Gazeta Transilvaniei, mai 1908 (Anul 71, nr. 95-119)
1908-05-01 / nr. 95
0 scrisoare cătră Björnson. Ştim că tânărul advocat român din Cluj Dr. Cassiu Maria, a adresat poetului norvegian Björnstjerne Björnson căteva scrisori informative. Intre aceste este şi una ce i-a scris-o de curând în afacerea procesului senzaţional Polonyi- Lengyel. Comunicându-ni-se aceasta epistolă tradusă în româneşte din limba franceză, în care autorul ei se năzuteşte a se face ecoul glasului conştiinţei publice, o lăsăm să urmeze la locul acesta în întregime : Ilustre Magistre iubit. Intr’una din scrisorile precedente, stăruiam cu încăpăţinare asupra tezei, în toate timpurile ce au trecut, Maghiarii s’au lăpădat, aproape cu dispreţ, de vecinicele principii ale eticei internaţionale, impotriva căreia nimănui nu-i iertat sa greşească, şi, cum spusese încă de mult celebrul antropolog şi bărbat politic, contele Gobineau, caracteristicele josnicii ale rassei finougrice au rămas moştenire rassei maghiare şi s’au ivit în caracterele lor private şi publice, ca neperitoare însuşiri de corupţie, de necinste, de incapabilitate pentru adevărata viaţă de stat ce se poate clădi numai şi numai pe neiertătoarea moralitate publică.Senzaţionalul proces al „concediatului" ministru de justiţie Polonyi, este, din clipa ce s-a sfârşit, un document istoric pentru aceste inherente însuşiri, pentru fiinţa rassei maghiarePentru noi este de prisos orice erudiţie ca aceia dovedită de faimosul autor al operei „Epoca şi viaţa lui N. Machiavelli“,*) spre a ne încredinţa că morala este temeiul oricărui aşezământ public, sau privat. Pentru noi este prea de-ajuns câte un proces de-acesta, desfăşurat în viaţa politică a capitalei — ca să putem compune un straşnic proces verbal despre situaţia morală a unui întreg popor. Prea de-ajuns un astfel de proces, să dovedim înc’odată cât e de adevărat, că cei ce scriu istoria sau fac politica unei ţări, numai atunci vor face omenir ei într’adevăr servicii mari, dacă figurile istoriei, persoanele politice, şi viitorul în desvoltarea socială, ei le vor măsura esclusiv cu gingaşa măsură a cinstei, a sfinţeniei, şi a respectului sincer !! Magistre! Dacă Te-ai fi nimerit la Budapesta mai zilele trecute, şi dacă ai fi căutat să fii de faţă la grozava luptă, ce s’a dat între exministrul maghiar şi între vrednicul său adversar, deputatul Lengyel, neapărat ar fi simţit nobila satisfacţie, ce trebue să simtă orice inimă curată, văzând adevărul desvălit. Acest adevăr se cuprinde pe deplin în teza fixată de toate istoriile în cari s’a manifestat conştiinţa moralităţii mai pe sus de om şi ce, în teza, pe care o pusesem şi eu înainte, un om de caracter nu poate decât sâ dispreţuiască din suflet maximele de cari este condusă actuala viaţă de stat maghiară, să le dispreţuiască pentru făţărnicia lor mincinoasă ,prin carea fost amăgită şi înăbuşită orice opinie publică sănătoasă, şi prin care s’a corupt pe urmă tot spiritul maghiar din ţara asta, fie în viaţa publică, fie în viaţa privată !! Căci, în acest proces nu poate fi vorba numai de domniile lor, Polonyi şi Lengyel. Căci, dacă vom lua în socoteală, că exministrul Polonyi a fost numai de nesăţioasa lui lăcomie, după „auri sacra fames“ îndemnat la cele mai uricioase fapte, timp de o viaţă întreagă, în timpul generaţiei dintre anii 1880—1905; apoi dacă luăm, că martorii de frunte în proces — toţi oameni de frumoase poziţii în Budapesta— avuseseră de mult cunoştinţă, de temeinică cunoştinţă, despre imoralităţile lui Polonyi, însă tăcură muţi până acum, dacă mai socotim, pe deasupra, manifestaţiile de simpatii, ce deputaţii maghiari, în frunte cu grozavul Ugran, fac zi de zi, sgomotos, acestui Polonyi adânc căzut în păcate — în adevăr, conştiinţa publică nu mai poate fără de-a se revolta în sfârşit indignată!! Ea-ţi pune necontenit, o întrebare, care stăpâneşte, trebue să, stăpânească orice societate: se poate oare, ca într’un