Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)
1909-01-14 / nr. 9
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 9.—1909 Situaţia în Serbia — După ştiri din Belgrad bătrânii radicali văzând că nu le-a succes nici a doua încercare de a răsturna cabinetul Velimirovici spre a face loc lui Pasici şi partizanilor săi, recurg acum la alte mijloace spre a-şî ajunge scopul : au început un fel de resistenţă pasivă. Ei vin la cameră, stau însă mai mult prin culoare şi la bufet, făcând astfel camera incapabilă de a lua vre-o resoluţie. Tactica aceasta a bătrânilor radicali, cari n’au curajul să răstoarne cabinetul în plină şedinţă, printr’un vot de blam, a amărât nu numai poporul, dar şi pe regele, care în consiliul de miniştri de Duminecă a ameninţat cu disolvarea Scupcinei. Bulgaria mobilizează. — Din Sofia se anunţă, că Duminecă dimineaţa s’a dat un ordin prin care se chiamă telegrafic pentru un exerciţiu de trei săptămâni 13 ani de reservă din toate armele. A opta divizie de graniţă de la Starazagora a fost pusă în plină stare de războiu. In locul competent se asigură că această măsură a fost luată, deoarece guvernul a fost înştiinţat că au loc mari mişcări de trupe pe teritoriul şi frontiera de la Adrianopole şi că Turcia are intenţiunea de a ocupa două puncte de frontieră de o importanţă strategică. Preşedintele consiliului de miniştri, se zice, că va răspunde în acest sens unei interpelări ce i se va adresa. Desfatarea proiectelor de dare Desbaterea proiectelor reformei dării în dieta din Budapesta înaintează încet şi va dura după toată probabilitatea tip mai îndelungat. Din vorbirile rostite în şedinţa de Vineri reţinem următoarele: Dep. Anton Eber (independist) îşi exprimă mirarea, cum de hârtiile de stat şi scrisurile fonciate aflătoare la particulari și la institutele financiare, care pănă acum au fost libere de dare, vor fi prin noul proiect supuse dării, deoarece statul a garantat la timpul său prin lege, ca aceste hârtii de valoare să fie scutite de dare. Statul ca încassator de dare nu poate să ia înapoi ceea ce a promis la timpul său, când a contractat un împrumut. Şi aceasta mai cu samă acum nu o poate face, când stăm în preajma isbucnirei unui răsboiu financiar între Ungaria şi Austria din cauza cestiunei bănci. Impunerea unei dări asupra hârtiilor de valoare va fi spre placul instiinţelor financiare ale contrarilor noştri austriaci. Nu putem admite ca acei, cari au cumpărat ceva având promisiunea statului ungăr, să fie păgubiţi în urma retragerei acestei promisiuni. Aceste disposiţiuni ale reformei vor reţinea pe particulari şi institutele financiare să cumpere hârtii de stat chiar şi în cazul, când statul le va promite scutirea de dare. Dep. Francisc Hermann cere favoruri pentru acei proprietari de pământ şi de case, a căror obiecte supuse dărilor, au suferit pagube prin nenorociri elementare. Dep. croat Fr. Urbanics se plânge că la elaborarea proiectelor de dare referinţele speciale ale Croaţiei au fost cu totul desconsiderate. In şedinţa de Sâmbătă dep. Aladar Somogyi apreciază proiectele din punct de vedere al comunelor. Poporaţiunea comunelor, zice oratorul, sufere, cu mult mai mult sub povara adausurilor de dare și a altor dări locale, decât sub dările directe de stat. Oratorul propune ca statul să fie invitat a acoperi deficitele ce se vor ivi în afacerile comunale financiare. Dep. Polonyi nu primește proiectele din diverse