Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-01 / nr. 1

Nr. 1.—1911 Saşi, cari să sporească cu daruri de bani și ei vre-un fond românesc. Referitor la acest caz, ni se trimite din joc competent următoarea esplicare: Arabele doamne au fost greu bolnave în sanatorul săsesc din Sibiiu. Când au eșit de acolo, fiindcă conform regulamentului, nu-i permis să dea bacşiş la îngrijitoarele din sanator, au contribuit la fondul de ajutorare al acelora, cu câte 20 lor, o sumă mică faţă de îngrijirea conştienţioasă, ce li s’a dat din partea îngrijitoarelor. Luăm act! Imnul maghiar — pe româneşte. Concisiunea administrativă a cstului Timiş, a dispus tragerea în cercetare disciplinară a învăţătorului român Petru Cioc din Mesici, pentru că pe lângă că nu prea ştie vorbi ungureşte, a mai cutezat a cânta imnul maghiar «Isten áldj meg a magyart» pe o melodie poporală românească. Precum suntem informaţi, melodia românească, în care d-nul Petru Cioc, a îmbrăcat pe Isten aldj meg .. ., ar fi aceia a d-lui Vidu: «Auzi valea cum răsună». Am auzit de «lupul îmbrăcat în piele de oaie»; s’a mai auzit, că pe cineva să-i faci ghem şi să-l îmbraci nemţeşte; să a mai vorbit şi de regi îmbrăcaţi în haine de cerşitor; ba să ştie chiar, că la o vânătoare «oficioasă» a reuniunei vânătorilor din Braşov, un ghiduş de român, a îmbrăcat 12 mâţe în piei de iepure, şi dându-le drumul printre compatrioţii saşi «vânători de Duminecă», aceştia dau salve după «iepuri» de încremeniau, când vedeau, că «iepurii» se acăţărau pe arbori în sus. Dar a îmbrăca pe «Isten áldj meg a magyart,» în melodie românească, e prima invenţiune a d-lui Petru Cioc, — dar, să vede, îra noroc. Profesorul Iszlo I. dela liceul de stat din Făgăraş încercat a se sinucide şi — precum ni se scrie din Făgăraş — acum zace în agonie în spitalul de acolo. Pentru evitarea confuziunilor, suntem recercaţi a constata, că dl Dr. Teodor Popescu, care , precum am anunţat în nr. de alartăeri, şi-a deschis cancelarie advocaţială în Reghinul sasesc, nu este identic cu dl advocat Dr. Teodor Popescu, care-şi continuă advocatura, tot în Făgăraş, casele proprii, strada Becleanului. De anul nou. — Din carnetul unui om năcăjit. — Spre a ilustra sub ce pretexte de necrezut ni se storc în ziua de anul nou coroanele din buzunar, voi istorisi următoarea păţanie a unui prietin ziarist. In dimineața zilei de anul nou — tronc in odaie un individ necunoscut. — An nou fericit doresc Măriei Tale ! Speriat sar din pat și mă înhoib la streinul de lângă uşe. — Ce poftești dela mine? Doar nici nm te cunosc. Pentru ce-mi dorești an nou fericit ? — Pentru ce ? — răspunse flegmatic necunoscutul — »pentru o coroană«. Dela același prietin o altă poveste: tatul justist, Sz., condamnat la 4 zile pentru duel, a crezut de bine să ne încunjure. Nici nu mi s’a prezentat, nici nu ne-a salutat. Dar’ a păţit-o, căci e grozavă răzbunarea celor închişi. Patimile cari se deslănţuiesc in închisoare, sunt teribile şi nu cunosc margini. Cât a stat aici deputatul Sz. nu cred să fi avut un pic de linişte, decât poate noaptea. L’am »boicotat« şi l-am »terorizat«. Oriunde-l întâlneam, prin coridoare sau prin curte, îl întâmpinam cu priviri dispreţuitoare sau râsete ironice. Când era sus în odaie, ne postam cu badea Petru şi cu şvabul sub fereastra lui şi esecutam