Gazeta Transilvaniei, iunie 1909 (Anul 72, nr. 118-139)
1909-06-02 / nr. 118
keiactiunea, AciinistraitMss si Timtjar Szasov, piaţa mai* nr. 30. TELEFON Nr. 823. Scrisori netrancate nu sa primesc. Manuscripte nu se retrimit. inserate primesc la Adminatratsyn& Srasov si la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : Vjj V’sna la M. Dukes Nachf., Wx«l. Augenfeld & Emeric Leerte*?. Heinrich Schaiek. A. O' jielik Nachf.. Anton Orpelik. tu Budapesta la A. V- Golberger. Ebstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erssébet-körufc Prețul insertlim'lor: o serie garmond pe o coloană K bani pentru o publicare. Publicări Iuni dese după tarifă și îrvo. iai&. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. GÂZETA apare la fiaoars ti taiaESrte 5 titru Austro-vagslf Pe Tin an 24 cor., n*? Sîî3«s lu^î 12 cor., pe trei 1 rai 6 cor* S-rtl da Dumineci 4 cor. pe m, Fsatru România și străint&K, Pe un an 40 franci, pe șasa luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. HrlI da Duminoea 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întruşi din afară şi la d-nii colectori. ibonamtl teatru Bissoy, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi insorţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 119. Braşov. Luni-marţi 11 (15) Iunie 1909. ANUL LXXII Telefon. Nr. 226. Stadiu actual al crizei ungare. Zilele ultime ale săptămânei trecute au adus o schimbare în situaţia politică. In ultimul moment s’a încheiat un fel de compromis între Kossuth şi Justh. Pentru a împiedeca o desbinare făţişă în sânul partidului independist, Justh cu grupul său s’au declarat gata de a primi idea lui Kosssuth, că până la 1911 se poate foarte bine rezolva atât cestiunea reformei electorale cât și cestiunea băncii. Prin urmare s’au învoit, ca reforma electorală să fie executată înainte de a se lua deciziunea definitivă în cestiunea băncii, dacă se vor da oarecari garanții, că după rezolvarea reformei amintite va mai rămânea timp de a se lua acea deciziune încă înaintea anului 1911. Cu modul acesta grupul Justh s’a învoit implicit de a se executa reforma electorală de cătră partidul independist încă în unire cu partidele dela 1867. Rezultatul compromisului între Kossuth și Justh este cuprins in deciziunea luată de comitetul executiv al partidului independist, prin care s’a stabilit o deplina înțelegere pe baza propunerii lui Kossuth. Planul de a se conchema camera deputaţilor a fost părăsit; de altă parte s’a luat hotărârea de ă se conchema o conferenţă a partidului de Kossuth ca şef, şi totodată s’a decis, ca partidul să adreseze după vechiul obiceiu un manifest, cătră toţi aderenţii săi din ţară. In şedinţa comitetului executiv Kossuth a accentuat de repeţite ori cu mult aplomb, că partidul independist trebue sa-şi împlinească îndatorirea luată asupră şi în pactul cu coroana şi să facă cu putinţă realizarea reformei electorale. Deputaţii Merey, Ratkay şi Varadi au pledat pentru propunerile lui Kossuth. Conducătorii, grupului băncii: Iusth, Batthyány şi Hollo au fost de faţă, dar au tăcut, iar în fine au adus cu toţii deciziunile unanime, de unde urmează, că şi conducătorii grupului băncii se supun acestor deciziuni. Conferenţă cea mare a partidului e proectată a se ţinea Vinerea viitoare. In această adunare Kossuth va prezenta în numele comitetului executiv o moţiune, care va cuprinde următoarele două puncte : 1. Partidul exprimă displăcerea sa faţă cu aceea că partidului independist nu i se dă conducerea afacerilor şi declară că se crede capabil de guvernare. 