Gazeta Transilvaniei, martie 1910 (Anul 73, nr. 47-71)

1910-03-02 / nr. 47

c­ondolenţele lor, iar şeful ei a spus: »Noi am luptat contra lui Lueger pe chestii de principiu, dar am preţuit precum se cu­vine, personalitatea sa şi calităţile sale«. La cimitir va mai ţinea probabil un­­ discurs un reprezentant al soc. acad. »Ro­mâniei Jună«. O delegaţie a clubului român din parlamentul austriac, a societăţii studen­ţeşti „ România Jună“ şi a Românilor din Ungaria compusă din 40 persoane a de­pus astăzi 8 coroane colosale pe catafalcul primarului Lueger, toate coroanele erau decorate cu tricolorul român. Intre coroanele depuse din partea Românilor din Ardeal şi Ungaria se află şi o mare cunună împodobită cu o pan­glică tricoloră şi cu inscripţia: „Presa românească din Tran­silvania şi Ungaria — distinsului amic al poporului nostru.“ O admirabilă cunună s-a depus şi in numele partidului naţional român din Ar­deal şi Ungaria. Telegramele de condolenţă sosite până acuma şi cununile depuse pănă azi sunt în număr de câteva mii. Au condolat între alţii toţi membrii casei domnitoare, Papa, reprezentanţii diplomatici ai străi­nătăţii, toţi miniştrii apoi nenumărate corporaţiuni şi inst­ituţiuni din monarchie şi străinătate. Dintre condolenţe telegrafice sosite din părţile locuite de Români re­­levez telegramele ziarelor »Gazeta Tran­silvaniei«, »Tribuna« şi »Lupta«. Deja sin­dicatul presei române a sosit la adresa ajutorului de primar al Vienei Dr. Neu­­meyer, următoarea telegramă: Sindicatul pressei române din Transilvania şi Ungaria deplânge pier­derea distinsului nostru bârbat, care în viaţa lui de neîntreruptă luptă a putut simţi şi durerile altora. Octavicn Goga, preşedinte, Sever Bocu vicepreşedinte. Telegrame au mai sosit de la partidul naţional român din Bucovina, Românii din Cernăuţi, Rădăuţi, Suceava, din Braşov, Arad, Sibiiu, dela mai multe societăţi aca­demice româneşti şi dela numeroşi parti­culari. Pe mâne aşteptăm sosirea mai mul­tor delegaţi ai ţăranilor români din Ardeal şi Ungaria. Din Orăştie şi-au anunţat so­sirea 6 ţărani. Bucureşti, 28 Februarie­­. Eri seara a plecat spre Viena dele­gaţia consiliului comunal al capitalei, în­sărcinată să asiste la funeraliile d-rului Lueger. Delegaţia e condusă de d-l depu­tat şi consilier comunal Em. Guloglu. Dintre numeroasele condolenţe adre­sate primăriei Vienei şi familiei defunctu­lui relevez următoarele: Comitetul central al Ligei culturale a adresat vice-primarului Vienei următoa­rea telelegramă de condolenţă: ■»Liga culturală regretă adânc înce­tarea din viaţă a neuitatului prieten al României. Preşedinte Sava Şomănescu. Preşedintele Senatului a expediat urmă­toarea telgeramă: D-lui Dr. Neumayer ajutor de primar al Vienei. Senatul român, dureros impresionat de moartea d-rului Carol Lueger, ilustrul primar al Vienei, mare amic al României m-a însărcinat de a Vă exprima partea, pe care o ia la doliul Vienei şi a Vă ruga să binevoiţi a fi interpretul său pe lângă familia defunctului prezentându-i viile sale condoleanţe. Preşedintele Senatului român General Budişteanu. Preşedintele Camerei a adresat surorilor defunctului primar următoarea condolenţă: Camera deputaţilor m-a însărcinat să arăt familiei prea regretatului Dr. Lue­ger, durerea sinceră, pe care a simţit-o la trista ştire a morţei sale. Toţi Românii puneau un mare preţ pe pretinia sinceră a omului lumi­nii, care s-a stins. Toţi de­plâng această pierdere crudă. Vă exprim­­ în numele Camerei aceste sentimente, la care adaug condolenţele mele personale. M. Ferechide, preşedintele Camerei deputaţilor. Au condolat şi câteva consilii comu­nale din provincie. Condolenţe călduroase au mai trimis d-l Ion Ţeţu în numele so­cietăţii tCarpaţii* şi d-l S. Mândrescu în numele »Cercului Românilor de peste munţi«. Cor.