Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)

1908-10-01 / nr. 216

RE DICŢIUNEA.. .idMistntmMa­­i Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se ratrim­it. Inserate se primesc In Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ARUNTURI : la Viena la M. linkes Naohf., STox. Augenf­eld & Emeric Lee­­uer, Heinrich Seh&lek. A. Op­­pelik Nachi., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­­mar. Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsébet-körút). Prețul l­iseralunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învo­ială. — RECLAME pe pagina î­ a o serie 20 bani. Nr. 216. ANUL' LXXI. Telefon: Nr. 226. Brașov. Miercuri 1 (14) Octomvrie fSAZETA apare în fîeca?­­­_£! uiOrciDEuie Hetin Atstro-Diraiif Vo un an 24 cor., pe șase ItEî 12 cor., pe trei luni ti cor H­rii de Duminecă 4 cor. pa *r Pentru România și străitări».. Pe un an 40 hranei, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ru­ de Dumineca 8 fr. pe an. 8© prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din alură şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare feftigul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., p© şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă : P© un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni ti cor. — Un exem­­plar 10 bani. — Atăt abona­mentele, cât şi inserţiunilf H ae pjrtf.i înainte. 1908. CU ABONAT­IV-i „GAZETA TRANSILVANIEI“. Gu 1 Octomvrie sí. v. 1SC8 se deschide nou abonament pe cvartalul trei al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease lunî 20 franci, pe trei. luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRA­ŢIUNEA. Sârbii se mai gândesc. Evenimentele din Peninsula bal­canică abia au început a se desfă­şura. Deocamdată punctul lor de gra­vitate este Serbia. Aici mai continuă iritaţiunea pe când în Bulgaria şi in Turcia domneşte iacă linişte. Nu mai încape îndoială, că Sârbii prea s’au lăsat, să fie răpiţi de im­presiunea mo­mentului. Nu s’au gândit că pot să rămână izolaţi, căci ajutorul ce-i ofere Serbiei Muntenegrul, care e gata a lega iarăşi prietinie cu ea, cade prea puţin în cumpănă când e vorba de a sta faţă în faţă într’un răsboiu cu Austro-Ungaria. Dacă cu toate acestea nu se mai aşază încă entuziazmul răsboinic al Sârbilor, cauza este că curentele poporale au ajuns deasupra şi, cum s’a văzut acum în urmă la manifestaţiile de stradă ce s’au făcut în Belgrad Dumineca trecută, aceste cu­rente au fost încurajate şi de atitu­dinea puţin chibzuită a prinţului de coroană sârbesc George. Pe când Skupstina ţinea şedinţa sa secretă s’au petrecut pe stradele Belgradului nişte demonstraţiuni din cele mai sgomotoase. In fruntea de­monstranţilor se aflau veteranii vo­luntari din răsboiul sârbo-turcesc. In­­­­ parcursul stradei şr mulţimea imensă­­ striga : „Jos cu Austria, jos cu Ma­ghiarii, voim răsbo­ul, moarte inimi­cilor!“ O ceată de Bosniaci şi Herţe­­govineni fu salutată de manifestanţi cu un entusiasm extraordinar. Fere­­strile caselor erau populate de privi­tori, cari agitau batistele şi aruncau flori peste demonstranţi. Sosiţi înain­tea Scupştinei manifestanţii i-au făcut o mare ovaţiune, asemenea înaintea ambasadelor, rusă, engleză şi fran­ceză. De-odată s’au auzit strigătele : „să mergem la prinţul moştenitor !