Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)

1909-10-01 / nr. 211

r 211. 1999 afiui t­ re cut. Tt­rb­inul u serierei la univer­­sitatea din Budapesta se încheie mâne în 14 Oct. »Vrăjm­aşii« biseiiciii noastre. Sub­ titlul acesta am adus știrea că »Tribuna«­­ din Arad atacă foarte violent pe capii bi- J sericei române gr. or. spunând că sunt­­ cei mai mari duşmani ai bisericei române.­­ »Telegraful Român« răspunde în numărul­­ său de eri acestor atacuri, scriind între­­ altele : »Nu e adevărat, că I. P. S Sa ar fi­­ fost contrar întăririi părintelui Mangra, ales episcop la Arad, ori în contra întă-­­ ririi părinţilor Musta şi Badescu, aleşi la­­ Caransebeş... Actele din archiva mitropo-­­ liei în care poate privi ori şi cine, sunt­­ mărturie despre aceasta Top cei aleşi au 'i fost recomandaţi la locurile mai înalte spre întărire. Dacă L P. S. Sa ar fî fost în contra unuia ori altuia, putea să-i respingă alegerea din propria putere, pentrucă după canoane şi în înţelesul dreptului ca­nonic al lui Şaguna, »­ară voia şi con­sensul mitropolitului nime nu poate deveni episcop.• Domnii dela »Tribuna« cer in­tervenţia congresului. O cerem şi noi, şi aşteptăm, ca congresul să afle prilej şi ierna potrivită, de a putea lua în privire actele referitoare la alegerile de episcop din Caransebeş, pentru a se convinge, parte despre corectitatea procedurii ob­servate din partea I. P. S. Sale, parte des­pre urâtele lucruri din Caransebeş, pe care le-a adus la cunoştinţa Mitropolitului nostru şi a decedatului episcop Popea în­suşi ministrul de culte, care a făcut Ma­iestăţii Sale propunerea de neîntărire în ambele cazuri, lucruri, pe care noi le-am refăcut până acuma. O privire în acte va dumeri deci pe orişicine dintre cei cu gânduri curate­. Aşteptăm cuvântul congresului, pen­­tru ca să se spulbere odată pentru tot­deauna acuzele grave aduse capului B­ise­­ricei gr. or. române ! Piesă românească jucată în Newyork. Ziarele din Newyork aduc știrea că piesa »Copii Nimănui«, a d lui Emil Nicolau, a fost reprezentată acolo de peste 320 ori, cu mare succes. D . Al. Davila a pus în studiu această piesă, având să se repre­zinte în cursul acestei stagiuni şi la Bu­cureşti. O înţelegere secretă austro-ungară­­rusă- »Morning Post« află din Viena, că în »Oesterreichische Rundschau« Drul Fried­jung a dat pe faţă faptul, că-n ajunul râs­­boiului cu Japonia generalul Kuropatkin a fost la Viena şi s-a înţeles, ca Austro- Ungaria să păstreze neutralitate. In schimb Rusia s-a legat a recunoaşte că ţinuturile balcanice la apus de-o linie de la Vidin la Marea Egee, vor fi în sfera de înrâurire a Austro-Ungariei, deci că Rusia nu va sprijini pe Serbia şi pe Muntenegru. Destăinuirea aceasta vine cam târziu. Condamnat la moarte. Curtea cu ju­­saţi din Becicherecul­ mare în urma unei desbateri, care a ţinut două zile, a con­damnat la moarte prin spânzurătoare pe Uţa Moise din comuna Tornea. Motivul aducerii acestei grave osânde e că con­ta lacrimi­l­e faptul că Domn­ia Maria, fata lui Radu cel Frumos, luată aproap­e cu sila, ajunsese a-l iubi pe Marele Ştefan aşa de m­ult, aşa de nemărginit, în­cât îi iubea şi pe copiii lui cu Răreşoaia, ca pe proprii ei copii , o iubire, pe care noi­­cei din vre­mea de azi o înţelegem greu, însă care-i verosimilă, pentru vremea de atunei când femeile îşi iubeau bărbaţii ca pe nişte zei, pentru care nu puteau avea de la o vre­me nici un fel de resentiment. Şi mai a­­les e adevărat acest