* Pagina 2 GAZE T h r R A N S I L V A N i B I. Nr. 47 —101*1 şi de plictiseli pentru ea — începe să-i devie dragă, atrăgătoare... Ceasuri întregi stă pironită înaintea oglinzii. Mâna ei e veşnic ocupată cu acele plicticoase şi nesfârşite operaţiuni de tran­sformare, pe care le sufere mai ales ro­chiile şi pălăriile femeilor, uneori şi exte­riorul ei. Dar aceasta nu-i de ajuns. Pofta vine mâncând, un cuvânt de încurajare i-a descris o lume infinită de iluzii şi speranţe. Acum drumul iubirii, ce-i părea in­terzis pentru veşnicie sau aşa de puţin accesibil, că adeseori se întreba serios, dacă va putea şi ea fi iubită vreodată — ea, care ardea de dorinţa de a iubi — în­cepe să-i apară sub un aspect mai puţin îngrijitor, în culori mai vesele şi mai fa­vorabile ei. Devine chiar îndrăzneaţă, prezump­­ţioasă şi... pretenţioasă. Îşi aduce aminte, că pe când era mică şi n-avea încă conştiinţa urâciunii sale, părinţii ei o răsfăţau adesea cu cuvinte de tandreţe şi încurajare, ce se adresează de ordinul vârstei copilăreşti, şi cari rămân uneori singurele, vai! pe cari le aude omul In vieaţă... Că printr-acele cuvinte scumpe amin­ Românii şi Lueger. Deputatul român bucovinean O n c i­u 1 consacră In ziarul »Reichspost“ un mişcător ne­crolog mult regretatului primar Lueger. »Dela al doilea asediu al Vienei din I partea Turcilor —­ scrie el — neamurile subjugate din imperiul habsburgic şi-au îndreptat în­totdeauna privirile cătră Viena, ca spre un far de lumină şi libertate. A­­ceastă fascinaţiune a exercitat-o Capitala timp de secole. In zilele noastre, nimeni­­ mai bine ca Lueger a personificat forţa a­­­ ceasta liberatoare a Vienei. Noi, Românii,­­ am găsit în neuitatul primar, un prie- I tin sincer, care nu ne-a refuzat nici- I odată sprijinul. Vienez până în măduva­­ oaselor, hrănit numai cu idol de libertate,­­ Lueger a ridicat cel dintâiu steagul nea- j i târnărei etnice al neamurilor oropsite, şi­­ I aceasta într-o vreme când bântuia cu fu-! I rie boala şovinistă, când era ca o dogmă I intangibilă necesitatea heghemoniei unei­­ naţionalităţi în dauna celorlalte. »Lui Lueger îi datoresc [recunoştinţă |­a Românii din Ungaria. In favoarea lor a­u ridicat glasul, manifestându-se pe faţă şi­­ cu energie în contra şovinismului ma­­­­ghiar. Sentimentele lui de dragoste pen- j I tru neamul nostru le-a arătat şi cu prile- J jul vizitei sale la Bucureşti şi cu acela al primirei delegaţiunei consiliului comunal al Capitalei României. Nici un alt bărbat Prelaţii bisericei noastre ortodoxe, I. P. S. Sa Mitropolitul Meţianu şi P. S. Sa, episcopul Aradului. I. I. Pop, asistând în Budapesta la şedinţele fundaţiunii Gozsdu, s-au prezentat noilor miniştri şi au fost primiţi foarte afabil. Declaraţii de-ale lui lusth, staţiunea ultimă din turneul de agitaţie electorală a lui lusth a fost oraşul Karczag. Aici a a­­flat de lipsă să-şi mai accentueze odată­­ punctul său de vedere în chestia naţiona­­nalităţilor şi a votului universal, desvino­văţindu-se de acuza, că el ar fi încheiat un pact cu naţionalităţile. Iată ce a zis el: In chestia naţionalităţilor a spus că dânsul — dacă ar ajunge la guvern — va înfiinţa legi foarte severe contra ace­lora, cari tind spre străinătate şi agită necontenit şi va şi aplica aceste legi nu ca guvernul 67-ist, care a făcut numai legi pe hârtie. Dânsul va dispune ca »agitatorii« să nu mai aibă drepturi