Gazeta Transilvaniei, septembrie 1910 (Anul 73, nr. 191-214)

1910-09-01 / nr. 191

i redacţîunea, ^ "Tipografia şi Administra­­ţiunea BRAŞOV, Piaţa-mare 80. Scrisori nefrancate nu se primase. — Manuscripte nu se retrimit -INSERATE: Reprimesc la Administra­­ţiune Braşov şi la birou­rile următoare: Viena la M. Dukes Nachf., Heinrich, Schalek, Rudolf Mosae. — In Buda­pesta la Eckstein Bernat, Iulius Leo­pold, Blockner I. PREȚUL INSERATELOR ! Un șir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Budumé pe pag. a &-a 1­­­0 gir 20 bani. »WAft'Ay-i-'.-rswr-dia aj W «cwreri*:» M*i- v»l :* 1993a Telefon: Nr. 226. ii /*v*vi**.wm*cj «>- u- i*-y, - ■ vr «/».ka: -nţ • Brașov lercuri, \ (141 Septemvrie ,„GAZETA“ apare ZILNIC. § Abonsmonto pt.itru Ausiro-lingar. | I tmmmUKKitega î-^ iîîi «lîl I -^itriwiiwa I 24 cor. po 6 luni !2 cor. pe trol Is luni 6 cor. — N-nil de Duminecă : patru cor. pe an. Pentru România și străinătate: un an 40 franci, pe şase luni 20 a franci, pe trei luni la franci. N-r. de Dumineca 8 fr­­an. Se poate prenumără la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori. Abonauisntul pentru Braşov. La Administraţia „GAZETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 O, pe trei luni 5­0. Cu dusul are­namantelo­r piar io ham. Ș­i cât şi insertiunile se plătesc 1910. Orizontul politic. Pe orizontul politic al Ungariei se conturează evenimentele, ce au să se perindeze in cesiunea de toamnă a parlament­im. Vacanţele de vară şi pauza politică e pe sfârşite. In câ­teva zile se va începe din nou munca politică, mişcările şi frământările par­lamentare. Guvernul e de credinţă, că se­siunea ce vine, va fi relativ destul de liniştiţit. Se vor vota pro­iectele şi cererile guvernului, fără mare îm­­potrivire din partea opoziţiei. In foaia semioficioasâ a guver­nului a apărut un comunicat, din c­are se vede, că guvernul ce pro­iecte are de gând să prezinte par­lamentului spre rezolvare. Mai întâi, şi ca un lucru prin­cipal este proiectul de budget al anu­lui viitor. Proiectul va fi prezentat îndată după începerea sesiunii par­lamen­are, în una din şedinţele prime şi va­­ pus la ordinea zilei cât se poate de curând. Guvernul pune mare f­ond pe aceea, ca pro­iectul de budget să se voteze în anul acesta, nevoind să ceară indemnitate. In Octomvre se vor întruni de­­legaţiunile, în caii miniştrii comuni vor avea de împărtăşit mai multe lucruri de importanţă. Aceste se re­­fer, cum se ştie, la chestiile militare şi afacerile estenic, caii, după cum zice semioficiosul, au să formeze obiect de discuţie obiectivă şi temei­­n­că şi în camera ungară. Ziua de întrunire a delegaţiunilor nu se ştie încă. In privinţa aceasta contele Khuen a declarat mai multor ziarişti în Viena, că termenul întrunirii dele­­gaţiunilor se va stabili în consiliul ministerial comun, ce se va ţinea în 22 f. c. Un obiect de urgenţă al parla­mentului este şi votarea convenţiei vamale şi comerciale cu Serbia In­­articularea acestui tratat internaţio­nal e grabnic şi din motiv, că scum­pirea cărnii a devenit aproape insu­portabilă la noi şi în Austria. Tot de ungenţă este şi chestia băncii comune, fiind legată de ter­min. Privilegiul băncii austro-ungare espiră în 31 Dec. a. c. Guvernul vo­ieşte să înoiască privilegiul băncii comune, având în vedere interesele ţării. Guvernul şi-a mărtur­­it de la început acest punct de vedere al său şi speră cu siguranţă, că va avea sprijinul