Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)
1908-07-01 / nr. 143
Pagina 2 Conferinţa grăniţărească din Năsăud. Asupra conferinţei grăniţăreşti din Năsăud, ţinută în aula gimnaziului, a 3-a zi de Rusalii a. c., am promis a reveni. Dator mă simt cu aceasta — ori supăr pe cineva ori nu, — faţă de cauza sfântă a şcoalelor noastre scumpe şi astfel faţă de interesele mari, de cultură ale poporului nostru din acest ţinut, — dator mă simt faţă de conştiinţa-mi proprie, care nu va putea avea linişte până atunci, până când cauza fondurilor din Năsăud şi a şcoalelor sale nu va fi adusă înaintea publicităţii în deplină lumină. Departe de mine, dar orice intenţiune de a ofenza pe cineva, orice gând de a atinge cât de puţin pe unul ori altul în amorul propriu, ori în dragostea lui faţă de neam — ţin însă să declar de la început, cu sufletul liniştit, că, când e vorba de cauzele mari, publice, când sunt în joc interese vitale ale poporului nostru, cauzele sale de cultură generală, persoanele... puţin împoartă ! Astfel şi în articolul de faţă, voiu atinge cestiunea în merit cu obiectivitatea şi demnitatea, ce o cere cauza sfântă a fondurilor şi institutelor culturale din Năsăud. Revenind clar la obiect, mă voiu ocupa în special cu memorabilul „expozeu“ al d-lui protonotar comit. Dr. Leon Scridon, expozeu cetit în conferinţa amintită mai sus şi publicat în nnii 128—133 a. c. ai »Gazetei Transilvaniei«. Conferinţa grăniţărească,convocată pe a 3-a zi de Rusalii, ştim cu toţii, — a avut de discutat asupra singurului obiect: „Căutarea de mijloace pe seama fondului central şcol. din Năsăud“. Vă puteţi închipui clar cât de mare şi dureroasă a fost surprinderea, cauzată prin »expozeul« d-lui Dr. Scridon, prin care în loc de izvoare de venit pa seama acestor fonduri, în loc de mijloace de salvare a şcoalelor, susţinute din acestea, după cum era în drept a se aştepta toată lumea şi în special reprezentanţii celor 44 comune grăniţereşti, vine şi propune într’un moment... de care posteritatea îşi va reaminti totdeauna cu durere şi revoltă sufletească: desfiinţarea, nimicirea şcoalelor noastre fundaţionale. Şi această propunere atât de riscată... o face tocmai într’un timp, când din toate părţile locuite de Români, se adună fruntaşii şi conducătorii neamului nostru, pentru a aviza la mijloacele de susţinere, de salvare a şcoalelor noastre scumpe, acest odor nepreţuit al unui popor, razimul şi viitorul neamului nostru. Iar ca »motive«, ca »argumente« voiu cita în rezumat următoarele, pentru ca lumea românească de pretutindenea, opinia publică imparţială şi obiectivă, acest judecător pururea drept, să se poată pronunţa în merit, la timpul său. lată-le : 1) Isvoarele de venit ale fondului scad mereu, abia sunt de prezent 100.000 cor. anual, pe când spesele de întreţinere a fondului şi şcoalelor sale, se urcă mereu, astfel că preste 10 ani vor ajunge acelea la circa 140.000 cor.»G. Tr.« Nr. 128—1908.) 2. Şcoalele fundaţionale elem. nu mai funcţionează în aceleaşi condiţiuni ca în deceniile prime, iar autonomia am pierdut-o mai de tot, astfel că stăm cu mult mai rău ca la şcoalele confesionale. Dovadă: mulţi din preoţii „învăţaţi“ preferă a-şi duce copiii lor la şcoalele de stat din Bistriţă ori alte locuri... (»G. Tr.« Nr. 131—1908). In urmare rolul, ce i’au avut illo tempore acestea şcoale, îl vor împlini şcoalele confesionale, cari vor fi centru de pregătire pentru gimnaziul nostru, cum au fost illo tempore şcoalele fundaţioale.... (»G. Tr.