Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)
1909-10-01 / nr. 211
REOACTIUtfEA, iiiiflistratitMit Tljomir Brstov. piaţa mar» ar. 30. f TELEFON Nr. 228. Scrisori netTancttCB nu no primesc. Manuscripte nu se retriirj.t. Ins «rate «» primesc la Admlnlfctrmt.'wno Sranov și la următoarele BIPOURI do ANUNȚURI: In Vlon* la M. Dukeo Naohf.. $zlz. Au^onfeld & Americ Lennox, Heinrich Schalek. A. O" psiik Nachf.. Anton Orpelik. în Budapesta la A. v Golberger rCkntein Remat. Tnliu Le* opc'd (VD Rrsflebet-körut Prețul Imperțlunilor: o serie gfAniiond pe o coloană U bani • p»E*tru o publicare. .Publicări I siaj doFO dupâ tarifă și tnvo. I iaîă. EROLA II.R pe pagina I 8-a o a ori« bani. I _______________________ Nr. 211. NUL LXXII Telefon: Nr. 226. 1, Joi 1 (14) Octomvrie. GAZETA apare în tuinnurft d ibofiamsate peaîru Anstrstinate Pe un an 24 cor., n* tain 12 oor.. pe trei luni 8 oor K rlI ds Dumbed A oor. po or Pentru România ti «riUitas.. Pe an an 40 franci, pe şaas luni 20 fr., pe trei iun! 10 fr. N-rlI ds Dumineat 8 fr. pa an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. momentul pentru Braşov. Administraţiunea. Piaţa unor* fcartarul Inului Nr. 80. Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esompiar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile », se plăti înainte. 1909. SERBĂRILE CULTURALE DELA SIBIIU. Adunarea generală a „Asociaţiunei". — Dela trimisul nostru — Marţi, 12/X 1909. Ca o soleaiditate deosebită, cum numai in Sibiiu se poate, unde stau la îndemână toate formele vii şi moarte, — oameni şi săli — aie fastului şi ale înfăţişării de paradă, — s-a deschis astăzi a XXXVIII-a, iar pentru Sibiiu a IV a adunare generală a „Astrei“. Cu toate că, în vederea seriei lungi de serbări felurite proiectate pe o săptămână întreagă — căci azi mâne suntem ameninţaţi a vedea şi în congresul bisericesc nimic alta decât o serbare costisitoare — ne aşteptam ca lumea, publicul, să se împartă, şi tocmai la întâia şedinţă a „Astrei“ să fie cam puţini de faţă, de altă parte, justa observaţie a „Tribunei“, că despărţirea serbărilor centenare de adunarea „Astrei“ ar putea da însă la bănueli de veleităţi confesionale, se credea că va ţinea pe mulţi acasă — dar nu s-a întâmplat aşa. Şi chiar dacă se întâmpla, astăzi la şedinţă, am văzut atâta lume din Sibiiu, încât ea singură — dovadă ca Sibiiul e cel mai puternic centru românesc — ar fi dat contingentul de lipsă pentru o solemnă şedinţă. încă de eri, Sibiiul e inundat de lumea românească, din toate Părţile, plăcut împestriţată cu câte o figură, ce se cunoaşte cât de colo, din România. Hotele ies pline. Abia la case particulare se mai găseşte adăpost. Comitetul trebue să vegheze toată noaptea la gară. Seara de cunoştinţă. Aseară a fost o animată întrunire de cunoştinţă, la care s-a auzit căldurosul cuvânt de bine venire al d-lui N. loan. Am observat între oaspeţii distinşi pe domnii George Pop de Băseşti,Francisc Hosszú Longin, Dr. A. Vlad, Dr .G. Popovici din Lugoj, Dr. N. Veceţdea, »«Dr. Tripon, loan Lăpădat, Dr. Barbu din* && ghin, Dr. lancu, Tălmaci, Dr. Măcelar avocat Mercurea, Dr Munteanu, Buzău, (România), Vasile Osvadă, Dr. Marghita, avocat, Geoagi, Niculescu, farmacist şi Tatu neguţător, Piteşti, familia Dr. David, Abrud, fam. Dr. Chirtop, Câmpeni, prof. Hango, advocat Buzura, Nicolae