Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)

1908-07-01 / nr. 143

Pagina 2 Conferinţa grăniţărească din Năsăud. Asupra conferinţei grăniţăreşti din Năsăud, ţinută în aula gimnaziului, a 3-a zi de Rusalii a. c., am promis a reveni. Dator mă simt cu aceasta — ori su­păr pe cineva ori nu, — faţă de cauza sfântă a şcoalelor noastre scumpe şi astfel faţă de interesele mari, de cultură ale po­porului nostru din acest ţinut, — dator mă simt faţă de conştiinţa-mi proprie, care nu va putea avea linişte până atunci, până când cauza fondurilor din Năsăud şi a şcoa­lelor sale nu va fi adusă înaintea publici­tăţii în deplină lumină. Departe de mine, dar orice intenţiune de a ofenza pe cineva, orice gând de a a­­tinge cât de puţin pe unul ori altul în a­­morul propriu, ori în dragostea lui faţă de neam — ţin însă să declar de la început, cu sufletul liniştit, că, când e vorba de cau­zele mari, publice, când sunt în joc inte­rese vitale ale poporului nostru, cauzele sale de cultură generală, persoanele... puţin împoartă ! Astfel şi în articolul de faţă, voiu a­­tinge cestiunea în merit cu obiectivitatea şi demnitatea, ce o cere cauza sfântă a fondurilor şi institutelor culturale din Nă­săud. Revenind clar la obiect, mă voiu o­­cupa în special cu memorabilul „expozeu“ al d-lui protonotar comit. Dr. Leon Scri­­don, expozeu cetit în conferinţa amintită mai sus şi publicat în n­nii 128—133 a. c. ai »Gazetei Transilvaniei«. Conferinţa grăniţărească,convocată pe a 3-a zi de Rusalii, ştim cu toţii, — a avut de discutat asupra singurului obiect: „Cău­tarea de mijloace pe seama fondului cen­tral şcol. din Năsăud“. Vă puteţi închipui clar cât de mare şi dureroasă a fost surprinderea, cauzată prin »expozeul« d-lui Dr. Scridon, prin care în loc de izvoare de venit pa seama ace­stor fonduri, în loc de mijloace de salvare a şcoalelor, susţinute din acestea, după cum era în drept a se aştepta toată lumea şi în special reprezentanţii celor 44 comune grăniţereşti, vine şi propune într’un mo­ment... de care posteritatea îşi va reaminti totdeauna cu durere şi revoltă sufletească: desfiinţarea, nimicirea şcoalelor noastre fundaţionale. Şi această propunere atât de riscată... o face tocmai într’un timp, când din toate părţile locuite de Români, se adună frun­taşii şi conducătorii neamului nostru, pen­tru a aviza la mijloacele de susţinere, de salvare a şcoalelor noastre scumpe, acest odor nepreţuit al unui popor, razi­mul şi viitorul neamului nostru. Iar ca »motive«, ca »argumente« voiu cita în rezumat următoarele, pentru ca lu­mea românească de pretutindenea, opinia publică imparţială şi obiectivă, acest jude­cător pururea drept, să se poată pronunţa în merit, la timpul său. lată-le : 1) Isvoarele de venit ale fondului scad mereu, abia sunt de prezent 100.000 cor. anual, pe când spesele de întreţinere a fondului şi şcoalelor sale, se urcă mereu, astfel că preste 10 ani vor ajunge acelea la circa 140.000 cor.­­»G. Tr.« Nr. 128—1908.) 2. Şcoalele fundaţionale elem. nu mai funcţionează în aceleaşi condiţiuni ca în deceniile prime, iar autonomia am pierdut-o mai de tot, astfel că stăm cu mult mai rău ca la şcoalele confesionale. Dovadă: mulţi din preoţii „învăţaţi“ preferă a-şi duce copiii lor la şcoalele de stat din Bis­triţă ori alte locuri... (»G. Tr.« Nr. 131—1908). In urmare rolul, ce i’au avut illo tem­pore acestea şcoale, îl vor împlini şcoalele confesionale, cari vor fi centru de pregă­tire pentru gimnaziul nostru, cum au fost illo tempore şcoalele fundaţioale.... (»G. Tr.