« Nr. 131—1908). 3. Dela fondul silvanul din Bistriţă, nu mai putem cere alţi bani, nu mai putem întinde coarda..., căci ne putem trezi la un rezultat nefavorabil... (»G. Tr.« Nr. 129.) Comunele asemenea, cami prin edificarea de biserici şi case parohiale, prin facerea de şcoale şi case comunale, prin facerea de drumuri, prin plătirea de dări... etc. sunt aşa de împovorate şi locuitorii atât de înglodaţi în datorii, încât — per consecuentiam, — pentru susţinerea şi a şcoalelor din Năsăud, Borgoprund şi Monor, nu mai pot da. (»G. Tr.« Nr. 131—1908.) 4. Gimnaziul trebue susţinut cu orice preţ; salariile profesorale trebue regulate cât mai iute şi încă, dacă e posibil, după exemplul dat de confesiunea săsească... şi dacă e de lipsă tăindu-se chiar în carne vie... (»G. Tr.« Nr. 132—1908). Iată în resumat argumentele »puternice«, »neresturnavere« ale d-lui protonotar comitatenor prin cari se încearcă a dovedi puţina însemnătate, disparenta înrâurinţă a şcoalelor fiind, faţă de cultura poporului din acest ţinut şi în urmare, nimicirea, pustiirea acestora, cu orice preţ. Asupra acestor fel de „argumentaţiuni“, mă voiu estinde în special în articolul de faţă şi mă voiu încerca, cu însufleţirea ce-mi dă dreptatea şi sfinţenia cauzei mari de cultură, ce o iau în apă-rare, a face asupra lor cea mai obiectivă analiză. ad. 1). Venitele fondului scad mereu, cheltuielile cresc mereu... etc. Aceasta nu surprinde absolut pe nimeni, acesta e lucru de toate zilele. Aceasta se întâmplă la orice gospodărie, la orice societate, la fel de fel de întreprinderi, la familii și la state chiar, unde cheltuielile nu sunt în raport cu venitele, unde nu este prevedere, unde se ţine morţiş la un fel de gospodărie învechită, ruginită, erezită din alţi sedii, întocmai ca şi la fondurile năsăudene. Doar’ cine dintre noi nu ştie, că şi azi, în grădinile fondului din Năsăud cresc »bucinişii« cât plopii, iar broaştele, de cum se desprimăvărează, îşi cântă mereu cântecul lor. Edificiul vechiu al gimnaziului, cu zecile sale de odăi, cu grădina sa de jughere multe, situată tocmai în centrul Năsăudului e pustie şi părăsită; tot asemenea »grădina Ruinilor«, »Lagărul« ş. a. ce reprezintă valoare de zeci, de sute de mii, se arondează azi cu două-trei sutuţe de coroane la an. Vreţi, doar’ un alt exemplu şi mai concret? Iată »Domeniul dela Cristur!« — »Domeniul dela Cristur«, în estenziune de preste 1000 jugăre catastr., cu păduri şi livezi estinse, cu locuri bogate de păşune şi arat, se arondează de ani îndelungaţi, unui bohem (ceh) parvenit, cu 5—6000 cor. anual, pentru care sumă fondul e dator : să pună la dispoziţia cehului sute de braţe muncitoare (»curialiştii«), să-i ţină în rând »iazul“, devenit în timpul din urmă chiar proverbial, să-i facă grajdurimodel, să-i ţină în rând »curtea«... Şi pe când cu astfel de gospodărie..., fondul susţinător se alege în cei mai mulţi ani, calculându-se şi diurnele, tour-retour Ne apropiem de poalele Postovarului. Aerul de brad te’mbată. Ce mai loc de vilegiatură, de cură climaterică!... Ei, dar I cine să-ţi impopuleze locul acesta admirabil cu locuinţe? —Oraşul nostru ?... Oraşul, I care n’are nimic de dat-Doamne ?... Ian uitaţi-vă la spitalul cel vechiu, priviţi apoi , la edificiul poliţiei, aruncaţi o ochire şi la ospătăria »La