motive. Intre altele spune că comisiunile pentru măsurarea dărilor sunt mizerabil compuse. Progresiunea ar trebui aplicată şi la dările pe case. Favorurile acordate de stat sunt pentru comune o mare povară. E contra dispoziţiunei, ca funcţionarii să nu plătească adausuri comunale de dare. In Budapesta se află azi 46.122 funcţionari, cari sunt scutiţi de aceste adausuri. Congresul liberalilor din România. Duminecă s’a ţinut în sala Eforiei din Bucureşti congresul partidului liberal din România. La congres au participat membrii fruntaşi ai clubului liberal din Bucureşti şi delegaţiunile clubului liberal din provincie. Congresul a fost deschis de către d-l P. S. Aurelian, spunând că în urma boalei d-lui sturdza se impunea alegerea unui nou şef pentru conducerea patidului. Regretă retragerea d-lui Sturdza şi cere congresului să se pronunţe asupa persoanei, care va fi viitorul şef al partidului. D-l M. Ferichide, preşedintele camerei, luând cuvântul, spune că în urma retragerei d-lui Sturdza membrii guvernului şi preşedinţii camerelor au desemnat unanimi ca viitor şef al partidului pe d-l I. C. Brătianu (Aplauze). Roagă pe delegaţii întruniţi să se pronunţe asupra acestui pas. D-1 C. Budişteanu, vicepreşedintele Senatului, felicită pe d-1 Brătianu în numele senatului pentru alegerea sa ca şef şi asigură pe d-1 Brătianu, că dacă va ţinea cont de nevoile ţării, o administraţie cinstită, finanţe bine ordonate, o justiţie nepărtinitoare şi o armată bine organizată — atunci noul prim-ministru va avea concursul necondiţionat al senatului şi desigur şi al ţârii. D-l Emil Costinescu, vorbeşte în numele guvernului şi aduce elogii d-lui Sturdza. Relevă necesitatea unirii partidului liberal, căci fiind toţi uniţi vom fi fericiţi sub şefia d lui Brătianu. D-nii Catere şi N. Gane au vorbit în numele Iaşilor şi au invitat pe cei prezenţi să-şi dea tot concursul noului şef. D-l M. Ferechide, a cetit apoi următoarea moţiune şi a rugat pe toţi să se pronunţe: »Membrii partidului naţional-liberal, adunaţi în Bucureşti în sala Băilor Eforiei în ziua de 11 Ianuarie 1909, re- I prezentând întreaga organizaţie a partidului din ţara, declară şi reunoaşte pe d. Ion I. Bratianu, preşedinte al comitetului , executiv şi conducător al partidului nato- I na!-liberal«. Moţiunea a fost primită cu vii şi prelungite aplauze. De încheiere a luat cuvântul D-1 I. , Brătianu, noul şef al partidului liberal. A declarat că mulţumeşte pentru alegerea d-sare şi că va lua pildă în viaţa sa din viaţa şi activitatea celor dinaintea sa. A rugat pe toţi să facă urări pentru însănătoşarea d-lui Sturdza.________________ D. Brătianu a spus apoi, că felul cum d-sa a fost desemnat ca şef al partidului liberal este o pildă de înaltă moralitate ce poate fi de exemplu şi altor partide. A adus elogii bătrânilor din partid, ale căror inimi au rămas tinere şi cari au voit să stabilească faptul că partidul liberal îşi trage izvorul de viaţă din faptele trecutului, din generaţiile prezentului şi din încrederea în viitor. A rugat pe cei de faţă să nu se aştepte la desfăşurarea unui program. Căci programul unui partid nu se schimbă cu oamenii, ci după nevoile societăţii. Ţinta partidului liberal rămâne neschimbată, şi ţinta a fost şi el dezvoltarea deplină a tuturor forţelor naţionale. (Vii aplauze). In relaţiunile noastre cu străinătatea trebue să fim respectuoşi cu drepturile altora, ţinând însă ca şi drepturile noastre să fie