stat eurorpean corupţia să fie un ce admisibil, se poate oare ca ea să fie admisă, poate prin convenție, tocmai de către cei ce-și zic reprezentanți ai suveranei puteri de stat, de cătră cei ce sprijină un guvernământ sau reprezintă o capitală, un parlament?? Se poate oare, ca să mai dureze un astfel de sistem politic, care crede compatibile cu sine astfel de grele atentate la interesul public, la onorul tuturor cetăţenilor din aceasta sărmană ţară ? ! Se mai poate oare nădăjdui, că în viitor, — pe lângă un sistem politic ca acesta de corupători şi corupţi fără pic de ruşine—nu va fi lăsat pradă hămisilor oricare cetăţean pacinic, o ceată întreagă de cetăţeni, un neam întreg, drepturile lor cele mai sfinte, avutul lor chiar!! Şi mai pe urmă, oare cei mari şi tari, încă nici acum nu cred, că a sosit momentul istoric, când trebue să triumfeze în sfârşit adevărul, când trebue sâ se manifeste cu putere conştiinţa generală, ştergând de pe faţa pământului acest soiu de oameni, cari au rupt toate legăturile morale cu semenii lor, prin nesfruntata lor imoralitate publică ! ? ! Iar aceste rele nu sunt numai de ieri, de alaltăieri. Ele îşi au începutul deodată cu despotismul de rassă al Maghiarilor! Acest despotism de rassă, practicat şi esploatat viclean de aristocraţi rău crescuţi şi de nişte semidocţi îngâmfaţi, pe urmă a făcut să se închege în numele lui mii şi mii de cete mărunte, cari însă au toate una şi aceeaş deviză: „parale, parale!“ Cete de vampiri, cari vor putea fi risipite numai prin zdrobirea despotismului ca principiu politic! Da, numai atunci, căci ele şi-au făcut ascunse culcuşuri ferite de lumina curată şi binefăcătoare pe acest tărâm mocirlos, sălbatic, departe, foarte departe de moralitatea publică..! « Este dlar cu neputinţă, ca moralitatea publică să prindă putere, când o minoritate a populaţiunei are ca singură toate drepturile de a se împărtăşi în mod gratuit aproape de toate bunurile, de toate avantagiile culturale şi materiale ale unui stat, produse — în loc de a lor — de greaua muncă, de curăţenia vrednică şi de cinstea neştirbită a tuturor celorlalte milioane ce fac parte din populaţia aceluiaş stat. Iar din partea celor ce stau în fruntea culturei şi a justiţiei, unii lai înălţimi aşa de frumoase şi respec- tate, din partea acestora totdeauna va fi indiferentism păcătos, dacă se vor feri a lua bine de seamă, că acest sistem politic, această „manoperă“, este de-a dreptul negarea conştiinţei, este disconsiderarea ei, ceea ce în definitiv va educa bărbaţi de stat prin excelenţă fără caracter! Cu astfel de bărbaţi în cele mai înalte posturi, — chiar şi în jurul înaltului tron, — vreau Maghiarii să contribue şi ei cu petricica lor la grandioasa clădire, ce atâtea jertfe cererii culturei şi civilizaţiei? Da, ei cu miniştri corupţi, cu astfel de pilde vreau să alimenteze şi să întărească spiritul public, spiritul culturei, al muncei harnice şi conştiente, astfel de oameni pun în fruntea grelelor datorinţe ce are statul, cu menirea de-a o feri conştiinţele miilor de supuşi, aşa de des încercate de ispite rele şi de slăbiciuni înăscute, prin astfel de oameni vreau să deschidă comorile înaltei culturi, acelor milioane, cărora încă nu li s’a dat să pătrundă la ele, să le deschidă orizonturi largi, pentru o viaţă de veci în cinste, în vrednicie, şi prin acestea, în înţelepciune...! In adevăr, cu statul acesta „milenar“ azi-mâne ajungem la veacurile din istorie a „nebuniei periodice“, iar istoriografilor înţelepţi le oferim desigur un tablou de „petites-maisons“, cum zicea Voltaire. Escluzivismul politic este, în orice stat, unul din cele multe vârtejuri ale imoralităţii. Apucătura cea mai simplă a particularismului este totdeauna substituirea conştiinţei şi caracterului prin interese individuale, egoiste. Cine începe a se „particulariza“, acela trebue să frângă întâi orice îl poate lega de morală, de naţionalitate, de justiţie, de religie, de