Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)

1909-01-14 / nr. 9

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 9.—1909 Situaţia în Serbia — După ştiri din Belgrad bătrânii radicali văzând că nu le-a succes nici a doua încercare de a răsturna cabinetul Velimirovici spre a face loc lui Pasici şi partizanilor săi, recurg acum la alte mijloace spre a-şî ajunge scopul : au început un fel de resistenţă pasivă. Ei vin la cameră, stau însă mai mult prin culoare şi la bufet, făcând astfel camera incapabilă de a lua vre-o resoluţie. Tactica aceasta a bătrânilor radicali, cari n’au curajul să răstoarne cabinetul în plină şedinţă, prin­­tr’un vot de blam, a amărât nu numai po­porul, dar şi pe regele, care în consiliul de miniştri de Duminecă a ameninţat cu disolvarea Scupcinei. Bulgaria mobilizează. — Din Sofia se anunţă, că Duminecă dimineaţa s’a dat un ordin prin care se chiamă telegrafic pen­tru un exerciţiu de trei săptămâni 13 ani de reservă din toate armele. A opta divi­zie de graniţă de la Starazagora a fost pusă în plină stare de războiu. In locul compe­tent se asigură că această măsură a fost luată, deoarece guvernul a fost înştiinţat că au loc mari mişcări de trupe pe teri­toriul şi frontiera de la Adrianopole şi că Turcia are intenţiunea de a ocupa două puncte de frontieră de o importanţă stra­tegică. Preşedintele consiliului de miniştri, se zice, că va răspunde în acest sens unei interpelări ce i­ se va adresa. Desfatarea proiectelor de dare Desbaterea proiectelor reformei dării în dieta din Budapesta înaintează încet şi va dura după toată probabilitatea t­ip mai îndelungat. Din vorbirile rostite în şedinţa de Vineri reţinem următoarele: Dep. Anton Eber (independist) îşi exprimă mirarea, cum de hârtiile de stat şi scrisurile fonciate aflătoare la particulari și la institutele fi­nanciare, care pănă acum au fost libere de dare, vor fi prin noul proiect supuse dării, deoarece statul a garantat la timpul său prin lege, ca aceste hârtii de valoare să fie scutite de dare. Statul ca încassator de dare nu poate să ia înapoi ceea­ ce a promis la timpul său, când a contractat un împrumut. Şi aceasta mai cu samă a­­cum nu o poate face, când stăm în preajma isbucnirei unui răsboiu financiar între Un­garia şi Austria din cauza cestiunei bănc­i. Impunerea unei dări asupra hârtiilor de valoare va fi spre placul instiinţelor finan­ciare ale contrarilor noştri austriaci. Nu putem admite ca acei, cari au cumpărat ceva având promisiunea statului ungăr, să fie păgubiţi în urma retragerei acestei promisiuni. Aceste disposiţiuni ale refor­mei vor reţinea pe particulari şi institu­tele financiare să cumpere hârtii de stat chiar şi în cazul, când statul le va pro­mite scutirea de dare. Dep. Francisc Hermann cere favoruri pentru acei proprietari de pământ şi de case, a căror obiecte supuse dărilor, au su­ferit pagube prin nenorociri elementare. Dep. croat Fr. Urbanics se plânge că la elaborarea proiectelor de dare referin­ţele speciale ale Croaţiei au fost cu totul desconsiderate. In şedinţa de Sâmbătă dep. Aladar Somogyi apreciază proiectele din punct de vedere al comunelor. Poporaţiunea comu­nelor, zice oratorul, sufere, cu mult mai mult sub povara adausurilor de dare și a altor dări locale, decât sub dările directe de stat. Oratorul propune ca statul să fie invitat a acoperi deficitele ce se vor ivi în afacerile comunale financiare. Dep. Polonyi nu primește proiectele din diverse motive. Intre altele