Gazeta Transilvaniei, iunie 1912 (Anul 75, nr. 119-143)

1912-06-01 / nr. 119

Pagina 2 croat şi clubul Polonilor au decis să pledeze pentru grabnica desbatere şi votare a reformelor militare. Externe­ „Daily Mail“ anunţă că s-a încheiat o înţelegere între Anglia şi Franţa în baza căreia aceste două state îşi vor apăra reciproc interele din marea medi­­terană. — Agenţia Reuter află din Tokio,că fostul prim-ministru principele Katsura va pleca în curând în călătorie spre Petersburg, Berlin, Paris, Londra şi poate­­şi America. Se crede că ţinta călătoriei este de a tranşa relaţiunile diplomatice între Japonia şi Rusia. Po­litica externă a Japoniei bazată pe a­­lianţa cu Anglia nu mai răspunde ne­voilor celor două naţiuni şi este îndoel­­nic dacă Japonia va putea să atingă ţinta sa pe această cale. E deci sigur că ade­vărata ţintă a acestei călătorii este Petersburgul. — Din Maroc se anunţă, că sul­tanul Muley Hafid a demisionat.­­ In urma dimisiunei lord-can­celarului Earl of Loreburn a fost nu­mind lor-cancelar ministrul de răsboiu Haldane. Social democraţii din Viena au ţi­nut alaltaeri o impozantă Întrunire, în care s’au ocupat cu evenimentele din Ungaria şi Croaţia. Numeroşi oratori au atacat cu vehemenţă pe Tisza şi banul Curaj. De încheiere s’a votat o moţiune, în care se esprimă muncitori­­mei din Ungaria simpatii. Dela serbările din Iaşi. Ca întregire a rapoartelor noa­stre de până aci asupra minuna­telor serbări din Iaşi mai dăm azi câteva amănunte. Decorarea Iaşilor. Oraşul Iaşi a fost decorat, poate ca nici când altă­dată cu atâta gust şi eleganţă. D-l primar G. Botez a încre­dinţat cu decorarea oraşului pe d-l N. Cugler, inginer şef al comunei, care în adevăr a transformat oraşul, dându-i înfăţişarea unei feerii. Erau monumente întregi, cari s’au ridicat ca din poveşti, cu o repeziciune fermecătoare şi totuş de un gust artistic desăvârşit, demn de toată lauda. Astfel în piaţa Cuza-Vodă s’a ri­dicat o monumentală fântână, cu ale­goria unirei, care cuprinde globul te­restru purtat pe 4 lei gigantici, pe care se înalţă România, care uneşte cu o ghirlandă de flori cele două principate: Moldova şi Valahia. Apoi în piaţa Carol I se înălţa un splendid car de triumf, tras de 4 cai aşezaţi pe o stâncă. Totul e perfect esecutat şi de un gust artistic ales. Ambele aceste monu­mente pun apa Iaşului în evidenţă, prin cascade şi jocuri de apă colorată. D-l primar Botez a promis, ca ambele aceste monumente urmează să rămâie, ca o amintire a zilei de serbare. In piaţa Unirei s’au înălţat un splendid pavilion regal, executat cu o mare gingăşie, totul pe coloane su­perbe, bogat tapiţat. Totul e încoronat cu ghirlănzi aurite şi electric luminate, întreaga piaţa Unirei era înconju­rată cu becuri şi stele electrice, tendinţa sau voinţa de a fi şi de a ne ameliora fiinţa. Această tendinţă spre individualizare şi organizare tot mai de­săvârşită, care o aflăm în noi, există în toată natura, în natura organică a plantelor şi animalelor, ca şi în cea neorganică a mineralelor, ea se deose­beşte numai după gradul manifestării sale. Insă în vieţuitoarele necuvântă­toare ea a rămas de mii de veacuri staţionară. In vieaţa lor nu e progres.; albinele şi florile d.