Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-14 / nr. 9

foaie noastre Alticul din afară. După neaşteptatul, dar cu atât mai strălucitul triumf electoral, e luptat cu atâta însufleţire şi demnitate la ultimele alegeri dietale, de cătră poporaţiunea română din comitatul Făgăraşului, toată lumea românească de pe aici era de credinţă, că stările comitatente administrative şi sociale româneşti se vor schimba cât de cât mai favorabil pentru elementul românesc din comitat. i se credea, că Românii ajunşi în situaţiunea de a-şi cunoaşte forţa, bărbăţia şi vrednicia, pusă la grea probă, dar încoronată cu deplin succes, se vor solidariza în vechea organizaţie a~~ clubului comitatenz, ca în bună înţelegere, în frăţietate, în concordie şi armonie, umăr la umăr să formeze un zid tare, de care să se sfărâme toate încercările meschine de a re răpi foloasele reale, ce le-ar fi putut avea pe urma triumfului electoral. Dar, nu ! Zadarnice au fost toate încercările făcute înainte de alegeri, ca toţi conducătorii români să se grupeze sincer într’un puternic mănunchiu, căci „separatiştii“, până şi în plenul şedinţei conferinţei naţionale au ţinut să-şi manifeste separatismul lor. Zadarnice au fost toate încercările făcute după alegeri, după măreţul triumf electoral, pentru o consolidare sănătoasă, armonică şi impunătoare în sânul clubului comitatent român. Acţiunea de după culise şi conduita făţiş ostilă în convenirile clubului a doi, mult trei separatişti, au zădărnicit şi — nu din vina lor — zădărnicesc şi azi ori-ce acţiune solidară a clubului român comitatenz, pentru sanarea relelor ce bântuie, în acest frumos, dar nenorocit comitat românesc. Clubul comitatenz, ca preşedinte cu tot, pare că-i fermecat. De ani de zile stă buimăcit şi idiot. Vede ranele, cari le poartă pe trup, se uită la piedecile, ce i se pun la toate ocaziunile, ascultă cu multă atenţiune părerile şi planurile de acţiune ale unora şi altora dintre membrii, oftează şi aproabă, dar când e vorba de a inaugura şi a porni o acţiune sănătoasă de premenire, un proces de selecţionare şi isolare a elementelor separatiste, o dă din umeri, o lasă încurcată, ca şi cum s-ar teme de a pune mâna pe rană. Aceasta oscilare şi lipsă de energie a clubului comitatent român, dă curaj „separatiştilor“ îmbrăţişaţi şi neteziţi pe spate de toţi factorii comitatenzi, cari au interesul, ca Românii să fie divizaţi. Bine ştiu, doar, acei factori, că domnia lor asupra comitatului, va dura numai până atunci, până când Românii nu sunt solidari. Şi de fapt în comitatul Făgăraşului s-a şi lucrat, şi se lucră şi azi sistematice, cu anumite elemente de o josnică ambiţiune, ca să promoveze şi să susţină divizarea între Români. Numai astfel ne putem esplica faptul, că cu ocazia trecutelor alegeri dietale era gata, ca între „Olteni“ să se producă sciziune în privinţa candidaţilor. Numai aşa ne putem esplica, că pe timpul agitaţiunilor electorale, din comitat, numai unii s au expus, iar unii zile şi nopţi fraternizau cu cei mai înverşunaţi duşmani ai candidaţilor noştri. Numai slăbiciunei şi nesolidarităţii conducătorilor români de la noi, se poate atribui cutezanţa administraţiunei de a porni goane, pedepse şi procese fără sfârşit contra pacinicilor alegători români, cari au votat legal şi după cea mai bună conştiinţă a lor şi cu cea mai mare demnitate. Numai divizărei Românilor olteni, cultivată anume, se poate atribui îndrăsneala administraţiei de a opri o colectă, pentru orfanii morţilor măcelăriţi la Mărgineni. Numai slăbiciunea conducătorilor români olteni se poate atribui faptul, că de aproape un an de zile, pentru motive electorale, trase de păr, să ţin suspendaţi şi nejudecaţi funcţionari şi nefuncţionari comitatenzi. Şi cum nu i-ar ţinea suspendaţi, când se ştiu cazuri anume, că cutări „conducători români“ au intervenit în persoană la locuri competente, că cutare suspendat, ale cărui hârtii de restituire erau deja în plic pentru expediţie, să nu fie restituiţi!!! (Zârneştii? — Red. „G. Trans.