Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1912 (Anul 75, nr. 1-23)

1912-01-01 / nr. 1

Pagina 2. Șuinţă spre a termina ordinaţiunile şi Îndrumările de lipsă pentru Introduce­rea legilor. Ordinaţiunile se vor publica in prima''jumătate a anului curent. In Bosnia ca la noi. La alegerea in balotaj, ce s'a făcut alaltaeri la Svomic in Bosnia, candidatul ofi­cial Sola rămânând in minorita­te faţă de candidatul ţărănesc Ciurcovici, s’a iscat o bătaie prin­tre alegători. Armata a trebuit să intervină trăgând câteva salve. Sunt câţiva răniţi. Du­ala emigrărilor. Conform sta­tisticei poliţiei din Fiume au părăsit portul Fiume luând drumul spre Ame­rica in partea a doua a anului trecut 5421 emigranţi, iar in acelaşi restimp s’au reîntors acasă 4182 emigranţi. 221 persoane au fost oprite in port din cauză de boală, iar 37 din cauză că nu a avut actele in ordine. Externe. Criza guvernului Franţei Încă nu este rezolvită. Se crede, că Burgeois va presida noul cabinet. — Alegerile parlamentare germane s'au început ori. Resultatele se vor cu­noaşte în parte deabea mâne, din cauza numărului mare de alegători. Desordine nu se semnalează. — După ştiri din Constanti­­nopol străduinţele depuse în ulti­mele patru zile de fostul mare vi­zir Hussein Hilm­i paşa de a rea­liza o înţelegere între partidele Camerei, au rămas fără rezultat . Comandantul suprem al trupe­lor Italiene a lansat un manifest în limba arabă, asigurând pe arabi des­pre bunăvoinţa guvernului italian şi invitându-i să înceteze ostilităţile. In manifest se spune, că Italienii au ve­nit ca să gonească din ţară pe tiranii arabilor, adecă pe turci. Statul major al trupelor italiene (Un Tripolis­“lucrează acum la un nou plan de acţiune, care se va pune în aplicare în curând. Trupele italiene vor pleca spr­a Gharjan şi în acest ’.scop Italienii trebue Z -Cupre mai întâiu SZanx***') vea de­veni stăpâni pe teritoriul din apropierea Tripolisului până la Am­zara. — „New-York Herald“ află din Peking, el dinastia va abdica. Guvernul imperial tra­tează în secret cu şefii revoluţionarilor ca îm­păratul sa aibă drept a­sta în China. De la ordinea zilei. — La situaţie. — „Entente*. — Croaţii contra Ungariei. — Camera şi-a reînceput joi. In 11 i. c. activitatea. La ordinea zilei a fost bugetul portofoliului de justiţie. Şe­dinţa a decurs fără nici un incident. Intre oratori a fost şi slovacul luriga, care a pretins ca să se lase a­ se valora şi limbile naţionalităţilor in justiţie şi paragraful codului penal despre agita­ţie, să fie casat. Să înţelegem că patrioţii au primit cu râsete aceste pretenţii ale lui luriga, să nu mai vie şi trei cupe cu şampa­nie pentru cel abia sosit ca un Amor, cu tolba plină de făgăduieli tainice, de visuri şi de necunoscut. Noi iubim prea sincer speranţele strigăitoare, visurile şi necunoscutul, ne-am obicinuit prea mult cu aştepta­rea, cu credinţa in ziua de mine. În­cât ar fi absurd să cădem victime rea­­lităţei crude, care ne apropie tot mai mult, cu fiecare an nou, gura fără fund, neagră şi nebiruită a mormântului. Ar fi absurd, repet, ca să judecăm chiar în cea dintâiu zi a anului, adecă să regretăm frumoasele zile pierdute fără rost, să ne îngrozim de apropierea morţii şi să mai pierdem astfel un pri­lej de desfătare cuminte. Să salutăm deci cu şi mai multă bu­­curie acest