Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)

1909-12-01 / nr. 259

Nr. 259.—1909. GAZETA TRANSILVANIEI, pare preţioasă, — îmi închipui, de vreme ce aleargă toată lumea după noi, cu fel de fel de excursii militare în amintirea luptelor ruseşti de odinioară cu Turcii, cu fel de fel de invitaţii la Viena, cu fel de fel de numiri în ordine înalte ale ţărilor din Europa centrală ; îmi închipui că vom fi valorând ceva, — şi- mi închipui că ne-am putea lăsa mai grei, puţintel mai grei în anumite momente, — nu mult, numai atât cât să se simtă că ne putem lăsa mai grei. * Totdeauna, — căci de aceia există diplomaţi pe lume, şi de aceia noi plătim diplomaţi­i, totdeauna un Stat, care re­presintă un principiu are­ dreptul, şi are putinţă, să facă pe alţii să simtă de câte ori acest principiu, este jignit. Desigur că nu umblă cineva prea mult după iubirea Românilor şi după alianţa credincioasă a României când strică, împotriva statutului Bisericii ortodoxe din Ardeal, două ale­geri episcopale una după alta. Nu umblă cineva după iubirea Românilor şi după a­­lianţa cu România când adm­ie, ca în şco­lile unde învaţă copiii români, în şcolile acestea să li se predea catehismul şi ru­găciunile în ungureşte. (Aplauze) Şi nu umblă cineva după iubirea acestui popor şi după alianţa trainică cu România — lu­cruri legate în ele — atunci când, la plân­gerea lasată de statutul organic al Bise­ricii ortodoxe din Ardeal, ia interzicerea din partea autorităţilor episcopale de a se învăţa catehismul şi rugăciunile în ungu­reşte, se răspunde de la locurile »prea­­înalte« cu stricarea unei hotărîri sinodale, cu desăvârşire legală. Şi, iarăş, ne între­băm, ce fel de alianţă este aceasta şi cât valorează această prietenie a noastră, — care ştim noi cât valorează în adevăr — când, în tratatul de comerţ, care se va înfăţişa în curând voturilor noastre, se dă lovitură de moarte legăturilor, care există între Românii de dincolo şi cei de aici, prin continua imigraţie a păstorilor arde­leni, a Muc­iilor. S-a ridicat această chestie, şi a venit un comunicat al Guver­nului, care a zis: nu se jignesc, ci-i dăm numai pe seama Ungurilor. Nu-i îndem­năm pe Unguri să fie împotriva lo , dar, daca n-or vrea să fie buni, ei bine, atunci vor fi răi, şi noi nu ne amestecăm în a­­ceastă naravelă, în aceasta ceartă î­n­re Unguri şi Români ! Noi o sa le dăm dru­mul Mocanilor in ţară. Dar, dacă nu vor voi sa­ prinească Ungurii înapoi, atunci aceasta i priveşte pe dânşii D-voastrâ ştiţi insă, d-lor, că imigratia M­ocanilor nu se poate face de cât sun­t două condiţiuni : sa-i iaşi să treacă aici, şi să-i­aşi să se întoarcă înapoi. Care o să mai fie Moca­nul, care va vrea să vie la noi, atunci când ştie că, la întoarcere, o să­­ oprească Ungurii ? Deci, când este vorba de tratate de comerţ, noi plătim ca Turcul. Când este vorba de viaţa culturala şi religioasă a Românilor de dincolo, tot noi plătim ! A­ceasta se pare că ar fi singura alianţă, de care se socoate ar fi vrednic neamul a­­cesta! Insă eu cred că el nu este vrednic numai de această alianţă, sau cel puţin nu este vrednic de o alianţă în aceste con­­diţiuni! D-lor, o alianţă nu înseamnă o robie, şi aici nu avem de luat învăţăminte de a cine ştie cine, ci trebuie să reluăm învă­ţămintele de la domnii noştri de odinioară, atunci când vecinii noştri ne numiau »Va­lahi perfizi«. Căci, daca ni s-ar zice şi azi tot astfel, aceasta înseamnă că o să avem conştiinţa d­e interesele noastre, înemnă că n-o să ajutam pe nimeni de­cât pe a­­cei care ne va ajuta. Şi, decât să primim, de nu ştiu câte ori, de la Viena certifi­cate de bună purtare, mai bine să se li­pească pe frunţile noastre certificatul de isteţime politică şi simţ politic ce se lipia pe frunţile Domnilor de odinioară ! Când un Stat