Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)

1909-10-01 / nr. 211

REOACTIUtfEA, iiiiflistratitM­it Tljomir Brstov. piaţa mar» ar. 30. f TELEFON Nr. 228. Scrisori netTancttCB nu no primesc. Manuscripte nu se retriirj.t. Ins «rate «» primesc la Admlnlfctrmt.'wno Sranov și la următoarele BIPOURI do ANUNȚURI: In Vlon* la M. Dukeo Naohf.. $zlz. Au^onfeld & Americ Len­nox, Heinrich Schalek. A. O" psiik Nachf.. Anton Orpelik. în Budapesta la A. v Golber­­ger rCkntein Remat. Tnliu Le* opc'­d (VD Rrsflebet-körut Prețul Imperțlunilor: o serie gfAniiond pe o coloană U bani • p»E*tru o publicare. .Publicări I siaj doFO dupâ tarifă și tnvo. I iaîă. EROLA II.R pe pagina I 8-a o a ori« bani. I _______________________ Nr. 211. NUL LXXII Telefon: Nr. 226. 1, Joi 1 (14) Octomvrie. GAZETA apare în tuinnurft d ibofiamsate peaîru Anstrs­tinate Pe un an 24 cor., n* tain 12 oor.. pe trei luni 8 oor K­ rlI ds Dumb­ed­ A oor. po or Pentru România ti «riUitas.. Pe an an 40 franci, pe şaas luni 20 fr., pe trei iun! 10 fr. N-rlI ds Dumineat 8 fr. pa an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. momentul pentru Braşov. Administraţiunea. Piaţa unor* fcartarul Inului Nr. 80. Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esom­­piar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile », se plăti înainte. 1909. SERBĂRILE CULTURALE DELA SIBIIU. Adunarea generală a „Asociaţiunei". — Dela trimisul nostru — Marţi, 12/X 1909. Ca o soleai­ditate deosebită, cum numai in Sibiiu se poate, unde stau la îndemână toate formele vii şi moarte, — oameni şi săli — aie fas­tului şi ale înfăţişării de paradă, — s-a deschis astăzi a XXXVIII-a, iar pentru Sibiiu a IV a adunare ge­nerală a „Astrei“. Cu toate că, în ve­derea seriei lungi de serbări felurite proiectate pe o săptămână întreagă — căci azi mâne suntem ameninţaţi a vedea şi în congresul bisericesc nimic alta decât o serbare costisitoare — ne aşteptam ca lumea, publicul, să se împartă, şi tocmai la întâia şedinţă a „Astrei“ să fie cam puţini de faţă, de altă parte, justa obser­vaţie a „Tribunei“, că despărţirea serbărilor centenare de adunarea „Astrei“ ar putea da însă la bănueli de veleităţi confesionale, se credea că va ţinea pe mulţi acasă — dar nu s-a întâmplat aşa. Şi chiar dacă se întâmpla, astăzi la şedinţă, am văzut atâta lume din Sibiiu, încât ea sin­gură — dovadă ca Sibiiul e cel mai pu­ternic centru românesc — ar fi dat contingentul de lipsă pentru o so­lemnă şedinţă. încă de eri, Sibiiul e inundat de lumea românească, din toate Părţile, plăcut împestriţată cu câte o figură, ce se cunoaşte cât de colo, din Ro­mânia. Hotele ie­s pline. Abia la case particulare se mai găseşte adăpost. Comitetul trebue să vegheze toată noaptea la gară. Seara de cunoştinţă. Aseară a fost o animată întrunire de cunoştinţă, la care s-a auzit căldurosul cuvânt de bine venire al d-lui N. loan. Am observat între oaspeţii distinşi pe domnii George Pop de Băseşti,Francisc Hosszú Longin, Dr. A. Vlad, Dr­ .G. Po­povici din Lugoj, Dr. N. Veceţdea, »«Dr. Tripon, loan Lăpădat, Dr. Barbu din* && ghin, Dr. lancu, Tălmaci, Dr. Măcelar avo­cat Mercurea, Dr Munteanu, Buzău, (Ro­mânia), Vasile Osvadă, Dr. Marghita, avo­cat, Geoagi, Niculescu, farmacist şi Tatu neguţător, Piteşti, familia Dr. David, Abrud, fam. Dr. Chirtop, Câmpeni, prof. Hango, advocat Buzura, Nicolae P. Petrescu, familia