“ Sosind la palatul prinţului strigară câ vor să-l vadă. Unul din mulţime, fost voluntar în răsboiul cu Turcii, încunjurat de un număr mare de ofi­­ceri sârbi, salută pe prinţul Gheorge, zicând : „Am venit să te punem în fruntea noastră, trebue să mergi cu noi; voim să murim cu toţii, jos cu tâlharii, trăiască Bosnia sârbească !“ Prinţul George să le fi răspuns: „Vă mulţumesc de ovaţiune, sperez că dimpreună cu mine veţi fi gata în caz de lipsă, să vă jertfiţi viaţa pentru rege şi patrie!“ După altă versiune, care pare a fi tendenţioasă, prinţul să fi zis : „Sunt gata să merg cu voi fraţilor! Intr’unul din cele mai grele ceasuri din viaţa Sârbilor n’a­­vem­ alegere. Voiu să merg cu voi, voiu să lupt împreună cu voi şi să mor cu voi ! Moarte tuturor cari ar voi să trăiască mai departe o viaţă plină de ruşine !“ Intr’aceea Scupştina în şedinţa ei secretă s’a ferit de a aduce la vot cestiunea de pace­ şi de răsboi şi s’a mărginit în faţa marei iritaţiuni a po­porului să aclame proiectul de lege pentru un credit de 16 milioane di­nari în scopul de a întregi armamen­tul oştirei. Totodată Scupştina sâr­bească a trimis salutările ei frăţeşti Scupştinei muntenegrene. S’a primit apoi tot cu unanimitate rezoluţiunea prin care se aprobă atitudinea de până acum a guvernului şi Scupştina în numele poporului sârbesc pune la dis­­poziţia guvernului avere şi sânge. Atitudinea guvernului aprobată de Scupştina nu a fost — cum ştim — răsboinică, ci a avut precauţiunea să evite o ruptură bruscă şi să lase ca poporul să-şi răsufle năcazul. Aşa a înţeles situaţia şi baronul Aehren­­thal când a declarat în delegaţiuni că e gata a le ierta toate Sârbilor dacă se vor cuminţi şi se vor linişti. Sârbii nu pot să se gândească serios la un răsboiu nici în cazul când ar putea conta momentan la un aju­tor mai mare decât îl poate da Munte­­negru, fiind­că e constatat, că armata sârbească nu este pregătită cum se cuvine pentru caz de răsboiu. Ori cum ar fi însă, se pare că limbagiul dulce al ministrului de ex­terne austro-ungar n’a rămas fără de efect asupra cercurilor diriguitoare din Serbia şi poate că a avut influ­­enţă şi în Muntenegru, care principal a fost asemenea amintit cu cuvinte prietinoase şi simpatice în discursul de Sâmbătă al lui Ael­renthal, care a promis că e gata a stărui să se con­­ceadă şi Muntenegrului toate avanta­­ge»’. v posibile în împrejurările date Aşa par a se potoli valurile pa­­timelor ce le-a deşteptat anexiunea în Sârbia. Rămâne înt’aceea deschisă, întunecoasă şi nesigură — cestiu­nea zilei de mâne. FOILETONUL »GAZ. TRANS.«; WM0WSS+. *S. * * *­­*.■.* *’ * * * '/WWW,/+/,*/,*/,+,/*,,*.­ ///,//////..,/,, Unde eşti? Cum plâng în toamnă­ atâtea patimi şi atâtea Mărunte foi de bronz s’aştern încet pe ele! De cine să întreb şi unde să te caut Mireasă cea mai drag’a visurilor mele?! La poarta Viitorului bat gândurile-mi Ca pietrii de granit, — în van ! — intrare nu e. »Să fi murit?« întreabă sufletu-mi Trecutul. Din mii de mii de cruci nici una vrea să’mi spuie. Te-aştept privind la cornul de sidef al lunii, Din care tremură, suspină cântec luminos Şi prin mătasa m­urilor străvezie Sticlesc trezite stelele din visul lor frumos. De eşti, de ce nu vii din negur’argintie ?! Cutremurat să’mi arză sângele în faţă Când ochii de-ametist înlăcrăm­aţi ’mi-’or spune : »Mă doare dorul tău ah, stringe-mă în braţă!