politice. Pe aceia cari sunt, credincioşi naţiu­­nei maghiare îi va trata ca pe nişte fraţi. Dânsul pretinde ca toţi streinii să ştie limba maghiară şi în cazul când aceştia nu se vor opune, nici dânsul nu va pune obstacole desvoltârii culturale şi econo­mice a naţionalităţilor. Justh s-a întrebat apoi, dacă impu­nând astfel de condiţiuni, lucrează contra naţiunei. Dânsul voeşte ca legăturile dinte maghiari şi naţionalităţi să fie cât mai strânse, ei să se considere ca Iriţi, căci numai cu puterile unite se va putea ajunge la îndependenţa economică a ţării. In ce priveşte reforma electorală, dânsul doreşte ca votul să fie universal şi secret şi este­ convins de necesitatea votului secret, ca astfel să poată întra în parlament elementele, cari intr-adevăr lu­crează pentru fericirea ţârei. tir­i­dale, a impresionat-o mai ales mult o promisiune, ce i se făcea adesea şi care încă de pe atunci îi producea fiori neînţe­­­­lese, dar puternici: că, dacă va fi ascultă- t­­oare şi cuminte, când s-o face măre, are I să vie Făt-Frumos şi s-o ceară în căsă­­­­torie. Şi i­ se povestia atâtea lucruri năs- I drăvane despre acest mire fantastic, atâtea I minuni, că inima ei caldă şi curată înce­puse să-l iubească mai ’nainte de a şti ce este iubirea şi ce înţeles are cuvântul de căsătorie. Gând ’mai târziu decepţiunile vieţi­i de cari nu e scutit nimeni, dar cari vin mai de timpuriu la feteie ce n-au obrajii trandafirii — se abătură asupră-i smulgân­­du-i una câte una, iluziile cu cari își hră­nise mintea ei de copilă,amintirea lui Făt­­frumos începu să-i pară și ea, ca multe altele de acelaș fel, o poveste ridiculă, o glumă stupidă, a cărei ironie deabia acum o simţia cu toată puterea, dar şi cu tot desgustul, unei minţi coapte şi deplin e­­chili­brate. Dar să-l uite n-a putut... ţVf» Ui !,V. ) de stat austriac n-a făcut atâta bine Ro­mânilor din imperiul habsburgic ca de­functul primar al Vienei, — acest erou devenit legendar încă în viaţă fiind.“ Mişcări electorale şi constituiri. In Bihor. In 10 Martie c. — cum am anunţat — Românii din Bihor au ţinut o confe­­renţă în Oradea, în care s-a fixat atitudi­nea partidului naţional din părţile biho­­rene, în vederea alegerilor pentru cameră. La conferenţia au luat parte dintre depu­taţii noştri d-nii: Dr. Mihali, Dr. Lucaciu şi Dr. Vaida. S-a decis, ca să se ia lupta electorală în comitat cu toată forţa. Să vor pune candidaţi în 7 cercuri electorale, unde Românii au şanse de reuşită. Aceste cercuri sunt: Beiuş, Ceica, Aleşd, Ţinca, Marghita, Bihor şi Ugra. In Beiuş va candida din nou d-l Dr. Vas. Lucaciu. Printre alţi candidaţi să amin­tesc d-nii: Dr. A. Lazar, N. Zigre, Dr. Co­­riolan Pop, Dr. Ciordaş şi câţiva preoţi din Bihor. Români bihoreni, la lucru ! # In comitatul Aradului. Ziarele ungureşti de ori publică — nu ştim din ce isvor — candidaţii parti­dului naţional român din comitatul Ara­dului. In comunicat să zicem că d-nii Dr. Oncu şi Dr. Suciu nu mai candidează. Ast­fel candidaţii după cercuri ar fi următorii: In cercul Siriei Dr. Ştefan C. Pop, în cerc. Radnei Vas. Goldiş, în cerc. '.Boroşineului Sever Bocu, în cerc. Iosăşel Dr. George Popa, adv. în Buteni, în cerc. Chişineului Ort. Goga, poetul nostru şi în cerc. Sânt- Anei, Dr. Iustin Marsen, adv. * Şvabii din Bănat. Şvabii din Bănat se deşteaptă tot mai mult la viaţă naţională. Partidul german poporal, de care se ţin Şvabii naţionalişti, are 5 candidaţi pentru alegeri, anume vor păşi ca candidaţi: Edmund Steinacker, Vic­tor Orendi, Dr. Kremling, Dr. Simeon Rar­­ran şi Ioan Rosier. Şvabii vor face alianţă la alegeri cu minorităţile sau majorităţile române din cercuri.