2. Partidul este aplecat de a resolva grabnic reforma electorală, ţine însă necondiţionat la aceea ca banca independistă să fie realizată în anul 1911 şi teritoriul independent în anul 1917. In urma hotărârilor comitetului executiv aduse cu ajutorul compromisului tacit, de care am făcut amintire, situaţia se prezentă aşa : Coaliţia ar avea să rămână în fiinţă până ce se va aduce legea electorală cu cât mai mare grabă, pentru scopul acesta ar trebui să fie numit un cabinet de tranziție, care să conducă afacerile până la acel termin. E întrebare numai dacă acest plan nu va da de alte neprevăzute piedeci, fie din partea coroanei, fie din partea celorlalte partide ale coaliţiei. Unul din marele ziare vieneze numeşte politica aceasta cu drept cuvânt o „politică a neadevărului“, şi adecă a neadevărului, fiindcă atât Kossuth cât şi Iusth, şi toţi ceilalţi ştiu deja înainte că nu poate fi cu putinţă după executarea reformei electorale, ca să se rezolveze şi cestiunea băncii încă înaintea anului 1911. Se face deci numai un foc de artificiu pentru seducerea opiniunii publice din propriul partid. Politica neadevărului a fost de la început politica independiştilor în era coaliţiei, şi aceea va rămânea până ce nu va fi pusă pe 1WS/dT//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//* FOILETONUL »GAZ. TRANS.« De-ale lui Moş Barbă-Albă. (Pine.) In dimineaţa următoare ne-am urcat şi am pornit la Omu, cel mai înalt vârf al Bucecilor, unde ajungând după un călărit de 372 ceasuri, am tăbărât lângă cele două pietri mari singulare, care se par ca doi negei eşiţi din piele. înălţimea acestor negei de piatră sau lespezi de nisip este cam de 6 stânjini, iar grosimea lor cam de 5 stânjini. Astăzi lângă această piatră este zidită casa de adăpost a reuniunei carpatine din Sinaia şi serveşte turiştilor de dormit şi de adăpost în timpuri de ploi, vifori şi tempestăţi. Soarele deşi ardea, îl suferiam cu plăcere, că vântul ţiganului ne răcorea. Până a făcut Sofronie foc din lemnele aduse în dăsagi ca să încălzească mâncarea şi până a pus masa, noi ne-am delectat în priveliştile, ce ni se deschidea. Cătră miazăzi în jos molda cea extinsă a muntelui Gaura cu stâncile ei cele grandioase şi repezise, aşa numitele stânci ale bătrânei, iar de partea dreaptă, cătră apus măreţele stânci ale muntelui Clincea, cu ţuguiatul vârf de stânci Cibotea. Spre miază-noapte se deschide Valea Mălăieştilor, cu casa de apărare clădită de Reuniunea carpatină din Braşov, în marginea regiunei de vegetaţiune lângă pârâiaşul cristalin, care de aici îşi ia începutul şi se împreună în vale cu alte trei păraie, adecă cu al Ţigăneştilor, al Pietrei arse şi al Gimbăşelului şi împreună formează râul Ghimbăşelului, care trece prin Râşnov, Ghimbav spre Olt. Spre miază-noapte-răsărit se înalţă ca un uriaş stâncosul Bucşoiu de 2471 metri, care are ceva mai puţin din înălţimea omului, se pare insă privit din drumul Râşnovului spre Bran mai înalt şi mai impozant ca omul. Aici e patria şi culcuşul caprelor negre, şi numai un vânător, cum era Teresneu, care nu ştia ce e ameţiala, îndrăsneşte a se sui pe el. Numai cu ajutorul de funii se poate slobozi la ţapul puşcat, ca să-l scoată de unde a căzut. De partea de cătră răsărit se deschide valea Prahovei. Suntem pe vârful Caraimanului de 2495 metri înălţime. Sub el valea Cerbului pe care te poţi sui din Buşteni cu mari greutăţi pe jos până la omul fără însă să ai vreo sarcină asupră-ţi. De aici ţi se pare că Prahova e numai de un ceas deportare, pe când depărtarea e de 6 ceasuri drum în sus. Aspectul asupra Postovarului de 1808 m. înălţime, aproape de Braşov, unde es cu sutele escursionişti din Braşov este surprinzător. Aici să află o casă frumoasă şi încăpătoare în vârf, pentru scutul escursioniştilor, prevăzută cu paturi, sobe, mâncare şi