp­­­elik Nacht'.. Anton Oppelik n Budapesta la A. V. Wiolber­­ger. Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsebet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie gormond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8­ a o serie 20 bani. Nr. 95. Braşov. Joi 1 (14) Mai 1908. La jubileul „Gazetei“. Yarvic, 27 Aprilie v. 1908. — Pentru numărul jubilar trimet două cor. Alăturându-mă la ceata celor mulţi cari s’au felicitat din inciden­tul jubileului, de 70 de ani, doresc viaţă îndelungată vrednicului director şi adjutanţilor săi. Dumitru Musca proprietar Sâncel, 11 Maiu n. 1908. — Să trăiască, să trăiască intru mulţi ani „Gazeta“ mamă, împreună cu neobo­situl director, toţi redactorii şi cola­boratorii ei! Totodată trimet 1 cor. 20 bani pentru fondul jubilar al „Ga­zetei“. Teodor Pănăzan înv. primar Baia de Crişiu- Simeon Câmpeanu stud. jur, trimite pentru fondul jubi­lar al „Gazetei“ suma de 1 (una) co­roană. Convocarea delegaţiunilor d­in cercurile, cari stau aproape de guvernul ungar, se susţine că delegaţiunile vor fi convocate în luna iunie într’o sesiune scurtă, în care se va lua o hotărâre în cestiunea urcărei soldei ofiţerilor. Activitatea m­eritorică a delegaţiunilor se va amâna pe luna Oc­­tomvrie. In şedinţa de ori a dietei s’a primit cu mare majoritate propunerea deputatului Hoitsy pentru admiterea urgenţei la dis­cutarea budgetelor. Contra urgenţei au vorbit mai mulţi deputaţi naţionalişti, di­sidenţi şi croaţi. In urma votului camerei preşedintele a declarat că în decursul des­­baterei budgetelor va fi valabil de acum înainte noul regulament. In aceiaşi şedinţă dep. Hoitsy a pre­­sentat o propunere iscălită de 150 deputaţi, prin care se cere să se fixeze durata şe­dinţelor cu 8 oare. Asupra acestei propu­neri se va vota în şedinţa de azi. Banul Croaţiei şi Sârbii independenţi. Din Agram se anunţă că organul sârbilor independenţi »Sârbobran« a publicat ori un articol senzaţional, în care declară, că banul Paul Rauch vrea să intenteze proces şefilor partidului sârb independent, acu­zând­u-i de trădare de patrie, cu scopul de a-i exclude din viaţa politică. In ultimul timp doi funcţionari ar fi adunat date pen­tru acest proces. Numitul ziar scrie că acest proces nu poate fi bazat decât pe documente şi de­poziţii false. Afacerea Wahrmund şi agitaţia stu­­denţim­ei din Austria, in urma suspendării cursului profesorului Wahrmund dela fa­cultatea din Innsbruck, s’a pornit o mare

Next