Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)
1908-10-01 / nr. 216
RE DICŢIUNEA.. .idMistntmMai Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se ratrimit. Inserate se primesc In Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ARUNTURI : la Viena la M. linkes Naohf., STox. Augenfeld & Emeric Leeuer, Heinrich Seh&lek. A. Oppelik Nachi., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golbermar. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). Prețul liseralunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina î a o serie 20 bani. Nr. 216. ANUL' LXXI. Telefon: Nr. 226. Brașov. Miercuri 1 (14) Octomvrie fSAZETA apare în fîeca?_£! uiOrciDEuie Hetin Atstro-Diraiif Vo un an 24 cor., pe șase ItEî 12 cor., pe trei luni ti cor Hrii de Duminecă 4 cor. pa *r Pentru România și străitări».. Pe un an 40 hranei, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ru de Dumineca 8 fr. pe an. 8© prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din alură şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare feftigul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., p© şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă : P© un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni ti cor. — Un exemplar 10 bani. — Atăt abonamentele, cât şi inserţiunilf H ae pjrtf.i înainte. 1908. CU ABONATIV-i „GAZETA TRANSILVANIEI“. Gu 1 Octomvrie sí. v. 1SC8 se deschide nou abonament pe cvartalul trei al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease lunî 20 franci, pe trei. luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRAŢIUNEA. Sârbii se mai gândesc. Evenimentele din Peninsula balcanică abia au început a se desfăşura. Deocamdată punctul lor de gravitate este Serbia. Aici mai continuă iritaţiunea pe când în Bulgaria şi in Turcia domneşte iacă linişte. Nu mai încape îndoială, că Sârbii prea s’au lăsat, să fie răpiţi de impresiunea momentului. Nu s’au gândit că pot să rămână izolaţi, căci ajutorul ce-i ofere Serbiei Muntenegrul, care e gata a lega iarăşi prietinie cu ea, cade prea puţin în cumpănă când e vorba de a sta faţă în faţă într’un răsboiu cu Austro-Ungaria. Dacă cu toate acestea nu se mai aşază încă entuziazmul răsboinic al Sârbilor, cauza este că curentele poporale au ajuns deasupra şi, cum s’a văzut acum în urmă la manifestaţiile de stradă ce s’au făcut în Belgrad Dumineca trecută, aceste curente au fost încurajate şi de atitudinea puţin chibzuită a prinţului de coroană sârbesc George. Pe când Skupstina ţinea şedinţa sa secretă s’au petrecut pe stradele Belgradului nişte demonstraţiuni din cele mai sgomotoase. In fruntea demonstranţilor se aflau veteranii voluntari din răsboiul sârbo-turcesc. In parcursul stradei şr mulţimea imensă striga : „Jos cu Austria, jos cu Maghiarii, voim răsboul, moarte inimicilor!“ O ceată de Bosniaci şi Herţegovineni fu salutată de manifestanţi cu un entusiasm extraordinar. Ferestrile caselor erau populate de privitori, cari agitau batistele şi aruncau flori peste demonstranţi. Sosiţi înaintea Scupştinei manifestanţii i-au făcut o mare ovaţiune, asemenea înaintea ambasadelor, rusă, engleză şi franceză. De-odată s’au auzit strigătele : „să mergem la prinţul moştenitor !“ Sosind la palatul prinţului strigară câ vor să-l vadă. Unul din mulţime, fost voluntar în răsboiul cu Turcii, încunjurat de un număr mare de oficeri sârbi, salută pe prinţul Gheorge, zicând : „Am venit să te punem în fruntea noastră, trebue să mergi cu noi; voim să murim cu toţii, jos cu tâlharii, trăiască Bosnia sârbească !“ Prinţul George să le fi răspuns: „Vă mulţumesc de ovaţiune, sperez că dimpreună cu mine veţi fi gata în caz de lipsă, să vă jertfiţi viaţa pentru rege şi patrie!“ După altă versiune, care pare a fi tendenţioasă, prinţul să fi zis : „Sunt gata să merg cu voi fraţilor! Intr’unul din cele mai grele ceasuri din viaţa Sârbilor n’avem alegere. Voiu să merg cu voi, voiu să lupt împreună cu voi şi să mor cu voi ! Moarte tuturor cari ar voi să trăiască mai departe o viaţă plină de ruşine !