majorităţii, cu atât mai mult, că în campania electorală fiecare candidat al partidului muncii a ac­centuat-o aceasta şi astfel partidul de la guvern a primit în privinţa băncii o formată autorizaţie de la ţară. Semioficiosul mai declară apoi, că deşi guvernul va prolo­nga privi­legiul băncii comune, nu va adu­ce mai puţin pentru ţară, decât voia să aducă guvernul coaliţionist, atât de mult aruncat încoace şi în­colo în valurile viforului de bancă şi în urmă toturi ancorat în portul sigur al comunităţii de bancă. Cu alte cuvinte, zice semioficiosul, gu­vernul uşurează şi şefilor din fostul cabinet coaliţionist a vota proiectul... In fine se mai zice, că guver­nul nu crede să fie discuţii mari şi neliniştitoare în jurul acestor obiecte. De obstrucţie nu se teme, iar de o discuţie mai lungă, ce se va înscena poate din partea opoziţiei, asemenea n-are multă grije. Din cauza aceasta guvernul nu se ocupă cu gândul de­ a restrânge dispoziţiile regulamentului camerei La aceasta ar veni rândul numai în cazul, dacă opoziţia va trece în obstr­ucţie Cum vedem, guvernul va pre­zintă camerei agende privitoare la cele mai urgente necesităţi de stat. Insă chiar şi şi aceste opoziţia poate să-i facă o străjuită împotri­vire, îndeosebi la chestiunile mili­tare şi ale băncii comune, cari sunt­­ mai mult contrariate din partea I justhiştilor. Guvernul cu toate asigurările­­ contrare, ţine cont de o posi- I biliV obstrucţie şi de aceea vedem, că de-o parte vrea se îndulceas­ă pe şefii coaliţionişti (ceteşte: Kos­suth şi Apponyi), că le uşurează, vezi Doamne, calea pentru a vota banca comună, iar de altă parte pune în vedere înăsprirea regula­­mentu­ri cameră, dacă opoziţia se va deda la obstrucţie. Aceasta sună partidului lui Iustic, care zisese în sesiunea trecută, că lasă împotrivi­­­­rea obstrucţionistă — pe toamnă. Vom vedea deci în curând, ce­­ va zice opoziţia la planurile guver­­­­nului şi apoi ce va face în cameră Kimen şi presa pariziană. Un cores­pondent al unui ziar parizian a avut o con­vorbire cu contele Khuen pe când acesta se afla la băile din Ostende. Khuen şi-a esprimat mirarea, că zia­rele pariziene prezintă pe Maghiari de aş.*, cari vreau să frângă dualismul şi să se separe de Austria. »Ce priveşte afirmarea—a zis Khuen — că statul nu se îngrijeşte de popor, aceasta e o calomnie, de­oare­ce guver­nuii* ungaro şi au ţinut î­i tot­deauna de datorinţă a promova bunăstarea poporu­lui, chiar şi din motivul de-a împedeca emigraţiunea. Să ne ierte d-l Khuen, dar chiar în ultima declaraţie dânsul nu are dreptate. »FOILETONUL GAZ. TARNS.« Pressa modernă şi păcatele ei. De Ion Semiu. In cartea sa despre »Naţionalism şi democraţie«, d. Aurel D. Popovici dedică un capitol specul puterii, pe care o are pressa. In legătură cu dîscuţiunile şi pole­micele interesante, cari s’au încins deunăzi cu privire la problema libertăţii noastre de pressa, opiniunile unui publicist de va­loarea d-lui Popovici n’ar fi trebuit să ră­mână uitate în paginile openi sale. Dar era cât se poate de firesc să se întâmple așa, când tocmai oamen­i condeiului, că­rora se adresează în prima linie cartea d-lui Aurel Popovici, n’au scris aproape nimica despre ea. Unii o vor fi cet­ii, dar rtu le-a plăcut şi ar fi combătut-o, dar n-aveau cum. E greu să te iai la luptă cu u­n om înarmat din creştet până ’n dinţi pe când tu, biet adversar, n’ai drept armă, decât un creştet gol şi dinţi