an nou, căci poate ne este ultimul soi de bucurie şi de nădejdi, ultima etapă a vieţei noastre efemere. Şi ’n ciocnetul cupelor pline cu bău­turi aţâţătoare să ne gândim doar a­­tâtt: Pulsul neamului nostru va bate tn viitor numai cât va bate acum în fie­care din noi, şi cu acest gând să facem prin toate mijloacele, astfel ca pulsul nostru să bată tot mai viguros, tot mai sincer, româneşte — căci numai aşa neamul românesc va atinge su­prema desăvârşire tn timp şi spaţiu. N. R. A. GAZETA TRANSILVANIEI. S’ar fi putut altfel? De altcum faţă de desbateri s’a manifestat puţin interes. Deputaţii sunt preocupaţi mai mult de întrebarea: ce va fi cu proiectele militare? Vor fi vo­tate sau nu vor trece prin cameră? Şi ce se va întâmpla în urmă? Dornici de-a afla ceva nou, s’au adunat în număr mare în culoare în jurul lui Iusth. Dar Iust le-a repeţit declaraţiile de până acum, spunând, că Iusthiştii vor continua lupta, ca şi până aci. Vom combate şi proiectele de re­cruţi — a zis Iusth — până ce nu vom obţinea dreptul electoral. Iusth crede, că şi kossuthiştii vor continua lupta şi a spus, că în săptă­mâna viitoare se va întruni comisiunea pentru aranjarea desbaterilor şi se va stabili felul de luptă mai departe con­tra proiectelor militare. * Cu titlul »Entente între Maghiari şi Români«, »Egyetértés« scrie un ar­ticol de toată minunăţia. Iată ce zice între altele acest ziar »mondial«: »Se poate observa zi de zi şi în cercuri tot mai largi desvoltarea tot mai serioasă a mişcării pentru pacea culturală dintre Maghiari şi Români. Aceasta, graţie conlucrării lui Dr. Zi­­pernovszky, Hollósy, contelui Tisza, Dr. Szöts Géza, Dr. Babits Emil, Dr. Burdia Szilárd şi a unor prelaţi români, din partea noastră, iar de dincolo prin conlucrarea lui Emil Isac, scriitor cu renume şi profesor universitar, a lui Dimitrie Sturdza şi a mai multor scrii­tori poporali şi de renume­. Ei, bucuraţi-vă Românilor, că în anul Domnului 1912 se va înfăptui pa­cea prin silinţele lui: Tisa, »Babits«, »Dr.« Burdia şi a profesorului univer­sitar Emil Isac... — No, ehe tare minunat!... * Foaia oficială a coaliţiei sârbo­­croate publică un apel adresat tuturor partidelor croate, în care le roagă să lase la o parte discuţiile sterpe de drept public şi să se alieze la o luptă economică comună contra imperialis­mului maghiar. * In apel se zice, că Croaţia este subjugată politiceşte, aşa că pe teren politic nu se poate validita. De aceea toţi Croaţii au datorinţa să lupte in unire contra tendinţei agresive a Un­gurilor, de-a subjuga Croaţia şi In privinţa economică. Imperialismul ma­ghiar se foloseşte de regimul banului Tomaşici pentru ajungerea scopului, dar cu atât mai aprigă trebue să fie şi lupta Croaţilor. Nepriviri... Războaiele anului 1911. Anul, care dispare, poate fi clasat între cei mai vijelioşi ani în ce priveşte războaiele şi răscoalele de foc feliul, cu toate că poate in nici un an nu s-a făcut atâta propagandă pentru pacea... mondială. Despre aceasta ne vom putea con­vinge din următoarea elocvenţă sta­tistică . In Ianuarie izbucneşte în Jemen revolta arabilor la contra dominaţiunei turceşti. In China ameninţă cu revolu­ţie mandzsurii, iar In Mexico este răz­boiul la ordinea zilei. In Februarie continuă luptele In Jemen şi Mexico. Ruşii ameninţă China cu un ultimat. In Martie aceiaşi