Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)

1910-10-01 / nr. 215

I) )/ ş­ i al vechiului patriarhat de Ipek. De acesta s’ar ţinea Sârbii din Croaţia şi Slavonia, asemenea şi cei din Bosnia şi Herţego­­vina, cari astfel ar fi scoşi de sub supre­maţia patriarhatului ecumenic. Patriarha­tul de Carloviţ ar purta numele: patri­­­­arhatul de ipek. D-l medic Dr. Franz Stieb­ler a plecat astăzi pe timp de câte­va săptămâni în streinătate pentru a­ studia invenţiunea profesorului Dr. Ehrlich. Circul Henry va începe în curând se­ria reprezentaţiilor. Prima reprezentaţiune va avea loc Sâmbătă seara. Din criticile, cari ne stau la dispoziţie din oraşele unde circul a dat reprezentaţii putem remarca următoarele citate : »Artiştii Pistei! Cai de rasă cu pro­­ducţiuni neîntrecute! Inteligenţa măestru­­lui şi maestrei, care ne prezintă animalele dresate în şcoală superioară şi liberă ! Că­lăreţi curagioşi ! Neîntrecute producţiuni de Jockey! Zbor periculos dar admirabil în cercul îngustului manej! Clovni veseli! Triumful frumuseţei !«... Aceste sunt cuvintele, cari răsună din ziare şi cari se referă la reprezenta­ţiile circului Henry. Punctele din program se perindează în atenţiunea generală, iar în micile pauze publicul e amuzat de cei mai buni clovni, cari stârnesc explozii de râsete. Circul de sub direcţiunea d-lui Henry aparţine acelor puţine circuri călătoare, cari se impun pretutindeni prin produc­­ţiunile artistice. Aci nu dominează numai numerile speciale, ci în general arta din circ îl atrage pe vizitator, care îşi gă­seşte o oară de predilecţie sufletească. In această întreprindere a directoru­lui Henry vedem dar reînviând vechea perioadă a artei la circ. Circul Henry so­seşte Vineri noaptea aici cu două trenuri speciale. Sâmbătă dimineaţa se începe con­struirea circului. Omor misterios. Părintele Iosif Co­­manescu jun. ne comunică următoarea întâmplare : Luni noaptea pe la oarele 11 venind cu căruţa de la Stupini spre Ghim­­bav, a­ dat în drum de un ţăran român în agonie. Bietul om avea nişte răni grave la cap, din cari se putea deduce că victima a fost atacată în drum de nişte tâlhari, cari i-au aplicat câteva lovituri în cap culcându-l la pământ. Sosind în Ghimbav părintele Comanescu a înştiinţat îndată autorităţile, cari au transportat victima în sat. A doua zi Marţi la 10 oare a. m. ţă­ranul a încetat din viaţă, fără să-şi fi ve­nit în fire. Mercuri a fost îngropat în Ghimbav. Din cercetările făcute s-a cons­tatat că victima este muncitorul Ioan Bar­­toş din Poiana Mărului, născut în Veneţia de jos şi în etate de 35 ani. Ucigaşii nu se cunosc. Se presupune însă, că trăind rău cu nevastă-sa, aceasta ar fi implicată în omorul săvârşit. Gendarmii au şi arestat-o şi continuă cu cercetările. Teatru. Azi se dă în teatru din Bra­şov vestita operetă »Die lustige Witwe«, având rol şi d-ra Ileana Ney, din Lipsea. Ea joacă rolul Hannei Glavari. Vineri este beneficiul lui Leo Strass­berg, opereta, Princesa dolarilor. Teatrul e bine cercetat zilnic. Pres­­taţiunile artiştilor sunt escelente. Nr. 215—1910 GAZETA TRANSILVANIEI Pag. 3. Conferenţele învăţătorilor din Bra­şov şi Zărneşti, sunt convocate de proto­popul Ioan Hamsea în Braşov şi Zârneşti şi au de desbătut, un vast şi interesant