Gazeta Transilvaniei, iunie 1909 (Anul 72, nr. 118-139)

1909-06-02 / nr. 118

keiactiunea, AciinistraitMss si Timtjar Szasov, piaţa mai* nr. 30. TELEFON Nr. 823. Scrisori netrancate nu sa primesc. Manuscripte nu se retrimit. inserate primesc la Admin­atratsyn& Srasov si la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : Vjj V’sna la M. Dukes Nachf., Wx«l. Augenfeld & Em­eric Lee­rte*?. Heinrich Schaiek. A. O' jielik Nachf.. Anton Orpelik. tu Budapesta la A. V- G­olber­­ger. Ebstein Bernat, Iul­iu Le­opold (VTI Erssébet-körufc Prețul insertlim'lor: o serie garmond pe o coloană K bani pentru o publicare. Publicări I­uni dese după tarifă și îrvo. iai&. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. GÂZETA apare la fiaoars ti taiaESrte 5 titru Austro-vagslf Pe Tin an 24 cor., n*? Sîî3«s lu^î 12 cor., pe trei 1 rai 6 cor* S-rtl da Dumineci 4 cor. pe m, Fsatru România și străin­t&K, Pe un an 40 franci, pe șasa luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. H­rlI da Duminoea 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. ibonamt­l teatru Bissoy, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, câ­t şi insorţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 119. Braşov. Luni-marţi 11 (15) Iunie 1909. ANUL LXXII Telefon. Nr. 226. Stadiu­ actual al crizei ungare. Zilele ultime ale săptămânei tre­cute au adus o schimbare în situaţia politică. In ultimul moment s’a în­cheiat un fel de compromis între Kos­suth şi Justh. Pentru a împiedeca o desbinare făţişă în sânul partidului independist, Justh cu grupul său s’au declarat gata de a primi idea lui Kos­­ssuth, că până la 1911 se poate foarte bine rezolva atât cestiunea re­formei electorale cât și cestiunea băncii. Prin urmare s’au învoit, ca reforma electorală să fie executată înainte de a se lua deciziunea definitivă în ce­stiunea băncii, dacă se vor da oare­­cari garanții, că după rezolvarea re­formei amintite va mai rămânea timp de a se lua acea deciziune încă îna­intea anului 1911. Cu modul acesta grupul Justh s’a învoit implicit de a se executa reforma electorală de că­­tră partidul independist încă în unire cu partidele dela 1867. Rezultatul compromisului între Kossuth și Justh este cuprins in deciziunea luată de comitetul executiv al partidului inde­pendist, prin care s’a stabilit o de­plina înțelegere pe baza propunerii lui Kossuth. Planul de a se conchema camera deputaţilor a fost părăsit; de altă parte s’a luat hotărârea de ă se conchema o conferenţă a partidului de Kossuth ca şef, şi totodată s’a de­cis, ca partidul să adreseze după ve­chiul obiceiu un manifest, cătră toţi aderenţii săi din ţară. In şedinţa comitetului executiv Kossuth a accentuat de repeţite ori cu mult aplomb, că partidul indepen­dist trebue sa-şi împlinească îndato­rirea luată asupră şi în pactul cu co­roana şi să facă cu putinţă realizarea reformei electorale. Deputaţii Merey, Ratkay şi Varadi au pledat pentru propunerile lui Kossuth. Conducătorii, grupului băncii: Iusth, Batthyány şi Hollo au fost de faţă, dar au tăcut, iar în fine au adus cu toţii deciziu­­nile unanime, de unde urmează, că şi conducătorii grupului băncii se su­pun acestor deciziuni. Conferenţă cea mare a partidului e proectată a se ţinea Vinerea vii­toare. In această adunare Kossuth va prezenta în numele comitetului exe­cutiv o moţiune, care va cuprinde următoarele două puncte : 1. Partidul exprimă displăcerea sa faţă cu aceea că partidului independist nu i­ se dă conducerea afacerilor şi declară că se crede capabil de guvernare. 