Coroană« ş. a. m. d. tot edificii orăşăneşti — în cari ţi-e groază să întri, ca să nu ieşi în plural, dac’ai ■ întrat în singular — şi vi se va înţărca iute şi degrabă îndrăsneala gândului, că oraşul nostru ar putea întreprinde lucruri atât de »riscate«. Voiam să-mi înod mai departe firul reflexiunilor când răpăitul scurt şi îndesat al puştilor soldaţilor mă făcu să tresar şi să mă cuget, că n’am plecat la munte ca să mă năcăjesc, ci să mă distrag. Urcuşul e greu, dar prin umbra şi răcoarea pădurii nu e obositor. Cam la jumătatea drumului spre vârf e un isvor, c’o apă care-ţi numără toate plombele şi dinţii stricaţi din gură, dacă cumva nu le-ai mai ţinut socoteala. După un scurt popas, în care ne-am făcut şi noi diagnosa gurei şi ne-am mulcumit desperarea stomacului, ne-am abătut puţin la dreapta la »Peatra arsă« (Wolfschlucht). Cel care n’a văzut încă munţi mişcându-se şi lumea apoi pierderea de timp, etc., cu un venit total de »Null von Null«..., pe atunci cehul cuminte şi astat se îmbogăţeşte mereu, are vin roş la pivniţă şi după cum spun oamenii introduşi în misteriile administraţiei »Domeniului din Cristur«, trimite în ţara lui cam 3—4000 cor. Vreţi să vă înşir eu oare exemple concrete de gospodărie »raţională«, şi despre »Domeniul din Cianul-mare«, despre »Hotelul din Cârlibaba«, despre »Hotelul din Dombhat«, etc. toate, proprietate a fondului centr. şcol. năsăudean? Cred, pentru moment, e de prisos! Pentru moment, în legătură cu acest punct voiu tracta câteva poziţii, numai trei, din bilanţul de venite şi spese, prezentat conferinţei amintite, prin d-nii Dr. Scridon şi Dr. Onişor. (Vezi »Gaz Trans.« Nr. 128—1908). a) Administraţia fondului costă azi 10.000 cor.; iar peste 10 ani 15.000 cor. Gimnaziul costă azi 43.000 cor., iar nest 10 ani 60.000 cor. c) Şcoala fund. Năsăud costă azi 12.000 cor.; iar peste 10 ani 16.000 cor. Deci toate acestea costă azi 65.000 cor.; iar peste 10 ani 91.000 cor. De unde rezultă un plus de spese, numai la aceste 3 poziţii, peste 10 ani, de 26.000 cor. (Va urma.) înţelegem că e vorba de exerciţii de’mpuşcat cu patroane aspre. — Incătro nizuiţi? ne întreabă sentinela. — Cătră munte. — Intracolo puteţi merge, numai să ţineţi drumul acesta din stânga, c’altfel vi-e primejduită viaţa. — N’o fi primejdie chiar aşa mare, zic eu zimbind, căci după cum văd ţinta e tocmai în faţa noastră. — Ţinta e acolo, adevărat, şi toţi ţintesc acolo, dar patroanele celor mai mulţi cine ştie unde mama dracului ajung. Noi ne mulţumim de îndrumare, el de ţigare şi plecăm. Peste vr’un sfert de oară o senzaţie veche mi se reînprospătează, senzaţia ce am avut-o într’o noapte dormind în aceeaşi odaie cu un om gras. Erau sfovăelile joagărului (fierăstrăului) unui ovreiu, care a tăbărît asupra podoabei munţilor cu lăcomia lăcustei. Vederea miilor de buşteni şi zecilor de mii de scânduri mi-a umplut inima de amărăciune. Mă gândeam: oare n’ar fi putut face »Gescheftul« acesta atât de rentabil un Român?... Ha-ha-ha!