P. Petrescu, familia Comşa din Lugoj, Dr. Nestor Oprean, Dr. Pompei German, familia prof. Precup şi canonicul Munteanu din Blaj, fam. Negruţiu din Blaj, vicariul I. Macavei, Dr. V. Branisce, Dr. Victor Poruţiu Cluj, deputatul Oncu etc. etc. Deosebită bucurie ne face sosirea a vreo 30 de inşi de dincolo, din Piteşti şi jur, între cari oameni de opoziţie socială însemnată. La biserică. Astăzi dimineaţă s-a celebrat în biserica catedrală, o slujbă pe care o putem numi »comună«. A gr. catolicilor şi a ortodoxilor împreună. Ar fi fost, ce-i drept să se celebreze şi în biserica gr. catolică, aceiaşi slujbă, însă dacă nu raţiunea, dar simţul frumosului, mândreţele catedralei au ademenit pe toţi în aceiaş biserică. Trei preoţi, păr. Dr. Stroia, Dr. Cristea şi Oct. Murtişan ajutaţi de doi diaconi au stat în jurul altarului Corul condus de T. Popovici a sfinţit solemnitatea zilei prin cântare măiastră şi evlavioasă. De pe amvon a rostit cuvinte de dojană cătră cei ce nu sprijinesc »Astra«, deşi le-ar fi o jertfă neînsemnată, părintele Miron Cristea. O »predică« reală şi potrivită ocaziei, aşa cum numai în bisericele protestanţilor chibzuiţi se poate auzi. Mulţime mare de dame asculta ruga, cântarea şi dojana, adâncite atât de gingaş în studiarea efectului ce face — o pălărie de »derniere mod«. Damele şi-au arătat de altfel interesul în tot decursul zilei. La prima şedinţă, ca de obicei, ele au dat cantitatea, dornice însă de a da în curând şi calitatea! Interesul femeilor noastre, cu toate acestea, totdeauna a fost un puternic îndemn decorativ. Mitropolitul părăsi biserica binecuvântând pe toţi in cale Şedinţa de deschidere. Sala festivă a casei naţionale e împodobită de tot drăguţ. Pe scenă, înaintea rampei, între brazi şi palmiere ce ţin locul unei cortine, portretul mare, în pleu, al lui Şaguna. Jos, imediat lângă scenă, tot plante verzi, erotice. Pe păretele din stânga portretul-cabinet al lui AL Mocsonyi. Masa presidiului e lungită lângă scenă, jos, masa gazetarilor în faţă cu portretul lui Al. Mocsonyi. Trei scaune, de catifea, scoase cu câţiva paşi înainte din rândurile publicului sunt menite pentru I. P. S. S. Metropolit, Ioan Meţianu, pentru generalul Groza din România şi pentru prezidentul Iosif Şterca Şuluţiu, care-şi cedase locul, întru toate, glorii şi păreri, vice-prezidentului d-l prof. A. Bârseanu, mai obicinuit cu ele. Face o duioasă impresie figura bătrânului vicar N. Hiscariu, la masa presidială, singurul rămas în viaţă dintre cei trei, cari alcătuiseră statutele »Astrei« ! La masa presidială se pot vedea din comitet: Andrei Bârceanu, Ioan F. Negruţ, P. Gosma, Dr. L. Lemenyi, N. Ivan, Dr. Roşea, Dr. N. Puşcariu, N. Togan, şi secretarii. Pressa şi-a trimis pe cei mai buni ai ei. Are reprezentanţi: »Tribuna«, »Lupta«, »Unirea«, »Tel. Român«, »Gaz. de Dum.«, »Rev. Bistriţei«, »Tovărăşia«, »Foaia Dieceză«, »Drapelul«, »Gazeta Transilvaniei«. Ascunşi printre public, — punctul prim în programul lor este doar’ »secretul« — pressa moderată îşi are şi ea spionii ei. Pentru autorităţi a venit ca oaspe primarul oraşului, G. Dörr, şi ca păzitor al ordinei publice, a venit căpitanul oraşului Robert Simonis. Toată sala, plină-plinuţă, ascultă cu mare atenţie cuvintele de deschidere bine închegate ale iubitului Andrei Bârseanu, atât de delicat şi totuşi atât de just în atingerea coardelor noastre senzibile. Aproape tot discursul dânsului este consacrat marelui Şaguna, întâiului prezident al »Astrei«, şi aşa zicând întemeietorul ei. D-l Bârseanu stârneşte furtuni de aplauze, când, invocând pilda timpurilor lui Şaguna, îndeamnă cele două biserici româneşti la solidaritate neînfrântă, căci nomian aupa ce a ros la trunchiul uneia, va trece la trunchul celeilalte; dacă una cade învinsă, vine rândul ceielalte“. Vă trimit vorbirea în original.