Gazeta Transilvaniei, august 1908 (Anul 71, nr. 169-191)

1908-08-01 / nr. 169

Nr. 169.—1908. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3.­ tului universal secret. Eri a ţinut depu­tatul Lucaciu câte o adunare în comunele Curăţele şi Budureasa (cercul Beiuşului). Tot d-sa va ţinea adunări poporale mâne în 14 în B.­Lazuri, Didişeni şi Lunca, în 15 în Vaşcău, în 16 în Poiana şi Criscior, în 17 în Câmpenii de Jos şi în Rieni, în 18 în Bunteşti şi Gurani şi în 19 August în Meziad şi Căbeşti. Programele amănun­ţite ale adunărilor poporale, ce se vor ţinea în celelalte cercuri, se vor publica zilele acestea. Deputaţii naţionalişti slovaci de ase­menea au convocat adunări poporale. Pe ziua de 30 August sunt convocate adunări în cercurile lor de deputaţii Szkicsak şi Blaho, iar pe ziua de 6 Sept. n. de depu­taţii Ivanca, Hodza şi Kollar. * Proiectului de reformă electorală, sis­tem Andrassy, preamărit şi cădelniţat, nu cu tămâie ci cu usturoiul presei jidano­­maghiare, i s’a refuzat — se zice — de cătră Monarch prealabila aprobare pentru a treia oară. Domnitorul, şi al celor 11 milioane de Nemaghiari din Ungaria, n’a putut să aproabe un proiect însufleţit de cele mai şoviniste şi vinovate intenţiuni. Părintele său vitreg, boierul mândru Andrassy, pentru ca sâ nu-l croiască după pofta inimei sale, a hoinărit prin tot apu­sul Europei, şi a cules de pe acolo în că­lătoria lui »de studii«, tot ce a putut găsi mai slut în sistemele electorale. Ast­fel, ultima ediţie a proiectului, — care odată cu »drepturi politice lărgit, oferea şi cătuşele pentru Naţionalităţi — are ceva belgian — auzi, Belgia! — în plura­litatea voturilor (adecă cu dispoziţie ca unii sa aibă şi două şi trei voturi) mai are şi ceva englezesc cerând de la toţi cunoştinţa limbii maghiare. Foile vestesc acuma, că ministru-pre­­şedinte Wekerle a fost la Ischl, unde pe­trece peste vară Monarchul şi i-a raportat despre acest proiect, pe care l’a primit con­­siliul de miniştrii ungureşti. Majestatea Sa a declarat, că nu’l poate primi, deoarece s’a depărtat prea mult de bazele, pe cari fostul ministru Kristoffy aşezase primul proiect pentru introducerea votului uni­versal, primit de coroană în principiu. In urma acestui refuz se zice, că minister­iul de azi va demisiona și că atunci va fi însărcinat Fr. Kossuth cu formarea noului cabinet curat independist etc. Ori cum ar fi, la toamnă se va deslănţui o luptă mare pentru votul universal, care ne va da nouă Românilor prilejul de a do­vedi, că dinaintea luptei nu ne dăm în lă­turi, cum nu s’au dat în lături nici pă­rinţii noştri şi va fi poate prilegiu de deş­teptare şi a masselor maghiare, cari încă tot mai lasă să fie ademenite de minciu­nile pressei jidano-maghiare. S’au înşelat şi se înşală aceia, cari mai cred că noi trebue să ne bucurăm şi atunci când ni­ se aruncă numai o părti­cică­­din drepturile noastre de cetăţeni. Noi trebue să pretindem ca cetăţeni toate drepturile neştirbite, alăturea cu Maghiarii. Vremuri , nu mai pot ierta lipsirea mai multor popoare de milioane, de drepturile lor cele mai elementare. Asta este aşa, pentru că aşa o simţim noi, milioanele, şi aşa o simte lumea întreagă, iar lucrurile trebue să-şi schimbe rostul lor după cu­getul celor mulţi, iar nu după gândul vi­clean al câtorva. * In anul acesta, ca nici când, au avut loc întâlniri între diferitele capele încoro­nate ale ţărilor europene. După întâlnirea regelui Eduard cu Ţarul Rusiei şi cu pre­şedintele republicei