încleş­taţi de necaz, ca toţi demagogii, pa care-i vântură autorul operii despre antiteza în­tre naţionalismul real şi democraţia uto­pică. Alţii iarăşi, dintre gazetarii gazete­lor noastre, cari apar şi dispar odată cu viaţa lor de-o zi, nici nu-şi vor fi luat osteneala să petreacă din ochi paginile unei cogiamite cărţi aşa de »voluminoase«. Aceştia sunt oameni subţiri, cu nervi de­licaţi şi cu principii fistichii. Ei au oroare de masse­le ideilor şi se pleacă numai mas­­selor de cetitori ai articolelor măsurate cu vingalacul. Ei n’au vreme de pierdut cu cărţile, pentru că scriu de dimineaţa. Ei au credinţa, foarte răspândită printre ga­zetarii moderni, de la noi şi de aiurea, că e mult mai important să scrii un articol, decât să ceteşti o carte, chiar dacă arti­colul n’are nici o ideie, iar cartea e plină de ele. De­sigur, că în astfel de condiţii, e şi mult mai uşor să scri, decât să ce­teşti... Dar cărţile bune chiar dacă nu Se vorbeşte despre eie în pressă, există şi se cetesc. Din contră, atâtea gazete, cari apar, nu se cetesc şi atâţia gazetari, cari scriu mereu, nu există în conştiin­ţa cul­turală a unui neam. Să trecem, deci, cu nepăsarea cuvenită peste gazetarii efe­meri ai gazetelor efemere şi să ne oprim la ideile unui gazetar al neamului, cum este d-l Aurel C. Popovici, care a studiat problema pressei moderne şi o cunoaşte, ca nimenea altul la noi. Cu spiritul său critic, totdeauna tă­ios şi pătrunzător în adânc, autorul nos­tru nu se lasă amăgit de osaneie ce se cântă progreselor uriaşe al pressei mo­derne. D s a admite părerea publicistului german Karl Hauer, ca »manualul de cul­­tura al omului de astăzi este ziarul«, că »ziarul este dascălul poporului«, dar con­stată în acelaş timp, de acord cu Hauer, că nivelul intelectual şi moral al pressei cotidiane scade mereu, în toate părţile. De aceea influenţa, tot mai mare a pressei trebue să ne pună pe gânduri. Puterea neutralizării reciproce, în care mulţi pu­neau ultima nădejde, când se gândeau la efectele rele ale pressei, devine iluzorie prin alianţa ziarelor cu interese comune. Cei ce se plâng mereu, că »nu avem opinie publică«, nu ştiu — zice d-l Popo­vici — că opinia publică nu există, decât în privinţa ideilor de mult şi adânc in­trate în conştiinţa publicului. In toate ce­lelalte privinţe, pressa creiază opinia pu­blică. Pressa ridică autoritatea oamenilor politici şi tot ea o distruge. Ziare răspân­dite, scrise cu oarecare temperament, pot nimici reputaţia celor dintâi bărbaţi de stat şi pot înălţa orice mediocrităţi la cul­mea simpatiilor populare. Pressa poate propaga ideile cele mai înţelepte şi cele mai ridicole. Ea le poate populariza pe toate. Pressa este o sugestiona comună. Ea schimbă menta­itatea cetitorilor. Când o gazetă se adresează zilnic la zeci de mii şi milioane de cetitori, repetând mereu aceleaşi idei ale nu ştiu cărui domn X, lumea la început mai crede, mai nu crede, mai clatină din cap, până ce sfârşeşte re­­­­petând şi ea ideile d-lui X, felul lui de­­ argumentaţie, ba e chiar gata să moară pentru convingerea, mai adeseori pentru interesul acelui X. Marele păcat al celor mai multe ga­zete moderne este­ că n’au un ideal, că sunt numai întreprinderi negustoreai, cari speculează tot. Dovadă campania faimoasă­ a pressei europene în chestia Dreyfuse D-1 Popovici admite, că n’a fost vinovat căpitanul. Dar se ’ntreabâ : câte mii d­­oameni nu au fost şi nu