Gazeta Transilvaniei, septembrie 1910 (Anul 73, nr. 191-214)
1910-09-01 / nr. 191
i redacţîunea, ^ "Tipografia şi Administraţiunea BRAŞOV, Piaţa-mare 80. Scrisori nefrancate nu se primase. — Manuscripte nu se retrimit -INSERATE: Reprimesc la Administraţiune Braşov şi la birourile următoare: Viena la M. Dukes Nachf., Heinrich, Schalek, Rudolf Mosae. — In Budapesta la Eckstein Bernat, Iulius Leopold, Blockner I. PREȚUL INSERATELOR ! Un șir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Budumé pe pag. a &-a 10 gir 20 bani. »WAft'Ay-i-'.-rswr-dia aj W «cwreri*:» M*i- v»l :* 1993a Telefon: Nr. 226. ii /*v*vi**.wm*cj «>- u- i*-y, - ■ vr «/».ka: -nţ • Brașov lercuri, \ (141 Septemvrie ,„GAZETA“ apare ZILNIC. § Abonsmonto pt.itru Ausiro-lingar. | I tmmmUKKitega î-^ iîîi «lîl I -^itriwiiwa I 24 cor. po 6 luni !2 cor. pe trol Is luni 6 cor. — N-nil de Duminecă : patru cor. pe an. Pentru România și străinătate: un an 40 franci, pe şase luni 20 a franci, pe trei luni la franci. N-r. de Dumineca 8 fran. Se poate prenumără la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori. Abonauisntul pentru Braşov. La Administraţia „GAZETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 O, pe trei luni 50. Cu dusul arenamantelor piar io ham. Și cât şi insertiunile se plătesc 1910. Orizontul politic. Pe orizontul politic al Ungariei se conturează evenimentele, ce au să se perindeze in cesiunea de toamnă a parlamentim. Vacanţele de vară şi pauza politică e pe sfârşite. In câteva zile se va începe din nou munca politică, mişcările şi frământările parlamentare. Guvernul e de credinţă, că sesiunea ce vine, va fi relativ destul de liniştiţit. Se vor vota proiectele şi cererile guvernului, fără mare împotrivire din partea opoziţiei. In foaia semioficioasâ a guvernului a apărut un comunicat, din care se vede, că guvernul ce proiecte are de gând să prezinte parlamentului spre rezolvare. Mai întâi, şi ca un lucru principal este proiectul de budget al anului viitor. Proiectul va fi prezentat îndată după începerea sesiunii parlamenare, în una din şedinţele prime şi va pus la ordinea zilei cât se poate de curând. Guvernul pune mare fond pe aceea, ca proiectul de budget să se voteze în anul acesta, nevoind să ceară indemnitate. In Octomvre se vor întruni delegaţiunile, în caii miniştrii comuni vor avea de împărtăşit mai multe lucruri de importanţă. Aceste se refer, cum se ştie, la chestiile militare şi afacerile estenic, caii, după cum zice semioficiosul, au să formeze obiect de discuţie obiectivă şi temeincă şi în camera ungară. Ziua de întrunire a delegaţiunilor nu se ştie încă. In privinţa aceasta contele Khuen a declarat mai multor ziarişti în Viena, că termenul întrunirii delegaţiunilor se va stabili în consiliul ministerial comun, ce se va ţinea în 22 f. c. Un obiect de urgenţă al parlamentului este şi votarea convenţiei vamale şi comerciale cu Serbia Inarticularea acestui tratat internaţional e grabnic şi din motiv, că scumpirea cărnii a devenit aproape insuportabilă la noi şi în Austria. Tot de ungenţă este şi chestia băncii comune, fiind legată de termin. Privilegiul băncii austro-ungare espiră în 31 Dec. a. c. Guvernul voieşte să înoiască privilegiul băncii comune, având în vedere interesele ţării. Guvernul şi-a mărturit de la început acest punct de vedere al său şi speră cu siguranţă, că va avea sprijinul