Comşa din Lugoj, Dr. Nestor Oprean, Dr. Pompei German, familia prof. Precup şi canonicul Munteanu din Blaj, fam. Ne­­gruţiu din Blaj, vicariul I. Macavei, Dr. V. Branisce, Dr. Victor Poruţiu Cluj, depu­tatul Oncu etc. etc. Deosebită bucurie ne face sosirea a vreo 30 de inşi de dincolo, din Pi­teşti şi jur, între cari oameni de o­po­ziţie socială însemnată. La biserică. Astăzi dimineaţă s-a celebrat în bi­serica catedrală, o slujbă pe care o putem numi »comună«. A gr. catolicilor şi a or­­todoxilor împreună. Ar fi fost, ce-i drept să se celebreze şi în biserica gr. catolică, aceiaşi slujbă, însă dacă nu raţiunea, dar simţul frumosului, mândreţele catedralei au ademenit pe toţi în aceiaş biserică. Trei preoţi, păr. Dr. Stroia, Dr. Cristea şi Oct. Murtişan ajutaţi de doi diaconi au stat în jurul altarului Corul condus de T. Popovici a sfinţit solemnitatea zilei prin cântare măiastră şi evlavioasă. De pe amvon a rostit cuvinte de dojană cătră cei ce nu sprijinesc »Astra«, deşi le-ar fi­ o jertfă neînsemnată, părintele Miron­­ Cristea. O »predică« reală şi potrivită ocaziei, aşa cum numai în bisericele pro­testanţilor chibzuiţi se poate auzi. Mulţime mare de dame asculta ruga, cântarea şi dojana, adâncite atât de gingaş în stu­­diarea efectului ce face — o pălărie de »derniere mod«. Damele şi-au arătat de altfel inte­resul în tot decursul zilei. La prima şe­dinţă, ca de obicei, ele au dat cantitatea, dornice însă de a da în curând şi cali­tatea! Interesul femeilor noastre, cu toate acestea, totdeauna a fost un puternic în­demn­­ decorativ. Mitropolitul părăsi biserica binecu­vântând pe toţi in cale Şedinţa de deschidere. Sala festivă a casei naţionale e îm­podobită de tot drăguţ. Pe scenă, înain­tea rampei, între brazi şi palmiere ce ţin locul unei cortine, portretul mare, în pleu, al lui Şaguna. Jos, imediat lângă scenă, tot plante verzi, erotice. Pe păretele din stânga portretul-cabinet al lui AL Mocso­­nyi. Masa presidiului e lungită lângă scenă, jos, masa gazetarilor în faţă cu portretul lui Al. Mocsonyi. Trei scaune, de catifea, scoase cu câţiva paşi înainte din rândurile publicu­lui sunt menite pentru I. P. S. S. Metro­­polit, Ioan Meţianu, pentru generalul Groza din România şi pentru prezidentul Iosif Şterca Şuluţiu, care-şi cedase locul, întru toate, glorii şi păreri, vice-preziden­­tului d-l prof. A. Bârseanu, mai obicinuit cu ele. Face o duioasă impresie figura bătrânu­lui vicar N­. Hi­scar­iu, la masa presidială, singurul rămas în viaţă dintre cei trei, cari alcătuiseră statutele »Astrei« ! La masa presidială se pot vedea din comitet: Andrei Bârceanu, Ioan F. Negruţ, P. Gosma, Dr. L. Lemenyi, N. Ivan, Dr. Roşea, Dr. N­. Puşcariu, N. Togan, şi se­cretarii. Pressa şi-a trimis pe cei mai buni ai ei. Are reprezentanţi: »Tribuna«, »Lupta«, »Unirea«, »Tel. Român«­, »Gaz. de Dum.«, »Rev. Bistriţei«, »Tovărăşia«, »Foaia Die­­cez­­ă«, »Drapelul«, »Gazeta Transilvaniei«. Ascunşi printre public, — punctul prim în programul lor este doar’ »secretul« — pressa moderată îşi are şi ea spionii ei. Pentru autorităţi a venit ca oaspe primarul oraşului, G. Dörr, şi ca păzitor al ordinei publice, a venit căpitanul ora­şului Robert Simonis. Toată sala, plină-plinuţă, ascultă cu mare atenţie cuvintele de deschidere bine închegate ale iubitului Andrei Bârseanu, atât de delicat şi totuşi atât de just în atin­gerea coardelor noastre senzibile. Aproape tot discursul dânsului este consacrat ma­relui Şaguna, întâiului prezident al »As­trei«, şi aşa zicând întemeietorul ei. D-l Bârseanu stârneşte furtuni de aplau­ze, când, invocând pilda timpurilor lui Şa­guna, îndeamnă cele două biserici româ­neşti la solidaritate neînfrântă, căci nomian aupa ce a ros la trunchiul uneia, va trece la trunchul celeilalte; dacă una cade învinsă, vine rândul ceielalte“. Vă trimit vorbirea­ în original.