sunt condamnaţi pe nedrept? Deslănţuitu-s’a pentru vre-u­nul din aceştia o asemenea campanie tron­iană? Vorbă să fie. Iată de pildă, atitudi­nea pressei din Austria, a celebrelor ziare »Neue Freie Presse«, »Neues Wiener Tage­blatt« etc. Luni şi ani de-a rândul au apă­rut pe Dreyfus. Publicau aproape zilnic pagini de telegrame costisitoare în ches­tia victimei. Dar in acelaşi timp şi chiar în acelaşi imperiu, în Ungaria, un consi­derabil număr de Români au f­st împuş­caţi ca fiarele, fără de nici o vină, de că­tre jandarmi, nenumăraţi Români, Ger­mani şi Slavi, publicişti, doctori, advocaţi, preoţi,­ au fost condamnaţi, contra legii, la puşcărie de ani întregi. Totuşi libera­lele gazete din Austria n’au găsit un sin­gur cuvinţel pentru apărarea »dreptăţii«, ba nici nu luau notiţă de aceste crime ale justiţiei. De ce? Pentrucă aveau subvenţii grase dela guvernele ungureşti. De soţ conspiraţia tăcerii, care-i o armă teri l­a preseri mercantile în contra c Io­iu a sfinte cauze. Camera. Prima şedinţă a camerei ungare va fi în 27 Sept. c. In această şe­dinţă din purtea kossuthiştilor să va face o interpelaţie în afacerea fişpanului de la Al.­Oşorheiu, Eresdy. Misiunea engleză la Viena. Maj. Sa a primit ori după prânz în audienţă so­lemnă, pe lordul Roseberry, şeful misiu­­nei engleze venit spre a-i notifica suirea pe tron a regelui George. Meetingul socialist din Francfart Partidul democrat socialist din Francfurt a convocat pentru Duminecă după prânz in grădina Tivoli un meeting monstru, în care au pronunţat discursuri Jaurés din Paris, Vandervelde din Bruxelles, Kric Hardy din Londra şi Groecke­ din Viena. Numărul participanţilor a fost de 15— 20.000 Discursurile în limbi streine fi­nd interzise de către autorităţi, toţi oratorii s’au mărginit la foarte scurte rapoarte. Keir Hardy inşii, cu toată interzicerea limbei englez­e a vorbit în englezeşte fără a fi împiedicat da cătră poliţie. Cireşi patru oratorii au accentuat intern­atona­litatea şi solidaritatea şi au combătut ori­ce războiu, au încurajat social-demo­­craţia germană la luptă energică în vii­toarele alegeri pentru Reichstag. Mentin­gul a durat numai trei sferturi de oră. După ce au cântat marsilieza uvrieră, mulţimea a mers în cea mai mare ordine la podul de la Main. Puternice detaşa­mente de poliţie erau ad­ postate, însă nu au avut aici un motiv de a interveni. Parta Judecător­ii« pace. Pentru a­­planarea diferendului dintre Brazilia şi Peru s-a întrunit, încă în 1906 un juriu de pace la Rio de Janeiro. Juriul a rugat pe Papa să primească pos­tul de prezident. Papa a primit şi a delegat ca locţiitor al său pe nunciul apostolic, Alexandru Ravena. Sub conducerea acestuia juriul şi-a ter­minat acum lucrările şi dif.rondul s-a aplanat spre mulţumirea deplină a ambelor state. Nunciul Ravena a primit mulţumire de la ambele părţi li­­tigante, pentru osteneala şi interesul manifestat faţă de cauză. Externe. Din Johannesburg (Africa de Sud), se anunță, că lordul Methen, coman­dantul suprem al trupelor engleze, a ros­tit la Hoopstadt în statul Oranje, un dis­curs senzaţional, în care a insistat asupra necesităței sporirei trupelor engleze în Africa de sud. Intre altele a spus urmă­toarele : »Nu susţin, că puterea armată a tru­pelor germane din Damara şi cumpărările de cai, care se efectuiază acum, dovedesc, că există o dorinţă naturală ca ei să fie gata de luptă. Nu zic de altă parte, că la

Next