adevărurile ştiinţei, de esperienţele proprii şi universale, cari toate laolaltă formează un caracter drept, şi sunt temeiul unei conştiinţe universale — coroana, opera cea mai perfectă a civilizaţiei, a desvoltării omeneşti! ! Când particularizmul cuprinde în ghiarele lui oamenii şi statul, — Bunii patrioţi sunt perduţi, dacă puternicul judecător al istoriei şi civilizaţiei, se dovedeşte slab şi neputincios. Dea Dumnezeu, ca urâtul proces al lui Polonyi, să deschidă ochii marelui Judecător, căruia este încredinţată cârmuirea înaltelor destine, ce are statul şi individul! Dea Dumnezeu ca marele caracter al Vostru şi venerabila vârstă la care a-Ţi ajuns in vrednicie, să aibă puterea de-a însufleţi pe toţi adevâraţii prietini tari ai binelui public şi fericirei omeneşti, pentru îngrozitoarea ciocnire, ce se va încinge între adevăr şi cinste şi între cei ce înfăţişează josnicia şi lăcomia aci pe pământ. Primiţi, etc.... Cluj, 5 Maiu 1908. Dr. Cassiu Milariu. *) Pasquale Viliari. ANUL LXXI. GA2ETA apare în fiecare zi Anonamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Norli de Duminecă 4 por. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. • Abonamentul pentru BisşuV, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esoraplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIIMNEA, AtministraţiMea ţi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. TELEFON Nr. 220. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Autt.Inistr&ţione Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lessier. Heinrich Schaiek, A. Oppelik Nacht'.. Anton Oppelik n Budapesta la A. V. Wiolberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie gormond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8 a o serie 20 bani. Nr. 95. Braşov. Joi 1 (14) Mai 1908. La jubileul „Gazetei“. Yarvic, 27 Aprilie v. 1908. — Pentru numărul jubilar trimet două cor. Alăturându-mă la ceata celor mulţi cari s’au felicitat din incidentul jubileului, de 70 de ani, doresc viaţă îndelungată vrednicului director şi adjutanţilor săi. Dumitru Musca proprietar Sâncel, 11 Maiu n. 1908. — Să trăiască, să trăiască intru mulţi ani „Gazeta“ mamă, împreună cu neobositul director, toţi redactorii şi colaboratorii ei! Totodată trimet 1 cor. 20 bani pentru fondul jubilar al „Gazetei“. Teodor Pănăzan înv. primar Baia de Crişiu- Simeon Câmpeanu stud. jur, trimite pentru fondul jubilar al „Gazetei“ suma de 1 (una) coroană. Convocarea delegaţiunilor din cercurile, cari stau aproape de guvernul ungar, se susţine că delegaţiunile vor fi convocate în luna iunie într’o sesiune scurtă, în care se va lua o hotărâre în cestiunea urcărei soldei ofiţerilor. Activitatea meritorică a delegaţiunilor se va amâna pe luna Octomvrie. In şedinţa de ori a dietei s’a primit cu mare majoritate propunerea deputatului Hoitsy pentru admiterea urgenţei la discutarea budgetelor. Contra urgenţei au vorbit mai mulţi deputaţi naţionalişti, disidenţi şi croaţi. In urma votului camerei preşedintele a declarat că în decursul desbaterei budgetelor va fi valabil de acum înainte noul regulament. In aceiaşi şedinţă dep. Hoitsy a presentat o propunere iscălită de 150 deputaţi, prin care se cere să se fixeze durata şedinţelor cu 8 oare. Asupra acestei propuneri se va vota în şedinţa de azi. Banul Croaţiei şi Sârbii independenţi. Din Agram se anunţă că organul sârbilor independenţi »Sârbobran« a publicat ori un articol senzaţional, în care declară, că banul Paul Rauch vrea să intenteze proces şefilor partidului sârb independent, acuzându-i de trădare de patrie, cu scopul de a-i exclude din viaţa politică. In ultimul timp doi funcţionari ar fi adunat date pentru acest proces. Numitul ziar scrie că acest proces nu poate fi bazat decât pe documente şi depoziţii false. Afacerea Wahrmund şi agitaţia studenţimei din Austria, in urma suspendării cursului profesorului Wahrmund dela facultatea din Innsbruck, s’a pornit o mare