franceze, şi-a dat în­tâlnire alalt­eri la Kronberg regele An­gliei cu împăratul Wilhelm, iar ori regele Angliei a fost oaspele Mar. Sale Monar­­chului nostru la Ischl. Deşi nu se poate şti cu siguranţă ce s’a petrecut la întrevederile aceste re­cente, în cercurile diplomatice se dă mare importanţă îndeosebi visitei regelui Eduard la Ischl. In consfătuirile,­­cari au avut loc, se zice, că *s’a discutat situaţia marilor puteri europene în legătură cu transfor­marea Turciei în stat constituţional. Se crede, că ambii monarchi s’au unit în pă­reri, că actuala situaţie nu mai este po­trivită pentru continuarea acţiunei refor­melor în Macedonia, păstorit mai mult de 50 de ani in aceasta parochie. E de naştere din Şard, tatăl său încă a fost preot. El era dintre preoţii cei mai luminaţi ai bisericei gr. cato­lice, căci absolvase gimnasiul catolic din Albalula, când şi-a ales cariera preoţească. Acest preot a înfiinţat şcoala din Şard încă în 1850, când după mult umblet şi rugări, ia succes a cumpăra din contribuiri şi venite bisericeşti, pe seama bisericii un edificiu erarial, care înainte de 1848 ser­­via de locuinţă căpitanului de şuolegeri, cari staţ­onau pe atunci în Şar­­, unde aveau şi patru grajduri pentru cai. El a înfiinţat pentru a putea susţinea şcoala două magazine a şcoalei, unul de bucate, şi unul de vin, culegând bucatele, şi vinul de la poporeni, cari bucuros au contribuit fie­care după puterea lui. Aceste magazine nu numai că au adus venit şcoalei, dară au ajutat şi ajută şi iu present poporenii când au lipsă de bucate, căpătând de acolo bucate în împrumut, pe cari tare bucuros îl întorc înmulţit cu camătă tot în naturalii. Acest preot a făcut apoi şi­ o fundaţiune pentru şcoală, lăsând o vite pentru fondul şcolar şi 100 fl. din a căror interese, să se cumpere reevuisite de învăţământ pen­tru copii săr aci. Dela infi inţarea ei această­­ şcoală a fost lumina popor­ului din Şard, la zidirea vechie c’a mai adaus nu de mitit I .... „­­ . . . I o aripa, îşi capata in ea instrucţiune la 150 de copii, de la un învăţător şi o în­­văţătoreasă. Din generaţiunea de sub 40 ani şi mai bine mai toţi sciu ceţi şi ser­ie, la şcoală este şi o bibliotecă popo­­rală, care in timpul fem­ei e foarte folosită de popor. Am aflat, că chiar în po­or se află mulţi, cari ţin reviste politice literare şi economice, pe cari le şi cetesc în gru­puri pe la porţi Dumineca. Şardul a avut şi înainte de 1848 un fel de şcoală româ­nească, pe carea în lipsa unui local o ţinea cantorul Vasile Raţiu numit Sciopul în şura sa. Copii şedeau pe tălpile şurei, pe ruda carului, pe c­âte o peatră ori unde apucau. Cantorul avea un scaun, de pe care ca de pe un tron învăţa pe copii buchile din evlavioasa bucoavnă. In astă şcoală şi-a început studiile şi Iosif Popu, actualul jude dela curia regească. Preotul Nicolae nu s’a îngrijit numai de educaţiunea pruncilor săi, dinte cari unul este numitul jude dela curia regească în Budapesta, iară unul cu numele loan — teolog absolut şi fost notam­ de cerc tot în Şard însă reposat îngropat tot în acest cimiteriu, rămânând după dânsul un fecior cu numele Victor, acum dr­­in drepturi — candidat de advocat — ci a îndemnat pe toţi părinţii cari aveau ceva dare de mână ca să-şi trimită copii la şcoală in gimna­ziul rom. cath. din Albă lulia Oli­câj şi să le ducă şi ei cu desagii mâncarea la şcoală, după­ cum­ a făcut-o şi el cu ai săi. Mulţi i-au urmat sfatul şi resultatul cul­tural a fost foarte