Gazeta Transilvaniei, iulie 1909 (Anul 72, nr. 140-165)

1909-07-24 / nr. 159

RF.IUCT1U­XEA, ifismstnlmea ji TlDomfla Bimot. piata mar® ns. 30 TELEFON Nr. 026. 4tqrisori ne francat.«* au ** primesc. Manuscripte nu ie trimit Inserata i?«î prii­oac iu AtfmfBlatr«tii«R» Braşov ?,i Ir armatoarei» 9IRGURI de ANUNTURI '•,*1 giena ia M. Dukes Hadiii- zi?tijs. AagenTeld & Hruerio Le# - ?.©r. Heinrich Schaiek. A­elik Nachf. Anton ’*• pelik. 7jn Budapesta lu A V Golber­­&®r. Ebstein Boraat, Tuliu Le .­pold­­VII Kuratsebet-karnt Prețul Inserţlunilor: v serie ^saiTDond pe o coloană h. bani • antro o publicare. Publicări : ;»j dese după tarifă, ti Uvo. $JA. — RECLAME pe patma t­a o serie 20 buni. Nr. 159.— Anul LXXII Brașov, Vineri 24 Iulie (6 August) 1909. (Număr de Duminecă 30.) Telefon: Nr. 226. 3AZETA apare in Haaara il Ato­amsats peatru Astro-natMl Pe un an Hi nor., ne paae la*. la por., pe trei 1 ml 6 por. K­ rll de Duminecă 4 por. po »r Patru România ş 1 atrăb­itett. Pe un an 40 franci, pe ţape luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI da Duminaoa 8 fr. pe an. Se prenumera la toate ofiţ­eiile poştale din întru şi dfr afară şi la d-nii colectori. Ataiamsml pestru Brusov, Adminlatraţiunaa, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, etasrin X. Pe un an 20 cor., pe şas?. Itini 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ga dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., p*. trei luni 8 cor. — Un ea am plat 10 bani. — Atât abona­mentele, câte şi inserţiunile sunt a sa plăti înainte. „Olteanca.1 *) Se zice că e o operetă. Că a compus-o d-l Caudella. Că d-l Cau­­della este însuş în Braşov. Că ope­reta (textul) a fost tradusă în ungu­reşte. Ba că a fost chiar reprezentată într’un oraş din nordul Ungariei îna­intea unui public unguresc. Ne închi­puim, că n’a putut plăcea unui pu­blic, căruia-i plac operetele lui, na­ţionale, cele ungureşti, cum e şi firesc. Se ştie, că aici în Ungaria ea nu se va putea reprezenta înaintea unui public românesc, de o trupă româ­nească. Că peste vară joacă in Braşov trupa de operete a d-lui Komjáthi din Caşovia, oraşul din nordul Ungariei. Ca peste vară Braşovul e inundat de oaspeţii din România. Ca in mare parte încassările frumoase ce le face teatrul unguresc se datoresc în deo­sebi acestor oaspeţi. Se presupunem, că oaspeţii­ din România sunt Români (după recepta purtătorilor de matricule ungureşti.) Că ei au auzit de nemulţumirile Ro­mânilor ardeleni, cari îşi văd ame­ninţate limba, credinţa, cultura. Cu acest public din România a venit poate să se convingă anume despre adevărul plângerilor. Ca auzind la cafenea aproape exclusiv muzică un­gurească, văzând numai reprezen­taţiile unei trupe ungureşti, aceşti oaspeţi din România îşi vor zice că într’adevăr cultura românească este ţinută în frâu în Ungaria. Că ei se vor reîntoarce şi mai nemulţumiţi în România şi că acolo agitaţia şi iri­­taţia vor creşte. Să li se arete oaspeţilor din Ro­mânia, că cultura românească nu nu­mai că se poate desvolta în dragă voie, ci, iată, chiar Ungurii contribuie cu puterile lor la desvoltarea şi întă­rirea ei. Contribuţia este: reprezen­tarea unei operete româneşti în un­gureşte şi prin actori unguri. Se poate cere o jertfă mai mare pentru cul­tura românească din partea unor străini? Acesta va fi fost mersul gân­dirilor d-lui Komjathi, director de teatru şi încassator şi al banilor oas­peţilor din România ! Să luminăm acum lucrurile : D-l Caudella e compozitor. Se va fi gândit şi d-sa . Poate se întâmplă o minune : opereta va plăcea în Ca­şovia, de acolo va merge la Buda­pesta, de acolo la Viena şi aşa mai departe , se va răspândi muzica ro­­mâneascâ, iar noi vom incassa tan­tieme frumoase La un singur lucru nu se va fi gândit d-l Caudella: că Românii din Ardeal şi Ungaria au drept, ori ar trebui să aibă drept la o trupă românească, de teatru şi operete, pe care insă nu o îngădue ministrul unguresc de culte şi in­strucţie şi nici cel de interne. Dacă d-l Caudella s’ar fi gândit la aceasta, ar fi formulat în contractul cu d­l *) Din prilejiul apropiatei reprezentaţii a acestei operete pe scena teatrului unguresc din Braşov. Libretul e scris de d-l Bengescu, muzica e compusă de d-nii Caudella şi Otremba. Komjathi condiţia, ca opereta să nu poată fi jucată în Ardeal, unde re­prezentarea ei ar