între strigăte nearticulate dansuri indiene — chipa că faceam gimnastică. A protestat la paznici, mai pe urmă la directorul închisorii, dar’ nu i-a ajutat mult, căci nu ni s’a putut interzice să râdem, să vorbim sau să alergăm pe coridoare şi prin curte. Atât a obţinut însă că se putea preumbla prin curte în timpul când noi stăm prin odăi. Dar şi atunci îl urmăream de după geamuri cu privirile şi râsetele noastre. Ştiu că ne va ţinea minte şi probabil va crede şi el ca mulţi alţii de aceeaşi pănură cu el, că noi naţionaliştii suntem sălbatici şi suntem în stare — vorba părintelui Hlinca — să mâncăm la fiecare dejun, prânz şi ojină câte-un ungur cu musteţe şi pinteni cu tot. Dar atâta supărare ! Mult ţi-aşi mai putea istorisi despre »tipurile«, cari vin pe aici. Recordul lungimei pedepselor îl ţinem, cu toate ştergerile de procese şi graţieri, tot noi naţionalităţile. In schimb recordul duelurilor îl au Ungurii şi Jidanii. Români duelgii n’am prea pomenit pe-aici. Ai noştrii — pe semne — or fi intrat în vreo ligă antiduelistă. Mai mult îmi vine însă a crede, că Românii noştri sunt cu mult mai practici şi expeditivi. Se ceartă, se insultă, îşi trag câteva părechi de pălmi sau îşi aruncă câteva sticle în cap şi apoi se împacă. Pentru ce să mai şi piardă atâta vreme şi bani pe la judecătorii şi prin închisorile statului. Tot noi o să fim băştinaşii şi cei mai numeroşi prin temniţele de stat, căci doar §-ul 172 din codul penal e pentru noi ticluit... Pentru multe se mai duelează oamenii în ziua de azi; mulţi însă, deabea după ce au ajuns aici, văd ce măgărie au făcut. Cei ce se bat în săbii sau cu pistoale sunt deopotrivă bătrâni »uzaţi« ca şi tineri »oţeliţi«, ca să folosesc câţiva termini la ordinea zilei în pressa noastră. Tocmai alaltăeri a intrat aici bătrânul profesor de la academia de drepturi din Kecskemét, Dr. Kovács Pál, om bolnav ca vai de el. Sufere de vre-o trei boli, între altele e şi astmtic şi deabea să mişcă. Dintr’o polemică ziaristică s’a trezit cu un duel şi a fost condamnat la 8 zile închisoare. Eri îmi spunea, făcându-i cunoştinţa, că a venit să se lecuiască de bolile sale dar şi de duel, căci cum îmi zicea — nu-i nimic mai ridicol decât — ca un moş de aproape 60 ani să prindă în mână o sabie şi să iasă pe teren. Mai acum vre-o trei săptămâni a fost pe aici un alt bătrân, fostul deputat 48-ist renumitul advocat Dr. Visontai Sonia, tot pentru duel politic. Alţii se bat, pentru că li s’au certat nevestele, iar alţii sufer de mania de a se bate cu orice preţ, căci altfel nu se simţ bine. Astfel ziaristul Sch. Béla din Budapesta, care venise aici pe la mijlocul lunei Noverobrie, îmi spunea, că acesta e al 26-lea duel al său şi că nu-i sănătos, dacă nu se bate măcar la an odată. Afurisită boală trebue să mai fie şi mama asta! Tot pe timpul acela venise pe 2 zile şi un redactor jidan din Salonta-mare. L-am văzut şi am vorbit cu el numai când s’a prezentat şi când a ieşit. Venise într’o Vineri pe la ameazi şi cum a prânzit, s’a şi pus în pat şi a dormit până a treia zi Duminecă dimineaţa la 10 oare. Ce mai somn ideal! Cât aşi da, să trag şi eu aşa un pui de somn, măcar odată într’o lună ! Cel mai bun prietin al meu este azi şvabul Handloser — sau »Freund Gustl« cum îl numesc — condamnat la trei luni pentru »agitaţie« la alegerea