Gazeta Transilvaniei, august 1911 (Anul 74, nr. 168-190)

1911-08-02 / nr. 168

Hr. 168. Anul LXXIV. Apare In fiecare zi de lucru. Abonam­ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */s an­­2 cor., pe ’/s an 6 cor. Pentru România şi streinfttate pe an 40 franci, pe '/2 a n 20 franci., pe ’/s an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 220. Braşov, Luni-marţi în 2 (15) August 19!. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe­­/a an 10 cor., pe t/a an 5 cor. Un număr 10 bani. In­serate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Triumful democraţiei. 9 Democraţia a câştigat o splen­didă­ învingere. Sa nu va uimiţi, ca nu la noi a triumfat democraţia, ci în alte regiuni mai fericite, cu băr­baţi iubitor ai drepturilor poporului, în — Englitera. In şedinţa de joi, 10­­. c. ca­mera Lorzilor a votat cu 131 contra la 114 voturi proiectul de vota-bili, acceptat de camera comunelor şi prin care i se iau camerei Lorzilor cele mai principale prerogative. Prin acest vot camera lorzilor şi-a subscris ea însăşi sentinţa de moarte, dar a fost silită de presiunea puternicului cu­rent democratic. Camera Lorzilor este instituţiunea legislativă feudalo-aristocratică împie­trită a Angliei, bunăoară cum este regimul Ungariei aristocratic-feudal. Intre aceasta cameră retrogradă şi între camera comunelor, camera po­porului, cu elemente liberale, progre­siste, exista de mai mult timp o în­cordare oarecare, deoarece Lorzii îm­pietriţi în vechile deprinderi nizuiau a împedeca orice avânt spre reforme liberale şi democratice ale camerei comunelor. Lorzii, ca toţi aristocraţii ramoliţi, îşi vedeau periclitate prin nouile avânturi democratice privile­giile mucegăite. încordarea aceasta s-a schimbat cu vremea în o luptă acerbă între cele două camere legis­lative, care se continuă cu vehemenţă şi cerbicie cu deosebire de vre­o doi ani încoace şi care s-a terminat joi cu înfrângerea puterii aroganţilor lorzi. Pionerul acestor lupte, cel mai aprig şi real luptător pentru validita­tea ideilor curate democratice, este ministrul de finanţe al Angliei, Henry George-Lloyd. El a proclamat marele­­ principiu, că democraţia săracă nu are­­ nici un preţ. Trebue ca poporul, ma-*; r*o» mna potft.r P.flilni* Sfi flilUIP’ft I la stare bună după munca sa sârgui-­ toare şi să nu fie exploatat pe ne­dreptul de şleahta aristocratică şi de stat. Stăpânit de aceste vederi clare şi juste, George­ Lioyd şi-a alcătuit proiectele sale de venituri şi contri­­buţiuni, în senzul, ca cetăţeanul mai sărac şi muncitorimea să fie scutită după posibilitate de poveri grele în suportarea poverilor publice, şi dife­renţa în minus ce s’ar isca din cauza aceasta în budget, să se resti­tue prin o supunere justă la dare­a marei proprietăţi şi a marilor capitaluri. George­ Lloyd a pretins, ca marea proprietate să fie lipsită de privile­­j­giile ei de până aci, a cerut să se­­ introducă sistemul de dare progre­­­­siv. In acest sens şi-a presentat pro­iectele în 1909. Aristocraţii­ conservativi s’au re­voltat. Votate de camera comunelor, proiectele lui George­ Lloyd au fost respinse de camera Lorzilor. Aceasta a fost semnalul de înteţire a luptei. Guvernul însă, care afară de munci­tori, era sprijinit şi de Irlandezi, a mers mai departe. A pregătit un proiect, acceptat de camera comune­lor, prin care se reduce esenţial pu­terea de rezistenţă a Lorzilor". Anume proiectul dispune, că în chestiuni de finanţe ale statului, cum şi în alte chestiuni importante, camera Lorzilor nu are drept de veto. Un proiect de lege acceptat de camera comunelor de­vine lege, chiar şi dacă nu întruneşte aprobarea Lorzilor. Lupta în contra acestui proiect a fost şi mai înver­şunată din partea Lorzilor. Din anu­mite consideraţii, camera comunelor­­a fost de două­ ori disolvată (în 1910 şi 1911) şi s’au făcut alegeri. Nouăle camere au susţinut cu insistenţă proiectul guvernului şi aşa, după lupte crâncene a ajuns proiectul la decidere în camera Lorzilor, joi în 9­­. c. şi a fost acceptat. Lorzii sau mai bine zis, majori­tatea din camera