nemulţămi poate pe Români. Publicul? Am greşi dacă am crede, că reprezentarea operetei ro­mâneşti se face de dragul publicului unguresc din Braşov. De unde ! Re­prezentarea ei e numai un compli­ment oaspeţilor din România, spri­jinitori ai teatrului d-lui Komjáthi. Le va plăcea oare opereta? Vor auzi oare adevăratul cântec românesc? Vor vedea oare adevăratal port ro­mânesc cu panglici tricolore în roşu­­galben-vânăt? Vor bătea şi ei tactul adevăratului joc românesc ? Ori s’a schimbat vre-un joc, s’a prescurtat vreun cântec, s’a înlocuit vre-un cos­tum? Noi nu cunoaştem opereta, dar oare aceia, cari o vor fi văzut vreodată jucată în România, o vor mai recunoaşte-o? Vă puteţi închipui că o operetă poporală îşi poate păs­tra întreg caracterul de operă naţio­nală când ea e reprezentată în altă limbă, care are o structură cu totul deosebită de a noastră, şi mai ales când e reprezentată de actori, cari aduc cu sine cu totului tot alte gân­diri şi sentimente? Cum va suna în ungureşte doina românească, ori fie şi numai motive din doină, dacă a­­ceea, care va cânta n-a auzit în viaţa ei o doină cântată de un Român? Iar la jocurile româneşti (nu sânt? ori s’au suprimat?) nu li se vor împleteci picioarele celor ce sunt obicinuiţi să şi joace jocul lor naţional, diardaşul? Va ieşi o caricatură! Căci nici Ungarii nu-şi pot însuşi cultura ro­mânească, nici noi Românii nu putem să ne-o însuşim pe a lor, şi nici nu vrem, după cum nu vreau nici ei, având în punctul acesta amândoi dreptate, nu ne putem însuşi o cul­tură străină in măsura aceea, încât prezentând elemente din ea să putem mulţumi pe străini. Şi nici actorii D-lui Komjathi nu vor putea repre­zenta „Olteanca“ aşa încât să poată mulţumi pe adevăraţii Români. Sunt lucruri pe lumea aceasta, cari se contrazic cu desăvârşire şi cari aduse în atingere se nimicesc. De pildă un francez, oricare Fran­cez, vorbind de Alsacia şi Lotaringia în momentul când ar aproba anexa­rea lor la Germania, ar avea un atac de apoplexie la inimă! Cred ca orga­nismul unui Român ardelean nu este mai vânjos decât al unui Francez, şi dacă el ar auzi o doină de jale ro­mânească cântată într’o altă limbă, ar căpăta sgârciuri în creeri şi fără îndoială ar muri (Pentru reprezentaţia „Olteniei“ ar fi bine deci să se re­cruteze toţi doctorii din Braşov.) Dar să nu ne îngrozim înainte de vreme. E mult mai probabil, că toţi „Românii**, cari vor lua parte la reprezentaţie se vor rentoarce acasă neatacaţi. Pentrucă aceşti „Români“ sunt o altă plămădeală decât aceea obicinuită din Romani, Daci şi Slavi. Aceşti „Români“ au părul cârliopţat, au ochii împrejmuiţi cu cearcăne roşii, roşietic sau vineţi», au nasul Roma­nilor, cari s’au născut în provincia romană Palestina şi vorbesc o limbă, ’ care nu-i nici franţuzească, nici nem­­i­ţească, nici ungurească, nici rusească,­­ ci e­­^ate un dialect al limbei expe­­rantiste, un jargon asiatico-africano-­­ americano-australiano-european. Aces­tor „Românii“ nu putem decât să le recomandăm să meargă la reprezen­taţia „Olten­ii“, ca să-şi însuşiască încă un element de cultură interna­ţională, care le susţine viaţa. Aceşti „Români“ nu vor avea sgârciuri, ci se vor bucura chiar că o operetă ro­mânească se batjocureşte. Ce le pasă lor dacă şirul de tonuri a ieşit din sufletul unui Român ori a fost com­binat de un alt pământean. Ei n-au ţărani, cari să fi fixat un anumit port naţional. Ei tir felicita pe directo­rul de teatru, care ar îmbrăca pe actor într’un talat galiţienesc şi i-ar atârna de creştetul capului pene roşii de Indian şi apoi l-ar pune să cânte o doină românească ori l-ar face să joace „Chindia“. Nu continuăm căci ni-e frică, că ideia într’adevăr va găsi un realizator. Mai ştii dacă între „Ro­­mânii“ aceştia nu se găsesc unii, cari practică aceasta în saloanele lor? Noi însă, adevăraţii Români, cari nu vrem răul nimăruia, dar ne vrem binele nostru, noi nu avem nici­ o ga­ranţie, că o operetă românească po­porală se va putea reprezenta de nişte actori străini aşa, încât să pu­tem ieşi de la reprezentaţie mulţămiţi. Vom aştepta însă până când vom avea norocul să o vedem reprezentată de o trupă românească. Dacă nu aici în Ardeal, în ţara, care-i a noastră, din­colo, în România, în ţara fraţilor noştri. Dar nu se gândeşte odată domnii miniştrii ai acestei ţări, că este un sacrilegiu, o