“ Intr’aceea Scupştina în şedinţa ei secretă s’a ferit de a aduce la vot cestiunea de pace şi de răsboi şi s’a mărginit în faţa marei iritaţiuni a poporului să aclame proiectul de lege pentru un credit de 16 milioane dinari în scopul de a întregi armamentul oştirei. Totodată Scupştina sârbească a trimis salutările ei frăţeşti Scupştinei muntenegrene. S’a primit apoi tot cu unanimitate rezoluţiunea prin care se aprobă atitudinea de până acum a guvernului şi Scupştina în numele poporului sârbesc pune la dispoziţia guvernului avere şi sânge. Atitudinea guvernului aprobată de Scupştina nu a fost — cum ştim — răsboinică, ci a avut precauţiunea să evite o ruptură bruscă şi să lase ca poporul să-şi răsufle năcazul. Aşa a înţeles situaţia şi baronul Aehrenthal când a declarat în delegaţiuni că e gata a le ierta toate Sârbilor dacă se vor cuminţi şi se vor linişti. Sârbii nu pot să se gândească serios la un răsboiu nici în cazul când ar putea conta momentan la un ajutor mai mare decât îl poate da Muntenegru, fiindcă e constatat, că armata sârbească nu este pregătită cum se cuvine pentru caz de răsboiu. Ori cum ar fi însă, se pare că limbagiul dulce al ministrului de externe austro-ungar n’a rămas fără de efect asupra cercurilor diriguitoare din Serbia şi poate că a avut influenţă şi în Muntenegru, care principal a fost asemenea amintit cu cuvinte prietinoase şi simpatice în discursul de Sâmbătă al lui Aelrenthal, care a promis că e gata a stărui să se conceadă şi Muntenegrului toate avantage»’. v posibile în împrejurările date Aşa par a se potoli valurile patimelor ce le-a deşteptat anexiunea în Sârbia. Rămâne înt’aceea deschisă, întunecoasă şi nesigură — cestiunea zilei de mâne. FOILETONUL »GAZ. TRANS.«; WM0WSS+. *S. * * **.■.* *’ * * * '/WWW,/+/,*/,*/,+,/*,,*. ///,//////..,/,, Unde eşti? Cum plâng în toamnă atâtea patimi şi atâtea Mărunte foi de bronz s’aştern încet pe ele! De cine să întreb şi unde să te caut Mireasă cea mai drag’a visurilor mele?! La poarta Viitorului bat gândurile-mi Ca pietrii de granit, — în van ! — intrare nu e. »Să fi murit?« întreabă sufletu-mi Trecutul. Din mii de mii de cruci nici una vrea să’mi spuie. Te-aştept privind la cornul de sidef al lunii, Din care tremură, suspină cântec luminos Şi prin mătasa murilor străvezie Sticlesc trezite stelele din visul lor frumos. De eşti, de ce nu vii din negur’argintie ?! Cutremurat să’mi arză sângele în faţă Când ochii de-ametist înlăcrămaţi ’mi-’or spune : »Mă doare dorul tău ah, stringe-mă în braţă!« Nu vine clipa ’n care tu cobori la mine Mireasă cea mai drag’a visurilor mele ! Se stâng în toamnă atâtea patimi neştiute Şi-atâtea foi de bronz s’aştern încet pe ele... Braşov. Ilicolae Brătianu. î Din filozofia lui Kant. Trad, de Aurel Dobrescu, med. Bunăvoinţa. » Nu este nimic în lume, ba nici înafară de ea nimic nu este ce s’ar putea crede aşa de fără restrângere bun, ca bunăvoinţa. Mintea, isteţimea, puterea de judecată şi cum se mai numesc talentele spiritului, sau curajul, tăria inimii, statornicia în cele propuse, ca proprietăţi ale temperamentului sunt fără îndoială bune în multe privinţe şi de dorit; însă ele pot deveni şi peste măsură rele şi stricăcioase, dacă voinţa, care e chemată să folosească aceste daruri ale naturii nu este bună. Aceasta însuşire specifică a voinţii se numeşte caracter. Tot astfel stă lucrul şi cu darurile norocului. Puterea, avuţia, mărirea, chiar şi sănătatea şi toată bunăstarea şi indestulirea, cari se cuprind sub numirea de fericire, îţi dau curaj şi printr’asta adeseori şi sumeţie, dacă nu întrevine bunăvoinţa, care să îndrepteze şi îndrumeze în spre bine înrâurirea ce-o au acelea asupra sufletului. Cumpătarea în afecte şi patimi, stăpânirea de sine şi o judecată rece sunt nu numai bune în multe privinţe, ci se par chiar a constitui o parte din preţul intrinsec al omului; însă mult le lipseşte şi acestora pentru a le declara de bune fără orice restrângere, (oricât de fără rezervă au fost ele lăudate de cei vechi). Căci fără principiile unei bunăvoinţe ele pot deveni foarte rele, şi sângele rece al unui blăstămat îl face pe acesta nu numai mai primejdios, ci şi mai urgisit. Bunăvoinţa nu numai pentru ceea ce produce ori îndeplineşte, nu numai pentru destoinicia de a-şi ajunge oarecare ţintă statorită, este bună, ci este bună deja singur prin voinţă, va să zică: este bună in sine. Şi considerată în sine numai, e incomparabil mai preţioasă, decât tot ce se poate produce printr’ânsa în favorul vreunei înclinări. Chiar şi dacă — printr’o deosebită