2. Partidul este aplecat de a resolva grabnic reforma electorală, ţine însă necondiţionat la aceea ca banca in­­dependistă să fie realizată în anul 1911 şi teritoriul independent în anul 1917. In urma hotărârilor comitetului executiv aduse cu ajutorul compromi­sului tacit, de care am făcut amin­tire, situaţia se prezentă aşa : Coali­ţia ar avea să rămână în fiinţă până ce se va aduce legea electorală cu cât mai mare grabă, pentru scopul acesta ar trebui să fie numit un ca­binet de tranziție, care să conducă afacerile până la acel termin. E între­bare numai dacă acest plan nu va da de alte neprevăzute piedeci, fie din partea coroanei, fie din partea celor­lalte partide ale coaliţiei. Unul din marele ziare vieneze nu­meşte politica aceasta cu drept cu­vânt o „politică a neadevărului“, şi adecă a neadevărului, fiindcă atât Kos­suth cât şi Iusth, şi toţi ceilalţi ştiu deja înainte că nu poate fi cu putinţă după executarea reformei electorale, ca să se rezolveze şi cestiunea băncii încă înaintea anului 1911. Se face deci numai un foc de artificiu pentru seducerea opiniunii publice din propriul partid. Politica neadevărului a fost de la început politica indepen­­diştilor în era coaliţiei, şi aceea va rămânea până ce nu va fi pusă pe 1WS/dT//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//* FOI­LETONUL »GAZ. TRANS.« De-ale lui Moş Barbă-Albă. (Pine.) In dimineaţa următoare ne-am­ urcat şi am pornit la Omu, cel mai înalt vârf al Bucecilor, unde ajungând după un călărit de 372 ceasuri, am tăbărât lângă cele două pietri mari singulare, care se par ca doi negei eşiţi din piele. înălţimea acestor ne­gei de piatră sau lespezi de nisip este cam de 6 stânjini, iar grosimea lor cam de 5 stânjini. Astăzi lângă această piatră este zidită casa de adăpost a reuniunei carpa­tine din Sinaia şi serveşte turiştilor de dormit şi de adăpost în timpuri de ploi, vifori şi tempestăţi. Soarele deşi ardea, îl suferiam cu plăcere, că vântul ţiganului ne răcorea. Până a făcut Sofronie foc din lemnele aduse în dăsagi ca să încălzească mâncarea şi până a pus masa, noi ne-am delectat în priveliştile, ce ni­ se deschidea. Cătră miazăzi în jos molda cea extinsă a muntelui Gaura cu stâncile ei cele gran­dioase şi repezise, aşa numitele stânci ale bătrânei, iar de partea dreaptă, cătră apus măreţele stânci ale muntelui Clincea, cu ţuguiatul vârf de stânci Cibotea. Spre miază-noapte se deschide Valea Mălăieştilor, cu casa de apărare clădită de Reuniunea carpatină din Braşov, în mar­ginea regiunei de vegetaţiune lângă pâ­râiaşul cristalin, care de aici îşi ia începu­tul şi se împreună în vale cu alte trei pă­­raie, adecă cu al Ţigăneştilor, al Pietrei arse şi al Gimbăşelului şi împreună for­mează râul Ghimbăşelului, care trece prin Râşnov, Ghimbav spre Olt. Spre miază-noapte-răsărit se înalţă ca un uriaş stâncosul Bucşoiu de 2471 metri, care are ceva mai puţin din înălţi­mea omului, se pare insă privit din dru­mul Râşnovului spre Bran mai înalt şi mai impozant ca omul. Aici e patria şi culcu­şul caprelor negre, şi numai un vânător, cum era Teresneu, care nu ştia ce e ame­­ţiala, îndrăsneşte a se sui pe el. Numai cu ajutorul de funii se poate slobozi la ţapul puşcat, ca să-l scoată de unde a căzut. De partea de cătră răsărit se deschi­de valea Prahovei. Suntem pe vârful Ca­­raimanului de 2495 metri înălţime. Sub el valea Cerbului pe care te poţi sui din Buşteni cu mari greutăţi pe jos până la omul fără însă să ai vre­o sarcină asu­­pră-ţi. De aici ţi­ se pare că Prahova e nu­mai de un ceas deportare, pe când depăr­tarea e de 6 ceasuri drum în sus. Aspec­tul asupra Postovarului de 1808 m. înăl­ţime, aproape de Braşov, unde es cu su­tele escursionişti din Braşov este surprin­zător. Aici să află o casă frumoasă şi în­căpătoare în vârf, pentru scutul escur­­sioniştilor, prevăzută cu paturi, sobe, mân­care şi beutură, a reuniunei carpatine din Braşov