material pedagogic. Pentru masa studenţilor români din Braşov au binevoit a contribui d-l proto­pop Voicu Hamsea cu soţia Elena n. Ma­ximilian şi d-l protopop Dr. Tr. Putici cu soţia Maria n. Maximilian câte 25 cor. (la­laltă 50 cor.) in memoria neuitatului lor socru resp. tată loan Maximilian sen. fost preot, în Stupini. Primească generoşii donatori since­­rile noastre mulţămite. — Direcţiunea şcoa­­lelor medii gr. or. rom. din Braşov. Rectificare- Cu privire la colecta pu­blicată în n-rul 199 al ziarului nostru pen­tru ridicarea unei Cruci în str. Ţântaşilor din Braşovul vechiu, d-l Iosif Oncioiu, pre­şedintele comitetului parochial din Braşo­vul vechi, ne roagă spre denlăturarea »unor juste susceptbilităţi«, să publicăm că numita colectă a fost întreprinsă de d-sa la oaspă­­ţul dat din prilejul căsătoriei preotului ca­pelan Petru Debu cu d-şoara Marioara Maximilian. Regina mamă a Olandei şi Regina Ro­mâniei la BraşoV. La castelul Peleş din Si­naia s’a primit comunicarea oficială că M. S. Regina mamă Emma a Olandei va sosi mâne Vineri la Sinaia. M. S. Regina Eli­­sabeta o va întâmpina cu automobilul la Braşov, de unde o va conduce la castelul Peleş. Probabil că Luni cele două regine sa vor duce la Constanţa. Criptă jăfuită. In una din nopţile tre­cute a fost jăfuită cripta familiară a fa­miliei baroneşti Iosika din Luna de pe Arieş, ducând din ea juvaericale în preţ de mai multe mii de cor. S-a pornit cer­cetare. Din Panciovă se anunţă, că la alege­rea de controlor orăşenesc au eşit, învin­gători Sârbii cu candidatul lor, faţă de partidul unguresc. Lucrul îşi are însem­nătatea din cauză, că deşi în reprezen­tanţa oraşului majoritatea este a Sârbilor, până acum au fost aleşi mai cu seamă deregători unguri, cum este şi primarul oraşului, Dr. Rada. AVIS. Cassându-să judecătoria cercu­­ală din Săcele d-nul advocat Dr. Vasile Covrig şi-a strămutat cancelaria şi locu­inţa în Sighişoara. Potopurile în Căraş-Severin, după ra­portul vice-comitelui au nimicit 186 vieţi omeneşti, au perit 94 boi, 41 cai, 31 vaci, 519 porci, 1648 oi, 15.532 galiţe şi 187 stupi. Valoarea animlelor perdute face 187.763 coroane, iar paguba în clădirile lu­­nare e de 541.540 coroane. In sămânături şi în grădinile de pomi paguba e peste 1.700.000 coroane, în pământuri de arat­o­­ de 694 mii, în unelte de economie şi ar­­ticoli de alimentare s’au perdut aproape 300 mii coroane. Drumurile de comitat şi sate pot fi reparate cu aproape 3.600.000 coroane. Patriarhatul de Ipek. Guvernul de estenie austro-ungar proiectează împărţi­rea patriarhatului din Carloviţ în două. Patriarchatul Sârbilor din Ungaria şi-ar avea după acest proiect sediul în Buda, iar al doilea ar rămânea tot în Carloviţ, dar s’ar declara de urmaş şi continuator repede briceagul şi tăind partea de care erau atârnate ghiarele dracului scăpă cu pomelnicul păcatelor omeneşti în cer. Şi de atunci a rămas, ca fiecare dintre noi să aibă în talpe acea lipsă căreia i se zice »flămândul piciorului«. Pe coţofene le lăsă Domnul în stă­pânirea necuratului care până azi le a­­dună, în nopţile de Martie, şi ară cu ele de seamănă spini şi ciulini. D. N. Ciotori, legenda ursului şi a porcului. Abia aşteptam să vie seara şi să sosească tata. -- Tâtucă, cum a făcut Dumnezeu