disgraţie a sorţii, ori printr’o sărăcăcioasă înzestrare a unei firi vitrege — acestei voinţi iar lipsi cu totul putinţa de a-şi întruchipa intenţiunile; chiar dacă, pe lângă cea mai mare strădanie, nimic n’ar putea îndeplini, şi ar rămânea numai bunăvoinţa ce toate le’ncearcă, totuşi ea ar străluci şi numai pentru sine, ca o piatră scumpă, ca un lucru care îşi are în sine deplina sa valoare. Folosul sau nerodirea nu-i poate adauge ori detrage nimic acestei valori. Ele ar fi numai oarecum ceea ce este legarea pentru piatra scumpă, adecă ar servi spre o mai uşoară mânuire, sau ar atrage atenţiunea celor ce încă nu sunt destul de pricepători, nu însă pentru a o recomanda cunoscătorilor şi pentru a-i determina valoarea. Fudulia (trufia). Fudulia e un fel de ambiţiune, care ne face să aşteptăm de la semenii noştri ca în asămânare cu noi să se creadă neînsemnaţi faţă de persoana noastră; şi este astfel un viciu, care se împotriveşte respectului, pe care tot omul are legitim drept să-l pretindă. Fudulia prin aceea se deosebeşte de mândrie, că aceasta e ambiţia de a fi faţă de semenii săi, jaluz de demnitatea de om , iar fudulia pretinde dela alţii o stimă, pe care el o deneagă altora. Cum că fudulia e nedreaptă, că e o prostie şi o nărozie, este clar. Mai puţini au observat însă, că fudulul întotdeauna este ticălos în adâncul sufletului său. Pentru că el n’ar crede despre alţii, că se pot slugarnici în jurul lui, dacă n’ar afla în sufletul său cumcă dacă s’ar schimba norocul el n’ar afla nici o greutate în a se guduri împrejurul altora şi a abzice de toată onorarea altora. Adunare poporală. Primim spre publicare următoarea convocare: Alegătorii şi poporul din cercul alegător al Nocrichuhii se convoacă la o adunare, ce se va ţinea Duminecă în 18 Octomvrie st. n. la oara 1 d. a. în comuna Fofeldea. Ordinea de zi: 1. Deschiderea şi constituirea adunării. 2. Desbaterea situaţiunei politice, îndeosebi a cestiunei votului universal. 3. Proiecte de rezoluţiune. 4. închiderea adunării. Foftdea, 10 Octomvrie 1908. N. Petru Petrescu, dir. de bancă, Aurel Mitlea, notar comunal, I. Bonea preot, Val. Bonea paroch, Dr. Enea Andrea adv. Aron Mesian paroch, I. Ilolerga paroh Toma Oprean paroch, I. Comşa paroch I. T. Maniu, Toma Sava primar corn. Petru Guga, Sim. Voiai, Toma Popa. Guvernul şi votul plural. In urma întinsei agitaţiuni, ce s’a pornit în întreaga ţară în contra votului plural, membrii guvernului s’au hotărât a ţinea număroase întruniri, în cari vor pleda pentru votul plural, începutul îl va face Dumineca viitoare ministrul Kossuth. Cu ocasiunea desvălirei monumentului lui Ludovic Kossuth în Rakospalota, ministrul Kossuth va espune într’un discurs mai lung politica guvernului şi va face enunciaţiuni îndeosebi cu privire la votul plural. Tot Duminecă îşi va face darea de seamă ministrul Apponyi în faţa alegătorilor săi din Jászberény. Va urma apoi Andrassy, care va pleca cu mare oaste în diferite centre ale ţării, ţinând întruniri, în cari îşi va apăra proiectul său de lege, o declaraţie a ambasadorului Germaniei la Constantinopol. Ziarele turceşti publică declaraţiunea următoare făcută de baronul Marschall, ambasadorul Germaniei, marelui Vizir: »Sunt autorizat în numele împăratului, să protestez cu cea mai mare energie contra supoziţiunei că ultimele evenimente din Balcani au de bază un acord intre Germania, Austro-Ungaria şi o altă putere. Aceste evenimente s’au produs fără ca opiniunea Germaniei sa fi fost „ consultată«. Viena, 1908 Oct. 11. (Coresp. part.a „Gaz. Trans.“) Primarul Dr. Lueger, care ţinând cont de starea sănătăţii sale, nu ia cuvântul la adunările electorale, unde i s’ar da ocasiune să vorbească despre cestiunile dela ordinea zilei, fiind intervievat de un redactor al ziarului »Deutsches Volksblatt, a zis următoarele despre proiectul reformei electorale a ministrului Andrassy: »In ce priveşte reforma electorală din Ungaria, totdeauna am fost de părerea, că atât pentru monarchie, cât şi pentru dinastie şi chiar pentru Ungaria însăşi, mântuirea situaţiei ar consista în introducerea votului universal fără nici o restricţie. Am fost totdeauna de părerea, că aroganţa felicei domnitoare iudeo-maghiare, sub a căreia presiune au de suferit mult nu numai armata, ci şi alţi factori însemnaţi şi