Prospectul asupra vamei Predea­lului, pe Prahova în jos, până la Ploieşti şi mai departe până în Balcani, nu se­­ poate descrie, ci numai simţi. Am stat cu­­­­fundaţi în acest aspect oare întregi. Am început a cerceta şi aici pietrele­­ şi conglomeratul, spărgând vre-o câţiva­­ bolovani şi am aflat şi aici petrificaţii de peşti şi diverse scoici de mare. Am luat cu noi vre-o câteva exemplare. Odată, cu vre-o câteva milioane de ani înainte, Omul, Bucşoiul şi Caraimanul trebue să fi fost fund de mare, pe unde umblau jiviri mari şi mici, iar pe luciul apei umblau coră­biile, fără frică că se vor împiedeca de grozavele stânci şi se vor izbi de stanele de piatră. Intr’aceea soarele cunoscând culcuşul său se apropia de sfinţit. Ne hotărâm să dormim la om. Ne face Sofronie foc, a­­duce ţolurile dela şelele cailor şi bunzile. Scoate vre-o 3 clondire cu vin, le pune în­­tr’un hăitaş plin de zăpadă din apropiere, scoate ceaiul şi aducând zăpada a topit’o făcând apă din ea, cu care am opărit cea­iul. Ne-am aşezat ca hotentoţii împrejurul focului punându-ne bunzile pe noi, că tră­gea un pui de vânt rece de noapte. Ne-am făcut apa, fierbându ne mai multe păhară de ceai, şi aşa în povestiri până cătră 12 ceasuri ne-am culcat la picioarele moşului — Omul. Ne-am sucit, ne-am învârtit până la un ceas când am adormit. La 4 ceasuri dimineaţa ne pomenim în nişte nori groşi de nu puteam zări 4 paşi în depărtare. Am sorbit o ceaşcă de ceai fierbinte şi aş­teptam să se tragă şi să se risipească norii, care umbau ca turle­ţi bătuţi, de vânt. Când credeam că se luminează, alţi nori şi ceţe groase şi înlocuia, umplând golul ce se ară­tase mai înainte. Asta a ţinut două cea­suri, când vedem că norii dispar şi soarele răzbeşte pe vârfuri, pe care începe a se lumina. In văi şi în şesul ţărei Bârsii se­­ grămădise nori. Era un aspect neobicinuit­­ de frumos şi unic în felul său. Toată valea Prahovei, Predealul, Po­­stovarul, Piatra-mare, întreagă ţara Bâr­­sei până cătră Făgăraş erau copleşite de ■ nori întunecoşi. Se părea că e totul o mare turbată de valuri. Se mişca cu iu- I ţeală, ciocnindi­-se nori cu nori şi produ­­­­când fulgere pe care le vedeam de sus,­­ ca pe nişte şerpi de aur luminând şi apu- I nând îndată pierzându se. Cu încetul a în- I ceput a străbate soarele şi în aceasta I mare plină de valuri, a izgoni nori, aşa­­ că după, un ceas era totul luminat şi nu­­ se mai vedea nici o urmă de nori. Ne-am I luat sănătate bună dela Omul şi în ziua I aceea am cercetat tulind la casa de apărare I din Mălăieşti, aşezată pe coast­a Bucşoiului, I la marginea veghietaţiunei. De aici ne-am­­ urcat iarăşi şi am apucat la dreapta cătră I valea Zigăneştilor cu romanticile şi sălba­­­­ticele ei seninări, ce se văd de pe dru- I mul Tohan-Bran, ca o cetate de uriaşi. Am strâns flori aşa numite »floarea » reginei«, pe care unii din popor o numesc I »colţii babei«, alţii »baiera­şişului«.­­ Gurguindu-ne pe locuri stâncoase şi pri­­­­mejdioase pe care se găsesc aceste flori, baza sănătoasă, şi etică şi practică, la care­­ a îndrumat nu numai odată bătrânul Mocsary pe kossuthişti. Dela Academia Română, in şedinţa de eri.a Academiei Române — cea din urmă şedinţă a acestei sesiuni — s’au citit ra­poartele pentru lucrările premiate. D. I. Bianu, citeşte mai întâi raportul său des­pre »Industria casnică la Români« lucrare a d-lui Tudor Famille, din care o parte va fi publicată de Academie, apoi raportul său elogios pentru lucrarea de multă va­loare literară a d-lui C. Sandu-Aldea, »Pe drumul Bărăganului«. In treacăt a făcut o menţiune tot atât de elogioasă de roma­nul »Două Neamuri«, care n’a plăcut unor esteţi rafinaţi pentru pretinse tendinţe. D-l N. Gane şi-a cetit