« Nr. 131—1908). 3. Dela fondul silvanul din Bistriţă, nu mai putem cere alţi bani, nu mai pu­tem întinde coarda..., căci ne putem trezi la un rezultat nefavorabil... (»G. Tr.« Nr. 129.) Comunele asemenea, cami prin edifica­rea de biserici şi case parohiale, prin fa­cerea de şcoale şi case comunale, prin fa­cerea de drumuri, prin plătirea de dări... etc. sunt aşa de împovorate şi locuitorii atât de înglodaţi în datorii, încât — per conse­­cuentiam, — pentru susţinerea şi a şcoa­lelor din Năsăud, Borgoprund şi Monor, nu mai pot da. (»G. Tr.« Nr. 131—1908.) 4. Gimnaziul trebue susţinut cu orice preţ; salariile profesorale trebue regulate cât mai iute şi încă, dacă e posibil, după exemplul­ dat de confesiunea săsească... şi dacă e de lipsă tăindu-se chiar în carne vie... (»G. Tr.« Nr. 132—1908). Iată în resum­at argumentele »puter­nice«, »neresturnavere« ale d-lui proto­notar comitatenor prin cari se încearcă a dovedi puţina însemnătate, disparenta în­­râurinţă a şcoalelor fiind, faţă de cultura poporului din acest ţinut şi în urmare, nimicirea, pustiirea acestora, cu ori­ce preţ. Asupra acestor fel de „argumenta­­ţiuni“, mă voiu estinde în special în arti­colul de faţă şi mă voiu încerca, cu însu­fleţirea ce-mi dă dreptatea şi sfinţenia cauzei mari de cultură, ce o iau în apă-­­­rare, a face asupra lor cea mai obiectivă­ analiză. ad. 1). Venitele fondului scad mereu, cheltuielile cresc mereu... etc. Aceasta nu surprinde absolut pe ni­meni, acesta e lucru de toate zilele. Aceasta se întâmplă la ori­ce gospo­dărie, la ori­ce societate, la fel de fel de întreprinderi, la familii și la state chiar, unde cheltuielile nu sunt în raport cu ve­nitele, unde nu este prevedere, unde se ţine morţiş la un fel de gospodărie înve­chită, ruginită, erezită din alţi sedii, în­tocmai ca şi la fondurile năsăudene. Doar’ cine dintre noi nu ştie, că şi azi, în grădinile fondului din Năsăud cresc »bucinişii« cât plopii, iar broaştele, de cum se desprimăvărează, îşi cântă mereu cân­tecul lor. Edificiul vechiu al gimnaziului, cu zecile sale de odăi, cu grădina sa de jughere multe, situată tocmai în centrul Năsăudului e pustie şi părăsită; tot ase­menea »grădina Ruinilor«, »Lagărul« ş. a. ce reprezintă valoare de zeci, de sute de mii, se arondează azi cu două-trei sutuţe de coroane la an. Vreţi, doar’ un alt exemplu şi mai concret? Iată »Domeniul dela Cristur!« — »Domeniul dela Cristur«, în estenziune de preste 1000 jugăre catastr., cu păduri şi livezi estinse, cu locuri bogate de păşune şi arat, se arondează de ani îndelungaţi, unui bohem (ceh) parvenit, cu 5—6000 cor. anual, pentru care sumă fondul e da­tor : să pună la dispoziţia cehului sute de­­ braţe muncitoare (»curialiştii«), să-i ţină în rând »iazul“, devenit în timpul din urmă chiar proverbial, să-i facă grajduri­­model, să-i ţină în rând »curtea«... Şi pe când cu astfel de gospodărie..., fondul susţinător se alege în cei mai mulţi ani, calculându-se şi diurnele, tour-retour Ne apropiem de poalele Postovarului.