respectate. Voim o politică externă cinstită, cuminte, de pace, dar şi de demnitate. Ocupându-se de organizarea internă a partidului, d. Brătianu a spus că va fi libertate de discuţiune dar va fi şi disciplină în acţiue. A declarat că îşi pune toată încrederea în colaborarea şi în unirea tuturor energiilor liberale pentru a asigura internele statului şi aspiraţiile legitime ale partidului. (Aplauze prelungite). După congres d-l Brătianu a primit în audienţă delegaţiunile din provincie, trei cu gârbaciu de trei ori şi striga de 3 ori »bună dimineaţa«. Eşind gazda afară îi oferia plosca, spuindu-i să poftească mâne la nunta cutărui ortac al lor; gazda cu cuvintele »să fie într’uru ceas bun«, închina de 3 ori bând din ploscă. Asta se repeta la toţi câţi erau chiemaţi la nuntă. Dacă se întâlneau în drumul lor cu un cunoscut mai bun, îl îmbia cu beutura din ploscă. Cătră seară se adunau cu toţii la casa miresei, unde jucau toată noaptea spuindu-şi întâmplările zilei, presărate cu floricele şi cu haz. Aci e locul să vă spun, că foarte mulţi Brăneni aveau pe timpurile cele vechi târle mari de oi, câte 5—10000, aveau her- r ghelii de 50—300 de cai şi sute de vaci. Oile le ornau în România, pe Bărăgan, în bălţile Dunării şi în Dobrogea. Primăvara le aduceau în munţii Bucegilor, unde se tundeau şi se aşezau împrejurul stânelor. Din lapte făceau brânză, urdă, caşcavale şi lapte gros. Mulţi aduceau oile lor înainte de a le aşeza la stâni pentru o săptămână la tunsul lor acasă. Tunsul oilor în Bran era ca culesul viilor la Dealu mare, timpul in care se făceau cheiurile cele mari. Lăutarii mergeau de la o târlă la cealaltă. Ciobanii făceau sara jocuri, bărbaţii oierii şi bătrânii chefuiau seara la crâşmă sau la un loc, unde se tundeau oile. Femeile îmbrăcate în vestminte de sărbătoare săzbencuiau cu bărbaţii. Cheful ţinea 5—6 zile până se isprăvea tunsul. După tuns ciobanii suiau cu oile la munte şi se aşezau la munte. In capul lor era un baciu mare şi un baciu mic, amândoi meşteri în făcutul brânzei şi a celorlalte producte Pe lângă păzitul, mulsul oilor, ciobanii se mai ocupă cu cioplitul măiestrit al lingurilor de lemn de jupi, cu minunatul înpestriţit, al biţelor lor de lemn de corn, sau al furcelor de tors pentru fete şi neveste, să ocupau cu facerea de căpestre, frâne, pochii, bice de piele, gârbace, cu resuctul de păr de cal pentru nojiţe etc. Pentru facerea unui frâu sau a unui gârbaciu trebuia lucru de cel puţin o lună de zile. Pielea unui cal mort o argăsea cu coaje uscată de brad pisată şi muiată în zăr sau fist, de o făcea moale ca un gumi elastic, după aceea o tăia în fâşii de un milimetru. Aceste fâşii le împletea peste o sfoară de lână sau de cânepă cu atâta măiestrie, de nici un curelar măiestru nu era în stare să împletească aşa frumos. Fiecare cioban lucra la astfel de acareturi cu anii întregi şi când era de 24 de ani trebuia să-şi aibă frâul, căpăstrul, gârbaciul, pochiile la calul său de ginere, precum şi baia de corn gintuită şi împestriţată. Aceste unelte astfel lucrate ţâneau un veac de om şi le lăsau şi ca moştenire copiilor lor. (Va urma ) Bucureşti, 11 Ianuarie v. 1909. O expoziţie de pictură. — Conferenţă la „Liga culturală . — Cam de pe la începutul lui Decemvrie şi pănă la sărbătorile Paştilor, în fiecare an, atât sala mare de expoziţii cât şi rotunda Ateneului Român din Bucureşti, sunt fără întrerupere ocupate de vreo exposiţie de pictură Nu e