înbucurător. Păşind mai departe, mă opresc la mormântul preotului, Simion Popu, înce­pătorul din nou a unirei cu Roma în Şard. Fiul său Simeon Popu Mateiu e canonic metropolitan în Blaj. O persoană foarte respectabilă, căruia au de ai mulţămi Şer­­denii, că au astăzi la şcoala lor două pute­i didactice, dând din al său pentru salariza­rea înviţătoarei anual 400 coroane. Mem­brul academiei române, Bianu este fiul unei surori a numitului canonic. M­ai fac vreo câţiva paşi şi mă opresc la mormântul preotului Vasilie Popu Pă­­curariu, care înpreună cu cumnatul său Moisa Popu, tatăl preotului Nicolae, a cărui mormânt încă este a­cea, au fost preoţi încă înainte de unirea săvârşită la anul 1837, trecând apoi şi ei la unire. Va­­sile Popp Păcurariu, a avut un fecior cu numele Ioan, popă romano-catolic, multă vreme pleban în Năsăud, apoi directorul gimnasiului rom. cath. din Alba Iul­a, iară în urmă sp ritual la penitenciariul din Gherla, unde a răposat. Un alt, fecior ia fost dr. Stefan Popp, fizic districtual în Năsăud, mai in urm­ă fizic comitatens în Făgăraş, Uuue a Şi ulufii. Mâi­ni . Un fe­­ceor Ilie, cantor la biserica din Şard. Am dat apoi de mormântul ţăranu­lui Chirilă Dumitrean, a cărui fector Dr. Augustin Dumitrean e medic de poliţie în Budapesta, care are trei feciori, doi doc­tori unul în drept şi altul in medicină iară unul pe calea doctoratului în medicină. Are un frate în gard învăţâtoriu în pen­­s­une şi comerciant, a cărui fecior e preot gr. cat. în Cricău. Am dat apoi iară de mormântul unui preot, Ghedeon Radesiu de Berivoiul mare. Ginerele preotului Nicolae, căruia ia ur­mat în paroch­e feciorul său Virgiliu, e candidat de advocat. Am sosit la mormântul lui Nicolae Pop Bota de Alba lulia fost advocat şi proprietarii­, tatăl actualului preot Eneat Pop Bota, şi a lui Aureliu Pop Bota, distin­sul profesor de pedagogie în Blaj, reposat acolo. Nicolae a avut un frate mai mic, Iosif, care a răposat la 1862 ca ascultător de drepturi, el este aici îngropat. Apoi un frate mai mare loan, cunoscut la Abrud, unde a servit mult timp ca funcţionar de stat sub numele: Creştinul,­­ şi el a fost advocat censurat, a murit în Alba lulia, testându-şi averea inmobilă din Şard bisericei de aici şi făcând şi o fundaţiune în bani pentu stipendii. Din România, Bucureşti 27 Iulie 1908. Cu toate că şcolile s’au închis şi cea mai mare parte din fruntaşii vieţii pu­blice s’au retras, dacă nu la vre-o vestită staţiune climaterică din străinătatea atât de iubită de bogaţii din Regat, măcar pe Valea Prahovei sau în vre-un sat de munte, s’au găsit totuşi oameni de inimă, cari s’au gândit la sufletul acelor cari, deşi au muncit destul în cursul anului, mai vreau încă. Ministerul de instrucţiune publică şi-a organizat cursurile sale oficiale la Iaşi. D-l Tzigara-Samurcaş şi-a terminat acum cursul său asupra artei româneşti şi importanţei istorice a mănăstirilor noa­stre, curs pe care îl va încheia printr’o escursie la mănăstirile Curtea de Argeş, Hurez, Tismana şi Cozia. * Pe de altă parte d-l Iorga, care la Paşti a organizat o frumoasă expoziţie pentru Bucovineni, la Iaşi, s’a îngrijit să organiseze pentru vară la localitatea fru­moasă şi sănătoasă a Vălenilor cursuri de tot felul pentru Românii de pretutindeni. La Văleni se ţin de un număr de profe­sori, dintre cei mai aleşi, conferenţe din toate studiile, pănă şi din stenografie. Pe lângă conferenţele atât de gus­tate de un public destul de număros, con­ducătorii