Gazeta Transilvaniei, iulie 1909 (Anul 72, nr. 140-165)
1909-07-24 / nr. 159
RF.IUCT1UXEA, ifismstnlmea ji TlDomfla Bimot. piata mar® ns. 30 TELEFON Nr. 026. 4tqrisori ne francat.«* au ** primesc. Manuscripte nu ie trimit Inserata i?«î priioac iu AtfmfBlatr«tii«R» Braşov ?,i Ir armatoarei» 9IRGURI de ANUNTURI '•,*1 giena ia M. Dukes Hadiii- zi?tijs. AagenTeld & Hruerio Le# - ?.©r. Heinrich Schaiek. Aelik Nachf. Anton ’*• pelik. 7jn Budapesta lu A V Golber&®r. Ebstein Boraat, Tuliu Le .poldVII Kuratsebet-karnt Prețul Inserţlunilor: v serie ^saiTDond pe o coloană h. bani • antro o publicare. Publicări : ;»j dese după tarifă, ti Uvo. $JA. — RECLAME pe patma ta o serie 20 buni. Nr. 159.— Anul LXXII Brașov, Vineri 24 Iulie (6 August) 1909. (Număr de Duminecă 30.) Telefon: Nr. 226. 3AZETA apare in Haaara il Atoamsats peatru Astro-natMl Pe un an Hi nor., ne paae la*. la por., pe trei 1 ml 6 por. K rll de Duminecă 4 por. po »r Patru România ş 1 atrăbitett. Pe un an 40 franci, pe ţape luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI da Duminaoa 8 fr. pe an. Se prenumera la toate ofiţeiile poştale din întru şi dfr afară şi la d-nii colectori. Ataiamsml pestru Brusov, Adminlatraţiunaa, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, etasrin X. Pe un an 20 cor., pe şas?. Itini 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ga dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., p*. trei luni 8 cor. — Un ea am plat 10 bani. — Atât abonamentele, câte şi inserţiunile sunt a sa plăti înainte. „Olteanca.1 *) Se zice că e o operetă. Că a compus-o d-l Caudella. Că d-l Caudella este însuş în Braşov. Că opereta (textul) a fost tradusă în ungureşte. Ba că a fost chiar reprezentată într’un oraş din nordul Ungariei înaintea unui public unguresc. Ne închipuim, că n’a putut plăcea unui public, căruia-i plac operetele lui, naţionale, cele ungureşti, cum e şi firesc. Se ştie, că aici în Ungaria ea nu se va putea reprezenta înaintea unui public românesc, de o trupă românească. Că peste vară joacă in Braşov trupa de operete a d-lui Komjáthi din Caşovia, oraşul din nordul Ungariei. Ca peste vară Braşovul e inundat de oaspeţii din România. Ca in mare parte încassările frumoase ce le face teatrul unguresc se datoresc în deosebi acestor oaspeţi. Se presupunem, că oaspeţii din România sunt Români (după recepta purtătorilor de matricule ungureşti.) Că ei au auzit de nemulţumirile Românilor ardeleni, cari îşi văd ameninţate limba, credinţa, cultura. Cu acest public din România a venit poate să se convingă anume despre adevărul plângerilor. Ca auzind la cafenea aproape exclusiv muzică ungurească, văzând numai reprezentaţiile unei trupe ungureşti, aceşti oaspeţi din România îşi vor zice că într’adevăr cultura românească este ţinută în frâu în Ungaria. Că ei se vor reîntoarce şi mai nemulţumiţi în România şi că acolo agitaţia şi iritaţia vor creşte. Să li se arete oaspeţilor din România, că cultura românească nu numai că se poate desvolta în dragă voie, ci, iată, chiar Ungurii contribuie cu puterile lor la desvoltarea şi întărirea ei. Contribuţia este: reprezentarea unei operete româneşti în ungureşte şi prin actori unguri. Se poate cere o jertfă mai mare pentru cultura românească din partea unor străini? Acesta va fi fost mersul gândirilor d-lui Komjathi, director de teatru şi încassator şi al banilor oaspeţilor din România ! Să luminăm acum lucrurile : D-l Caudella e compozitor. Se va fi gândit şi d-sa . Poate se întâmplă o minune : opereta va plăcea în Caşovia, de acolo va merge la Budapesta, de acolo la Viena şi aşa mai departe , se va răspândi muzica româneascâ, iar noi vom incassa tantieme frumoase La un singur lucru nu se va fi gândit d-l Caudella: că Românii din Ardeal şi Ungaria au drept, ori ar trebui să aibă drept la o trupă românească, de teatru şi operete, pe care insă nu o îngădue ministrul unguresc de culte şi instrucţie şi nici cel de interne. Dacă d-l Caudella s’ar fi gândit la aceasta, ar fi formulat în contractul cu dl *) Din prilejiul apropiatei reprezentaţii a acestei operete pe scena teatrului unguresc din Braşov. Libretul e scris de d-l Bengescu, muzica e compusă de d-nii Caudella şi Otremba. Komjathi condiţia, ca opereta să nu poată fi jucată în Ardeal, unde reprezentarea ei ar