­­ Aerul de brad te’mbată. Ce mai loc de vilegiatură, de cură climaterică!... Ei, dar I cine să-ţi impopuleze locul acesta admira­­­­bil cu locuinţe? —Oraşul nostru ?... Oraşul, I care n’are nimic de dat-Doamne ?... Ian ui­taţi-vă la spitalul cel vechiu, priviţi apoi , la edificiul poliţiei, aruncaţi o ochire şi la­­ ospătăria »La Coroană« ş. a. m. d. tot edificii orăşăneşti — în cari ţi-e groază să întri, ca să nu ieşi în plural, dac’ai ■ întrat în singular — şi vi se va înţărca iute şi degrabă îndrăsneala gândului, că oraşul nostru ar putea întreprinde lucruri atât de »riscate«. Voiam să-mi înod mai departe firul reflexiunilor când răpăitul scurt şi îndesat al puştilor soldaţilor mă făcu să tresar şi să mă cuget, că n’am plecat la munte ca să mă năcăjesc, ci să mă distrag. Urcuşul e greu, dar prin umbra şi răcoarea pădurii nu e obositor. Cam la jumătatea drumului spre vârf e un isvor, c’o apă care-ţi numără toate plombele şi dinţii stricaţi din gură, dacă cumva nu le-ai mai ţinut socoteala. După un scurt popas, în care ne-am­ făcut şi noi diagnosa gurei şi ne-am mulcumit desperarea sto­macului, ne-am abătut puţin la dreapta la »Peatra arsă« (Wolfschlucht). Cel care n’a văzut încă munţi mişcându-se şi lumea apoi pierderea de timp, etc., cu un venit total de »Null von Null«..., pe atunci ce­hul cuminte şi astat se îmbogăţeşte me­reu, are vin roş la pivniţă şi după cum spun oamenii introduşi în misteriile admi­nistraţiei »Domeniului din Cristur«, trimite în ţara lui cam 3—4000 cor. Vreţi să vă înşir eu oare exemple concrete de gospodărie »raţională«, şi des­pre »Domeniul din Cianul-mare«, despre »Hotelul din Cârlibaba«, despre »Hotelul din Dombhat«, etc. toate, proprietate a fondului centr. şcol. năsăudean? Cred, pen­tru moment, e de prisos! Pentru moment, în legătură cu acest punct voiu tracta câteva poziţii, numai trei, din bilanţul de venite şi spese, pre­zentat conferinţei amintite, prin d-nii Dr. Scridon şi Dr. Onişor. (Vezi »Gaz Trans.« Nr. 128—1908). a) Administraţia fondului costă azi 10.000 cor.; iar peste 10 ani 15.000 cor. Gimnaziul costă azi 43.000 cor., iar nes­t 10 ani 60.000 cor. c) Şcoala fund. Năsăud costă azi 12.000 cor.; iar peste 10 ani 16.000 cor. Deci toate acestea costă azi 65.000 cor.; iar peste 10 ani 91.000 cor. De unde rezultă un plus de spese, numai la aceste 3 poziţii, peste 10 ani, de 26.000 cor. (Va urma.) înţelegem că e vorba de exerciţii de’mpuş­­cat cu patroane aspre. — Incătro nizuiţi? ne întreabă senti­nela. — Cătră munte. — Intracolo puteţi merge, numai să ţineţi drumul acesta din stânga, c’altf­el vi-e primejduită viaţa. — N’o fi primejdie chiar aşa mare, zic eu zimbind, căci după cum văd ţinta e tocmai în faţa noastră. — Ţinta e acolo, adevărat, şi toţi ţintesc acolo, dar patroanele celor mai mulţi cine ştie unde mama dracului ajung. Noi ne mulţumim de îndrumare, el de ţigare şi plecăm. Peste vr’un sfert de oară o senzaţie veche mi se reînprospătează, senzaţia ce am avut-o într’o noapte dormind în aceeaşi odaie cu un om gras. Erau sfovăelile joa­­gărului (fierăstrăului) unui ovreiu, care a tăbărît asupra podoabei munţilor cu lăco­mia lăcustei. Vederea miilor de buşteni şi zecilor de mii de scânduri mi-a umplut inima de amărăciune. Mă gândeam: oare n’ar fi putut face »Gescheftul« acesta atât de rentabil un Român?... Ha-ha-ha!