spune că comisiunile pentru măsurarea dărilor sunt mizerabil compuse. Progresiunea ar trebui aplicată şi la dările pe case. Favorurile acordate de stat sunt pentru comune o mare povară. E contra dispoziţiunei, ca funcţionarii să nu plătească adausuri co­munale de dare. In Budapesta se află azi 46.122 funcţionari, cari sunt scutiţi de aceste adausuri. Congresul liberalilor din România. Duminecă s’a ţinut în sala Eforiei din Bucureşti congresul partidului liberal din România. La congres au participat membrii fruntaşi ai clubului liberal din Bucureşti şi delegaţiunile clubului liberal din provincie. Congresul a fost deschis de către d-l P. S. Aurelian, spunând că în urma boalei d-lui sturdza se impunea alegerea unui nou şef pentru conducerea pa­tidului. Regretă retragerea d-lui Sturdza şi cere congresului să se pronunţe asupa per­soanei, care va fi viitorul şef al parti­dului. D-l M. Feri­chide, preşedintele came­rei, luând cuvântul, spune că în urma re­tragerei d-lui Sturdza membrii guvernu­lui şi preşedinţii camerelor au dese­mnat unanimi ca viitor şef al partidului pe d-l I. C. Brătianu (Aplauze). Roagă pe dele­gaţii întruniţi să se pronunţe asupra a­­cestui pas. D-1 C. Budişteanu, vicepreşedintele Senatului, felicită pe d-1 Brătianu în nu­mele senatului pentru alegerea sa ca şef şi asigură pe d-1 Brătianu, că dacă va ţi­nea cont de nevoile ţării, o administraţie cinstită, finanţe bine ordonate, o justiţie nepărtinitoare şi o armată bine organizată — atunci noul prim-ministru va avea con­cursul necondiţionat al senatului şi desi­gur şi al ţârii. D-l Emil Costinescu, vorbeşte în nu­mele guvernului şi aduce elogii d-lui Sturdza. Relevă necesitatea unirii partidului liberal, căci fiind toţi uniţi vom fi fericiţi sub şe­fia d lui Brătianu. D-nii C­atere şi N. Gane au vorbit în numele Iaşilor şi au invitat pe cei pre­­zenţi să-şi dea tot concursul noului şef. D-l M. Ferechi­de, a cetit apoi urmă­toarea moţiune şi a rugat pe toţi să se pronunţe: »Membrii partidului naţional-libe­­ral, adunaţi în Bucureşti în sala Băilor Eforiei în ziua de 11 Ianuarie 1909, re- I prezentând întreaga organizaţie a partidu­lui din ţara, declară şi re­unoaşte pe d. Ion I. Bratianu, preşedinte al comitetului , executiv şi conducător al partidului nato- I na!-liberal«. Moţiunea a fost primită cu vii şi prelungite aplauze. De încheiere a luat cuvântul D-1 I. , Brătianu, noul şef al partidului liberal. A­­ declarat că mulţumeşte pentru ale­gerea d-sare şi că va lua pildă în viaţa sa din viaţa şi activitatea celor dinaintea sa. A rugat pe toţi să facă urări pentru însă­­nătoşarea d-lui Sturdza.________________ D. Brătianu a spus apoi, că felul cum d-sa a fost desemnat ca şef al par­tidului liberal este o pildă de înaltă mo­ralitate ce poate fi de exemplu şi altor partide. A adus elogii bătrânilor din par­tid, ale căror inimi au rămas tinere şi cari au voit să stabilească faptul că par­tidul liberal îşi trage izvorul de viaţă din faptele trecutului, din generaţiile prezen­tului şi din încrederea în viitor. A rugat pe cei de faţă să nu se aş­tepte la desfăşurarea unui program. Căci programul unui partid nu se schimbă cu oamenii, ci după nevoile societăţii. Ţinta partidului liberal rămâne neschimbată, şi ţinta a fost şi el dezvoltarea deplină a tuturor forţelor naţionale. (Vii aplauze). In relaţiunile noastre cu străinătatea trebue să fim respectuoşi cu drepturile altora, ţi­nând însă ca şi drepturile noastre să fie respectate. Voim