este slab ca al nostru, când acest citat are duşmani în vecinii săi, când aceşti vecini ţin diferite teritorii lo­cuite de Români, teritorii asupra cărora Românii au drepturi istorice, care se re­­solvă in situaţia lor culturală de azi, ei bine, Statul acesta nu mai poate să facă pe amorezul de inimă albastră, zicând: dragostea mea este fără sfârşit! (Ilaritate). Ei trebue să se uite în toate părţile şi fiecăruia să-i dea în măsura, în care i se dă. Am auzit aici în Cameră, — cândva, de mult, pe cineva care zicea: îmi dai, îţi dau ! Ei bine, dacă aceste vorbe au va­loare în politică internă, cu atât, mai mult trebue să introducem aceste cuvinte şi­ în politica externă. Şi cred că înţelesul aces­tor cuvinte ar fi mai onorabil şi mai fo­lositor acolo decât aici 1 STIHIE ZILEI. — 30 Noemvrie v. Consecvenţă şi personalitate. La ser­­bătorirea lui Maiorescu fostul ministru şi azi profesor de universitate C. Disescu,un eminent logician, a zis între altele: »Vi­ sa imputat schimbări în păreri. Scutită de exageraţie imputarea îmi pare un merit. Critica nu se poate fixa în for­mule imutabile. Impersonalitatea criticului nu poate fi perfectă, căci dânsul cercetând valoarea literară sau artistică, adecă ceva mobil va trebui şi el să fie mobil. A aprecia un scriitor este lucru greu, căci opera lui este complexă , e le­gată de mobilele ei. O directivă sigură nu poţi să ai decât urmând povaţa unui mare critic, »să prinzi resortul secret al fiecă­ruia« Dar acest resort el însuşi se schimbă. Cu drept cuvânt chiar d voastră ne-aţi dat o formulă clară a necesităţei schim­bărei păreri­lor, când aţi spus că »varia­­ţiunile judecăţei se impun«. Saint Beuve a vorbit intr-un fel de Chateaubriand în salonul d-nei Récamnier şi intr-altfel la Universitatea din Liége. In învăţământul filosofic prin gân­direa limpede în formularea chestiunilor, prin spiritul generalisatul, în expunerea doctrinelo­r, cu glasul armonios, cu gestul elocvent, cu mintea senină, măsurată şi liniştită, aţi produs o renovaţie, o renaştere pot zice. S-a zis că filosofia nu se învaţă, nu se transimte, ea se găseşte. Şi aşa de ar fi, trebue să cunoaştem căile şi urmele filoanelor. Nimeni mai bine ca d-voastră n-a ştiut să le arate, întreaga lecţiune era o continuă evocaţie de idei şi suggest­ie­­ de reflecţii, de gândiri filosofice. De aceea şi cursul ce făceaţi era cu totul personal. Pen­tru Pomul 68 Crăciun al întemni­ţaţilor , soarele Livia Rusu (Bucureşti) şi Elena Rusu ( latina) ne trimit câte 2 cor., iar­­1­ advocat D­. Liviu ,Letr­enyi trimite1 ca »achitare pentru anunţurile ce l-am fi publicat vreodată«, 4 cor. — Multe mulţii.- j mite. Cucerirea »din« Văzduh Indrăsneţul I aviator Latham va face azi prima sa as-­­ censiune, cu un aeroplan »Antoinette«, ia j care s a »d pt­at un tun cu tragere re- j pede. In acest scop motorul obicinuit a j fost înlocuit cu unul de o putere de cai j cu npult mai mare, iar construcţia corpului­­ monoplahului a suferit şi ea modificările­­ necesare, pentru fixarea piesei de artilerie.­­ După această primă încercare Latham va­­ urma cu alte ascensiuni, în cursul cărora­­ va face experienţe de tir în zbor. Un nan roajan al lui D’Annunzio. D’An-­­ nunzi) a scris un roman, despre aviaţie »Poate da, poate nu«. El întrebuinţează o limbă plină de arhaisme, tocmai fii­ncă-î­­ vorba de cea mai nouă maşină şi face un­­ efect deosebit. El a tradus b­ruticii tehnici francezi din cărţi colbăite. Aşa, aeroplanului îi zice vetivolus, cuvânt întrebuinţat de Ovid şi Virgil. Tendinţa e foarte naţio­nalistă : Latinii înving pe barbari ! Veii­­volul lui Tarsi, biruitorul, poartă numele de Ardea, un oraş străvech­i din Latin. Necrolog, Ioan Dragomir casier şi membru în direcţiune­­a »Râureana« din Capolnoc-Mănăştur a răposat în Domnul în 9 Decemvrie 1909 in anul 58 al etăţii. •— Gavril Muşte paroch gr. cat. şi virilist comitatens, după scurte suferinţe şi-a dat blândul său suflet în mâiiie Crea­torului în 4 Decemvrie, in al 62-lea an al etăţii. — Teodor Lengyel, preot în Stremţ a răposat în 9 Decemvrie n. c. în anul al 72-lea al vieţii.