­e­ sunt astăzi ace­leaşi, cari au fost cu mii de ani înainte, pe când în ora vieaţa de a fi înaintează cătră un grad tot mai înalt de desvol­­tare, şi prin ea cătră înnobilarea vieţii, omul este perfectibil. Acesta e, în scurt, cuprinsul cărţii d-lui C. Rădulescu-Motru. Pe lângă des­­voltarea strâns logică şi pe lângă bo­găţia cunoştinţelor, un merit deosebit al acestui început de metafiizică este, că el ne deschide un orizon luminos asupra evoluţiunii universului şi a vie­ţii din el cătră un scop moral; şi prin aceasta înlătură pesimismul născut din disarmoniile actuale ale vieţii. Ştiinţa cea nouă, ştiinţa sufletului, este încă de abia începută. Dar când ea va fi o ştiinţă completă, zice autorul, »forţele oarbe şi împrăştiate, cari au condus până acum omenirea pe calea pro­păşirii, vor intra sub conducerea unei conştiinţe care va cunoaşte nu numai scopul, ci şi mijloacele cele mai bune pentru a ajunge la scop. Atunci se va vedea, cât este de covârşitor impul­sul spre bine, care stăpâneşte lumea. Atunci se va adeveri vechiul optimism al tuturor celor buni şi înţelepţi, opti­mismul tuturor acelora, cari credeau în viitorul omenirei, fiindcă simţeau idea­lurile acestei omeniri ca o forţă vie, ce se desvălue în sufletul lor...« Atunci vor înceta certele şi neînţelegerile năs­cute din neştiinţă şi orbire pătimaşe ; şi între oameni va fi armonie şi bună înţelegere. (Elemente de metafizică p. 287). Atunci nu se vor mai găsi tirani, cari să impună popoarelor idealurile lor egoiste, şi să le oprească de a-şi cultiva şi realiza propriile lor idealuri, pentru că atunci se va şti, că alegerea idealurilor nu stă în puterea conştiinţei şi volniciei omeneşti, ci stă ascunsă în ţesătura organică, moştenită dela ge­­neraţiunile anterioare ale fiecărei na­ţiuni şi ale fiecărui individ dintr’o na­ţiune. Şi calea înaintării cătră acest ideal, menit a aduce tributul său la idealul cel mare al omenirii, este nu­mai libera desvoltare a însuşirilor ge­netice moştenite de la străbuni, însuşiri, cari îşi găsesc espresiunea lor în limba, literatura, artele, în moravurile şi ca­racterul fiecărui popor. Iar până atun­ci, până când oa­menii şi popoarele vor ajunge la acest înalt grad de desvoltare a conştiinţei şi prin ea, a adevăratei libertăţi; apos­tolii şi eroii chemaţi a arăta şi a des­chide popoarelor calea cătră înfăptuirea marilor idealuri, sunt indivizii, cari sim­ţesc în sufletul lor această vocaţiune, cari simţesc îndemnul de a-şi închina vieaţa şi munca lor, nu intereselor particulare, pentru cari trăeşte mulţi­mea, ci marilor interese ale neamului şi omenirii.­ ­ Străjan. GAZETA TRANSILVANIEI. Tot drumul ce duce de la gară la Mitropolie, era împodobit cu coloane, în vârful cărora fâlfâiau steaguri trico­lore,­­ la rândul lor împodobite cu brazi. La eşirea din gară se afla un splendid arc de triumf. Duminecă seara oraşul a fost fe­eric luminat. In piaţa Cuza Vodă fântâna mo­numentală cu alegoria Unirei producea un efect admirabil. Aici a cântat muzica militară a regimentului 14 Roman şi se întindeau mereu hore voioase. Deasemeni ilumi­naţia a fost splendidă şi în strada Lă­­puşneanu. Carul alegoric din strada Carol avea un aspect feeric. Mişcarea în oraş a fost extraordi­nară toată ziua. Delegaţiunile săteşti. La serbări au luat parte o mare mulţime de ţărani, cum aceasta nu s’a întâmplat la nici o serbare de pe la o­­raşe. Şi a fost bine aşa, a fost corect, Cuza-Vodă a contribuit doar mai mult la îmbunătăţirea sorţii săteanului român. Au venit delegaţiuni de ţărani şi din judeţele cele mai depărtate. Dele­­gaţiunile au fost alcătuite din câte 20 — 30 de ţărani din fiecare judeţ. Iată câ­teva din judeţele reprezentate prin de­legaţiuni