o politică externă cin­stită, cuminte, de pace, dar şi de demni­tate. Ocupându-se de organizarea internă a partidului, d. Brătianu a spus că va fi libertate de discuţiune dar va fi şi disci­plină în acţiu­e. A declarat că îşi pune toată încrederea în colaborarea şi în uni­rea tutur­or energiilor liberale pentru a asigura inter­nele statului şi aspiraţiile legitime ale partidului. (Aplauze prelun­­gite). După congres d-l Brătianu a primit în audienţă delegaţiunile din provincie, trei cu gârbaciu de trei ori şi striga de 3 ori »bună dimineaţa«. Eşind gazda afară îi oferia plosca, spuindu-i să poftească mâne la nunta cutăr­ui ortac al lor; gazda cu cuvintele »să fie într’uru ceas bun«, în­china de 3 ori bând din ploscă. Asta se repeta la toţi câţi erau chiemaţi la nuntă. Dacă se întâlneau în drumul lor cu un cunoscut mai bun, îl îmbia cu beutura din ploscă. Cătră seară se adunau cu toţii la casa miresei, unde jucau toată noaptea spuindu-şi întâmplările zilei, presărate cu floricele şi cu haz. Aci e locul să vă spun, că foarte­­ mulţi Brăneni aveau pe timpurile cele vechi­­ târle mari de oi, câte 5—10000, aveau her- r ghelii de 50—300 de cai şi sute de vaci. Oile le ornau în România, pe Bărăgan, în bălţile Dunării şi în Dobrogea. Primăvara le aduceau în munţii Bucegilor, unde se tundeau şi se aşezau împrejurul stânelor. Din lapte făceau brânză, urdă, caşcavale şi lapte gros. Mulţi aduceau oile lor înainte de a­ le aşeza la stâni pentru o săptămână la tunsul lor acasă. Tunsul oilor în Bran era ca culesul viilor la Dealu mare, tim­pul in care se făceau cheiurile cele mari. Lăutarii mergeau de la o târlă la cealaltă.­­ Ciobanii făceau sara jocuri, bărbaţii oieri­i şi bătrânii chefuiau seara la crâşmă sau­­ la un loc, unde se tundeau oile. Femeile­­ îmbrăcate în vestminte de sărbătoare să­­­zbencuiau cu bărbaţii. Cheful ţinea 5—6 zile până se isprăvea tunsul. După tuns ciobanii suiau cu oile la munte şi se aşe­zau la munte. In capul lor era un baciu mare şi un baciu mic, amândoi meşteri în făcutul brânzei şi a celorlalte producte Pe lângă păzitul, mulsul oilor, ciobanii se mai ocupă cu cioplitul măiestrit al lin­gurilor de lemn de ju­pi, cu minunatul în­­pestriţit, al b­iţelor lor de lemn de corn, sau al furcelor de tors pentru fete şi neveste, să ocupau cu facerea de căpestre, frâne, pochii, bice de piele, gârbace, cu re­­suctul de păr de cal pentru nojiţe etc. Pentru facerea unui frâu sau a unui gâr­baciu trebuia lucru de cel puţin o lună de zile. Pielea unui cal mort o argăsea cu coaje uscată de brad pisată şi muiată în zăr sau fist, de o făcea moale ca un gumi elastic, după aceea o tăia în fâşii de un milimetru. Aceste fâşii le împletea peste o sfoară de lână sau de cânepă cu atâta măiestrie, de nici un curelar măiestru nu era în stare să împletească aşa frumos. Fie­care cioban lucra la astfel de acareturi cu anii întregi şi când era de 24 de ani trebuia să-şi aibă frâul, căpăstrul, gârba­­ciul, pochiile la calul său de gi­nere, pre­cum şi baia de corn gintuită şi împestri­ţată. Aceste unelte astfel lucrate ţâneau­ un veac de om şi le lăsau şi ca moştenire copiilor lor. (Va urma ) Bucureşti, 11 Ianuarie v. 1909. O expoziţie de pictură. — Confe­­renţă la „Liga culturală . — Cam de pe la începutul lui Decemvrie şi pănă la săr­bătorile Paştilor, în fiecare an, atât sala mare de expoziţii cât şi rotunda Ate­neului Român din Bucureşti, sunt fără în­trerupere ocupate de vre­o exposiţie de pictură Nu e atât