Lorzilor a votat veta­­billul, îndreptat contra lor, din o ne­cesitate speculativă. Guvernul rezolut şi precaut a esuperat învoiala regelui George, că dacă Lorzii vor respinge veta-billul, se va aplica faţă de ca­mera Lorzilor aşa numitul peer-shub, adecă regele în baza prerogative­lor sale va numi atâţia membrii noui în camera Lorzilor, câţi vor fi de lipsă pentru a majoriza pe mem­brii retrograzi. Opoziţia din camera Lorzilor a mai făcut unele încercări de mijlo­cire. Prin lordul Landsdowne a pro­pus unele amendamente la proiect. Intre acestea cel mai însemnat a fost amendamentul referitor la auto­nomia Irlandei, pe care guvernul e decis a o realiza, dar Lorzii retro­grazi o detestează. Guvernul n’a primit nici un fel de compromis şi în cele din urmă Lorzii s’au plecat. Ziua de 9 August este deci o zi istorică, o zi de cea mai mare pon­­derozitate nu numai în istoria En­­gliterei, ci şi în evoluţia democra­ţiei şi a ideii naţionale din toate ţările. Precum votarea veta-billului în­seamnă triumful democraţiei, aşa res­pingerea amandamentelor lordului Landsdown, mai cu seamă în ce pri­veşte autonomia Irlandei, înseamnă triumful ideei naţionale. Prin asigura­rea autonomiei Irlandei, pentru care Irlandezii au purtat o luptă crân­cenă şi au adus jertfe uriaşe, ei au ajuns la un splendid rezultat pe te­renul naţional şi economic. In ziua de 9 August a triumfat adevărata reprezentanţă a poporului, asupra reprezentanţei de clasă, a triumfat progresul asupra retrogra­­dismului, munca cinstită cetăţenească asupra feudalismului sec. Popoarele nemaghiare şi în spe­cial poporul român, cu sentimente şi străduinţe democratice atât de desvoltate, n’are decât să salute acest triumf, pentru­ că, cum zice un sociolog, „cu progresul culturii se desvoaltă la popoare o anumită con­ştienţă socială internaţională şi lăr­girea şi estinderea drepturilor ome­neşti trece de la o ţară la alta, de la un popor la altulu. Dr. Mania la Khuen. «Bud. Tud.» desminte ştirile răspândite de ziare, că prin întrevederea d-lui Maniu la Khuen s’ar fi reluat firul împăciuirii Românilor. Semiofb­ioasa e informată, că d-nul Dr. Maniu a cercetat pe Khuen în o chesti­une, care priveşte exclusiv fostul său cerc electoral, al Vinţului de­ jos. Camera. Şedinţa de Sâmbătă a ca­merei s-a petrecut cu votări şi interpelaţii. Prezid, a prezentat adresele oraşelor Bresta (cerc. Vil.), Braşov şi Ch. Oşorheiu, în care cer luarea de la ordinea zilei a proiectului reformelor militare. Au urmat votări, ce­rute de opoziţie, apoi la finele şedinţei câteva interpelaţii. Şedinţa următoare va fi Miercuri. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« O încercare de împăcare între Vatican şi Quirinal. De G. Ocăşeanu. Suferinţele grele, prin cari trece Papa Pius X, aduc în punctul luminos al ches­tiunilor zilei înmuiarea intransigenţei pon­tificale de pe timpul lui Leo XIII. Sub acest Papă bine intenţionat şi pricepător al împrejurărilor în care a trăit, Vaticanul oficial nu s’a îndepărtat de linia înţelep­­ciunei, decât când a fost constrâns de camarila cardinalicească. In privinţa aceasta sunt probe de­­ajuns. «Corriere dela Sera» inspirat de cele ce se vor putea petrece în jurul eventu­alei treceri «ad Patres» a mult bolnavu­lui pontif, a dat la lumină un document despre o pregătire de apropiere între Va­tican şi guvernul italian. Se pare, că mai de demult pe sub mână se întreţineau relaţiuni între diferitele guverne italiene şi Papii Romei. Prin urmare, în fond nu era un sentiment de ură ireductibilă în­tre cele două torţe disparate. Totul de­pindea de fluctuaţiunea partidelor din Va­tican, care înclinau azi pentru intransi­genţă şi mâine pentru «benevicii». O rudenie de aproape a fostului prim-ministru italian, Crispi, d-nul Pala­­manghi Crispi dă la iveală, în ziarul ci­tat, un interesant articol, care face sen­zaţiune într’un timp ca cel de faţă, când, serbându-se încă jumătatea centenarului Regatului Italiei, ziarele papale spun, că acest eveniment se serbează cu «festivi­tăţi banditeşti la adresa Vaticanului». Articolul nepotului