din urmă din cercul Bisericei Albe. A fost aderentul candidatului poporal-german Steinacker. Fratele Gustl e un şvab, cum îi scris în carte. De când ne-am împrietinit, adecă el cu mine — din prima zi a internării sale — nu mă mai scoate din »Servus Victor«. Nu m-am supărat, căci aici suntem toţi egali, aici nu există deosebiri de ranguri, nici bătrâni »uzaţi«, nici tineri »oţeliţi« — toţi suntem una, adecă »magy. kir. államfogoly«, şi prin urmare i-am răspuns şi eu îndată cu un »Servus Gusti« ! Şvabul meu de altfel e un om de inimă şi sincer, poate încă prea sincer, dar are un grozav cusur. E in stare să vorbească întruna 10 ceasuri din cele 12 peste zi. Şi dacă ar vorbi mai domol, dar vorbeşte tare şi ascuţit şi are o voce ca o trâmbiţă spartă. La început, când eram numai singur aici, n’am avut în cătră. L-am ascultat cât l-am ascultat. Când a venit însă badea Petru, l-am dat pe mâna acestuia. Şvabul, neştiind decât nemţeşte şi ceva româneşte bănăţeneşte, iar badea Petru pe lângă limba maicei sale numai câteva frânturi ungureşti şi nemţeşti, s-au hotărât după câteva încercări să accepteze, ca limbă de conversaţie, limba românească. Iţi poţi închipui decursul unei astfel de discuţii româneşti şvăbeşti între ţăranul român de lângă Beiuş şi şvabul de lângă Vârşeţ, care dura câteva ceasuri la zi. Râdea badea GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 8. Un tânăr buclat cu ochi visători mi a predat zimbind o poezioară de anul nou, producţia fantaziei sale de poet. După ce am cetit-o cu băgare de samă, tinărul îmi zice cu un zimbet triumfal: — Sper, că-ţi place poezia ! — Poezia d-tale — zise ziaristul — este ca un mire nepoftit — capătă o cârfă. * * * Un tânăr tomnatic, petrecând până în zorile zilei de anul nou în cafeneaua »Transilvania«, a eternizat cu creionul pe o masă din cafenea următoarele cuvinte de spirit: — Omule, să nu disperezi ! Oricâţi ţi-ar şi dori an nou fericit, se poate ca totuşi să fii fericit. — — Nu fii împărat ! Dacă nici nu vei primi felicitări de anul nou — dar conturile ţi se vor prezenta negreşit ! * * * Un confrate de la »Tribuna« aţipise în dimineaţa anului nou intr-un colţ de cafenea şi se visează pe muntele Vesuviu, păscând o turmă de măgari. Trezindu-se din vis esclamă cu emfază: — Oţeliţi, neoţeliţi, dar cu numărul nostru de Crăciun tot am dat gata pe »pudica Gazetă« şi pe cumătru »Burghezii« din Lugoş. Auzi, d-mule, să apară »Tribuna« în 56 pagini! Ceva ne maipomenit în analele ziaristicei române ! Un record a la Bieriot ! Ne primenim d-le! Călcăm în urmele ziarelor mondialei — Să călcaţi sănătoşi — îi observă un redactor dela »Românul«, dela masa de alături — dar ai uitat să subtragi din cele 56 pagini de primeneală pe cele 38 pagini cu reclame jidovești, cari numai »primeneală« nu aduc neamului! Cremene. Deva* 13 Ian. Comisiunea extinsă pentru cercetarea neregularităților administrative din comitatul Hunedoarei a exonerat suspendarea, — afară de a epitropului Szabó B. şi manipulantului spitalului Huszár, — a căpitanului orăşenesc din Deva, Totfa Elemér. Cercetarea a constatat neregularităţi şi la oficiul de cassă orăşenesc. S’a ordinat cercetare şi contra primarului Devei, Konz şi a prim-notarului Tony, Lisabona, 13 Ian. Impiegaţii de la căile ferate precum şi amploiaţii comerciali au declarat grevă