situaţie. Spre variaţie se mai răscoală şi Albanii con­tra regimului turcesc, în Maroc ame­ninţă războiul între Francezi şi tribu­rile indigene, în Portugalia isbucneşte revoluţia roialiştilor, iar între Turcia şi Italia se semnalează frecări pentru stăpânirea Tripolitaniei. In Aprilie au loc lupte în Jemen, Mexico, Albania şi Maroc. Muntenegre mobilizează. In Maiu continuă luptele In Al­bania şi Maroc. In Jemen şi Mexico se restabileşte pacea. In Iunie şi Iulie încă tot continuă luptele din Jemen şi Maroc. In August din cauza Marocului rât pe ei să se încaiere Anglia, Franţa, Germania şi Spania. In Persia isbuc­neşte războiul civil. In Septemvrie isbucneşte războiul Intre Italia şi Turcia. In Octomvrie şi Noemvrie continuă războiul In Tripolitania şi în China. In Decemvrie — ca şi când s-ar fi conjurat toate puterile infernale — ve­dem războaie şi duşmănii pretutindeni. In Tripolis şi China curge sângele şi­roaie. In Perzia şi Maroc stau faţă-n faţă cu populaţiile indigene deoparte Ruşii şi Englezii, de altă parte Francezii şi Spaniolii. In Creta nelinişte latentă. In Mexico o nouă revoluţie, în Portuga­lia ameninţă din nou loialiştii, iar în Albania tribul Mirdiţilor etc. etc. Ajunge — nu pentru un an — ci pentru un secol! Scrisoare din Lugoj. Conferenţa prof. Dr. Al. Ţigara- Samurcaş. — 29 Dec. v. 1911. Inteligenţa română din Lugoj şi jur a avut rara şi plăcuta ocazie de a asculta o conferinţă liber predată de un profesor universitar de peste munţi. Doară la noi In Lugoj e primul caz, ca o savantă personalitate de dincolo să ne delecteze pe noi cei de aici intr-o limbă atât de dulce, fluentă şi înţele­gătoare, despre lucruri, cari privesc spi­cuiri din al neamului trecut. D-l Dr. Al. Ţigara-Samurcaş, sa­vantul profesor universitar şi director al Museului etnografic din Bucureşti, ne-a arătat cu glasu-i profetic, că între noi ziduri nepermeabile nu există, căci în privinţa culturală formăm o catate puternică, pe care nici porţile iadului nu o vor putea sdrobi. Reuniunea femeilor române din Lugoj a avut fericita ideie, ca pentru ajungerea unui scop umanitar şi anume în scopul augmentării fondului trebu­incios pentru susţinerea umanitarei in­­stituţiuni »Cantina şcolară«, de aici, să invite pe numitul domn, a ţinea o con­ferinţă. S a ajuns prin aceasta nu nu­mai scopul umanitar, ci şi cel ideal al răspândire! cunoştinţelor de la fraţi la fraţi! Marţi, a treia zi de Crăciun, d-l Samurcaş prin conferinţa sa ţinută în teatrul orăşenesc, ce a fost cu desă­vârşire ticsit de lume, ne-a dovedit în­­tr-un mod atât de plastic şi natural, că şi neamul românesc are scumpe şi sfinte odoare rămase moştenire din strămoşi. In conferinţa sa întitulată : *Din domeniul ariei româneşti11, conferenţia­rul, pe baza studiului său itinerar şi al ioimartului vechi n«« ai-*'1 ,•* d«3Urs de aproape două oare cu ajutorul şchiop­­ticonului un frumos mănunchiu de o gingaşe duioşie a artei româneşti. In­tr-un limbagiu atât de dulce şi fluent vorbeşte despre vechile urme ale artei româneşti în arhitectură, sculptură şi pictură, începând cu desvălirea indicii­lor plăsmuirei artei arhitectonice, ne arată, că baza acesteia îşi are obârşia în Orient. Să nu ne prea mândrim cu strămoşii noştri romani, cari n-au avut arte proprii, ci să admitem influenţa dacică şi tracică în desvoltarea artei