*) E * poate de prisos să mai spun cuvinte de l laudă despre felul elogios și zgomotos cum a primit-o auditorul. In scurte cuvinte apoi, d-1 Nicolae Vecerdea tălmăceşte salutul »Societăţii pt. I fond de teatru«, iar d 1 Ghiţă Pop, cel al Societăţii similare din Arad, pe care nu o conduce un gând de separatism, ci un dor de muncă mai intensivă. Pentru această mică aluzie înţepătoare, ca şi pentru celălalt salut, mulţumeşte d-l Bârseanu. Se aleg deosebitele comisii. In comisia pentru cenzurarea raportului aproape tot Sibieni. Se cetesc propunerile: 1. Ca »Astra« să tipărească regulat un calendar. 2. înfiinţarea unei secţii agronomice speciale. (A. Nistor.) 3. Ca secretarii despărţămintelor să fie plătiţi. (Dr. D. Stoica.) 4. Una neînsemnată. 5. Ca »Astra« să grupeze în cadrele ei societăţile de meseriaşi şi neguţători. (Teof. N. Someşan.) Propunerile, cu toate că d-l Dr. V. Branisce, esprimă dorinţa ca ele să fie studiate întâiu de comitet, căruia ele sunt prezentate cu 8 zile înainte, deci comitetul are vreme — se dau spre studiare comisiei pentru cenzurarea raportului general. La propunerea prezidiului adunarea dă expresie doliului şi recunoştinţei, ce simte faţă de memoria lui Şaguna şi Al. Mocsonyi, prin sculare în picioare şi notă în procesul verbal al şedinţei de azi. La ora 12, fără niţică pauză după şedinţă, d-l Ioan Agărbiceanu ceteşte conferenţa sa anunţată. Conferenţa. D-l Agârbiceanu n-a prea spus lucruri noi, dar le-a spus cu multă convingere, şi cu multă putere de a excita — ceea ce e mai greu — recunoaşterea adevărului clar. N-a prea fost întrerupt prin aplauze, dar nici supărat prin neratenţia obişnuită. Şi când a fost aplaudat, aplauzele au fost cel puţin sincere, de mare preţ. D-sa n-a avut o temă anumită. A vorbit despre relele ce bântue societatea românească. Şi oricât a protestat în contra bănuelilor de parţialitate, autorul volumului »in clasa cultă« totuşi cam mizeriile ce bântue această clasă le-a zbiciuit. Poate aşa se şi cuvenea. K •Până acuma nu s-a cunoscut — spunea d-sa — decât tot ce are de făcut pătura cultă pentru pătura de jos, şi de sarcini de ale acesteia. Dar ceea ce are să facă pătura cultă pentru ţărănime nu este o sarcină, ci o datorinţă. La noi aceasta datorinţă e îndoită, deoarece statul nu face nimic pentru ţăranul român şi ce nu face statul, trebue să suplinească pătura cultă. Stabileşte principiul intervenţiei pentru » Astra«, fie câte miremente primejdioase prind rădăcini pe terenul literaturei şi culturei române. De fapt la noi nu sunt mai multe clase, despărţite prin diferenţe uriaşe, şi de altă parte trebue să recunoaştem că nu există o singură clasă ideală. Trebue însă a face toate încordările ca măcar una din cele trei clase să fie perfectă, atrăgând şi stimulând pe celelalte. O tristă constatare: idealismul de pe băncile şcoalelor depare fără urme