cursurilor au organizat şi orga­nizează, în orăşelul curat românesc de pe valea Teleajănului, serbări cu caracter na­ţional. Şi cu atât trebue să fie mai mult cu gândul şi inima acolo acei cari puteau lua şi n’au luat parte, cu cât aceste cursuri au luat naştere din osteneala acelor, cari n’au alte comori decât cele ale sufle­tului lor. *• Cei cari n’au putut părăsi Bucureştii, n’au avut pănă acuma să îndure aşa de mult din pricina obicinuitelor călduri de vară cari se pare că în anul acesta s’au răsbunat în luna Maiu. Ploaia abundentă din săptămânile trecute l-a făcut pe Iulie suportabil pentru bucureşteni şi nesuferit pentru acei, cari au plecat în viligiatură ca să stea închişi. Peste câteva săptămâni, rânduri-rân­­duri, se vor înapoia în Capitală, întăriţi pentru muncă, acei cari, după un an de activitate, au drept la repaus, precum şi acei cari au să-şi urmeze viaţa nefolosi­toare lor şi semenilor. M. Adunarea societăţii pentru fond de teatru român la Oraviţa. Convocare.­­Societatea pentru fond de teatru ro­mân­ îşi va ţinea adunarea sa generală în Oraviţa, în zilele de 15 (28) şi 16 (29) August 1908. Invităm la această adunare generală pe toţi membrii fondatori, pe viaţă, ordi­nari şi ajutători ai societăţii, precum şi pe toţi binevoitorii ei şi sprijinitorii cul­turii româneşti. Braşov, din şedinţa comitetului ţinu­tă la 19 Iulie st. v. (1 August st. n.) 1908 Virgil Oniţiu m. p., Dr. Iosif Blaga m. p., vicepreşedinte, secretar. Programa: I. Ziua primă : Vineri, în 15/28 Au­gust 1908. 1. Desch­e­rea adunărei gene­rale. 2. Alegerea a doi notari pentru şe­dinţele adunării. 3. Prezentarea raportului general al comitetului asupra lucrării sale dela adunarea generală din urmă, precum și a rapoartelor de cassă. 4. Alegerea unei comisiuni de 5 membri, pentru cenzurarea raportului general al comitetului. 5. Ale­gerea unei c­omisiuni de 5 membri, pentru cenzurarea rapoartelor de cassă și a soco­telilor. 6 Alegerea unei comisiuni de 5 membri, cari, în înţelesul­u­lui 5 din sta­tutele societăţii, vor însene membrii noi fondatori, pe viaţă, ordinari şi ajutători. 7. Cererea conferenţelor corespunzătoare scopului societăţii, anunţate preşedintelui. 8. închiderea şedinţei. II. Ziua a doua : Sâmbătă, în 16/29 August 1908. 1. Deschiderea şedinţei la o­­rele 10 a. m. 2. Alegerea preşedintelui So­cietăţii. 3. Cetirea procesului verbal al şe­dinţei precedente şi verificarea lui. 4. Ra­portul comisiunei pentru înscrierea de membrii noi 5. Raportul comisiunei însăr­cinate cu cenzurarea raportului cassieru­­lui. 6. Raportul comisiunei însărcinate cu cenzurarea raportu­ui general al comitetu­lui. 7. Determinarea locului, unde se va ţinea adunarea generală pentru anul 1909. 8. Alegerea unei comisiuni de 3 membri pentru verificarea procesului verbal din şedinţa a II a. 9. închiderea adunării. ŞTIRILE ZILEI. — 31 Iulie v. Adunarea fondului de teatru român la Oraviţa. Din Oraviţa ni se scriu următoa­rele: Serbările societăţii pentru fond de teatru român promit a fi cele mai splen­dide. Punctul culminant de atracţie însă va fi concertul şi reprezentaţiunea teatrală din 29 August n., Sâmbătă seara, pentru a căror reuşită s’au angajat artiştii şi cân­tăreţii noştri cei mai buni. Petrecerea de dans, ce urmează după concert, va fi locul de întâlnire pentru perechile tinere dori­toare de dans. Publicul românesc e invitat la aceasta în frumuseţa ei rară petrecere. Secţiunea de concert şi teatru: Dr. Mihai Oropşian, preşedinte, Dr. Nicolae