crimă, să ţii un popor de 31­2 milioane fără o trupă de tea­tru şi operetă? Nu noi, ci el, guver­nul ar trebui să se ’ngrijească de crearea unei trupe româneşti şi sâ ne aducă până atunci trupe din România, dându-le subvenţie, cum dă celor ungureşti. Din banii noştri le-ar susţinea şi le-ar subvenţiona. Căci încă nu te desvinovăţeşti zicând că nu opreşti în desvoltare cultura româ­nească în această ţară. Noi te acuzăm că nu o ajuţi din mijloacele şi cu puterile statului, ai cărui cetăţeni şi noi suntem, a cărui protejare şi noi ar trebui s’o avem, deoarece şi noi îl susţinem, deoarece tot ce se face într’un ţinut locuit şi de Români, se face cu banul şi sprijinul Românu­lui. Acestea le spunem nu numai re­lativ la teatru, ci relativ la toate in­stituţiile de cultură, care ar putea contribui la desvoltarea culturii româ­neşti în Ardeal şi Ungaria. Noi trebue să fim conştii de jertfele ce le adu­cem pentru stat şi atunci vom şti şi ce să cerem! Aşadară , până când Românii din Ungaria nu vor avea trupă teatrală românească, ei nu au lipsă de opere româneşti înfăţişate de indivizi, cari nu-s Români. Un ziar german despre vizita Arhi­ducelui Francisc Ferdinand în România Ziarul german­­Dresdener Nachrichten« ocupându-se într’un recent, articol de vi­zita moştenitorului tronului austro-ungar la Sinaia scrie următoarele: Voiajul principelui moştenitor aus­triac în România cât şi unele incidente ce s’au petrecut atunci, au fost un prilej pentru o parte a presei ungare a se ocupa de situaţia archiducelui faţă de Ungaria. Chiar admiţând că această situaţie este neclară şi nedefinită, totuşi ar fi frivol şi absurd de a se presupune că dânsul ar avea o antipatie şi chiar o ură contra Ungariei. Există oare într un stat civilizat un monarch sau un moştenitor al tronului, care ar dori să provoace un conflict cu poporul său? Cine ar putea să creadă că Archiducele austriac ar dori să provoace ur­ răsboi civil, care ar fi o lovitură mor­tală pentru prestigiul şi poziţia monarhiei în concertul marilor puteri europene? Atât Monarchul cât şi Arhiducele doresc să rămână în bună înţelegere cu parlamentele cis- şi transleitane şi să se respecte pe cât va fi posibil dorinţele po­poarelor. Dacă se atrioite Archiducelui in­­tenţiuni şi vederi, în cari se manifestează o nemulţumire cu mersul lucrurilor în Un­garia, aceasta nemulţumire nu se poate considera ca antipatie şi ură contra Un­gariei şi contra poporului ungar. Cauza nemulţumirei archiducelui este metoda po­litică ce de ani de zile se practică de că­­tre cercurile conducătoare din Ungaria faţă de monarch. Ziarul citat descrie apoi situaţia poli­tică a arhiducelui faţă de Ungaria, spu­nând că Archiducele este adversarul ten­dinţelor separatiste ale Maghiarilor. Din punctul lui de vedere, archiducele nu ad­mite ca să se mai facă Ungariei alte con­cesii militare, financiare sau economice. Aceasta nu o face din aversiune, ci numai pentru a-şi apăra în mod conştiincios in­teresele sale, cari sunt identice cu ala monarchiei. Revista politica. In numărul de astăzi publicăm un raport mai lung despre darea de samă a deputatului Dr. T. Mihali, ţinută în Ileanda mare. Prin darea de samă a preşedintelui clubului dietal naţionalist s’a început un şir de adunări poporale româneşti, cari se vor ţinea în cursul verii de cătră depu­taţii naţionalişti în diferite ţinuturi ale ţării, locuite de Români. Deodată cu mişcarea pornită de de­putaţii naţionalişti au început să ţină şi socialiştii adunări. O astfel de adunare s’a ţinut Duminecă în Timişoara, în care s’a hotărât, că socialiştii din Ungaria vor spri­­jini înfiinţarea băncii ungare independente (numai în caşul, dacă grupul băncii se va , declara şi se va lupta pentru introducerea­­ votului Universal, egal, direct şi secret. * Memoriul medicilor din România, prin care îşi motivează neparticiparea lor la congresul internaţional medical, ce se va ţinea la toamnă in Budapesta, a făcut mare zarvă în lumea medicală şi a scos din sărite pe medicii maghiari. Se ştie, că în acest memoriu medicii din România au arătat număroasele şicane şi neîndreptăţiri, la care sunt expuşi Românii din Ungaria de către guvernele maghiare. Pentru ca să combată cele susţinute de medicii români, câţiva medici evreo­­maghiari au adresat prin foile ungureşti nişte scrisori deschise medicilor din Ro-

Next