atât de bogată şi de reuşită, dar e mai caracteristică decât exposiţia din săptămânile trecute a d-lui Satmary şi d-nei Aslan. Această nouă expoziţie e a d-lor Petrescu-Mogoş şi Bassarab, care ocupă rotunda Ateneului acum. Şi e caracteristică prin cuprinsul său aproape exclusiv din portrete. Şi de bună seamă cei doi portretişti s’au hotărât să facă o expoziţie împreună cu gândul de a ne da o expoziţie de portrete. Peisagiile sale, foarte puţine şi în proporţii reduse ca şi la Petrescu-Mogoş, dovedesc pe tehnicianul consumat, dar nu pe creatorul care se simte acasă în natura plină de putere, de lumină şi de farmec. Şi astfel carul cu paie nu e o lucrare tocmai reuşită, dar mult mai reuşite sunt pisicile (trei tablouri deosebite) lui Bassarab, vioaie şi atente la jocul lor sau lacome la prada lor comună; apoi florile, mai puţin, şi tot mai puţin reuşeşte cu cât mai puţin i se oferă prilejul de a se ocupa de sufletul omenesc, pe care în colo câteva zeci de portrete Bassarab ni-l zugrăveşte bogat şi în manifestări cât se poate de variate. E mai sărac în peisagii şi mai bogat, — şi poate mai reuşit în portrete Petrescu-Mogoş. Sunt câteva capete de expresie, expresie a unor stări sufleteşti, pronunţate în manifestarea lor: seninătate, veselie, melancolie, linişte, gravitate, multumire, bărbăţie etc. In sfârşit la acest din urmă avem viaţa în sine a omului, viaţa sufletului. La cele câteva colţuri de natură ochiul nu se opreşte. E o natură prea îngrijit lucrată ; o natură care nu te chiamă poate fiindcă nu-i destul de adevarat şi de întreagă. Dar se opreşte fără să vrea ochiul la cele 2 sau 3 pânze pe care pictorul — însuşi militar — ne dă impresiile sale de manevre. E mişcare de „tot“, bine şi artistic prinsă şi redată, a călăreţilor cari străbat câmpul prăfuit. * * * Nou alesul comitet al’ »Ligei Culturale«, secţia Bucureşti, a hotărât de la intrarea sa în activitate să invite săptămânal pe toţi membrii ‘acestei secţiuni la nişte »conveniri«, cari să facă cu putinţă cunoştinţi între ei a tuturor acelora, cari se interesează de nevoile culturale ale românismuui. Mai pe urmă s’a simţit şi trebuinţa unor conferenţe de edificare a publicului asupra diferitelor probleme în legătură cu viaţa neamului nostru de pretutindeni. In seara din Vinerea trecută d-l Ion Scurţu, unul din membrii acestei secţiuni, s’a ocupat într’o documentată comunicare de orientarea politică a României faţă de împrejurările din Balcani şi faţă de aspiraţiile micilor state din Peninsula Balcanică întâi şi ale slavismului mai pe urmă Din toate cele spuse acesia că România trebue să urmeze munca ei de organizare înăuntru; pentru Românii din afară de hotarele ţării să se urmeze programul de muncă, care tinde la unitatea culturală a Românilor de pretutindeni* Cât priveşte politica externă a României, ea va căuta să păstreze tot legăturile de azi cu monarchia Austro-Ungară, căutând, se înţelege, să-şi pretindă întotdeauna partea sa de foloase din această legătură. Primejdia cea mare o găsește tot în panslavism și crede că în scurtă vreme politica de maghiarisare, în interesul monarchiei, va trebui părăsită în Ungaria, după cum încă de multă vreme, a trebuit să fie părăsită aceia de germanisare în Austria. II. C. Congresul profesorilor de limbi streine. Craiova, Decemvrie 1908. Scopul congresului. Dispoziţiunea din actuala programă a şcoalelor secundare, de a se propune limbii,» moderne fără gramatică, a