Hubian, notar. Să nădăjduim. Sub titlul acesta »Ro­mânul din America« scrie următoarele: Preşedintele corporaţiunii fabricelor de oţel, sosind din Europa, a convocat la New-­­ York pe toţi intendenţii fabricelor de oţel, din America, la stat. El spune în convo­­cător, că e vorba să pornească lucrurile cu toată puterea. Acum lucrează în ele c­am 60 de procente, dintre lucrătorii de altă dată. Cele 40 de procente, cari stau fără lucru, sunt tot străini, adecă şi noi românii. Deci dacă se va hotăra bine, a­­tunci în cel mai scurt timp vom fi trecuţi peste criză, de­oarece după fabricile de o­­ţel vor începe să lucreze şi celelalte, toate. Am dori ca în numărul viitor să vă pu­tem aduce vestea cea bună şi de mult dorită. »Pocăiţii la Zârneşti«. — Ni­ se scrie: Pănă acum am avut numai 2 biserici în comuna Zârneşti de o singură credinţă şi confesiune gr. oi. In anul acesta s’a zidit însă şi o biserică luterană, care în curând va fi predată destinaţiunei, iar în anul vii­tor îşi vor ridica creştinii romano-catolici un altar al Domnului. Dar ceea­ ce n’am sperat, este apariţia sectei »pocăiţilor« în mijlocul"poporului nostru. Cu concesiune dela autorităţile politice această sectă şi-a făcut intrarea Duminecă în 9 August’ n. S’au adunat în casa unui ţăran (Buzea) un mare număr de femei şi vre­o câţiva băr­baţi, unde 2 dame străine, cum se spune de la Bucureşti, au ţinut vorbiri sfâşietoare de inimi, cari au stors multe lacrimi. Asta a fost introducerea în credinţa »pocăiţilor«. Continuarea va urma şi iniţiatorii sunt ve­seli, că la Zârneşti au aliat un teren priin­­cios nizuinţelor lor. Aşa să fie oare? Noi credem că zidurile bisericei gr. or. din Zârneşti reclamă întărire neîntârziată. — Mai mulţi. Din Orşova ni­ se scrie cu data de 10 August. Ern, Duminecă, în 9 c. st. n. pe la 11 care a. m. s’a descărcat asupra orăşe­lului nostru Orşova o tempestate însoţită de fulgere şi tunete, pe aci de mulţi ani ne mai pomenite. O mamă văduvă în etate abia 36 ani a căzut jertfa fulgerului în urma căreia plâng cinci orfani minoreni. Alte pagube nu s’a întâmplat. Roadă grâului în America. După da­tele statistice ale ministrului de agricul­tură din Washington, se vede, că roada grâului în Statele­ Unite va fi în anul ace­sta foarte bogată. Cu 1.009.000.000 (un mi­liard) de Mişele va fi anul acesta mai mult ca anul trecut. Va fi o bogăţie cum n’au mai văzut nici­odată Americanii. Pentru »orfanul cel mic« din Braşo­­vul-vechiu, domnul S. Pavelea, învăţ, în Runc a dăruit 2 coroane. — li exprimăm mulţumire. Sângeroasă luptă între Ruşi şi Japo­nezi. Se comunică din Camd­atca că acolo a fost confiscat de ruşi vasul japonez »Mi­­jemaru« pentru că a pescuit fece, deşi lucrul acesta este interzis. Au fost ares­taţi 36 de marinari, cari au fost trimişi la Vladivostok. Aici japonezii au refuzat să treacă prin mijlocul străzei, cerând să meargă pe trotuar. Refuzându-li-se aceasta, ei au atacat atunci escorta. S’a început o luptă sângeroasă, care s’a sfârşit cu ră­nirea gravă a 11 soldaţi ruşi şi cu uci­derea a câtorva dintre japonezi. Cu multă greutate autorităţile au putut restabili li­niştea. Prisonerii japonezi au fost trimişi imediat înaintea unui consiliu de războiu, care a condamnat pe 8 din ei la moarte. In Japonia ştirea aceasta a fost primită cu linişte, ceea­ ce dovedeşte, că relaţiunile ruso-japoneze sunt bune. S’au început tra­tative pentru a se lichida sechestrarea va­­sului japonez._________________________

Next