*) E * poate de prisos să mai spun cuvinte de l laudă despre felul elogios și zgomotos­­ cum a primit-o auditorul. In scurte cuvinte apoi, d-1 Nicolae­­ Vecerdea tălmăceşte salutul »Societăţii pt. I fond de teatru«, iar d 1 Ghiţă Pop, cel al­­ Societăţii similare din Arad, pe care nu o conduce un gând de separatism, ci un dor de muncă mai intensivă. Pentru această mică aluzie înţepătoare, ca şi pentru ce­lălalt salut, mulţumeşte d-l Bârseanu. Se aleg deosebitele comisii. In comi­sia pentru cenzurarea raportului aproape tot Sibi­eni. Se cetesc propunerile: 1. Ca »Astra« să tipărească regulat un calendar. 2. înfiinţarea unei secţii agronomice speciale. (A. Nistor.) 3. Ca secretarii despărţămintelor să fie plătiţi. (Dr. D. Stoica.) 4. Una neînsemnată. 5. Ca »Astra« să grupeze în cadrele ei societăţile de meseriaşi şi neguţători. (Teof. N. Someşan.) Propunerile,­­ cu toate că d-l Dr. V. Branisce, esprimă dorinţa ca ele să fie studiate întâiu de comitet, căruia ele sunt prezentate cu 8 zile înainte, deci comite­tul are vreme — se dau spre studiare co­misiei pentru cenzurarea raportului ge­neral. La propunerea prezidiului adunarea dă expresie doliului şi recunoştinţei, ce simte faţă de memoria lui Şaguna şi Al. Mocsonyi, prin sculare în picioare şi notă în procesul verbal al şedinţei de azi. La ora 12, fără niţică pauză după şedinţă, d-l Ioan Agărbiceanu ceteşte con­­ferenţa sa anunţată. Conferenţa. D-l Agârbiceanu n-a prea spus lu­cruri noi, dar le-a spus cu multă convin­gere, şi cu multă putere de a excita — ceea ce e mai greu — recunoaşterea adevărului clar. N-a prea fost întrerupt prin aplauze, dar nici supărat prin neratenţia obişnuită. Şi când a fost aplaudat, aplauzele au fost cel puţin sincere, de mare preţ. D-sa n-a avut o temă anumită. A vorbit despre relele ce bântue societatea românească. Şi oricât a protestat în con­tra bănuelilor de parţialitate, autorul volumului »in clasa cultă« totuşi cam mi­zeriile ce bântue această clasă le-a zbi­ciuit. Poate aşa se şi cuvenea. K­ •Până acuma nu s-a cunoscut — spunea d-sa — decât tot ce are de făcut pătura cultă pentru pătura de jos, şi de sarcini de ale acesteia. Dar ceea ce are să facă pătura cultă pentru ţărănime nu este o sarcină, ci o­­ datorinţă. La noi aceasta datorinţă e îndoită, deoarece statul nu face nimic pentru ţăranul ro­mân şi ce nu face statul, trebue să supli­nească pătura cultă. Stabileşte principiul intervenţiei pentru » Astra«, fie cât­e m­i­rem­­­ente primejdioase prind rădăcini pe te­renul literaturei şi culturei române. De fapt la noi nu sunt mai multe clase, despărţite prin diferenţe uriaşe, şi de altă parte trebue să recunoaştem că nu există o singură clasă ideală. Trebue însă a face toate încordările ca măcar una din cele trei clase să fie perfectă, a­­trăgând şi stimulând pe celelalte. O tristă constatare: idealismul de pe băncile şcoa­­lelor d­epare fără