de bogată şi de reuşită, dar e mai caracteristică decât exposiţia din săptămânile trecute a d-lui Satmary şi d-nei Aslan. Această nouă expoziţie e a d-lor Petrescu-Mogoş şi Bassarab, care ocupă rotunda Ateneului acum. Şi e ca­racteristică prin cuprinsul său aproape exclusiv din portrete. Şi de bună seamă cei doi portretişti s’au hotărât să facă o ex­poziţie împreună cu gândul de a ne da o expoziţie de portrete. Peisagiile sale, foarte puţine şi în proporţii reduse ca şi la Pe­trescu-Mogoş, dovedesc pe tehnicianul con­sumat, dar nu pe creatorul care se simte acasă în natura plină de putere, de lu­mină şi de farmec. Şi astfel carul cu paie nu e o lucrare tocmai reuşită, dar mult mai reuşite sunt pisicile (trei tablouri deo­sebite) lui Bassarab, vioaie şi atente la jocul lor sau lacome la prada lor comună; apoi florile, mai puţin, şi tot mai puţin reuşeşte cu cât mai puţin i­ se oferă pri­lejul de a se ocupa de sufletul omenesc, pe care în colo câteva zeci de portrete Bassarab ni-l zugrăveşte bogat şi în ma­nifestări cât se poate de variate. E mai sărac în peisagii şi mai bo­gat, — şi poate mai reuşit în portrete Petrescu-Mogoş. Sunt câteva capete de ex­presie, expresie a unor stări sufleteşti, pronunţate în manifestarea lor: senină­tate, veselie, melancolie, linişte, gravitate, mult­um­ire, bărbăţie etc. In sfârşit la acest din urmă avem viaţa în sine a omului, viaţa sufletului. La cele câteva colţuri de natură ochiul nu se opreşte. E o natură prea îngrijit lucrată ; o natură care nu te chiamă poate fiindcă nu-i destul de ade­­vara­t şi de întreagă. Dar se opreşte fără să vrea ochiul la cele 2 sau 3 pânze pe care pictorul — însuşi militar — ne dă impresiile sale de manevre. E mişcare de „tot“, bine şi artistic prinsă şi redată, a călăreţilor cari străbat câmpul prăfuit. * * * Nou alesul comitet al’ »Ligei Cultu­rale«, secţia Bucureşti, a hotărât de la in­trarea sa în activitate să invite săptă­mânal pe toţi membrii ‘acestei secţiuni la nişte »conveniri«, cari să facă cu putinţă cunoştinţi între ei a tuturor acelora, cari se interesează de nevoile culturale ale românism­u­ui. Mai pe urmă s’a simţit şi trebuinţa unor conferenţe de edificare a publicului asupra diferitelor probleme în legătură cu viaţa neamului nostru de pre­tutindeni. In seara din Vin­e­rea trecută d-l Ion Scurţu­, unul din membrii acestei secţiuni, s’a ocupat într’o documentată comunicare de orientarea politică a României faţă de împrejurările din Balcani şi faţă de aspi­raţiile micilor state din Peninsula Balca­nică întâi şi ale slavismului mai pe urmă Din toate cele spuse acesia că Ro­mânia trebue să urmeze munca ei de or­ganizare înăuntru; pentru Românii din afară de hotarele ţării să se urmeze pro­gramul de muncă, care tinde la unitatea culturală a Românilor de pretutindeni* Cât priveşte politica externă a României, ea va căuta să păstreze tot legăturile de azi cu monarchia Austro-Ungară, căutând, se înţelege, să-şi pretindă întotdeauna partea sa de foloase din această legătură. Pri­mejdia cea mare o găsește tot în pansla­vism și crede că în scurtă vreme politica de maghiarisare, în interesul monarchiei, va trebui părăsită în Ungaria, după cum încă de multă vreme, a trebuit să fie pă­răsită aceia de germanisare în Austria. II. C. Congresul profesorilor de limbi streine. Craiova, Decemvrie 1908. Scopul congresului. Dispoziţiunea din actuala programă a şcoalelor secundare, de a se propune limbii,» moderne fără gramatică, a adus o mare