—Român şi »Geschäft«!... Haidem mai departe! învârtindu-se, poftească și privească în jos de pe icul de stâncă încunjurat de câteva străji de lemn. Peatra aruncată de aici numai după câteva secunde o auzi îne­­cându-se în clocot în fundul abisului, măr­ginit în faţă de un părete enorm de stâncă înălţat drept spre cer. Părăsim cu greu acest magnet al turiştilor şi încălecăm iarăşi calea spre casa reuniunei carpatine. Cu cât urci mai în sus cu atât ţi­ se bucură călcâiele mai tare, scrâşnind tot mai puţină peatra sub ele, dar cu atât mai tare ţi-e ameninţat capul de stâncile ce stau aninate gata-gata să-i cerce tăria şi conţinutul. Chiar şi brazii par’că s’au îngrozit de gândul ace­sta criminal, căci cele mai multe dintre stâncile acestea le vezi ferecate în braţele de rădăcini viguroase ale câte unui brad, ce li­ să înalţă în creştet, par’car fi penajul unui coif militar. Şi cu cât înaintezi mai mult în sus — par’c’ar fi fost vorba de un asalt pri­mejdios — cu atât întâlneşti mai mulţi răniţi şi mai ales morţi, cari îşi dorm somnul de veci prăbuşiţi printre cei vii, dar neconturbaţi de nimeni şi adumbriţi de crengile generaţiilor mai tinere. (Va urma). GAZETAl TRANSILVANIEI. Nr. 143.—1908. Politica externă a Bulgariei, in cursul desbaterilor răspunsului la mesagiul tro­nului ministrul bulgar al afacerilor străine a făcut următoarele declaraţiuni. Guvernul princiar va urma o politică, care să garan­teze siguranţa externă şi interesele naţio­nale; îşi va depune toate silinţele pentru a convinge pe marile puteri, că Bulgaria urmăreşte o politică pacinică şi nu va provoca tulburări în Balcani. Privitor la relaţiunile cu statele vecine, ministrul a relevat relaţiunile cordiale amicale cu Ro­mânia, pe cari guvernul princiar se va sili a le menţinea şi a le întări şi a întreţinea cu Serbia relaţiuni oficialmente bune. Aceste ar trebui să fie sincere şi amicale. Bulgaria a dat destule probe despre do­rinţa sa de a avea atari relaţiuni şi nu va pune nici un obstacol la stabilirea lor. Relaţiunile cu Grecia sunt bune. Cu Turcia deasemenea sunt bune, i­a de la venirea la putere a acestui guvern ele sunt şi mai bune. Interesele politice naţionale şi eco­nomice ale celor două ţări reclamă rapor­turi dintre cele mai intime, cari sunt to­tuşi greu de stabilit, de­oarece Turcia continuă a nu recunoaşte adevăratele in­terese şi starea de lucruri din Macedonia. Pe lângă acestea din diferite părţi se su­gerează Turciei, că Bulgaria este o primej­die pentru ea. Guvernul princiar va căuta să convingă pe Turcia, că Bulgaria departe de a fi un pericol, ar putea în oarecari eventualităţi să-i fie utilă. Ministrul res­pinge aserţiunile că Bulgaria ar fi aţâţat insurecţiuni în Macedonia, cari au fost dimpotrivă provocate de situaţiunea inte­rioară. Eşecul reformelor prevăzute prin programul dela Muerzsteg, cari au dat re­zultate negative, a fost atribuit mişcării bandelor aşa zise ajutate de cătră Bulgari. Aceasta afirmare greşită îşi perde din ce în ce valoarea sa, deoarece devine din ce în ce mai evident că bandele formate în interiorul Macedoniei sunt un produs al situaţionei. Guvernul princiar este firm decis a împiedeca cel mai mic ajutor ce s’a putut da bandelor, deoarece interesul , bine­înţeles al Bulgariei cere suprimarea oricărei mişcări de bande. Amânarea Dumei. Printr’un ucaz im­perial Duma a fost amânată până la 28 Noemvrie. Reformele propuse de Anglia pentru Ma­cedonia. Ziarul »Kölnische Ztg.