îndată ce tânărul întră în viaţă. Şi în reacţia aceasta izbitoare, realismul tinerului diplomat este a*■) O vom publica în întregime în numărul poporal de mâne. — Red, tot mai brutal, filozofia lui transcendentală se preface în o formă comercială de cel mai murdar soi. »Carieră«, avere mare, parvenire, sunt acum idealele lui. Nu-i mai încălzeşte dragostea de ştiinţă curată, ci calculul rece, cum să-şi poată »valoriza« ştiinţa. Realismul lui se preface în cinism demonic. Râde în faţa celui ce-l face atent, şi-i aduce îndemnuri de bine. De pildă: Astăzi, când popilor le face din ochi o congruă grasă, seminarele de multe ori goale de mai înainte acuma nu mai încap pe concurenţi. Aceasta e o dragoste pentru ideal? — se întreabă conferenţiarul? Şi ce e cauza acestui materialism respingător al păturei culte? Una singură, dar mare. Pe când înainte se duceau la şcoală băeţii de ţărani cei mai buni şi cei mai aleşi, iar cei slăbănogi rămâneau la coarnele plugului, astăzi şi ţăranul şi nădrăgarul îşi trimite la şcoală copiii cu nădejdea că »o scăpa şi el ca atâţia alţii«. Mai de mult şcoala era un mijloc de a se devârşi, astăzi e un mijloc pentru a parveni. Şi bătrânilor nu le pasă de tineri. Nu le mai dau sfaturi părinteşti, binevoitoare. Tinerii lăsaţi în grija capului lor, apoi dau mâna cu oricine pentru a parveni. îndreptarea trebue făcută în familie şi în societate. Societatea nu-i iertat să facă deosebire între bogaţi săraci, ci numai între culţi şi inculţi. Bogăţia adevărată este inima şi minte. Cerându-le munca, mulţi se scuză cu vorba: »ocupaţiile speciale nu-mi permit, n-am vreme«. Adevărat, sunt ocupaţi oamenii noştri. Nici nu ne plângem că munca ne lipseşte, ci direcţia sănătoasă a muncii! Adesea auzi apoi altă vorbă: »cu ce aş putea folosi ?«. Scuza e mincinoasă. Oricine poate fi de folos în orice direcţie, câtă vreme ne supunem marelui adevăr, că nu cartea, nici cearta, face cultura, nu slova rece a ştiinţei, ci inima caldă a voinţei Aceste inimi calde va trebui să le cultive şi profesorul şi părintele familiei. Altă mare boală, ce ne roade la temelii este separatismul. Este de trei feluri separatismul: 1. Intelectualii se desbină între aristocraţi şi nearistocraţi. 2. Pe baza averii apoi se desbină intelectualul de meseriaşi. 3. Amândouă clasele se separează apoi de ţărani. Fără de nici o îndreptăţire este separatism nostru pe orice bază. Strămoşii noştri sunt aproape cu toţii din »clasa« iobagilor, şi la ce am ajuns noi urmaşii, deosebiţi unii de ceilalţi, au ajuns mai mult prin noroc Iar dacă nu suntem cu toţii de o treaptă culturală, trebue să întindem mâna celor râmaşi îndărăt şi să le ajutăm să vină în rândul nostru.-------Prea mult se pretinde tot de la popă , si de la dascăl. U tam că astăzi eu mai * sunt. ei singuri »’ laşa cultă«. In trecut ţăranul a rămas totdeauna închis faţă de domn fiindcă vedea in el un străin. Bine să ne ferim, să nu confunde ţăranul pe domnul român, cu oricare dom stres. Neîncederea ţeranului s-a moştenit din fiu în tată. E greu să-i câştigi încrederea, dacă eşti domn. El zice »o fi«, »se poate«, dar în convingerea lui rămâne tot cel vechi. Dublă încordare, o viaţă aproape ca de sfânt, trebue să duci, de vrei «*w el să se aupaască de tine, de domn. Ţăranu zice şi acum »noi cu noi, şi ei cu ei«. Din toate puterile trebe să