urme îndată ce tânărul întră în viaţă. Şi în reacţia aceasta izbi­toare, realismul tinerului diplomat este a­*■) O vom publica în întregime în numărul poporal de mâne. — Red, tot mai brutal, filozofia lui transcendentală se preface în o formă comercială de cel mai murdar soi. »Carieră«, avere mare, par­venire, sunt acum idealele lui. Nu-i mai încălzeşte dragostea de ştiinţă curată, ci calculul rece, cum să-şi poată »valoriza« ştiinţa. Realismul lui se preface în cinism demonic. Râde în faţa celui ce-l face atent, şi-i aduce îndemnuri de bine. De pildă: Astăzi, când popilor le face din ochi o congruă grasă, seminarele de multe ori goale de mai înainte acuma nu mai încap pe concurenţi. Aceasta e o dragoste pen­tru ideal? — se întreabă conferenţiarul? Şi ce e cauza acestui materialism respingător al păturei culte? Una singură, dar mare. Pe când îna­inte se duceau la şcoală băeţii de ţărani cei mai buni şi cei mai aleşi, iar cei slă­bănogi rămâneau la coarnele plugului, astăzi şi ţăranul şi nădrăgarul îşi trimite la şcoală copiii cu nădejdea că »o scăpa şi el ca atâţia alţii«. Mai de mult şcoala era un mijloc de a se devârşi, astăzi e un mijloc pentru a parveni. Şi bătrânilor nu le pasă de tineri. Nu le mai dau sfaturi părinteşti, binevoitoare. Tinerii lăsaţi în grija capului lor, apoi dau mâna cu oricine pentru a parveni. îndreptarea trebue făcută în familie şi în societate. Societatea nu-i iertat să facă deose­bire între bogaţi săraci, ci numai între culţi şi inculţi. Bogăţia adevărată este inima şi minte. Cerându-le munca, mulţi se scuză cu vorba: »ocupaţiile speciale nu-mi per­mit, n-am vreme«. Adevărat, sunt ocupaţi oamenii noştri. Nici nu ne plângem că munca ne lipseşte, ci direcţia sănătoasă a muncii! Adesea auzi apoi altă vorbă: »cu ce aş putea folosi ?«. Scuza e mincinoasă. Oricine poate fi de folos în orice direcţie, câtă vreme ne supunem marelui adevăr, că nu cartea, nici cearta, face cultura, nu slova rece a ştiinţei, ci inima caldă a vo­inţei Aceste inimi calde va trebui să le cultive şi profesorul şi părintele familiei. Altă mare boală, ce ne roade la te­melii este separatismul. Este de trei feluri separatismul: 1. Intelectualii se desbină între aris­tocraţi şi nearistocraţi. 2. Pe baza averii apoi se desbină in­telectualul de meseriaşi. 3. Amândouă clasele se separează a­­poi de ţărani. Fără de nici o îndreptăţire este se­paratism­ nostru pe orice bază. Strămoşii noştri sunt aproape cu toţii din »clasa« iobagilor, şi la ce am ajuns noi urmaşii, deosebiţi unii de ceilalţi, au ajuns mai mult prin noroc Iar dacă nu suntem cu toţii de o treaptă culturală, trebue să în­tindem mâna celor râmaşi îndărăt şi să le ajutăm să vină în rândul nostru.-------­Prea m­ult se pretinde tot de la popă , si de la dascăl. U tam că astăzi eu mai * sunt. ei singuri »’ laşa cultă«. In trecut ţăranul a rămas totdeauna închis faţă de domn fiindcă vedea in el un străin. Bine să ne ferim, să nu con­funde ţăranul pe domnul român, cu ori­care d­om­ stre­s. Neîncederea ţeranului s-a moştenit din fiu î­n tată. E greu să-i câştigi încrederea, dacă eşti domn. El zice »o fi«, »se poate«, dar în convingerea lui rămâne tot cel vechi. Dublă încordare, o viaţă aproape ca de sfânt, trebue să duci, de vrei «*w el să se aupaască de tine, de domn. Ţăranu zice şi acum »noi cu noi, şi ei cu ei«. Din toate p­uterile treb­e să

Next