adus o mare tulburare în corpul didactic din ţară, şi a împărţit pe profesori în două partide: »cadrele vechi« cari susţin trebuinţa gramaticei, şi »cadrele noi«, cari cred că studiul sistematic al regulelor gramaticale e o dificultate în învăţarea limbilor străine şi că acestea se pot învăţa mai lesne şi mai bine numai prin deprinderi practice sub conducerea profesorului şi prin conversare. Această stare de lucruri a motivat convocarea actualului congres în Craiova, în zilele de 19, 20, 21 şi 22 Decemvrie a. c., ca profesorii respectivi să se sfătuiască împreună asupra acestei probleme. Prima zi. In 19 Decemvrie s-au ţinut primele două şedinţe, înainte şi după amiazi, în amfiteatrul liceului, împodobit ca de sărbătoare cu flori şi verdeaţă, atât în sală, cât şi la intrare, pretutindeni. Prima şedinţă s-a început prin imnul naţional »Deşteaptă-te Române«, ascultat de publicul asistent în picioare. Apoi d-l primar C. M. Ciocazan prin o caldă şi însufleţitoare cuvântare a salutat de binevenire autorităţile şcolare şi pe profesorii oaspeţi, arătând regretul său, că din cauza intemperiei de o aspră iarnă nu le poate procura şi distracţiunea de a le arăta puţinele podoabe, cu cari se mândreşte Craiova. In vorbirea sa, d-1 primar a relevat marea ideie pedagogică, că la baza oricăror metoade de propunere trebue să fie iubirea profesorului pentru elevi, şi îndemânarea lui de a deştepta simpatia lor pentru sine şi interesul pentru obiectul studiului său şi pentru tot ce le spune. D-1 primar a atins, în treacăt şi trebuinţa de a cunoaşte regulele gramaticale în învăţarea unei limbi, şi a ilustrat această trebuinţă printr’un exemplu. Un băiat al unui prieten al meu, zice d-sa, obţinuse în cl. II nota 4 (rău) la tema scrisă din limba latină, deşi în clasa anterioară fusese între fruntaşii clasei. Tatăl luă tema şi examinând pe băiat, află că nota fusese dată cu indulgenţă, şi cauza era că elevul nu ştia formele cazurilor. Inlesnindu-i mijlocul de a învăţa să decline şi să conjuge, elevul a obţinut de aci înainte cele mai bune note. După cuvântarea d-lui primar muzica intona imnul regal. Apoi d-l prefect Vercescu, în numele judeţului bineventt asemenea pe oaspeţi. D-1 preşidente al congresului, Pompiliu Eliad, după constituirea biroului, a deschis prin câteva cuvinte şedinţa dând cuvântul primului conferenţiar d-1 C. G. Ionescu, directorul şi inspectorul general al învăţământului secundar. D-sa vorbi despre »necesităţile specifice ţării noastre şi momentului nostru istoric«, bineînţeles, în ceea ce priveşte studiul limbelor streine. Intr’o cuvântare destul de lungă, d-1 inspector puse întrebarea: ştiinţa căror limbi străine e mai necesară tinerimei noastre, în vederea relaţiunilor noastre economice şi culturale cu celelalte naţiuni? şi cum? după ce metoade se pot învăţa mai lesne aceste limbi? După amiazi, d-nii profesori ai liceului de aici, Florescu şi T. Ionescu, ţinută în amfiteatru, înaintea publicului, două lecţiuni de model, cu elevii lor de cl. V,unul din limba latină, altul din limba elină. După aceasta urmă desbaterea asupra disertaţiunii de dimineaţa a d-nului inspector. Iar la 6 seara, d-1 primar cu consiliul comunal şi d-l prefect făcură recepţiunea oaspeţilor în sala bibliotecei, cu şampanie, cu pişcoturi şi ceaiu, cu vorbiri cordiale şi cu cântecele muzicei militare. Ziua a doua. Şedinţa se începe prin disertaţiunea d-lui Valaori, inspector al şcoalelor secun