marelui ministru italian, Crispi e foarte instructiv, pentru­­că ne permite o ochire discretă în culi­sele negocierilor Vaticanului cu unele pe­rsonaje din Vatican. Autorul articolului prezentă pe sce­nă de o parte pe bărbatul de stat Crispi, iar de altă parte pe abatele Tosti de Monte Cassino, vice-archivarul Sfântului Scaun. Acest abate se remarcase de mai înainte prin scrierile sale istorice, dintre care, pentru istoria Italiei «Uniunea sta­telor lombardice» a fost de mare folos. Dar ce e de semnalat și mai mult în favoarea abatelui Tosti era, că Leo XIII îi sprijinea până la punctul de a se expune. Ce voi istorisi aici se urcă la acum 25 de ani. In istoria Vaticanului o așa scurtă perioadă nu însemnează decât un minut. Deviza bisericei catolice e să fie răbdătoare, căci ea e eternă. (Patiens quia aeterna). Deci ce vom istorisi acum e de eri. In luna ini Maiu 1887 abatele Tosti solicită o audienţă la Crispi, dându-se ca venind din partea Pontifului. Obiectul audienţei era să înceteze neînţelegerile dintre Stat şi Biserică. Spre a dovedi buna intenţiune a Vaticanului (sau mai corect a Papei, personal) Tosti a dat lui Crispi o broşură «La Conciliazione» (a cărei prefaţă era, se spune, scrisă chiar de Leo XIII), dar care in tot cazul era scrisă cu aprobaţiunea Papei. In broşura aceasta nu era vorba de Regele Italiei, ci de poporul italian în­treg, care a pus mâna pe Roma. Papa n’are nevoie să se adreseze prinţilor din Casa Savoia spre a recâştiga Roma, căci aceştia n’au nici o putere asupra Romei. Şi dacă poporul italian ar da Roma Pa­pilor şi ar vrea să aibă el Cetatea eternă, ar trebui s’o cucerească dela poporul italian. Pe baza acestor argumentăţi, abatele căuta să-l încânte pe subtilul diplomat Crispi, spuindu-i că un popor de aproape 40 de milioane ar putea trăi în armonie cu Papa, pe care să-l ducă chiar în lec­tică, ca vechii romani pe Iuliu Cezar. Sicilianul Crispi ascultă cu duhul blândeţei pe abatele Tosti şi... nu zise nimic. De aceea, părintele Tosti se înfă­ţişă a doua oară înaintea enigmaticului diplomat şi-l rugă in numele Papei la o declaraţie in scris. Pentru a putea merge mai departe, Papa Leo XIII s-ar fi mulţumit la început cu cesiunea proprietăţei San Paolo şi a fondului bisericesc ei aparţinător. San Paolo era una din cele patru Basilice pa­triarhale, ce formează cel al patrulea pi­cior al Scaunului Sf. Petru. In principiu Crispi n-a făcut nici o obiecţiune, dar îi făcu cunoscut părintelui Tosti, că şi Vati­canul ar trebui la rândul său să vie cu o ofertă conciliantă spre a fini odată cu vrăj­măşii interne. Abatele Tosti îi prezentă după acea­sta primului ministru Crispi o scrisoare a cardinalului secretar de stat, care se pune garant că într-adevăr numai abatele Tosti se bucură de deplina încredere a lui Leo XIII, şi că trebuesc îndepărtate influenţele secundare ce înrâuresc chestiunea privi­toare la cesiunea Basilicei San-Paolo. Ade­vărul era, că Pontiful predecesor lui Pius X ţinea enorm să între în posesiunea nu­mitei Basilici. Tosti explică zorul acesta al Papei prin intenţiunea acestuia de a paralisa partidul intransigent din Vatican, care îi era vrăjmaş în politica de conci­­liaţiune cu Regatul. Fi­ va fi fost sinceră această expunere a lucrurilor, nu se poate spune cu siguranţă, în tot cazul e adevă­rat că la 23 Maiu Leo XIII a ţinut cardi­nalilor o alocuţiune cu tendinţă conciliantă. »Să dea cerul«, zicea răposatul Pontif, »ca zelul nostru pacific să fie de folos mai ales Italiei noastre, naţiunei pe care însuşi Dumnezeu a unit-o strâns de pontificatul roman şi pe care şi natura ne-o reco­mandă (?) inimilor noastre. Din tot sufle­tul dorim, precum am repetat-o şi de altă­dată, ca inimile tuturor italienilor să se afle în siguranţă şi în linişte, pentru ca să înceteze pernicioasa desbinare de până acuma«. Pe când Papa Leo XIII ţinea acest enig­matic limbaj, deodată în Vatican s-a schim­bat sceneria. Intransigenţii au venit la cârmă şi au rupt orice negocieri dle apro­piere de detestatul Quirinal. In faza aceasta stau lucrurile și până azi. »Seara..

Next