majorităţii, cu atât mai mult, că în campania electorală fiecare candidat al partidului muncii a accentuat-o aceasta şi astfel partidul de la guvern a primit în privinţa băncii o formată autorizaţie de la ţară. Semioficiosul mai declară apoi, că deşi guvernul va prolonga privilegiul băncii comune, nu va aduce mai puţin pentru ţară, decât voia să aducă guvernul coaliţionist, atât de mult aruncat încoace şi încolo în valurile viforului de bancă şi în urmă toturi ancorat în portul sigur al comunităţii de bancă. Cu alte cuvinte, zice semioficiosul, guvernul uşurează şi şefilor din fostul cabinet coaliţionist a vota proiectul... In fine se mai zice, că guvernul nu crede să fie discuţii mari şi neliniştitoare în jurul acestor obiecte. De obstrucţie nu se teme, iar de o discuţie mai lungă, ce se va înscena poate din partea opoziţiei, asemenea n-are multă grije. Din cauza aceasta guvernul nu se ocupă cu gândul de a restrânge dispoziţiile regulamentului camerei La aceasta ar veni rândul numai în cazul, dacă opoziţia va trece în obstrucţie Cum vedem, guvernul va prezintă camerei agende privitoare la cele mai urgente necesităţi de stat. Insă chiar şi şi aceste opoziţia poate să-i facă o străjuită împotrivire, îndeosebi la chestiunile militare şi ale băncii comune, cari sunt mai mult contrariate din partea I justhiştilor. Guvernul cu toate asigurările contrare, ţine cont de o posi- I biliV obstrucţie şi de aceea vedem, că de-o parte vrea se îndulceasă pe şefii coaliţionişti (ceteşte: Kossuth şi Apponyi), că le uşurează, vezi Doamne, calea pentru a vota banca comună, iar de altă parte pune în vedere înăsprirea regulamenturi cameră, dacă opoziţia se va deda la obstrucţie. Aceasta sună partidului lui Iustic, care zisese în sesiunea trecută, că lasă împotrivirea obstrucţionistă — pe toamnă. Vom vedea deci în curând, ce va zice opoziţia la planurile guvernului şi apoi ce va face în cameră Kimen şi presa pariziană. Un corespondent al unui ziar parizian a avut o convorbire cu contele Khuen pe când acesta se afla la băile din Ostende. Khuen şi-a esprimat mirarea, că ziarele pariziene prezintă pe Maghiari de aş.*, cari vreau să frângă dualismul şi să se separe de Austria. »Ce priveşte afirmarea—a zis Khuen — că statul nu se îngrijeşte de popor, aceasta e o calomnie, deoarece guvernuii* ungaro şi au ţinut îi totdeauna de datorinţă a promova bunăstarea poporului, chiar şi din motivul de-a împedeca emigraţiunea. Să ne ierte d-l Khuen, dar chiar în ultima declaraţie dânsul nu are dreptate. »FOILETONUL GAZ. TARNS.« Pressa modernă şi păcatele ei. De Ion Semiu. In cartea sa despre »Naţionalism şi democraţie«, d. Aurel D. Popovici dedică un capitol specul puterii, pe care o are pressa. In legătură cu dîscuţiunile şi polemicele interesante, cari s’au încins deunăzi cu privire la problema libertăţii noastre de pressa, opiniunile unui publicist de valoarea d-lui Popovici n’ar fi trebuit să rămână uitate în paginile openi sale. Dar era cât se poate de firesc să se întâmple așa, când tocmai oameni condeiului, cărora se adresează în prima linie cartea d-lui Aurel Popovici, n’au scris aproape nimica despre ea. Unii o vor fi cetii, dar rtu le-a plăcut şi ar fi combătut-o, dar n-aveau cum. E greu să te iai la luptă cu un om înarmat din creştet până ’n dinţi pe când tu, biet adversar, n’ai drept armă, decât un creştet gol şi dinţi