beutură, a reuniunei carpatine din Braşov Prospectul asupra vamei Predealului, pe Prahova în jos, până la Ploieşti şi mai departe până în Balcani, nu se poate descrie, ci numai simţi. Am stat cufundaţi în acest aspect oare întregi. Am început a cerceta şi aici pietrele şi conglomeratul, spărgând vre-o câţiva bolovani şi am aflat şi aici petrificaţii de peşti şi diverse scoici de mare. Am luat cu noi vre-o câteva exemplare. Odată, cu vre-o câteva milioane de ani înainte, Omul, Bucşoiul şi Caraimanul trebue să fi fost fund de mare, pe unde umblau jiviri mari şi mici, iar pe luciul apei umblau corăbiile, fără frică că se vor împiedeca de grozavele stânci şi se vor izbi de stanele de piatră. Intr’aceea soarele cunoscând culcuşul său se apropia de sfinţit. Ne hotărâm să dormim la om. Ne face Sofronie foc, aduce ţolurile dela şelele cailor şi bunzile. Scoate vre-o 3 clondire cu vin, le pune într’un hăitaş plin de zăpadă din apropiere, scoate ceaiul şi aducând zăpada a topit’o făcând apă din ea, cu care am opărit ceaiul. Ne-am aşezat ca hotentoţii împrejurul focului punându-ne bunzile pe noi, că trăgea un pui de vânt rece de noapte. Ne-am făcut apa, fierbându ne mai multe păhară de ceai, şi aşa în povestiri până cătră 12 ceasuri ne-am culcat la picioarele moşului — Omul. Ne-am sucit, ne-am învârtit până la un ceas când am adormit. La 4 ceasuri dimineaţa ne pomenim în nişte nori groşi de nu puteam zări 4 paşi în depărtare. Am sorbit o ceaşcă de ceai fierbinte şi aşteptam să se tragă şi să se risipească norii, care umbau ca turleţi bătuţi, de vânt. Când credeam că se luminează, alţi nori şi ceţe groase şi înlocuia, umplând golul ce se arătase mai înainte. Asta a ţinut două ceasuri, când vedem că norii dispar şi soarele răzbeşte pe vârfuri, pe care începe a se lumina. In văi şi în şesul ţărei Bârsii se grămădise nori. Era un aspect neobicinuit de frumos şi unic în felul său. Toată valea Prahovei, Predealul, Postovarul, Piatra-mare, întreagă ţara Bârsei până cătră Făgăraş erau copleşite de ■ nori întunecoşi. Se părea că e totul o mare turbată de valuri. Se mişca cu iu- I ţeală, ciocnindi-se nori cu nori şi producând fulgere pe care le vedeam de sus, ca pe nişte şerpi de aur luminând şi apu- I nând îndată pierzându se. Cu încetul a în- I ceput a străbate soarele şi în aceasta I mare plină de valuri, a izgoni nori, aşa că după, un ceas era totul luminat şi nu se mai vedea nici o urmă de nori. Ne-am I luat sănătate bună dela Omul şi în ziua I aceea am cercetat tulind la casa de apărare I din Mălăieşti, aşezată pe coasta Bucşoiului, I la marginea veghietaţiunei. De aici ne-am urcat iarăşi şi am apucat la dreapta cătră I valea Zigăneştilor cu romanticile şi sălbaticele ei seninări, ce se văd de pe dru- I mul Tohan-Bran, ca o cetate de uriaşi. Am strâns flori aşa numite »floarea » reginei«, pe care unii din popor o numesc I »colţii babei«, alţii »baieraşişului«. Gurguindu-ne pe locuri stâncoase şi primejdioase pe care se găsesc aceste flori, baza sănătoasă, şi etică şi practică, la care a îndrumat nu numai odată bătrânul Mocsary pe kossuthişti. Dela Academia Română, in şedinţa de eri.a Academiei Române — cea din urmă şedinţă a acestei sesiuni — s’au citit rapoartele pentru lucrările premiate. D. I. Bianu, citeşte mai întâi raportul său despre »Industria casnică la Români« lucrare a d-lui Tudor Famille, din care o parte va fi publicată de Academie, apoi raportul său elogios pentru lucrarea de multă valoare literară a d-lui C. Sandu-Aldea, »Pe drumul Bărăganului«. In treacăt a făcut o menţiune tot atât de elogioasă de romanul »Două Neamuri«, care n’a plăcut unor esteţi rafinaţi pentru pretinse tendinţe. D-l N. Gane şi-a