« află din Ber­lin că Anglia a supus Puterilor propunerile sale privitoare la reformele macedonene, între cari în urma acordului fixat de Ru­sia, se propune: Pentru Macedonia treime să se formeze o coloană volantă de 10.000 —12.000 oameni, care să fie pusă la dispo­­ziţiunea lui Hilmi paşa pentru suprimarea eficace a bandelor. Comandantul ei să fie un ofiţer turc numit de sultan sau după propunerea lui Hilmi Paşa. Se crede că în curând vor urma propunerile ruse şi se vor ocupa pe cum se crede de reformele în materie de finanţe şi de justiţie. Ji­tileul unui batalion­. Dumineca trecută împlinindu-se 40 de ani de la înfiinţarea batalionului 2 vânători »Regina Elisaveta«, ofiţerii batalionului au oferit un dar M. S. Reginei, în semn de înaltă veneraţiune şi adânc devotament. In acest scop o delegaţiune, compusă din comandantul batalionului, maiorul Ma­­nolescu Mladian, şi câte un reprezentant din fiecare grad, a fost primită la Castelul Pe­les de cătră Regina, înconjurată de Cassa Sa, de faţă fiind şi regele Carol. Comandantul batalionului prezentând darul, care constă dintr’un bronz aşezat pe un soclu reprezentând pe M. S. Regina îngrijind de un rănit, rosti următoarea cuvântare : Maiestate, Astăzi, 22 Iunie 1908, se împlinesc 40 de ani dela înfiinţarea batalionului 2 vâ­nători, batalion care, — dela 10 Mai 1902 — se bucură de înalta favoare şi de ne­întrecuta ponoare de a purta numele ilustru al Maiestatei Voastre. Cu ocaziunea acestei aniversări,scumpe pentru batalionul ce am deosebita onoare a comanda, ofiţerii corpului — mândri de trecutul său istoric şi conştienţi de marile îndatoriri ce au în viitor, — au îndrăznit să toarne în bronz chipul dulce al Alină­­toarei tuturor durerilor trupeşti şi sufle­teşti, modelul de cugetare, de inimă şi de virtuţi neîntrecute, şi, prin noi, Vă roagă, respectuos, să binevoiţi a-i primi, drept o dovadă, că nici­odată, în inima şi în cu­get® lor, o serbare în Corp, nu va putea fi dispărţită de slava ce se cuvine Maies­tatea Voastre.­­ In numele ofiţerilor şi soldaţilor din batalionul Reginei Elisaveta, am astăzi cin­stea nemăsurată de a depune la picioarele Maiestăţei Voastre reînoitul lor jurământ de credinţă neclintită, asigurând-o că vom şti totdeauna a ne vărsa sângele şi a muri pentru a menţine onoarea şi gloria drape­­lului, pe care Suverana a binevoit a-l în­cununa cu »roze pentru vii, cu lauri pen­tru morţi«. Să trăiţi Maiestate ! ŞTIRILE ZILEI. — 30 Iunie v. încheierea anului la şcoalele secun­dare şi superioare române din Braşov s’a făcut ori cu mare solemnitate. După ter­minarea serviciului divin, la care au asistat corpul profesoral şi elevii şcoalelor, pu­blicul s-a întrunit în sala festivă a gimna­ziului, unde d­e director gimnazial V. Oniţiu a rostit un frumos discurs ocasio­­nal, pe care îl vom reproduce în între­gime în numărul de mâne al foaiei noa­stre. Corul elevilor a esecutat sub condu­cerea d-lui prof. G. Rima trei coruri fru­moase, mult aplaudate de numărosul au­ditor. De încheiere a urmat premiarea elevilor distinşi prin părintele Dr. V. Saftu. O grupă de 56 elevi ai liceului din Roman a sosit eri în Braşov sub condu­cerea mai multor profesori, visitând ora­şul. Cu trenul de azi dimineaţă elevii s’au reînapoiat în România. Păzitorii ordinei publice. Ni­ se scrie: In 8 iulie a. c. aflându-mă în comuna Câm­peni, unde era ziua târgului de ţară, am văzut un scandal comis de gendarmi, pe care îl aduc la cunoştinţa publicului. Seara pe la 9 ore locuitorii din co­muna Măguri , Vasiliu Saftu lui Simeon Coroiu şi Petru Roba lui Simeonul Profibeau apă din un isvor, ce se afla în piaţa acestui opid. Cum stau ei aşa aplecaţi la ţărm, o patrulă de gendarmi —­ 4 la număr — se opreşte în loc şi luând de jos o bâtă a acelor oameni au început a-i îmbrăti pe spate cu câte 3 lovituri, încât unuia i-a

Next