ursul din rus şi porcul din ungur? — Cum s’a făcut? — îmi răspunse el, zâmbind — Hm ! să ţi-o spun şi pe asta, măi băiete. Şi tata, desbrăcându-se, se lungi pe pat, să se odihnească, şi începu: »Apoi, când a făcut Dumnezeu Sfân­tul pe urs şi pe porc, măi băiete, cică a fost într’o zi. Amu, pe când umbla Dumnezeu cu Sf. Petru pe pământ, ci­că ar fi tras într’o seară la un prisacar a cărui nevastă îi făcuse un băiat şi Dumnezeu socoti să i-1 boteze, iar omul drept mulţumire le dărui un stup cu albine, şi o traistă cu mere. Da, Sfântul Petrea­­nu, că el nu ia stupul şi merele. Iar Dumnezeu îi vorbi: Să le luăm, Petre, că nu se ştie cum ne-ar trebui odată. In sfârşit Dumnezeu luă stupul şi Petre merele şi plecară, insă trebue să spun că pe atunci ci­că pădurile erau pustii de urşi, mistreţi şi lumea de porci. Şi porniră sfintele feţe la drum, Dumnezeu cu stupul în o tra­stă şi sf. Petre cu merele, şi au trecut văi, dealuri, sate şi căldură, căldură.. Pe la o amiază ajunseră la un rateş şi poposiră să mai ospăteze şi să se mai odihnească, când colo­, doi inşi: un ungur şi un rus. Rusul beat chior, bea rachiu, iar ungurul bere , şi închinau şi cântau. Da, am uitat iar să spun că rusul era pădurar şi ungurul că­­lător de gunoaie. Au băut ei ce-au băut. Deja o vreme au gătat banii Nu-s bani, nu-i băutură. Nu-i băutură, nu-i curaj. Crâşmarul nu mai voi să le dea. Căutară să pue chimirele zălog, da ele erau de mult zălogite. Să pue cuşmele, deşi beţi, da le mai rămese atâta ruşine, să nu se ducă cu capul gol. — Ce-i de făcut?... — Măi ianoş, grăi deodată rusul, eu mergem n’a furat să bem. Ungurul, se suci, se învârti, se uită împrejur, zări cele două traiste ale prea sfinţilor şi ungurul îi dete coate rusului. — Ivane, la mine găsit pentură. Iar în clipa aceea Dumnezeu şi sf. Petre, îşi luară bună ziua şi plecară. — Ha! făcu rusul, frecându-şi înciu­dat genunchii, plecăm şi noi. Noi, furam la ei traistele. Şi eşi afară să vadă pe unde au a­­pucat moşnegii şi strigă pe ungur: — Ianoş, noi beam azi, ascundem na pod şi facem urât. Na ei, atunci, am frica şi lăsăm trăistele şi fugim. Noi atunci batem. In adevăr, înaintea lui Dumnezeu, era un pod de piatră, bunăoară cum e cel dela »Soldăneşti«. Şi la vorba asta a tatei îmi amintii că la satul Soldăneşti, dincolo de târg, e un pod de piatră boltit, sub care şi eu mă ascundeam, de multe ori şi chiuiam de speriam drumeţii şi mai la deal o crâşmă, şi ca podul cela mi-l închipuiam şi pe acela pe care avea să treacă Dumnezeu. Şi, urmă tata, „Pe podul acela trebuia să treacă drumeţii. Zis şi făcut. Rusul şi cu ungurul dară pe altă parte şi se pitiră sub pod. Când să treacă prea sfinţii, rusul prinde a mormăi şi ungurul a face ca porcii: gro ! gro ! coviţ! coviţ ! — Valeu, doamne, zise sf. Petre, oare ce o fi şi asta? hai să fugim. Şi, dă se lase traista jos, şi s’o şteargă. — Stai, Petre, îl opri puternicul. Ce te sperii? Ia un urs şi un porc, s’au as­cuns sub pod şi vor să sperie lupul cu pielea oii. — Da ce mâncare o fi şi asta D-r.e ? ! făcu sfântul. — Stăi să vezi. Şi nu mult apoi cogemite dihănii e­­şiră de sub pod, unul lăţos, cu urechi scurte şi cu barba ca talpa omului şi do­lofan. Fiormăiau şi se ridicau în două labe. Altul gras, cu rât şi cu urechile