raportul său căldu­ros pentru „Inima de mamă“ a d-lui Cio­cârlan, d-l D. Zamfirescu despre »Legenda Funigeilor«, »Cometa« şi »Caleidoscopul lui A. Mirea« (toate ale d-lor Iosif şi Anghel) din cari cea dintâi şi cea mai de valoare, după toate părerile, a fost premiată cu 1500 lei. S’au mai cetit rapoartele d-Ior Sbiera şi Xenopol despre »Constanţa Pi­torească« (I. Adam) şi »Puterea sufletească« (C. Rădulescu Motru). — In această sesiune s’au ales trei mem­brii activi în secţia istorică: Părintele ca­nonic Bunea, vicarul V. Mangria şi cunos­cutul numismat, d-l Şulu. Apoi membrii corespondenţi: d-l general Hârjeu, C. Giu­­rescu (istorică), Al. Bratescu-Voineşti, I. A. Basarabescu şi Murnu (literară) şi d-nii Ţiţeica şi Em. Teodorescu în cea ştiin­ţifică.­­ Al. Serbări şcolare. Craiova, 25 Maiu 1909. Săptămâna aceasta Craiova a avut două frumoase serbări şcolare: Dumineca trecută concursul societăţilor de gimna­stică din toată ţara, ieri, în­ sala teatru­lui naţional, concursul de muzică al şcoa­­lelor secundare, de fete şi de băieţi, din localitate. Gimnastica, muzica şi desemnul sunt artele, cari contribuesc foarte mult la com­pletarea educaţiunii fizice şi morale a ti­­nerimei. Totuşi nu e mult timp, de când aceste însemnate mijloace de educaţiune lipseau în şcoalele noastre, sau se deprin­deau în mică măsură. Ba în unele şcoale lipseau şi alte obiecte de studiu, a căror lipsă se resimte pe urmă în toată viaţa ; pentru că ceea ce nu se învaţă sistematic şi cu temeiu în şcoală, unde trebue să se pună fundamentul cultivării ulterioare a ştiinţelor şi artelor, anevoie şi numai de­fectuos se poate suplini pe urmă, când ai trebuinţă de atari elemente. Gimnastica de abia dela 1863 s’a introdus întâiu în şcoalele din Bucureşti, prin meritosul mă­­estru de gimnastică, G. Moceanu, care a răspândit în România şi dansurile naţio­nale: »Romanul«, »Romana«, »Bătuta«, »Mureşana« şi altele. Prin elevii lui Mo­ceanu s’au răspândit pe urmă în toată ţara. Insă, pe când în ţările apusene, d. e. în Germania se aflau numeroase societăţi de gimnastică, cari împreună cu tot aşa de numeroasele societăţi de cântări şi reu­niuni şcolare şi culturale de tot felul, au contribuit enorm de mult la deşteptarea spiritului naţional şi la unirea şi consoli­darea Germaniei de astăzi, la noi de abia de câţiva ani s’au putut înjgheba atari so­cietăţi, încă şi azi foarte rare şi puţin în­ţelese şi sprijinite de public. In Germania, astfel de asociaţiuni au întruniri, concur­suri şi serbări comune, la cari se adună zeci şi sute de mii de persoane, din toate clasele societăţii şi din toate provinciile germane, şi a căror valoare poate că am micşora-o, dacă le-am asemăna cu vechile jocuri olimpice ale Eladei. Chiar la noi, în România, ca şi în alte ţări, coloniştii ger­mani de toate categoriile au de mult reu­niunile lor de muzică şi de gimnastică în Bucureşti şi în deosebite alte oraşe. Aceia dintre noi, cari simţiam lipsa unor atari mijloace de cultură, ne uitam cu jind la întrunirile şi serbările străinilor din ora­şele noastre. De câţiva ani, mulţumită unor oa­meni de iniţiativă, avem şi noi asociaţiuni muzicale, ca »Doina« şi »Carmen« de sub conducerea maestrului Kiriac, cunoscută azi şi la Românii din regatul Ungariei. »Doina« din Severin de sub conducerea d-lui Faulian, ş. a. c. In Craiova avem azi două societăţi de cântări: »Societatea filar­monică« de sub prezidiul d-lui Dr. Skina, şi mult mai însemnată şi mai număroasă »Hora« de sub preside» d-lui dr. I. Puţu­­reanu şi sub conducerea celebrului nostru tenor, d. Grigorie D. Gabrielescu, care re­întors din străinătate, unde prin arta sa a adaus un nou nimb de glorie numelui român, şi retras în viaţa privată, nu în-

Next