« Nu vine clipa ’n care tu cobori la mine Mireasă cea mai drag’a visurilor mele ! Se stâng în toamnă atâtea patimi neştiute Şi-atâtea foi de bronz s’aştern încet pe ele... Braşov. Ilicolae Brătianu. î Din filozofia lui Kant. Trad, de Aurel Dobrescu, med. Bunăvoinţa. » Nu este nimic în lume, ba nici în­­afară de ea nimic nu este­ ce s’ar putea crede aşa de fără restrângere bun, ca bunăvoinţa. Mintea, isteţimea, puterea de judecată şi cum se mai numesc talentele spiritului, sau curajul, tăria inimii, stator­nicia în cele propuse, ca proprietăţi ale temperamentului sunt fără îndoială bune în multe privinţe şi de dorit; însă ele pot deveni şi peste măsură rele şi stricăcioase, dacă voinţa, care e chemată să folosească aceste daruri ale naturii nu este bună. Aceasta însuşire specifică a voinţii se numeşte caracter. Tot astfel stă lucrul şi cu darurile norocului. Puterea, avuţia, mărirea, chiar şi sănătatea şi toată bunăstarea şi indes­­tulirea, cari se cuprind sub numirea de feri­cire, îţi dau curaj şi printr’asta adeseori şi sumeţie, dacă nu întrevine bunăvoinţa, care să îndrepteze şi îndrumeze în spre bine înrâurirea ce-o au acelea asupra su­fletului. Cumpătarea în afecte şi patimi, stă­pânirea de sine şi o judecată rece sunt nu numai bune în multe privinţe, ci se par chiar a constitui o parte din preţul in­trinsec al omului; însă mult le lipseşte şi acestora pentru a le declara de bune fără orice restrângere, (oricât de fără rezervă au fost ele lăudate de cei vechi). Căci fără principiile unei bunăvoinţe ele pot deveni foarte rele, şi sângele rece al unui blăstămat îl face pe acesta nu numai mai primejdios, ci şi mai urgisit. Bunăvoinţa nu numai pentru ceea ce produce ori îndeplineşte, nu numai pentru destoinicia de a-şi ajunge oarecare ţintă statorită, este bună, ci este bună deja singur prin voinţă, va să zică: este bună in sine. Şi considerată în sine numai, e incomparabil mai preţioasă, decât tot ce se poate produce printr’ânsa în favorul vreunei înclinări. Chiar şi dacă — printr’o deosebită disgraţie a sorţii, ori printr’o sărăcăcioasă înzestrare a unei firi vitrege — acestei voinţi iar lipsi cu totul putinţa de a-şi întruchipa intenţiunile; chiar dacă, pe lângă cea mai mare strădanie, nimic n’ar putea îndeplini, şi ar rămânea numai bunăvoinţa ce toate le’ncearcă, totuşi ea ar străluci şi numai pentru s­ine, ca o­­ piatră scumpă, ca un lucru care îşi are­­ în sine deplina sa valoare. Folosul sau nerodirea nu-i poate adauge ori detrage nimic acestei valori. Ele ar fi numai oare­cum ceea ce este legarea pentru piatra scumpă, adecă ar servi spre o mai uşoară mânuire, sau ar atrage atenţiunea celor ce încă nu sunt destul de pricepători, nu însă pentru a o recomanda cunoscătorilor şi pentru a-i determina valoarea. Fudulia (trufia). Fudulia e un fel de ambiţiune, care ne face să aşteptăm de la semenii noştri ca în asămânare cu noi să se creadă ne­însemnaţi faţă de persoana noastră; şi este astfel un viciu, care se împotriveşte respectului, pe care tot omul are legitim drept să-l pretindă. Fudulia prin aceea se deosebeşte de mândrie, că aceasta e ambiţia