—Român şi »Geschäft«!... Haidem mai departe! învârtindu-se, poftească și privească în jos de pe icul de stâncă încunjurat de câteva străji de lemn. Peatra aruncată de aici numai după câteva secunde o auzi înecându-se în clocot în fundul abisului, mărginit în faţă de un părete enorm de stâncă înălţat drept spre cer. Părăsim cu greu acest magnet al turiştilor şi încălecăm iarăşi calea spre casa reuniunei carpatine. Cu cât urci mai în sus cu atât ţi se bucură călcâiele mai tare, scrâşnind tot mai puţină peatra sub ele, dar cu atât mai tare ţi-e ameninţat capul de stâncile ce stau aninate gata-gata să-i cerce tăria şi conţinutul. Chiar şi brazii par’că s’au îngrozit de gândul acesta criminal, căci cele mai multe dintre stâncile acestea le vezi ferecate în braţele de rădăcini viguroase ale câte unui brad, ce li să înalţă în creştet, par’car fi penajul unui coif militar. Şi cu cât înaintezi mai mult în sus — par’c’ar fi fost vorba de un asalt primejdios — cu atât întâlneşti mai mulţi răniţi şi mai ales morţi, cari îşi dorm somnul de veci prăbuşiţi printre cei vii, dar neconturbaţi de nimeni şi adumbriţi de crengile generaţiilor mai tinere. (Va urma). GAZETAl TRANSILVANIEI. Nr. 143.—1908. Politica externă a Bulgariei, in cursul desbaterilor răspunsului la mesagiul tronului ministrul bulgar al afacerilor străine a făcut următoarele declaraţiuni. Guvernul princiar va urma o politică, care să garanteze siguranţa externă şi interesele naţionale; îşi va depune toate silinţele pentru a convinge pe marile puteri, că Bulgaria urmăreşte o politică pacinică şi nu va provoca tulburări în Balcani. Privitor la relaţiunile cu statele vecine, ministrul a relevat relaţiunile cordiale amicale cu România, pe cari guvernul princiar se va sili a le menţinea şi a le întări şi a întreţinea cu Serbia relaţiuni oficialmente bune. Aceste ar trebui să fie sincere şi amicale. Bulgaria a dat destule probe despre dorinţa sa de a avea atari relaţiuni şi nu va pune nici un obstacol la stabilirea lor. Relaţiunile cu Grecia sunt bune. Cu Turcia deasemenea sunt bune, ia de la venirea la putere a acestui guvern ele sunt şi mai bune. Interesele politice naţionale şi economice ale celor două ţări reclamă raporturi dintre cele mai intime, cari sunt totuşi greu de stabilit, deoarece Turcia continuă a nu recunoaşte adevăratele interese şi starea de lucruri din Macedonia. Pe lângă acestea din diferite părţi se sugerează Turciei, că Bulgaria este o primejdie pentru ea. Guvernul princiar va căuta să convingă pe Turcia, că Bulgaria departe de a fi un pericol, ar putea în oarecari eventualităţi să-i fie utilă. Ministrul respinge aserţiunile că Bulgaria ar fi aţâţat insurecţiuni în Macedonia, cari au fost dimpotrivă provocate de situaţiunea interioară. Eşecul reformelor prevăzute prin programul dela Muerzsteg, cari au dat rezultate negative, a fost atribuit mişcării bandelor aşa zise ajutate de cătră Bulgari. Aceasta afirmare greşită îşi perde din ce în ce valoarea sa, deoarece devine din ce în ce mai evident că bandele formate în interiorul Macedoniei sunt un produs al situaţionei. Guvernul princiar este firm decis a împiedeca cel mai mic ajutor ce s’a putut da bandelor, deoarece interesul , bineînţeles al Bulgariei cere suprimarea oricărei mişcări de bande. Amânarea Dumei. Printr’un ucaz imperial Duma a fost amânată până la 28 Noemvrie. Reformele propuse de Anglia pentru Macedonia. Ziarul »Kölnische Ztg.