blegi şi grohâind. — Acum, Petre, îi zise Dumnezeu, pu­tem să lăsăm lucrurile astea din spate. Şi onania cea lăţoasă se repezi la stup, da albinele tăbărâră pe dânsul şi l împung, îl Înţeapă, se apără el cu labe­a, se trânti jos, celea nu-i mai la ţ­ara, pe 0 sfinţire de şcoală. Şomtelec, 10/X 1910. Zidirea unei şcoli nouă între împre­jurările grele pr­in cari trecem, este de o deosebită importanţă. Şi un atare fapt este , cu atât mai de relevat, dacă să dovedeşte­­ într’o comună mică cum este şi aceasta, în care nu sunt 300 suflete. Tocmai de aceea a fost o zi de ma­re praznic pentru Şomtelec Dumineca de nouă Octomvrie (8/X.) cârtd s’a săvârşit inaugurarea şcoalei nouă din aceasta mică şi ferită comună românească, care s’a por­nit spre un frumos progres. Actul sfinţirei la săvârşit părintele protopop al Clujului d-l Dr. Ilie Dăianu, care a sosit în comună la oarele opt (8) a. m. şi a fost întâmpinat, lângă şcoala cea nouă, cu vorbire de bineventare, ros­tită de tinărul preot al Şomtelecului Va­sile Cozma, şi cu cântare ocazională din partea corului ţărănesc condus de învăţă­torul Vasile Gaioşiu. După cercetarea nou­lui edificiu şcolar s’a început sf. liturgie celebrată de protopopul districtului asis­tat de preotul locului şi de antecesorul acestuia Vasile Pop, parochul Berindului ; cântările mai multor învăţători adunaţi din acest prilej, cum şi ale corului din Şomtelec au dat deosebită solemnitate sfiintei slujbe, la care au alergat credin­cioşi din mai toate satele vecine. La sfâr­şitul Liturgiei o procesie frumoasă s’a por­nit de pe dealul bisericei până la noua şcoală, unde s’a făcut sfinţirea noului local. Aci protopopul Dr. Dăianu a rostit o pre­cuvântare potrivită pornind din evangelia zilei. Acomodând cuprinsul evangeliei, des­pre cele două corăbii de pe marginea la­cului Genezaretului, la ocazia de astăzi, a arătat, că în marea acestei vieţi plină de valuri, două corăbii avem şi noi, menite anume pentru mântuirea noastră, biserica şi şcoala. Ţinând această paralelă a des­făşurat chemarea harmonică a bisericii şi a şcoalei şi slujba sfântă ce o săvârşeşte în mijlocul poporului. La urmă a apreciat jertfele pe care poporul nostru şi mai a­­les poporul din Şomtelec, o mână de oa­meni, le fac pentru susţinerea şi desvolta­­rea şcoalei şi a închinat cu urare ca­ spi­ritul acesta de armonie creştinească, mân­­găitoare şi luminătoare, care a umplut cu­prinsul acestor ziduri să stăpânească tot­deauna iubirea etc. După un scurt dejun oferit din par­tea harnicului preot Cozma s’a început în­dată, în noua şcoală, adunarea reuniunii invăţă­rilor despărţământului Cluj, sub presidiul învăţătorului Ioachim Pop din Peneşul săsesc. Adunării i-a premers o prelegere practică a învăţătorului Gaioşiu, cu elevii săi, a fost discutată şi apreciată de mai mulţi învăţători. Preotul V. Cozma salută adunarea înv. în numele poporului din Şomtelec care să bucură, că reuniunea a cinstit această comună modestă dar stră­­dalnică, ridicând strălucirea zilei de astăzi, înv. Paul Puşcariu a cetit o conferinţă despre »Creşterea în familie« potrivit în­dreptător cătră popor , iar înv. George Bercan din S.