nemulţămi poate pe Români. Publicul? Am greşi dacă am crede, că reprezentarea operetei româneşti se face de dragul publicului unguresc din Braşov. De unde ! Reprezentarea ei e numai un compliment oaspeţilor din România, sprijinitori ai teatrului d-lui Komjáthi. Le va plăcea oare opereta? Vor auzi oare adevăratul cântec românesc? Vor vedea oare adevăratal port românesc cu panglici tricolore în roşugalben-vânăt? Vor bătea şi ei tactul adevăratului joc românesc ? Ori s’a schimbat vre-un joc, s’a prescurtat vreun cântec, s’a înlocuit vre-un costum? Noi nu cunoaştem opereta, dar oare aceia, cari o vor fi văzut vreodată jucată în România, o vor mai recunoaşte-o? Vă puteţi închipui că o operetă poporală îşi poate păstra întreg caracterul de operă naţională când ea e reprezentată în altă limbă, care are o structură cu totul deosebită de a noastră, şi mai ales când e reprezentată de actori, cari aduc cu sine cu totului tot alte gândiri şi sentimente? Cum va suna în ungureşte doina românească, ori fie şi numai motive din doină, dacă aceea, care va cânta n-a auzit în viaţa ei o doină cântată de un Român? Iar la jocurile româneşti (nu sânt? ori s’au suprimat?) nu li se vor împleteci picioarele celor ce sunt obicinuiţi să şi joace jocul lor naţional, diardaşul? Va ieşi o caricatură! Căci nici Ungarii nu-şi pot însuşi cultura românească, nici noi Românii nu putem să ne-o însuşim pe a lor, şi nici nu vrem, după cum nu vreau nici ei, având în punctul acesta amândoi dreptate, nu ne putem însuşi o cultură străină in măsura aceea, încât prezentând elemente din ea să putem mulţumi pe străini. Şi nici actorii D-lui Komjathi nu vor putea reprezenta „Olteanca“ aşa încât să poată mulţumi pe adevăraţii Români. Sunt lucruri pe lumea aceasta, cari se contrazic cu desăvârşire şi cari aduse în atingere se nimicesc. De pildă un francez, oricare Francez, vorbind de Alsacia şi Lotaringia în momentul când ar aproba anexarea lor la Germania, ar avea un atac de apoplexie la inimă! Cred ca organismul unui Român ardelean nu este mai vânjos decât al unui Francez, şi dacă el ar auzi o doină de jale românească cântată într’o altă limbă, ar căpăta sgârciuri în creeri şi fără îndoială ar muri (Pentru reprezentaţia „Olteniei“ ar fi bine deci să se recruteze toţi doctorii din Braşov.) Dar să nu ne îngrozim înainte de vreme. E mult mai probabil, că toţi „Românii**, cari vor lua parte la reprezentaţie se vor rentoarce acasă neatacaţi. Pentrucă aceşti „Români“ sunt o altă plămădeală decât aceea obicinuită din Romani, Daci şi Slavi. Aceşti „Români“ au părul cârliopţat, au ochii împrejmuiţi cu cearcăne roşii, roşietic sau vineţi», au nasul Romanilor, cari s’au născut în provincia romană Palestina şi vorbesc o limbă, ’ care nu-i nici franţuzească, nici nemiţească, nici ungurească, nici rusească, ci e^ate un dialect al limbei experantiste, un jargon asiatico-africano- americano-australiano-european. Acestor „Românii“ nu putem decât să le recomandăm să meargă la reprezentaţia „Oltenii“, ca să-şi însuşiască încă un element de cultură internaţională, care le susţine viaţa. Aceşti „Români“ nu vor avea sgârciuri, ci se vor bucura chiar că o operetă românească se batjocureşte. Ce le pasă lor dacă şirul de tonuri a ieşit din sufletul unui Român ori a fost combinat de un alt pământean. Ei n-au ţărani, cari să fi fixat un anumit port naţional. Ei tir felicita pe directorul de teatru, care ar îmbrăca pe actor într’un talat galiţienesc şi i-ar atârna de creştetul capului pene roşii de Indian şi apoi l-ar pune să cânte o doină românească ori l-ar face să joace „Chindia“. Nu continuăm căci ni-e frică, că ideia într’adevăr va găsi un realizator. Mai ştii dacă între „Românii“ aceştia nu se găsesc unii, cari practică aceasta în saloanele lor? Noi însă, adevăraţii Români, cari nu vrem răul nimăruia, dar ne vrem binele nostru, noi nu avem nici o garanţie, că o operetă românească poporală se va putea reprezenta de nişte actori străini aşa, încât să putem ieşi de la reprezentaţie mulţămiţi. Vom aştepta însă până când vom avea norocul să o vedem reprezentată de o trupă românească. Dacă nu aici în Ardeal, în ţara, care-i a noastră, dincolo, în România, în ţara fraţilor noştri. Dar nu se gândeşte odată domnii miniştrii ai acestei ţări, că este un sacrilegiu, o crimă, să