lucru pentru Ştefan, pentru marele Ştefan, pe care îl iubia şi-l slăvia o lume, nu numai pentru vitejia lui dar şi pentru sufletul lui. Direcţia teatrului şi-a pus toată si­linţa şi toată dragostea în a îmbrăca aceasta Aramă în haina vremei: costumele, deco­rul, curtea cetăţei Suceava, iatacul dom­nesc cu portretele Voevozilor, cu tronu­f aurit, hlamida şi coroana de Voevod al lui Ştefan sunt redate cu acea preciziune credincioasă, care contrbue într-o mare măsură să ne evoce viaţa din acele vremi. Artiştii s-au achitat de rolurile lor într-un chip, căruia i se cuvine toată lauda. D-nul Notara în rolul lui Ştefan cel Mare, ca în toate rolurile de monarhi a fost în elementul lui. A dovedit o în­ţelegere extraordinară in a ne reda pe acest mare bătrân viteaz, pe a­cest Voevod neodihnit, legat ca în cătuşe de plumb de vechea lui rană de la picior, pe care n-o caută fiiind­că o dispreţueşte. E şi aceasta o mare, o strajnică vitejie. Un războinic fără de păreche, pe lângă care moartea trecuse de atâtea ori, nu se putea îngriji de o rană şi omul care por­uncise o vi­ţa întreagă nu putea să asculte ele un doftor oare­care. E intr-adevăr măreţ, acest câr­­muitor poruncitor şi neînduplecat: *Iţi po­rtuncese^să uiţi şi tu«, zice el Danei dină ce aceasta îi de­tăinuisu planul lui Ulea. Şi e într-adevăr împârăti­sc în gravitatea, »la Ştefan Voevod ho­cu care rosteşte: târăsc« ! Dar acest împărat e un om, un om care se înduioşează alături de Domna şi de Orna, care e prietinos cu fetele, părin­tesc cu boerii, şi oştenii -i totuşi nu un om de rând ci un mare om. Neconsecvenţele şi inco­­herenţele lui aparente, contrazicerile, aerul de taină, cu care îşi învălue anumite cu­vinte, dovedesc tocmai că sufletul lui are profunzimi neobicinuite. Un mare om a­­cela care rostea întretăiat Titlul nostru în timp ce doctor­i îi ardeau rana cu fierul roşu, un mare om, cel ce putea avea un dispreţ aşa de eroic pentru boala c­e-l rodea. Şi totuşi acest om nu e decât ta­ina Mareiui Ştefan, »stârvul« cim zice el în­suşi. Socotiţi ce va fi fost a­c­st ştefan în puterea lui bărbătească ! Neîntrecut şi-a susţinuti rulul, d-na Bârsan in Dauna. O adevărată fică de Voevod, frumoasă, duvice, dezmerdătoare hrănind in sufletul ei acea puternică iubire neînţeleasă pentru cel ce-i era tată. D-na Bârsan a ştiut să ne redea în chip desăvârşit naivitatea de suflet neprihănit a acestei copile orfane şi totuşi fica lui Ştefan. Dintre rolurile susţinute izbitor de bine mai însemnez pe acel al clucerului­­ Moghilă, susţinut de I. Petrescu, pe acel al­­ Doamnei Maria, susţinut de d-na Demetriad I şi pe acela al lui Ţugulea Moghilă susţi- I nut de d-şoara Cocea. Aşi mai putea pre- I lungi această listă; în general se poate spune ca toţi artiştii au fost la înălţimea rolul lor lor, ceea ce face ca piesa să lase o ne. "bexinuit de unitară impresie de armonie Apus de Soare e est­fel o podoabă a scenei Teatrului Naţional şi publicul va şti de bună seamă să-l menţină multă vreme pe afiş. tr­­. lonescu Şişeşti.­ ­ Aducem la cunoştinţa On. public, că preţul apelor minerale şi h­ygie­­nlice din depositul nostru din­­tra,­­I­da Gărei Nr. 25 pe lângă schimbul med­al al sticlelor este urm­ăto­rul: Glorca Borpatak Matild Borhegy Baross Élőpatak 1 litru 10 il a W n n |U .