generală. Pe liniile interne şi internaţionale, circulaţia trenurilor este complet întreruptă Ştiri de peste săptămână. Iarăş furt cu spargere In douâ biserici. Din Râuşor (1. Făgăraş) ni*se scrie: »I» noaptea de Crăciun spărgători necunoscuţi ne-au necinstit şi nouă ambele biserici din comună, spre marea mirare a tuturora, după ce întreaga noapte, aşa zicând conform obiceiurilor noastre, a fost o mişcare vie in toată comuna în urma petrecerei tineretului şi fiind colindători peste tot locul. Tot spărgătorii cei ce au devastat bisericile din Ţara Oltului întreagă şi de dincolo de Olt trebue să fi fost, folosindu se în mod foarte îndrăzneţ de acest prilej. La biserica gr. crt. luându-se din timp precauţiunile de lipsă pe urma celor scrise din ziare, paguba e de câteva cor., la cea gr. cat au făcut pagubă mare, devastând toată agoniseala de pe anul întreg, din care s ar fi acoperit o parte din spesele avute cu zidirea. Caracteristic, că banii de aramă nu se fură. Mai dăunăzi a atacat o bandă de ţigani hoţi lângă Făgăraş pe un învăţător ş. a. Oare jandarmii ce fac pe la noi ?!« — se întreabă corespondentul nostru. Să răspundă morţii şi împuşcaţii dela Mărgineni, mormintele încă proaspete şi împuşcaţii dela Galaţi, feciorii şi fetele, bărbaţii şi femeile noastre, despoiate şi pedepsite pentru purtarea colorilor roşu-galben-vânăt. Aceştia toţi ne vor spune, că ce fac jandarmii prin Ţardu Oltului. — De asemenea şi din Râşnov (r. Braşov) ni se scrie, că Duminecă noaptea spe a treia zi de Crăciun, s-a furat din scrinul epitropiei din biserica de acolo 70 cor. Hoţii, rămaşi şi de astădatâ necunoscuţi, au intrat cu ajutorul unei scări pe o fereastră a bisericei. — In aceiaşi noapte, în care s’a săvârşit furtul din biserica rom. din Râşnov, cum am înregistrat ieri, — s’a jăfuit şi biserica din Tohanul vechiu, furându-se 44 cor. din scrinul epitropiei. Furtul s’a comis în acelaşi mod, ca şi în Râşnov. Se vede, că făptuitorii sunt organizaţi într’o bandă, căci lucră uniform şi deodată unii într’o parte, alţii într’altă. Suntem informaţi, că pentru urmărirea spărgătorilor de biserici s’a pus în mişcare întreaga jandarmărie din comitatul Braşovului şi al Făgăraşului. Iarna in — Italia. Vremea primăvăratecă ce a domnit pe la noi şi aproape în întreaga Românie, s’ar putea explica prin aceia că iarna e ’n voiaj la Italia. Italienii trebue să fi rămas foarte surprinși, văzând frumoasele câmpii ale «Țărei Soarelui» acoperite de un enorm strat de nea gros pe alocarea de mai bine de un metru. De mult nu s’a mai întâmplat un asemenea lucru în Italia. Zăpada căzută a fost atâta de mare, în cât pe liniile drumului de fier s’a întrerupt în numeroaseni! ”.vs circulaţia. Astfel toate trenurile plecate din Milano spre Piacenzza, Turin, Parma şi în alte direcţiuni s’au înzăpezit pe drum, rămânând blocate în mijlocul noianului de zăpadă, timp de mai bine de 20 de oare, suferind călătorii de foame şi de frig. Cantitatea de zăpadă căzută pe firele telegrafului era atâta de mare, încât acestea se încovoiau, rupându-se chiar în cele din urmă sub greutatea ei. Persoanele, cari aşteptau prin diferite gări sosirea rudelor şi a prietinilor erau foarte îngrijate, deoarece timp de 48 de oare nu au putut avea nici cea mai mică, desluşire cu privire la situaţia acestora din urmă. In