la noi în deosebitele ei ramuri, începând cu mănăstirea de la Ar­geş, zidită de Vodă Neagoe, ne arată nuanţele deosebite arhitectonice şi de sculptură de la număroasele vechi mănăs­tiri, ca Tismana, Cozia, Orezu, Trei-Ie­­rarhi şi altele şi ne dovedeşte, că ve­chile clădiri au fost ridicate în stil go­tic şi bizantin oriental. Stând Românii veacuri sub influenţa bisericească slavă, şi lăcaşurile lui Dumnezeu făcute de ei au fost garnisite cu motive slavice, sârbeşti şi bulgăreşti. Din arta sculpturei ne arată pe vechile turle ale vechilor mănăstiri mo­tive proprii româneşti de o rară frum­­seţă, cari seamănă cu stilul arhitecto­nic din Armenia. Tablouri vechi de pic­tură ne arată din trecutul voevozilor români. Vorbeşte apoi cu atâta căldură de arta desvoltată de ţăranul român in ţăsătorie, sculptură, lemnărie, olărit etc. arătându-ne spre marea noastră mi­rare, că portul nostru ţărănesc de fe­mei seamănă în multe privinţe cu por­tul femeilor suedeze. Incheiând savantul profesor cu în­­făţoşarea unui splendid tablou al ilus­trei regine Carmen Silva, sub care era gravat cu propria-i iscălitură acsioma adevărată ca Cuvântul Evangeliei, că : » Viitorul neamului îi ţese femeia«, con­ferenţiarul e felicitat cu aplause fre­netice, înainte şi după conferinţă corul lui Vidu a esecutat piesele: Concert bi­sericesc de Vasiliu şi »Spre lumină« de E. Mezzetti. După conferinţă o parte din lu­mea participantă s-a întrunit în sala otelului »Concordia«,*­ dimpreună cu co­rul, unde la sunetul taratelor de lăutari, cu cântări şi toaste şi-a petrecut cu drag, sărbătorind pe ilustrul confe­renţiar. G. Joandrea. Răvaşe... Învăţătorii şi ziaristica noastră. — Susţinerea şcolilor poporale. — Ştergerea pomenilor. De câţiva ani încoace, cultura na­ţională românească a luat un îmbucu­rător avânt şi merge cu paşi siguri spre ţinta ei de trezire a tuturor puterilor sufleteşti ale neamului nostru. Zi de zi apar noui şi noui biblioteci de populari­zare, cari răspândesc în păturile largi ale poporului ştiinţa mântuitoare... A­­cesta e semnul învederat, că numărul cetitorilor e considerabil şi cărţile se desfac repede. Reviste literare şi lite­­rare­ politice bat la uşile cărturarilor Români, cerând să le primească în u­­milele sau măreţele lor căsuţe. Chiar şi ziare nouă încă sau Înfiinţat mai multe In ultimul timp şi librării româ­neşti se deschid aproape In fie­care o­­răşel de ceva seamă. Iubitorii de litera­tură când merg dela sate la oraş, nu uită a trece pe la librării, unde Îşi pro­cură din cărţile mai nou apărute, ca în satul lor pitit in vreun colţ al văilor umbroase, sau a codrilor de brazi, se stea de vorbă cu aleşii neamului, pentru primenirea sufletească, atât de necesară cărturarilor de la sate. Căci iubitorilor de literatură le sunt tocmai aşa de lipsă cărţile, ca pânea de toate zilele... Dar vai! de multe ori trebuie să te lipseşti de plăcerea dulce de a ceti fie o revistă, fie o carte de valoare... din cauza sărăciei care-ţi taie avântul. In ziua de azi, când scumpetea este greul vieţii, încep a se scumpi nu nu­mai mijloacele traiului trupesc, ci şi cele ce sunt necesare vieţii noastre su­fleteşti. Reviste, ziare, cărţi din an în an îţi ridică preţul... şi bietul cetitor e silit a-şi trage de multe ori de la gură, pentru ca să-şi lumineze mintea, sau apoi rămâne