de a fi faţă de semenii săi, jaluz de demnitatea de om , iar fudulia pretinde dela alţii o stimă, pe care el o deneagă altora. Cum că fudulia e nedreaptă, că e o prostie şi o nărozie, este clar. Mai puţini au observat însă, că fudulul întotdeauna este ticălos în adâncul sufletului său. Pentru că el n’ar crede despre alţii, că se pot slugarnici în jurul lui, dacă n’ar afla în sufletul său cumcă dacă s’ar schimba norocul el n’ar afla nici o greutate în a se guduri împrejurul altora şi a abzice de toată onorarea altora. Adunare poporală. Primim spre pu­blicare următoarea convocare: Alegătorii şi poporul din cercul alegător al Nocri­­chuhii se convoacă la o adunare, ce se va ţinea Duminecă în 18 Octomvrie st. n. la oara 1 d. a. în comuna Fofeldea. Ordinea de zi: 1. Deschiderea şi con­stituirea adunării. 2. Desbaterea situaţiu­­nei politice, îndeosebi a cestiunei votului universal. 3. Proiecte de rezoluţiune. 4. în­chiderea adunării. Foft­dea, 10 Octomvrie 1908. N. Petru Petrescu, dir. de bancă, Au­rel Mitlea, notar comunal, I. Bonea preot, Val. Bonea paroch, Dr. Enea Andrea adv. Aron Mesian paroch, I. Ilolerga paroh Toma Oprean paroch, I. Comşa paroch I. T. Maniu, Toma Sa­va primar corn. Petru Gu­ga, Sim. Voiai, Toma Popa. Guvernul şi votul plural. In urma în­tinsei agitaţiuni, ce s’a pornit în întreaga ţară în contra votului plural, membrii gu­vernului s’au hotărât a ţinea număroase întruniri, în cari vor pleda pentru votul plural, începutul îl va face Dumineca vii­toare ministrul Kossuth. Cu ocasiunea des­­vălirei monumentului lui Ludovic Kossuth în Rakos­palota, ministrul Kossuth va es­­pune într’un discurs mai lung politica gu­vernului şi va face enunciaţiuni îndeosebi cu privire la votul plural. Tot Duminecă îşi va face darea de seamă ministrul Ap­­ponyi în faţa alegătorilor săi din Jászbe­rény. Va urma apoi Andrassy, care va pleca cu mare oaste în diferite centre ale ţării, ţinând întruniri, în cari îşi va apăra proiectul său de lege, o declaraţie a ambasadorului Germa­niei la Constantinopol. Ziarele turceşti pu­blică declaraţiunea următoare făcută de ba­­­­ronul Marschall, ambasadorul Germaniei, marelui Vizir: »Sunt autorizat în numele împăratului, să protestez cu cea mai mare energie contra supoziţiunei că ultimele evenimente din Balcani au de bază un acord intre Germania, Austro-Ungaria şi o altă putere. Aceste evenimente s’au pro­dus fără ca opiniunea Germaniei sa fi fost „ consultată«. Viena, 1908 Oct. 11. (Coresp. part.­a „Gaz. Trans.“) Primarul Dr. Lueger, care ţinând cont de starea sănătăţii sale, nu ia cuvân­tul la adunările electorale, unde i­ s’ar da ocasiune să vorbească despre cestiunile dela ordinea zilei, fiind intervievat de un redactor al ziarului »Deutsches Volksblatt, a zis următoarele despre proiectul reformei electorale a ministrului Andrassy: »In ce priveşte reforma electorală­ din Ungaria, totdeauna am fost de părerea, că atât pentru monarch­ie, cât şi pentru di­nastie şi chiar pentru Ungaria însăşi, mân­tuirea situaţiei ar consista în introducerea votului universal fără nici o restricţie. Am fost totdeauna de părerea, că aroganţa f­elicei domnitoare iudeo-magh­iare, sub a­­ căreia presiune au de suferit mult nu nu­­mai armata, ci şi alţi factori însemnaţi şi

Next