Cremona, Piacenţa, Florenţa etc., nici trăsurile, nici tramvaele nu au mai putut să facă obicnuitele curse. In mai multe rânduri, sus numitele localităţi au fost cufundate în întunerec în urma întreruperei curentului electric din cauza enormei cantităţi de zăpadă căzută peste firele electrice. Incendiu înfricoşat s’a deslănţuit asupra comunelor româneşti din corn. Hunedoarei, Ruşor şi Băeşti. Focul esuat în ziua întâia de Crăciun, din partea de vest a Ruşorului şi alimentat de un vânt puternic, a sărit şi în comuna învecinată Băeşti şi le-a distrus complet pe ambele. Au ars până în temelul 1194 case cu atenenţiile economice din jurul lor, lăsând sub cerul liber 3000 de locuitori, cari şi-au pierdut întreg avutul lor. Se afirmă, că din norocire, nici un om n’ar fi căzut jertfă groaznicului incendiu, dar cea mai mare parte a vitelor din grajduri, au pierit în flăcări. Numai dintre băieşteni, ca oameni mai avuţi, au fost o parte asiguraţi contra focului. Vă cocorni toi a sloşit la faţa locului şi a cerut grabnic ajutor provizoriu de la ministru de interne. Pagubele se urcă la 300.000 cor. Cauza incendiului încă nu s-ă eruat. O fetiţă—magnet ? La judele reg. Balint Dóczy, din Baia de Criş se află în serviciu o fetiţă de român în etate de 14 ani născută în comuna Lunca. Fetiţa din 30 în 30 de zile, cade într-un fel de catalepsie, se face palidă şi devine magnetică. In starea aceasta toate obiectele din jur se aruncă asupra ei, precum lemne, petri, coceni de porumb, ba şi crăngile pomilor să apleacă asupra ei, când trece prin apropierea lor. Cazare’a staturii definitiv în seara de Anul nou apusean pe la oarele două după miezul nopţei, în casa numitului jude regesc, când sta la masă de petrecere cu oaspeţii săi: Dl. Borbély Zoltán şi soţia acestuia. Deodată, să trezesc cu isbituri de lemn, petri, coceni ş. a. obiecte mărunte din ferestri şi din păreţii r-s-I. Ş.ăimântaţi toţi bărbaţii ies afară armaţi cu revolvere, dar n’au aflat pe nimenea în împrejurime. Intorcându-se în casă, au aaflat pe femeile mai înspăimântate, căci după ieşirea bărbaţilor, au descoperit-o pe fetiţa zăcând leşinată pe un scaun. Deşteptându-se fetiţa, obosită, palidâ şi asudată, a spus stăpânilor, că îsbituriie sunt din cauza ei. Că tot la o luna odată, cineva nevăzut aruncă cu obiecte asupra ei. Lucru i s’a întâmplat întăia oară în vara trecută, pe când era pe câmp, cu nişte oi la păşunii. A fugit acasă şi oamenii de pe uliţă îşi făceau cruce, când vedeau, cum să iau după ea petrile, aşchiile, cocenii, şi cum să pleacă spre ea crăngilepomilor. De atunci, ori unde merge, tot aşa păţeşte odată pe lună... Mai pe urmă, a păţit aşa la ultimul stăpân, Kincses, conducătorul cărţilor funduare... »Ajutaţi-mi şi scăpaţi-mă«, să ruga fetiţa. Judele reg. Doczy şi cei din casă» fireşte, n’au crezut, dar întrebând pe Kincses, acesta a confirmat, că cele spuse de fetiţă, sunt adevărate, şi din cauza aceasta i-a dat drumul. A întrebat în comuna ei natală şi a primit tot acelaşi răspuns. A supraveghiat-o a doua zi judele reg. Doczy şi învăţătoarea Maria Schlüssel şi de nou s’au convins despre aruncaţii obiectelor asupra ei. In 3 ianuarie toţi juzii şi personalul dela judecătorie, cu o mulţime de curioşi adunaţi, au văzut din nou scena neesplicabilă. Acum fetiţa e sub supraveghierea medicilor.