ţii un popor de 312 milioane fără o trupă de teatru şi operetă? Nu noi, ci el, guvernul ar trebui să se ’ngrijească de crearea unei trupe româneşti şi sâ ne aducă până atunci trupe din România, dându-le subvenţie, cum dă celor ungureşti. Din banii noştri le-ar susţinea şi le-ar subvenţiona. Căci încă nu te desvinovăţeşti zicând că nu opreşti în desvoltare cultura românească în această ţară. Noi te acuzăm că nu o ajuţi din mijloacele şi cu puterile statului, ai cărui cetăţeni şi noi suntem, a cărui protejare şi noi ar trebui s’o avem, deoarece şi noi îl susţinem, deoarece tot ce se face într’un ţinut locuit şi de Români, se face cu banul şi sprijinul Românului. Acestea le spunem nu numai relativ la teatru, ci relativ la toate instituţiile de cultură, care ar putea contribui la desvoltarea culturii româneşti în Ardeal şi Ungaria. Noi trebue să fim conştii de jertfele ce le aducem pentru stat şi atunci vom şti şi ce să cerem! Aşadară , până când Românii din Ungaria nu vor avea trupă teatrală românească, ei nu au lipsă de opere româneşti înfăţişate de indivizi, cari nu-s Români. Un ziar german despre vizita Arhiducelui Francisc Ferdinand în România Ziarul germanDresdener Nachrichten« ocupându-se într’un recent, articol de vizita moştenitorului tronului austro-ungar la Sinaia scrie următoarele: Voiajul principelui moştenitor austriac în România cât şi unele incidente ce s’au petrecut atunci, au fost un prilej pentru o parte a presei ungare a se ocupa de situaţia archiducelui faţă de Ungaria. Chiar admiţând că această situaţie este neclară şi nedefinită, totuşi ar fi frivol şi absurd de a se presupune că dânsul ar avea o antipatie şi chiar o ură contra Ungariei. Există oare într un stat civilizat un monarch sau un moştenitor al tronului, care ar dori să provoace un conflict cu poporul său? Cine ar putea să creadă că Archiducele austriac ar dori să provoace ur răsboi civil, care ar fi o lovitură mortală pentru prestigiul şi poziţia monarhiei în concertul marilor puteri europene? Atât Monarchul cât şi Arhiducele doresc să rămână în bună înţelegere cu parlamentele cis- şi transleitane şi să se respecte pe cât va fi posibil dorinţele popoarelor. Dacă se atrioite Archiducelui intenţiuni şi vederi, în cari se manifestează o nemulţumire cu mersul lucrurilor în Ungaria, aceasta nemulţumire nu se poate considera ca antipatie şi ură contra Ungariei şi contra poporului ungar. Cauza nemulţumirei archiducelui este metoda politică ce de ani de zile se practică de către cercurile conducătoare din Ungaria faţă de monarch. Ziarul citat descrie apoi situaţia politică a arhiducelui faţă de Ungaria, spunând că Archiducele este adversarul tendinţelor separatiste ale Maghiarilor. Din punctul lui de vedere, archiducele nu admite ca să se mai facă Ungariei alte concesii militare, financiare sau economice. Aceasta nu o face din aversiune, ci numai pentru a-şi apăra în mod conştiincios interesele sale, cari sunt identice cu ala monarchiei. Revista politica. In numărul de astăzi publicăm un raport mai lung despre darea de samă a deputatului Dr. T. Mihali, ţinută în Ileanda mare. Prin darea de samă a preşedintelui clubului dietal naţionalist s’a început un şir de adunări poporale româneşti, cari se vor ţinea în cursul verii de cătră deputaţii naţionalişti în diferite ţinuturi ale ţării, locuite de Români. Deodată cu mişcarea pornită de deputaţii naţionalişti au început să ţină şi socialiştii adunări. O astfel de adunare s’a ţinut Duminecă în Timişoara, în care s’a hotărât, că socialiştii din Ungaria vor sprijini înfiinţarea băncii ungare independente (numai în caşul, dacă grupul băncii se va , declara şi se va lupta pentru introducerea votului Universal, egal, direct şi secret. * Memoriul medicilor din România, prin care îşi motivează neparticiparea lor la congresul internaţional medical, ce se va ţinea la toamnă in Budapesta, a făcut mare zarvă în lumea medicală şi a scos din sărite pe medicii maghiari. Se ştie, că în acest memoriu medicii din România au arătat număroasele şicane şi neîndreptăţiri, la care sunt expuşi Românii din Ungaria de către guvernele maghiare. Pentru ca să combată cele susţinute de medicii români, câţiva medici evreomaghiari au adresat prin foile ungureşti nişte scrisori deschise medicilor din Ro-