­­ Pentru masa studenţilor români din oraşOV s’au mai făcut următoarele contri­­buiri : Prin administraţia ziarului »Dr­­eiur din Lugoş, pentru fondul Gorio­m Bre­­diceanu dela d-nii : Alexa Perianu, Ora­­viţa 10 cor. Const. Ignea, Lugoş 4 cor., I. Harambaşa, Lugoş 20 cor., Dr. V. Branisce, Lugoş, 5 cor. pentru Fondul Dr. Ales. de Mocsonyi, Romul Muntean, Lighet, 20 cor. Dr. Val. Branisce, Lugoş 5 cor. — Cu totul 64 cor. Primească generoşii donatori since­­rile noastre mulţămite. — Direcţiunea şcoa ■ lelor medii gr. or. rom. din Brașov. LOCal. Proprietarii de case prin a­­ceasta se provoacă, ca fasiunile despre chiria de casă pe 1910 esact umplute cel mult pană la 15 Decembrie a. c. să le pre­sente, căci la caz contrar plătesc l°/0 ca adaus la darea ce se va fixa în decursul măsurării. — Străinii pot găsi de acum buletine de anunţare la cele două trafice mari şi la căpitănatul orăşenesc. O cassă vertheimiană întrebuinţată, Nr. 2 ori 3 se caută spre cumpărare. — A se adresa la Administraţia ziarului. O zi frumoasă... — Locală. — O zi frumoasă a avut ieri societatea braşoveană. Şi o zi, durere, rară. Atât, că frumseţea ei ne-a făcut cu desăvârşire să-i uităm raritatea. Ne gândim la conferinţa d-şoarei Dr. Nora de Leményi şi la cina comună, de după conferinţă, pănă-n noapte târziu. Tot ce are mai bun Braşovul a fost acolo. Şi ne-am convins că Braşovul are foarte mult bun, şi acest mult bun e foarte bun. Dar nu ne putem stăpâni a nu ne pune întrebarea: trebuia să aştepte Bra­şovenii până vine cineva din alt oraş, ca să-i adune la un loc pe aceşti mulţi şi foarte buni? Negreşit îi suntem mulţumitori din inimă d-şoarei Dr. Nora de Lemenyi, că ne-a silit să ne punem întrebarea aceasta şi îi dorim aceleaşi frumoase succese în toate oraşele româneşti, bătute de aceiaş soarte. Ce bine a zis aseară unul dintre închinători: »Iată ce frumoase roade aduce pentru noi emanciparea cuminte a femeii române! !« Aşteptăm să ni­ se dea un raport mai lung despre cele petrecute în ziua de ieri — despre cea mai norocoasă îmbinare a lui »utile cum dulci«, ce ni­ s’a dovedit aşa de bine. Ţinem însă a spune de pe-acum câteva cuvinte despre conferinţa d-şoarei Dr. Le­­mény, una dintre cele m­ai fericite confe­rinţe de popularizare captivantă şi de apre­ciere justă. A cetit despre cele trei mari poete ale noastre — Maria Cunţan, Ecaterina Pitiş şi Elena Farago — cu o dicţiune clară, elegan­ă şi stăpâni­tă. Trecuse în re­vistă şi numele altor poete, dar nu ţinu a se opri la ele. Puse­ în lumină contras­tul său asemănarea între viaţa şi activi­tatea celor trei poete, şi le găseşte pe tustrele idealiste sau cel puţin resignate­­ — deşi atinse ades de vulgarul vieţii. Te­oria mediului o aplicase d-şoara Leményi cercetând în direcţii noi , cum fuge de «mediu» artistul, şi tot nu poate scăpa de el, tot îi resimte influenţa. Mult lirism, înainte de toate lirism, în poesiile alor toate trei, insă al Măriei Cunţan un lirism sbuciumat, al Ecaterinei Pitiş un lirism senin şi discret, al Elenei Farage un lirism filosofic. Natura o iu­besc tustrele, dar pentru Cunţan e soră, pentru Pitiş muză, pentru Fa­ngo cadru.... No­e de asemenare se găsesc mai cu seamă la Maria Cunţan şi Ecaterina Pitiş, dar, pătrunzând mai adânc în opera lor, — în opera alor tustrele — s-ar pu­tea găsi şi interesante deosebiri, în fe­lul cum îşi esteriorizează sufletul unele şi cum o interiorizează lumea din jurul lor, altele. E­ena Farage se mai distinge şi prin o subtilă