­Paul a cetit despre »Deviza învăţătorilor« atingând mai multe chesti­uni, cari merită să preocupe pe înv. noş­tri. In legătură cu aceste prelegeri s’a fă-­­ cut propunere, ca înv. să desvoalte şi ac- \ tivitate extraordinară, pe terenul vieţii e- \ conomice-culturale, şi în adunări să-şi co-­­ munice fiecare resultatele şi experienţele făcute pe aceste terene. Propunerea s-a primit cu unanimitate şi e de dorit să se şi realizeze căci terenul e larg.­­ La 2*/2 ore d. a. s-a ţinut banchetul n localul vechei şcoli, care a fost mai demult casa parochială, o clădire modestă de lemn. S-a servit (pentru taxa de 3 cor.) prânz foarte bun şi bogat în cursul căruia s-au rostit mai multe toaste. Protopopul Dr. Daianu a închinat pentru înalt Prea Sfinţitul Metropolit, capul bisericii şi şcoa­lei noastre, reprezentantul cultului şi cul­­turei româneşti, relevând şi aici în cuvinte frumoase armonia firească a activităţii preoţeşti şi dăscăleşti. Preotul V. Cozma a închinat pentru şeful tractual, făcând o preţioasă mărtu­risire sinceră, că după Dumnezeu mai ales îndemnurilor protopopeşti are o mulţimi că şi-a putut împlini greaua misiune de a edifica o şcoală nouă, înv. Andreiu Pora a închinat pentru tânărul preot V. Cozma, care deşi „moralist“ — cum să zice — s-a dovedit ca unul dintre cei mai harnici şi mai deştepţi preoţi din acest jur al Clu­jului. Au mai spus toaste potrivite cleri­cul A. Pantea pentru reuniunea înv. şi co­mitetul ei, Preotul Dancu din Şard pentru curatori, Paul Puşcaşiu pentru înv. Ga­loş etc. La 4 oare d. a. a avut loc în curtea şcoalei o petrecere poporală interesantă, iară la 6 oare s-a început în şcoala cea nouă o producţiune, pe care preotul Cozma a deschis-o cu un foarte frumos şi cuminte cuvânt, care ar merita să se publice, pen­tru ca să se vadă, că la ce rezultate fru­moase poate ajunge un preot tânăr, fie şi cu mai puţină pregătire (adecă moralist) dacă se ţine în curent cu desvoltarea noa­stră culturală şi cu literatura românească. Ziua de 9 octomvrie a fost astfel o zi de înseninare sufletească, care punein lumină comuna Şomtelecului şi pe preotul şi în­văţătorul ei. Regretabil, că n-au venit la această serbare mai mulţi preoţi ca să se convingă prin proprie experienţă de ce poate face un preot tânăr cu inimă cătră neamul său. Un oaşte. Ş’a pus crucea! Intâlnindu-mă azi cu un fruntaş — inteligent din fruntaşa comună românească de pe ţara Oltului, Şinca-veche, nu mi ve­nea să-mi cred urechilor — deşi eram în câtva iniţiat—­aşa lucruri greţoase mi-a descoperit. Nil-mi venea să cred că putea să existe vre­o suflare românească aşa mult uitată de sine, ca pentru a-şi satis­face orgoliul, să atenteze la existenţa şcoa­lei confesionale de acolo. Pe când nemuritorul Stroescu dăru­­eşte sute de mii pentru cultura româneas­că, pe când — ca să nu mai amintesc de alţii — un notar român dărueşte eară mii de coroane pentru ca să asigure susţinerea şcoalei confesionale române din comuna sa ; pe atunci se află în Şinca veche tot un notar pensionat,— pretins român—Pop Emil, care pune pârghia la temelia şcoalei confesionale de acolo, vrând s’o ruineze. Nimeni nu aştepta deia dumnealui— deşi şi-a făcut cu notărăşia frumoasă avere —să imiteze pe colegul său de inimă, nu, pentru că aceasta să vede că-i lipseşte. Cine poate aştepta idealism deia omul cu axioma că persoana I-ia e eu, a 2-a eu

Next