încleştaţi de necaz, ca toţi demagogii, pa care-i vântură autorul operii despre antiteza între naţionalismul real şi democraţia utopică. Alţii iarăşi, dintre gazetarii gazetelor noastre, cari apar şi dispar odată cu viaţa lor de-o zi, nici nu-şi vor fi luat osteneala să petreacă din ochi paginile unei cogiamite cărţi aşa de »voluminoase«. Aceştia sunt oameni subţiri, cu nervi delicaţi şi cu principii fistichii. Ei au oroare de massele ideilor şi se pleacă numai masselor de cetitori ai articolelor măsurate cu vingalacul. Ei n’au vreme de pierdut cu cărţile, pentru că scriu de dimineaţa. Ei au credinţa, foarte răspândită printre gazetarii moderni, de la noi şi de aiurea, că e mult mai important să scrii un articol, decât să ceteşti o carte, chiar dacă articolul n’are nici o ideie, iar cartea e plină de ele. Desigur, că în astfel de condiţii, e şi mult mai uşor să scri, decât să ceteşti... Dar cărţile bune chiar dacă nu Se vorbeşte despre eie în pressă, există şi se cetesc. Din contră, atâtea gazete, cari apar, nu se cetesc şi atâţia gazetari, cari scriu mereu, nu există în conştiinţa culturală a unui neam. Să trecem, deci, cu nepăsarea cuvenită peste gazetarii efemeri ai gazetelor efemere şi să ne oprim la ideile unui gazetar al neamului, cum este d-l Aurel C. Popovici, care a studiat problema pressei moderne şi o cunoaşte, ca nimenea altul la noi. Cu spiritul său critic, totdeauna tăios şi pătrunzător în adânc, autorul nostru nu se lasă amăgit de osaneie ce se cântă progreselor uriaşe al pressei moderne. D s a admite părerea publicistului german Karl Hauer, ca »manualul de cultura al omului de astăzi este ziarul«, că »ziarul este dascălul poporului«, dar constată în acelaş timp, de acord cu Hauer, că nivelul intelectual şi moral al pressei cotidiane scade mereu, în toate părţile. De aceea influenţa, tot mai mare a pressei trebue să ne pună pe gânduri. Puterea neutralizării reciproce, în care mulţi puneau ultima nădejde, când se gândeau la efectele rele ale pressei, devine iluzorie prin alianţa ziarelor cu interese comune. Cei ce se plâng mereu, că »nu avem opinie publică«, nu ştiu — zice d-l Popovici — că opinia publică nu există, decât în privinţa ideilor de mult şi adânc intrate în conştiinţa publicului. In toate celelalte privinţe, pressa creiază opinia publică. Pressa ridică autoritatea oamenilor politici şi tot ea o distruge. Ziare răspândite, scrise cu oarecare temperament, pot nimici reputaţia celor dintâi bărbaţi de stat şi pot înălţa orice mediocrităţi la culmea simpatiilor populare. Pressa poate propaga ideile cele mai înţelepte şi cele mai ridicole. Ea le poate populariza pe toate. Pressa este o sugestiona comună. Ea schimbă mentaitatea cetitorilor. Când o gazetă se adresează zilnic la zeci de mii şi milioane de cetitori, repetând mereu aceleaşi idei ale nu ştiu cărui domn X, lumea la început mai crede, mai nu crede, mai clatină din cap, până ce sfârşeşte repetând şi ea ideile d-lui X, felul lui de argumentaţie, ba e chiar gata să moară pentru convingerea, mai adeseori pentru interesul acelui X. Marele păcat al celor mai multe gazete moderne este că n’au un ideal, că sunt numai întreprinderi negustoreai, cari speculează tot. Dovadă campania faimoasă a pressei europene în chestia Dreyfuse D-1 Popovici admite, că n’a fost vinovat căpitanul. Dar se ’ntreabâ : câte mii doameni nu au fost şi nu