în întunerec. Astfel literatura cu încetul va ajunge a fi pri­vilegiul celor bogaţi ; privilegiul aristo­­craţiunei, iar sărăcimea va rămânea ia­­ră­şi cu dorul cărţii, ca în evul mediu. Ce paradox ! Zilnic cerem cu glas mare «democraţie» pe câtă vreme prin scumpirea produselor literare şi ştien­­ţifice ne depărtăm de clasa adevărat democratică. Şi asta, cred eu, este o mare greşeală... Să luăm de pildă revista «Lucea­fărul». Şase ani de zile i-am fost ceti­torul cel mai credincios, poate. Era la început numai cu 6 cor. Aleona s’a urcat apoi la 7 cor. Cred *oacă,­ na­­, mult şi Anul trecut apoi: «îmbunăc­aţindu-se hârtia precum şi coperta» — ca şi când cetitorul modest ar avea lipsă de cine ştie ce hârtie estra, ori copertă elegantă — s’a ridicat abon. la 12 cor. pentru preoţi şi învăţători. Aceasta a fost o încercare grea! Nu e aşa uşor a te despărţi de o lectură ce ţi-a fost dragă şi cu care te-ai obişnuit ani de zile şi ... am plătit cele 12 cor. cu greu, dar le-am plătit. Mi-am adus aminte însă că asta aşa va merge an de an şi nu m-am înşelat. Acum preţul acestei re­viste s-a ridicat la 16 cor. pentru preoţi şi învăţători şi poate la anul va fi 20... Să facem o mică socoată. Plata mea e 1000 cor. La fondul de penzie dau acest an peste 200 cor; la Asocia­­ţiune 10 cor; pentru Gazeta de zi 24 cor; pentru o foaie pedagogică 6 cor; pentru cărţi literare şi ped. 30 cor; vestminte pentru doi puţin 200 cor. Asta face aproape 500 cor. Din celelalte 500 să trăeşti doi şi unde sunt copii mai mulţi... să iai parte la adunări politice, culturale, să ţii prelegeri po­porale, să te duci la adunări învăţăto­­reşti ş. a. toate împreunate cu spese ... Cu neputinţă ! Căci noi învăţătorii nu avem nici un venit lateral, acele sboară în alte buzunare. Noi suntem buni numai a ţinea cursuri pentru anal­fabeţi, prelegeri şi şezători poporale ,gratise. Unde e vorba de ceva câştig acolo nu suntem buni.... Aşa suntem noi preţuiţi de cei ce sunt «supraoa­meni» cum i-a numit foarte nimerit I. Agârbiceanu... Toţi de toate părţile ne înping, ne îndeamnă să punem în mişcare carul înaintării culturale, dar nimeni nu ne întreabă că putem sau ba... E greu D-nilor să ceri însufleţire de la ostaşul flămând, fie acela chiar şi numai... gregar... ... Acestea mi-au venit în minte la începutul noului an, când cu adâncă părere de rău, trebuie să mă despart — şi încă de sigur mulţi ca mine — de Luceafărul... care a devenit — se vede — revista celor cu punga groasă nu a celor săraci şi mici ai neamului.. . Chestia regulării definitive a sala­rului învăţătoresc este iarăşi actuală... Numai pressa noastră cam tace... Iar obştei române, chestia susţinerii şcoli­lor poporale Ii face prea puţină bătaie de cap. Timp de 12 luni fruntaşii neamu­lui sunt Incăeraţi într’un răsboiu dure­ros intern... Ce efect n’ar fi putut avea dacă în loc de aceste răsboiri dureroase s’ar fi scris articole însufleţitoare pen­’ tru a jertfi mic şi mare, ban de ban, pentru augmentarea fondurilor cultu­rale-şcolare. Dar «inter a. n, dom­, musae»... Astfel, ca în totdeauna duş­manul ne va găsi nepregătiţi, şi învin­gerea... nu va d a noastră. Câţi fileri nu s’ar putea chivernisi, dacă preoţi­­mea română, cu un glas ar hotărâ să şteargă peste tot păgubitorul şi demo­ralizătorul obiceiu al pomenilor necreş­tineşti, unde rachiul curge cu nemilui­ta şi ar deştepta poporul, aducându’i la cunoştinţa nemăsuratului bine ce s’ar face, dacă în loc de ftini­e de ra­chiu, ar jertfi fiecare numai 10 cor. pentru fondul cultural.. Căi şi mijloace de a aduna numai strop cu strop, mijloace de a susţinea şcoala naţională— câte nu s’ar găsi. Dar trebuie mai multă însufleţire şi mai puţină vorbărie goală.. Nirastău 11 Ian. 1912. Emil Drăgan. Nr. 1.