„ n 10 -n tó „ „ lő „ litru til. 14 li Feh­érke Felsőrákos Mária Kászon Salutáris Horgász Répát) 11 to „ » 14 * Borszék 11 2« „ » « 11 16 „ a 11 » Sztojka 11 28 „ n 22 litruUi fit 112 litru 14 ill. Boholt 11 26 „ a 22 11 lii „ ,, 14 » Hargitta 11 26 „ a 22 i; T. , ’1 14 „ Szekely-Selters » 22 Ln cumpărare «le 35 stiele lil’erăm ISorwizuri »casă. — Apelăm I» sprijinul Ou­­pa Stik* Societatea pe aeții a exploatării și exportului apelor minerale. (479,106—150 Telefon Air. 3(ti. GAZE T A T RANSIL VA N 1 fi i. damnatul înainte cu câteva luni omorâse pe preotul gr­eat, Cornel Marcu din sat precum şi mai multe persoane aparţină­toare familiei acestuia. Căsătoria lui Anatole France. έn Paris se anunţă, că celebrul scriitor Ana­tole France, după adevăratul său nume Thibaut, se va căsători cu actriţa Jeanne Brindeau. Anatole France este în etate de 66 ani. Fond pentru inventatori. La Stuttgart s-a adunat pănă acum un fond de 100.000 mărci pentru a ajuta inventatorii săraci, cari n au reuşit încă în invenţii f­nile lor. LITERE ŞI ARTE. Arta, morala şi cultura. De prof. univ. I. Volkelt (Lipsea). Traducere autorizată de Horia Petra-Petrescu. (Urmare.) Există însă un principiu formalistic de artă mai fin și mai adâncit. Se face dependentă pretenziunea la o valoare ar­tistică numai de la faptul, dacă grăiește din produsul artistic o particularitate in­dividuală, de se poate, cât mai nouă. Eşti considerat ca aparţinând la moda veche, dacă judeci la îndreptăţirea artis­tică a unei opere şi conţinutul individua­lităţii, »importantul­ omenesc«. Ori şi care individualitate, n’are decât să fie particu­lară, să se deosebească de ce este comun, să arate o nouă coloare, o nouă combina­ţie sau o nouă deslegare a unei probleme, şi e îndreptăţită din punct de vedere ar­tistic, după părerea lor. Ce e caracteristic, nou, apart în individualitate se preface în­­tr’un criteriu exclusiv sau cel puţin într’un criteriu de artă, care se ia în considerare. In urma acestora e îndreptăţită aşadară din punct de vedere al artei individuali­tatea înveninată, în­tocmai aşa ca şi cea sănătoasă, cea schiloadă, ca şi cea frumos crescută, cea ţîgnită la cap, ca şi cea care gândeşte adânc, cea întunecată de nebu­nie, ca şi cea care vede limpede, cea ani­malică, întocmai ca şi cea dumnezeiască, totdeauna cu presupunerea, că e în Stare să producă din sine ceva ce încă n’a fost. Cine simte repulsiune faţă de o astfel de consecvenţă, recunoaşte că pune preţ pe un principiu de fond ca normă a operei de artă. Eu obicinuiesc să numesc acest principiu cu expresia de »important-ome­­nesc«. (»Das Menschlich-Bedeutungsvolle».) Ceea ce este omeneşte-important are drep­tul să-şi afle expresia în artă, să nu se recunoască însă o îndreptăţire artistică la fiecare, care a supralicitat cu orice preţ cu caracteristica sa individuală, specifică, fără considerare dacă direcţia apucată spre deslegarea problemei s-a bazat pe o ideie momentană scrintită sau lipsită de ruşine. Dacă e vorba ca acest »omeneşte­ impor­­tant« să fie privit în extinderea recerută, trebue fireşte să-şi primească conţinutul din punctul de vedere al desvoltărei ome­nirei. Astfel se ajunge şi din partea acea­sta iarăşi la apreciarea istorico-culturală­­estetică. Poate îşi închipuie cineva, că în urma normei acesteia a »omenescului important« trebue să apară sau, totuşi, e aproape să se manifeste o scurtare şi o periclitare a caracteristicei artistice individuale. Această teamă e neîntemeiată, îndată ce »ome­­neşte-importantul« este considerat cu dăr­nicie de inimă şi dând libertate de gân­dire. Omeneşte-importantă este nu numai caracteristica individuală la Segantini