înţelegere a poeţilor fran­cezi, înţelegere dovedită prin un volum de traduceri fidele şi totuşi artistice. D-şoara Dr. J­eményi îşi sprijinea ju­decăţile prin citate. (La sfârşit s-au fă­cut călduroase manifestaţii d-şoarei Pitiş.) Rar am mai văzut atât de bine alese citate. Dar, cetitorii noştri şi­ le vor putea împrospăta toate aceste impresii, în curând — sperăm — cetind în foiletonul nostru conferinţa mult sărbătoritei în aceea zi d-şoare Dr. Leményi. Susmenţionata doamnă înstruiază fe­tiţele în lucrurile de mână elementare progresiv, până la brodatul, croirea şi con­fecţionarea albiturilor celor mai greu de executat. Cursul numit se ţine în şcoala noa­stră din loc Mercurea şi Sâmbăta dela 3-5 oare p. m. Având reuniunea noastră o bună achisiţiune în persoana susmenţionatei ge­neroase doamne, care-şi depune tot zelul pentru un scop atât de nobil şi încă în mod gratuit. — la expresa dorinţă a Dom­niei Sale, fac acest apel cătră familiile ro­mâne din oraşul nostru Braşov, ca să se folosească de aceasta excepţionabilă oca­­ziune, trimiţând fetiţele lor, cu dosebire dela 10—15 ani la acest curs gratuit de lucru de mână. Pe când îmi iau voia a adresa acest apel, îmi ţin de plăcută datorinţă a anti­cipa şi a exprima publice prea stimatei Doamne Valeria Dr. Suru, sincere mulţă­­miri în numele tuturor famiilor noastre cari beneficiază şi vor beneficia de munca şi zelul desinteresat provocat de inima nobilă, zeloasă şi dornică de progres a Domniei Sale, întru cultivarea în lucrurile de mână a fetiţelor române din oraşul nostru. Primiţi Vă rog Onorate d-le Redac­tor asigurarea profundei stime ce Vă con­serv. Braşovul-vechiu,­ 27 Nov. st. v. 1909. Maria los. Maximilian, presid. rem­. fe­meilor. Apt Dintre instituţii’’ culturale create în Braşovul-ve­chiu la dor­inţa actualului­­ nostru paroch, reuniunea femeiior române pentru ajutorarea şi înfr­umseţarea s­­ei noastre biserici um loc şi-a dat silinţa a se afirma tot mai mult, satisfăcând în împrejurările date misiunei sale pe cât de nobile pe atât, de grele. Dornică de orice progres posibil, reu­niunea noastră a înfiinţat în Braşovul ve­­chiu cu începutul lunei Novembrie a. c. un curs de lucru de hrână pentru fetiţele noastre, condus în mod gratuit de prea stimata doamnă Valeria soţia P. St. D. ve­terinar orăşănesc Dr. Suru. Pagina 3. POŞTA REDACŢIUNEI. V. P. Hoteau. Am „controlat“ la adminis­traţie, cum ne cereţi, şi am găsit pe carta poştală tocmai numerii aceia cari vi­ s-au trimis, greşit , ceruţi. Prin urmare mai mult control la dv., şi mai multă urbanitate ! Arad. Da, pe rând, ca la moară. Mulţumim. ULTIME ŞTIM. Budapesta, 13 Decemvrie. Ca­mera va fi convocată probabil pe roi. Proprietar : Dr. Aurel Mureş­anu. Răni. Redactor respons.: Dr. Sever Dan. Ut. Ifllll S. CTORCT. VIII Kochgasse Nr. 29 — Viena Con­suit­aţiu­ni cu celebrităţile medicale, cu specialiştii da­­acuitatea de medicină din Viena. Teieîop. nr. 1708­. Cele mai Mae cadouri de Crăciun portrete mărite după orice fotografie, la Francis Bichoff, strada Hirscher 20. Conversaţii În limba francesă de d-na Bichoff, parisiană. Ora 2 cor. Înainte de naşterea copilului tânăra mamă folosind E m u­­­s i u n e­a Scott, va căpăta puteri nouă. Efec­tul rapid şi cu succes surprinde şi bucură pe om­ şi cine. Emu­lsiunea Scott se mistue uşor şi are un gust plă­cut. O singură încercare vă va con­vinge cât de potrivită este emulsiu­­nea lui Scot pentru astfel de caşuri. Essaralsi­issea Bsau Scott delătură oboseala la a­­lăptare, înmulţeşte fap­tele şi copilul va fi ru­men şi sănătos. Emul­a­­­siunea lui Scott este cea mai neîntrecută emul-Verit­abilă numai cu mam­a —pe­­carul — ca semn de garan­tie a procedurei lui Scott. Prețul unei sticle angi­nale 2 coroane 50 bani. Se capătă în toate farmaciile.

Next