“) Numai când e cineva în bună cunoştinţă de nesolidaritatea românilor şi necapabilitatea lor de o ac-,ţiune unitară li se poate face bruta- litatea morală, că după persecuţiile, pedepsele, procesele, omorurile dela Mărgineni şi dela Galaţi, să te mai duci pe la ei din casă în casă, ca să-i obligi învitându-i la o petrecere, fie cu scop cât de internaţional. Şi, ca să nu mai lungim încă odată pe atâta cazurile ce le-am putea înşira, ca dovezi, că cât de slabi şi de nesolidari ne ţin, ba ne văd, cei de la administraţie pe noi cei din comitatul Făgăraşului, ne oprim aici. Şi rugăm pe d-nul preşedinte al clubului comitatenz, să binevoiască a convoca cât mai curând o conferinţă a clubului comitatenz român, ca să lămurim situaţia stărilor noastre commnitatenze, să pornim o acţiune de premenire, spre a paraliza relele urmări, ce provin din lipsa de disciplină, organizare temeinică şi conduita echivocă a unor membri. Să ne ştim odată la o parte: ori toţi într’un cuget, ori şovăitorii la o parte. Câţiva membrii ai dubaim. * Despre alte chestiuni, tot din comitatul Făgăraşului, — nişte frampturi din lupta, ce o duc din greu o parte din oamenii de inimă de pe acolo — lăsăm să urmeze raportul special despre: FOILETONUL «GAZ. TRANS.» O vizită In temniţeie de stat. — Trei rectificări. — In drum spre Lipsea, 22 Ian. n. 1011. Cu posta de eri am primit dela d-1 Vichentie Branden următoarea scrisoare : Stimate d-le redactor! Vă rog să daţi loc în cel mai apropiat număr poporal al »Gazetei« rândurilor ce urmează, prin cari mă văd silit a rectifica unele afirmaţiuni din scrisoarea mea anterioară, prin publicarea căreia — spre cea mai mare mâhnire a mea — am pricinuit prietinului Victor Hranisce câteva zile negre. Eri spre seară am primit din Seghedin o scurtă telegramă, contrasemnată de directorul închisorii, în care prietinul Victor mă roagă să-l vizitez de urgență. Presupunând vreo nenorocire, am luat cel dintâi tren de azi dimineaţă şi la 10 oare a. m. eram deja în biroul direcţiunei penitenciarului. Timp de 10 minute, cât am stat faţă în faţă cu directorul, acesta mi-a tras o săpuneală pe care n-am s-o uit toată viaţa mea. La convorbirea noastră sau, mai bine zis, la spălătura asta fără săpun, era de faţă şi medicul închisorii. Când înceta unul, mă săpunea celălalt şi totul culmina în refrenul: cum am putut da publicităţii întâmplări, cari se petrec în interiorul zidurilor nepătrunse ale unei închisori şi pe cari n’au voie să le ştie alţi muritori decât cei de-aici? »Ai violat, d-le Vichentie, secretul temniţei — se răsti la mine medicul — şi prin aceasta ai cauzat prietinului d-tale, căruia probabil ai voit să-i faci niţică reclamă, cele mai mari neajunsuri! A trebuit să-l pedepsim aspru — şi toate aceste din vina d-tale!« Am incercat să mă scuz şi să bag o vorbă bună pentru bietul Victor — dar toate în zadar. »Să ştii odată pentru totdeauna — sfârşi directorul vorba — că cei de-aici, cât timp stau după zăbrelele închisorii, sunt morţi pentru cei de-afară, iar cei cari ar încerca să-i învie, se fac vinovaţi de cea mai grea transgresiune în contra §lui 11 a regulamentului intern, în care se spune între altele, că »orice întâmplări sau ştiri din închisoare date publicităţii, fără ştirea direcţiunii, au drept urmare pedepsirea aspră a robului, care a dat prilej la astfel de comunicări«. Aceste să ţi le scrii după urechi şi acum te poţi duce la prietinul d-tale ca să-l mângâi !« îngrozit de cele auzite, am eşit la aerul curat şi — mărturisesc sincer — par’că-mi era groază să dau faţă cu prietinul. In fantazia mea oscitată de cele auzite, mi se năzărea că văd pe prietinul nenorocit ferecat în lanţuri grele şi aruncat în vreun colţ mucegăit al pivniţei închisorii oftând amar după o rază de lumină.. Şi e grozav sentimentul să te ştii vinovat la o astfel de nenorocire a unui prietin bun şi iubit, despre a cărui soarte voiai să dai hunei de ştire, ca să nu-l uite cu totul... Şi tocmai eu, Vichentie Brandea, să fi adus pacostea asta peste capul prietinului meu celui mai bun ?! Grozav!! Cu câtă bucurie am făcut în ziua de Crăciun drumul spre temniţa de stat, cu atâta greu înaintam acum. Făceam câte doi paşi şi iar mă opriam... Nu-mi puteam ticlui cuvintele de acuză, pe cari voiam să le îndrug când voi da faţă cu prietinul. Par’că înă ţinea cineva strâns de grumaz şi mă tăra la spânzurătoare. In fine iată-mă în faţa închisorii de stat. Apăs soneria... Sunetul strident al clopoţelului mă străpunge ca un fier ars. Genunchii încep să-mi tremure şi, ca să nu cad, mă razim de poarta de fier.. După câteva minute aud scârţăitul cheii şi în poartă apare paznicul. Când m-a văzut — faţa i s’a întunecat. 