sau la Thoma, ci şi la Leibl sau la Libermann ; la Meunier ca la Klinger ; la Gerhart Haupt­mann, tot aşa ca la Frenssen ; la Brahms ca la Liszt. Scurt, omeneşte-importantul nu micşorează marginile desvoltării ca­racteristicei artistice în nici un chip. (Va urma). ^g\3 A B O ]\I A A/f £ /V LA 7* ..GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octom­vrie st. v. 1909 58 deschide nou abonament pe cvartalul patru al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii foaiei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 toroane, pe şease luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un a­n 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei ani 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRAŢIUNEA tîT n AtJ­a i«f I Budapesta, 13 Oct. In şedinţa de i­eri a Camerei s’a discutat chestia ridicărei imunităţei deputatului V. Luca­­ciu, pentru publicarea unui articol „agitatoric“ in ziarele „Lupta“ şi „Po­porul Român“. Raportorul Fenyvessy propune ca Lucaciu să fie dat jude­­­­căţii pentru agit­aţie contra statului. Ia cuvântul deputatul Dr. Maniu, care­­ a spus că în ultimul timp se tratează­­ chestiunea imunităţei prea superficial. (Strigăte : Afară cu el !) Dr. Maniu : Eu nu vreau să nesocotesc ridicarea imunităţei, vreau să constat că com­i­­siunea n a fost destul de atentă la constatarea faptelor. De trei ani in­coace acei dintre Români, cari şi au manifestat ideile lor politice, s’au vă­zut condamnaţi la 181 ani temniţă şi 180.000 coroane amenzi. Ungaria acea­sta este şi ţara mea, patria mea, şi am dreptul să cer ca constituţia ei să fie respectată. Lucaciu a fost condamnat la 15 ani închisoare (Strigăte din partea kossuthiştilor, prea puţin). Maniu pro­pune în fine ca să nu se suspende imunitatea lui Lucaciu. Deputatul Nagy propune ca să se cetească părţile încriminate din articolul pentru care comisiunea cere suspendarea imunităţei. Raportorul spune, că comisiunea de imunitate a judecat în bloc şi nu asupra părţilor articolului întreg La cetirea unor părţi Camera face zgomot infernal. Rapor­torul cere ca Lucaciu să fie extrădat din cauză că prop­ogă ură contra Un­gariei. Dieta hotăreşte în fine suspen­darea imunităţii dep. Lucaciu. Neusatz, 13 Oct. Clubul deputa­ţilor sârbi radicali a ţinut dri şedinţă sub preşidenţia deputatului N. Gyur­­gyevici. Deputatul Musicki anunţă în numele deputaţilor naţionalişti sârbi, că dânşii vor eşi din partidul parla­mentar al naţionaliştilor şi vor ac­cepta punctul de vedere­­al deputa­ţilor radicali, aşa după cum a fost precizat de deputatul Manoilovici în şedinţa din 24 Februarie a camerei deputaţilor. In urma eşirei deputa­ţilor sârbi din partidul naţionalităţilor deputaţii radicali vor căuta să se apropie de partidul independent. Viena, 13 Octomvrie. — Ziarul „Waterland” spune, că e mai mult ca probabil, că Kossuth se va mai pre­zenta încă odată la împăratul în cur­sul acestei săptămâni, ca să ra­porteze asupra atitudinei partidu­lui său. Şeful partidului independent va fi nevoit să raporteze, că toate în­cercările în această direcţie au rămas fără rezultat Cu toate acestea audi­enţa lui Kossuth nu va aduce nici o hotărâre definitivă. Această hotărâre se va lua numai după audienţele politicianilor 67-işti, căci abia atunci se va putea şti dacă împăratul va face o încercare cu partidul 67-ist sau cu un cabinet extraparlamentar. Pagina 3. Proprietar : Dr. Aurel Mureșianu. Rom. Redactor respons.: Victor Branisce.

Next