* Diferiţi candidaţi. Ziarele din Budapesta anunţă, că în cercul electoral al Hărmanului, din comi­tatul Braşovului, va candida Dr. Jekel, fost vice-comite în Braşov, cu programul partidului muncii. — In Şimieu (Sălag­u) îşi pune din nou candidatura bar. Banffy. In 20 f. c. îşi ţine darea de samă. — In Timişoara s-a pornit o miş­care, ca Wekerle, deputatul de acum al­­ Timişorii, să fie rugat a întră în partidul muncii şi cu acest program să primească din nou candidatura. * In Caransebeş. Ca întregire la ştirea, ce am dat-o despre mişcarea burdistă din Caransebeş, ni se scrie, că cu prilejul constituirii par­tdului muncii, Burdia şi-a ţinut darea de samă. Aderenţii lui l-au candidat din nou. Credem însă, că acum va mânca-o nes­pălată. Intre creaturile burdiste, cari au fost la »adunătură« sunt nume necunoscute, obscure, cum e Petru Brancovici, ales de prezident al partidului muncii, apoi Zăria Miulescu, Pavel Şandru, Petru Borţun, preoţii Grozăvescu din Corneareva, Vasile Paicu, David Popiştiu, Mateiu Olariu, etc. O ceată de lingăi scârboşi ! Aplicarea convenţiunei comerciale ro­­mâno-austro-ungare. In cercurile, bine in­formate, vieneze se asigură că, cu toate greutăţile politice ce-i stau în cale, con­venţia comercială încheiată i­.tre Austro- Ungaria şi România se va aplica în curând. Spre a se ajunge la acest rezultat, s’a re­curs la următoarea soluţiune : Cum între România şi Aust­ro-Ungaria există o con­­venţiune veterinară specială, vitele, oile şi porcii vor fi adresaţi autorităţilor sanitare austro-ungare de la frontieră, iar aceştia, după ce vor da certificatul de sănătate, vor remite destinatarului transporturile. Aşa că, veterinarii oficiali vor servi ca inter­mediari între crescătorul român şi cum­părătorul ungur, in chipul acesta se asi­gură României concesiunile de export ob­ţinute prin noua convenţie, iar Austro-­­ Ungaria are şi ea posibilitatea de a bene­ficia de scăderile de tarif, căpătate din partea României. Din camera romană, in şedinţa de Sâmbătă a camerei s’a votat proiectul de lege pentru reorganizarea Casaţiei cu 69 bile albe contra 2 negre. In curând se vor depune la cameră câteva proiecte de legi im­portante, cari vor face probabilă prelungi­rea sesiunei Corpurilor legiuitoare pănă la sfârşitul lui Martie. Noul budget al statului a fost fixat la cifra de 461 milioane lei, cu un spor de aproape 26 milioane, faţă de budgetul în curs. O mică dare de seamă. Abrud, 3 Martie 1910. Anii trecuţi 1908 şi 1909 au fost cei mai nefavorabili ani pentru industria mi­nieră din »Munţii apuseni«. Atât secetaî-*-'' cât şi iarna cea lungă începută pe la finea­­ lui Octomvrie 1908 şi terminată abia prin Aprilie 1909, a contribuit ca şteampuriie să stea, deci ca lucrările în mine să stag­neze. Cu atât mai favorabil pentru indus­tria minerieră este timpul de acum. În iarna aceasta şteampuriie abia au pauzat, —■ deja pe la mijlocul lunei Februarie a anului c, toate erau în funcţiune şi aurul de şteampuri în săptămâna trecută s-a adus în comerţ. Se înţelege, că şi minele se lucrează mai intenziv şi numărul mi­nelor în benedicţie, creşte din zi în zi. Producţia aurului liber, încă din luna ianuarie a anului curent, a cresei— treptat — din săptămână în săptămână. Cele 3 institute principale pentru schimbarea au­rului — anume colturile erariale din Zlatna, oficiul reg. pentru schimbarea metalelor din Abrud-sat şi firma comercială Dr. Wagner din Abrud — în ultima săptămână k­­au schimbat aur în preţ de 72.000 cor., care corespunde unei c­antităţi de circa 30 kg.

Next