sunt condamnaţi pe nedrept? Deslănţuitu-s’a pentru vre-unul din aceştia o asemenea campanie troniană? Vorbă să fie. Iată de pildă, atitudinea pressei din Austria, a celebrelor ziare »Neue Freie Presse«, »Neues Wiener Tageblatt« etc. Luni şi ani de-a rândul au apărut pe Dreyfus. Publicau aproape zilnic pagini de telegrame costisitoare în chestia victimei. Dar in acelaşi timp şi chiar în acelaşi imperiu, în Ungaria, un considerabil număr de Români au fst împuşcaţi ca fiarele, fără de nici o vină, de către jandarmi, nenumăraţi Români, Germani şi Slavi, publicişti, doctori, advocaţi, preoţi, au fost condamnaţi, contra legii, la puşcărie de ani întregi. Totuşi liberalele gazete din Austria n’au găsit un singur cuvinţel pentru apărarea »dreptăţii«, ba nici nu luau notiţă de aceste crime ale justiţiei. De ce? Pentrucă aveau subvenţii grase dela guvernele ungureşti. De soţ conspiraţia tăcerii, care-i o armă teri la preseri mercantile în contra c Ioiu a sfinte cauze. Camera. Prima şedinţă a camerei ungare va fi în 27 Sept. c. In această şedinţă din purtea kossuthiştilor să va face o interpelaţie în afacerea fişpanului de la Al.Oşorheiu, Eresdy. Misiunea engleză la Viena. Maj. Sa a primit ori după prânz în audienţă solemnă, pe lordul Roseberry, şeful misiunei engleze venit spre a-i notifica suirea pe tron a regelui George. Meetingul socialist din Francfart Partidul democrat socialist din Francfurt a convocat pentru Duminecă după prânz in grădina Tivoli un meeting monstru, în care au pronunţat discursuri Jaurés din Paris, Vandervelde din Bruxelles, Kric Hardy din Londra şi Groecke din Viena. Numărul participanţilor a fost de 15— 20.000 Discursurile în limbi streine find interzise de către autorităţi, toţi oratorii s’au mărginit la foarte scurte rapoarte. Keir Hardy inşii, cu toată interzicerea limbei engleze a vorbit în englezeşte fără a fi împiedicat da cătră poliţie. Cireşi patru oratorii au accentuat internatonalitatea şi solidaritatea şi au combătut orice războiu, au încurajat social-democraţia germană la luptă energică în viitoarele alegeri pentru Reichstag. Mentingul a durat numai trei sferturi de oră. După ce au cântat marsilieza uvrieră, mulţimea a mers în cea mai mare ordine la podul de la Main. Puternice detaşamente de poliţie erau ad postate, însă nu au avut aici un motiv de a interveni. Parta Judecătorii« pace. Pentru aplanarea diferendului dintre Brazilia şi Peru s-a întrunit, încă în 1906 un juriu de pace la Rio de Janeiro. Juriul a rugat pe Papa să primească postul de prezident. Papa a primit şi a delegat ca locţiitor al său pe nunciul apostolic, Alexandru Ravena. Sub conducerea acestuia juriul şi-a terminat acum lucrările şi dif.rondul s-a aplanat spre mulţumirea deplină a ambelor state. Nunciul Ravena a primit mulţumire de la ambele părţi litigante, pentru osteneala şi interesul manifestat faţă de cauză. Externe. Din Johannesburg (Africa de Sud), se anunță, că lordul Methen, comandantul suprem al trupelor engleze, a rostit la Hoopstadt în statul Oranje, un discurs senzaţional, în care a insistat asupra necesităței sporirei trupelor engleze în Africa de sud. Intre altele a spus următoarele : »Nu susţin, că puterea armată a trupelor germane din Damara şi cumpărările de cai, care se efectuiază acum, dovedesc, că există o dorinţă naturală ca ei să fie gata de luptă. Nu zic de altă parte, că la