« află din Berlin că Anglia a supus Puterilor propunerile sale privitoare la reformele macedonene, între cari în urma acordului fixat de Rusia, se propune: Pentru Macedonia treime să se formeze o coloană volantă de 10.000 —12.000 oameni, care să fie pusă la dispoziţiunea lui Hilmi paşa pentru suprimarea eficace a bandelor. Comandantul ei să fie un ofiţer turc numit de sultan sau după propunerea lui Hilmi Paşa. Se crede că în curând vor urma propunerile ruse şi se vor ocupa pe cum se crede de reformele în materie de finanţe şi de justiţie. Jitileul unui batalion. Dumineca trecută împlinindu-se 40 de ani de la înfiinţarea batalionului 2 vânători »Regina Elisaveta«, ofiţerii batalionului au oferit un dar M. S. Reginei, în semn de înaltă veneraţiune şi adânc devotament. In acest scop o delegaţiune, compusă din comandantul batalionului, maiorul Manolescu Mladian, şi câte un reprezentant din fiecare grad, a fost primită la Castelul Peles de cătră Regina, înconjurată de Cassa Sa, de faţă fiind şi regele Carol. Comandantul batalionului prezentând darul, care constă dintr’un bronz aşezat pe un soclu reprezentând pe M. S. Regina îngrijind de un rănit, rosti următoarea cuvântare : Maiestate, Astăzi, 22 Iunie 1908, se împlinesc 40 de ani dela înfiinţarea batalionului 2 vânători, batalion care, — dela 10 Mai 1902 — se bucură de înalta favoare şi de neîntrecuta ponoare de a purta numele ilustru al Maiestatei Voastre. Cu ocaziunea acestei aniversări,scumpe pentru batalionul ce am deosebita onoare a comanda, ofiţerii corpului — mândri de trecutul său istoric şi conştienţi de marile îndatoriri ce au în viitor, — au îndrăznit să toarne în bronz chipul dulce al Alinătoarei tuturor durerilor trupeşti şi sufleteşti, modelul de cugetare, de inimă şi de virtuţi neîntrecute, şi, prin noi, Vă roagă, respectuos, să binevoiţi a-i primi, drept o dovadă, că niciodată, în inima şi în cuget® lor, o serbare în Corp, nu va putea fi dispărţită de slava ce se cuvine Maiestatea Voastre. In numele ofiţerilor şi soldaţilor din batalionul Reginei Elisaveta, am astăzi cinstea nemăsurată de a depune la picioarele Maiestăţei Voastre reînoitul lor jurământ de credinţă neclintită, asigurând-o că vom şti totdeauna a ne vărsa sângele şi a muri pentru a menţine onoarea şi gloria drapelului, pe care Suverana a binevoit a-l încununa cu »roze pentru vii, cu lauri pentru morţi«. Să trăiţi Maiestate ! ŞTIRILE ZILEI. — 30 Iunie v. încheierea anului la şcoalele secundare şi superioare române din Braşov s’a făcut ori cu mare solemnitate. După terminarea serviciului divin, la care au asistat corpul profesoral şi elevii şcoalelor, publicul s-a întrunit în sala festivă a gimnaziului, unde de director gimnazial V. Oniţiu a rostit un frumos discurs ocasional, pe care îl vom reproduce în întregime în numărul de mâne al foaiei noastre. Corul elevilor a esecutat sub conducerea d-lui prof. G. Rima trei coruri frumoase, mult aplaudate de numărosul auditor. De încheiere a urmat premiarea elevilor distinşi prin părintele Dr. V. Saftu. O grupă de 56 elevi ai liceului din Roman a sosit eri în Braşov sub conducerea mai multor profesori, visitând oraşul. Cu trenul de azi dimineaţă elevii s’au reînapoiat în România. Păzitorii ordinei publice. Ni se scrie: In 8 iulie a. c. aflându-mă în comuna Câmpeni, unde era ziua târgului de ţară, am văzut un scandal comis de gendarmi, pe care îl aduc la cunoştinţa publicului. Seara pe la 9 ore locuitorii din comuna Măguri , Vasiliu Saftu lui Simeon Coroiu şi Petru Roba lui Simeonul Profibeau apă din un isvor, ce se afla în piaţa acestui opid. Cum stau ei aşa aplecaţi la ţărm, o patrulă de gendarmi — 4 la număr — se opreşte în loc şi luând de jos o bâtă a acelor oameni au început a-i îmbrăti pe spate cu câte 3 lovituri, încât unuia i-a