11 salut, îmi mulţumeşte şi întrăm în curtea închisorii. Mă uit în dreapta, în stânga — nici un suflet de om... dar totuşi, in celălalt colţ al curţii văd pe cei doi nepoţi ai sergentului, privind tăcuţi şi posomoriţi la geamul de fier al unei celule. Mă uit întrebător la sergent. Acesta, înţelegându-mi gândul, înd zice: »Bieţii băieţi, de când l-au închis, îl tot aşteaptă zi de zi să-l vadă măcar. Am avut mare năcaz cu ei, erau desperaţi şi plângeau. Acum s’au mai mângâiat, căci le-am spus că peste trei zile iar o să se joace cu ei. Aşa-s copii d-le, ce să le faci!« »Dar bine d-le sergent, unde-i închis prietinul ?« O întreb îngrozit pe paznicul, căci iar mi se ivi înaintea ochilor vedenia din pivniţa închisorii. »Stă închis în odaia sa. Nici nu ştiu pentru ce. Am aflat aşa în taină, că cineva ar fi scris despre dânsul prin gazete şi că şi-ar fi bătut joc de închisoarea asta. Destul că într’o bună zi a venit Măria sa d-l director, a vorbit cam o jumătate de ceas cu d-lui şi când s’a dus, mi-a spus să-l ţin închis şi ziua — timp de 8 zile. Mă simţiam par’că mai uşurat, aflând că totuşi nu-i în pivniţă. Când am ajuns în coridor, sergentul m-a poftit să trec în odaia de vizită. Peste câteva minute mă aflam faţă’n faţă cu prietinul Victor... Mi a dat mâna şi tocmai începui să îndrug câteva cuvinte de scuză şi de eterne regrete. »Toate ca toate, frate Vichentie, dar ai o ţigare?« — mă întrerupe prietinul, după ce sergentul îşi făcuse vânt. »Cum să nu ? Iată, poftim !...« De bucurie, că nu era supărat, i-aşi fi dat şi haina de pe mine. Intr’o clipă şi a făcut o ţigare groasă şi după ce a mai aruncat, o privire asupra uşei de sticlă, prin care %*» A . j I u BE »ACŢIUNEA, Tipografiat si Admlmistm-BRAŞOV, PUta-mare SO. Săritori n«frace*t« a« •« primita. — VMutsoripte nu n r*tzia»it -INSERATE: i« primesc la Admini«minae Braşov şi la birourile următoare: Vtou* H M, Duke« Nacht, Heinrich Sk&dek, Rudolf Moss«. — Ia Baigfiesta ht Eckstein .Sercât, Zallac P*opoldj Blockner I. & PREȚUL INSERATELOR . ' Ufi sir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai deao papi tarifi fi tavoiala. Ral «e pe pag. a B-a 1 fir 20 bani. (Număr de Duminecă 3.) Telefon: Nr. 226. „SAZETA“ apari ZILNIC. Abonament» »«ntr« Au*tro-Uns«r, ISUSSS pe un an . ; oor. (ie 6 luni 12 cor. pe trei luni 6 nor. —b-nil de Dumineci patra cor. pe nn. FairaMâna s! străinătate; an an <0 franci, pe fata inai 80 fj-Atici, po trei Ioni 10 fr*nei, N-rî) de Dowlneoa 8 fr. as. *0 yo&ta prenumăr« I* toata oficii« pop tale precum {i la doil colectori. ADonaaientul »sutra Brașov î I« AimbnletruUa „Q AEETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 O. pe trei Ioni BC. Ou dusul eeaaĂ . Pe un an 9« Cor. Pe 6 luni 19 Cor. Pe trei luni C Cor. Un exemplar 10 ban!. — Atât al or. amaratele cât p? insertinație te plătea.? 4* Nr. 9—Anii LXXIV. 14 (27) Ianuarie 1911. Procesul Mărginenilor*). — Raport Special — Precum am anunţat într’un număr de mai înainteMiercuri—în ajunul Botezului — s’a ţinut la tribunalul din Braşov pertractarea celor cinci tineri români ’din Mărgineni (Făgăraş) cari alăturea cu cei patru morţi împuşcaţi de pădurarul Szabo şi de jandarmi, — zice se n.ucuza. — au comis crima opunerei taţii de autorităţi, adecă faţă de pădurarul Szabó şi cei 4 jandarmi, cari au comis cunoscutul sângeros măcel şi omor sălbatic, dela Mărgineni.. Tribunalul a fost constituit astfel : Preş. judele Császár asistat de judele Konzvald şi Szőke. Acuzator public : procurorul Kner. Apărătorul acuzaţilor adv. Dr. N Şerban, deputat dieta. Pe banca acuzaţilor şedeau tinerii români: Ioan Judele, Ilie Tempaa, Teodosiu Conteşti şi George Pandrea a lui David. Al cincilea acuzat George Vlad absentează. Căci zăcând câteva săptâmâni în spitalul din Făgăraş cu două gloanţe în piept, a eşit pe la Rusalii cu viaţa la capătul oaselor şi a fost dus de Dr. Şerban în spitalul brâncovenesc din Bucureşti, unde se află şi acum în cură medicală. Au fost ascultaţi martorii acuzei , trei jandarmi, şi pădurarul Szabó Lajos, care au împuşcat victimele de la Mărgineni *) Întârziat din lipsă de spaţiu.