tul­burare în corpul didactic din ţară, şi a împărţit pe profesori în două partide: »cadrele vechi« cari susţin trebuinţa gramaticei, şi »ca­drele noi«, cari cred că studiul sistematic al regulelor gramaticale e o dificultate în învăţarea li­mbilor străine şi că acestea se pot învăţa mai lesne şi mai bine numai prin deprinderi practice sub conducerea profesorului şi prin conversare. Această stare de lucruri a motivat convocarea ac­tualului congres în Craiova, în zilele de 19, 20, 21 şi 22 Decemvrie a. c., ca profe­­sorii respectivi să se sfătuiască împreună asupra acestei probleme. Prima zi. In 19 Decemvrie s-au ţinut primele două şedinţe, înainte şi după amiazi, în amfiteatrul liceului, împodobit ca de săr­bătoare cu flori şi verdeaţă, atât în sală, cât şi la intrare, pretutindeni. Prima şe­dinţă s-a început prin imnul naţional »Deş­­teaptă-te Române«, ascultat de publicul asistent în picioare. Apoi d-l primar C. M. Ciocazan prin o caldă şi însufleţitoare cu­vântare a salutat d­e binevenire autorită­ţile şcolare şi pe profesorii oaspeţi, ară­tând regretul său, că din cauza intempe­riei de o aspră iarnă nu le poate procura şi distracţiunea de a le arăta puţinele po­doabe, cu cari se mândreşte Craiova. In vorbirea sa, d-1 primar a relevat marea ideie pedagogică, că la baza ori­căror me­­toade de propunere trebue să fie iubirea profesorului pentru elevi, şi îndemânarea lui de a deştepta simpatia lor pentru sine şi interesul pentru obiectul studiului său şi pentru tot ce le spune. D-1 primar a atins, în treacăt şi trebuinţa de a cunoa­şte regulele gramaticale în învăţarea unei limbi, şi a ilustrat această trebuinţă prin­­tr’un exemplu. Un băiat al unui prieten al meu, zice d-sa, obţinuse în cl. II nota 4 (rău) la tema scrisă din limba latină, deşi în clasa anterioară fusese între frun­taşii clasei. Tatăl luă tema şi examinând pe băiat, află că nota fusese dată cu in­dulgenţă, şi cauza era că elevul nu ştia formele cazurilor. Inlesnindu-i mijlocul de a învăţa să decline şi să conjuge, elevul a obţinut de aci înainte cele mai bune note. După cuvântarea d-lui primar muzica intona imnul regal. Apoi d-l prefect Ver­­cescu, în numele judeţului bineventt ase­menea pe oaspeţi. D-1 preşidente al con­gresului, Pompiliu Eliad, după constituirea biroului, a deschis prin câteva cuvinte şe­dinţa dând cuvântul primului conferenţiar d-1 C. G. Ionescu, directorul şi inspectorul general al învăţământului secundar. D-sa vorbi despre »necesităţile specifice ţării noastre şi momentului nostru istoric«, bine­înţeles, în ceea ce priveşte studiul limbelor streine. Intr’o cuvântare destul de lungă, d-1 inspector puse întrebarea: ştiinţa căror limbi străine e mai necesară tinerimei noastre, în vederea relaţiunilor noastre economice şi culturale cu celelalte naţiuni? şi cum? după ce metoade se pot învăţa mai lesne aceste limbi? După amiazi, d-nii profesori ai lice­ului de aici, Florescu şi T. Ionescu, ţinută în amfiteatru, înaintea publicului, două lec­­ţiuni de model, cu elevii lor de cl. V,unul din limba latină, altul din limba elină. După aceasta urmă desbaterea asupra di­­sertaţiunii de dimineaţa a d-nului ins­pector. Iar la 6 seara, d-1 primar cu consi­liul comunal şi d-l prefect făcură recepţi­­unea oaspeţilor în sala bibliotecei, cu şam­panie, cu pişcoturi şi ceaiu, cu vorbiri cordiale şi cu cântecele muzicei militare. Ziua a doua. Şedinţa se începe prin disertaţiunea d-lui Valaori, inspector al şcoalelor s­ecun­

Next