cetit raportul său călduros pentru „Inima de mamă“ a d-lui Ciocârlan, d-l D. Zamfirescu despre »Legenda Funigeilor«, »Cometa« şi »Caleidoscopul lui A. Mirea« (toate ale d-lor Iosif şi Anghel) din cari cea dintâi şi cea mai de valoare, după toate părerile, a fost premiată cu 1500 lei. S’au mai cetit rapoartele d-Ior Sbiera şi Xenopol despre »Constanţa Pitorească« (I. Adam) şi »Puterea sufletească« (C. Rădulescu Motru). — In această sesiune s’au ales trei membrii activi în secţia istorică: Părintele canonic Bunea, vicarul V. Mangria şi cunoscutul numismat, d-l Şulu. Apoi membrii corespondenţi: d-l general Hârjeu, C. Giurescu (istorică), Al. Bratescu-Voineşti, I. A. Basarabescu şi Murnu (literară) şi d-nii Ţiţeica şi Em. Teodorescu în cea ştiinţifică. Al. Serbări şcolare. Craiova, 25 Maiu 1909. Săptămâna aceasta Craiova a avut două frumoase serbări şcolare: Dumineca trecută concursul societăţilor de gimnastică din toată ţara, ieri, în sala teatrului naţional, concursul de muzică al şcoalelor secundare, de fete şi de băieţi, din localitate. Gimnastica, muzica şi desemnul sunt artele, cari contribuesc foarte mult la completarea educaţiunii fizice şi morale a tinerimei. Totuşi nu e mult timp, de când aceste însemnate mijloace de educaţiune lipseau în şcoalele noastre, sau se deprindeau în mică măsură. Ba în unele şcoale lipseau şi alte obiecte de studiu, a căror lipsă se resimte pe urmă în toată viaţa ; pentru că ceea ce nu se învaţă sistematic şi cu temeiu în şcoală, unde trebue să se pună fundamentul cultivării ulterioare a ştiinţelor şi artelor, anevoie şi numai defectuos se poate suplini pe urmă, când ai trebuinţă de atari elemente. Gimnastica de abia dela 1863 s’a introdus întâiu în şcoalele din Bucureşti, prin meritosul măestru de gimnastică, G. Moceanu, care a răspândit în România şi dansurile naţionale: »Romanul«, »Romana«, »Bătuta«, »Mureşana« şi altele. Prin elevii lui Moceanu s’au răspândit pe urmă în toată ţara. Insă, pe când în ţările apusene, d. e. în Germania se aflau numeroase societăţi de gimnastică, cari împreună cu tot aşa de numeroasele societăţi de cântări şi reuniuni şcolare şi culturale de tot felul, au contribuit enorm de mult la deşteptarea spiritului naţional şi la unirea şi consolidarea Germaniei de astăzi, la noi de abia de câţiva ani s’au putut înjgheba atari societăţi, încă şi azi foarte rare şi puţin înţelese şi sprijinite de public. In Germania, astfel de asociaţiuni au întruniri, concursuri şi serbări comune, la cari se adună zeci şi sute de mii de persoane, din toate clasele societăţii şi din toate provinciile germane, şi a căror valoare poate că am micşora-o, dacă le-am asemăna cu vechile jocuri olimpice ale Eladei. Chiar la noi, în România, ca şi în alte ţări, coloniştii germani de toate categoriile au de mult reuniunile lor de muzică şi de gimnastică în Bucureşti şi în deosebite alte oraşe. Aceia dintre noi, cari simţiam lipsa unor atari mijloace de cultură, ne uitam cu jind la întrunirile şi serbările străinilor din oraşele noastre. De câţiva ani, mulţumită unor oameni de iniţiativă, avem şi noi asociaţiuni muzicale, ca »Doina« şi »Carmen« de sub conducerea maestrului Kiriac, cunoscută azi şi la Românii din regatul Ungariei. »Doina« din Severin de sub conducerea d-lui Faulian, ş. a. c. In Craiova avem azi două societăţi de cântări: »Societatea filarmonică« de sub prezidiul d-lui Dr. Skina, şi mult mai însemnată şi mai număroasă »Hora« de sub preside» d-lui dr. I. Puţureanu şi sub conducerea celebrului nostru tenor, d. Grigorie D. Gabrielescu, care reîntors din străinătate, unde prin arta sa a adaus un nou nimb de glorie numelui român, şi retras în viaţa privată, nu în-