—1912. Invitare de abonament. Ca l­a Ianuarie 1912 se deschide un nou abonament la „Gazeta Transilvaniei“ pe anul 1912, la care invităm pe toţi amicii şi spri­jinitorii ziarului nostru, îi rugăm pe toţi a se îngriji de trimiterea la timp a preţului de abonament, ca să nu fim siliţi a sista trimiterea ziarului. Pe credit »Gazeta Transilvaniei« nu se dă la nime. Deşi »Gazeta« şi-a mărit formatul şi a introdus înbunătăţiri, împreunate cu mari spese, Preţul abonamentului a rămas acelaş, ca până acum, anume : Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 3 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRAŢIA. Şcoala pentru economia şi industria de casă a Reuniunei femeilor Din partea presidiului Reuniunei femei­lor române din Sibiuu suntem­ rugaţi a da loc următorului prospect, asupra căruia atra­gem deosebita atenţiune a publicului nostru. Reuniunea femeilor române din Si­­biiu, în urma experienţelor făcute la şcoala de menaj şi industrie de casă, a hotărât a aduce programului de până acum unele modificări, pe care le află necesare, pentru a putea da elevelor, care frecventează aceste cursuri, pregă­tirea necesară. Reuniunea, având în vedere slaba pregătire a fetelor noastre pentru ma­rea şi frumoasa chemare ce ele au în vieaţă şi constatând puţina educaţiune naţională pe care o primesc în şcolile străine, a hotărât a face din şcoala de menaj nu numai un curs de bucătărie, ci un curs de completare al studiilor, un curs, în care elevele pe lângă par­tea teoretică şi practică a ocupaţiunilor casnice să poată primi şi instrucţiunea necesară în toate direcţiunile, precum : economia de casă, igiena, comptabilitatea menajeră, chimia alimentară, noţiuni pentru creşterea copiilor, literatura ro­mânească, cursuri de grădinărie ect., pentru a putea corespunde pretenţiu­­nilor timpului de azi, care cere de la femee pe lângă însuşirile casnice şi o instrucţiune mai îngrijită. In special se va da atenţiune in acest curs educaţiunii naţionale, de care se simte atâta trebuinţă în ţara noastră. Pentru ca elevele să poată primi instrucţiunea şi educaţiunea necesară, Reuniunea a gătit nesuficient timpul de trei luni, care formă până acum un curs, şi anul acesta a hotărât ca du­rata cursu­lui să fie de cinci luni. * Şcoala pentru economia şi indus­tria de casă, are o secţiune economică şi una industrială. Instrucţiunea secţiunei economice cuprinde o parte teoretică şi una prac­tică. Partea practică: 1. Prepararea bucatelor simple, pre­pararea bucatelor pentru ocaziuni. 2. Cunoaşterea, conservarea şi pre­pararea cârdurilor albe (paseri, viţel), a cărnurilor roşii (vită, porc, berbece), a vânatului, a racilor, broaştelor, mol­­iilor etc. 3. Cunoaşterea şi prepararea legu­melor, conservarea lor sub diferite forme, precum: uscate, sărate, conser­ve în oţet, conserve procedeul Rex. 4. Cunoaşterea fructelor, pregăti­rea lor pentru trebuinţele clinice,­­

Next