săteşti: Tulcea, Gorj, Muscel, Buzău, Brăila, Dâmboviţa, Ialomiţa, Pra­hova, Botoşani, Roman, Bacău, Cons­tanţa, Olt, Râmnicul-Sărat, Argeş, Co­­vurlui, Văslui etc. O dedicare. La desvălirea monumentului după ce dl. A. D. Xenopol şi-a ţinut vorbi­rea, a dat cetire următoarei poezii, de­dicată memoriei lui Cuza, de cunoscuta poetă Riria: Lui Cuza-Vodă- Răsai din umbra acoperită De straturi negre de uitare Şi ne arată toată râvna Vieţe­i tale uimitoare. Arată-te plutind ca geniu Al unui neam ce-ai îndrumat Din veacuri negre de robie Spre-un trai mai vrednic devekat Ne-ai dat un gând, care ne strigă La drum copii, făr’de răgaz! Să împrăştiaţi sămânţa voiei In bătătură şi’n islaz! In câmpul cel ales al ţărei Voi floare-aţi pus mereu pe rod ; Să nu lăsaţi părăginirea S’astupe vlaga la norod. Vom merge, mâniie cleştate A celor mici cu a celor mari. Şi vom târâ norocul ţării, Spre vârful unde tu răsări. Prin vieaţa cea făr de moarte In care-acum te-am aşezat Să ştii că vecinicia ţârei, Te-a pus în mândrul ei Palat. Iar facla ce părea că-i stânsă Răsare-acum rug de mândrie Când inimile noastre toate Ţi-am aşternut ca temelie. Căci strâns-ai setea’ndurerată Ce pe moşnean secătuia, Ai zmuls credinţa ce Fanarul Cu-arcanu-i vitreg gâtuia, Şi-ai şters din frunte umilinţa Ce Porţii capul ne’ndoia. Pornita-i gândul­­dela unii Spre dorul nostru a tuturor S’aduni Moldova, Muntenia L’acelaş prea sfinţit sobor. Prin el noi ţi-am ţesut mantaua Cu cari să ne acoperi iar, Când gândul rodnic de unire Ar mai zdrobi vre-un alt hotar. Coroanele. Am amintit, că la monument s’a depus un mare număr de coroane, între cari şi a M. Sale regelui. Coroa­nele au fost depuse mai cu seamă din partea societăţilor şi a diferitelor cor­­poraţiun­i. Iată câteva din inscripţii: — »Nemuritorului Domn Alexan­dru loan I. Cuza, cetăţenii Hirlăului vecinie recunoscători. — Societatea »EUna Doamna Cuză, omagii marelui Domn Rumân Alexandru loan I. Cuza. — Prinos de recunoştinţă Marelui Voevod Alexandru loan Cuza. Obştea »Vodă-Cuza« din comuna Todireni-Bo­­toşani. — Recunoştinţă şi admiraţie Marelui Voevod Alexandru loan I. Cuza. Săteni din Târgu Jiu-Vaslui. — Lacrimi de recunoştinţă Mare­lui nostru Domnitor Alexandru loan I. Cuza. Ţăranii şi învăţătorii judeţului Roman. — Societatea de binefacere »Cuza Vodă din Iaşi«. Marelui şi primului Domnitor al Unirei Alexandru loan I. Cuza. — Ţăranii din plasa Turia-Bivolari Iaşi. In amintirea Marelui Voevod Cuza. — Şcoalele primare urbane şi rurale din jud. Bacău, în semn de omagiu Ma­relui Domnitor Alexandru loan I. Cuza celui, care a înfăptuit legea şcolară dela 1864. — Din partea judeţului Romanaţi. Nemuritorului Domnitor Alexandru I. Cuza. — Plugarii moşiilor Strunga-Cri­­veşti. Doctor Manolescu, Nemuritorului Domn pământean făuritorul României«. O telegramă. Regele a plecat din Iaşi Duminecă la orele 5 după prânz, pe când prin­ţul moştenitor şi prinţul Carol şi mi­niştri au rămas şi Luni în Iaşi, vizitând câteva instituţii culturale.­­ Primarul d. Gh. Botez a expe­diat Luni suveranului telegrama ur­mătoare: «A doua capitală a Maiestăţei Voastre a fost mişcată în adâncul su­fletului său de importantele cuvinte ros­tite de cătră M. V. la inaugurarea sta­­tuei nemuritorului domnitor Alexandru Ion I. Cuza. Dragostea caldă pentru poporul vostru şi înaltul semn de venerare a faptelor mari ale eroilor săi, a întărit în sufletul curat al românilor dragostea sfântă pentru Majestatea Voastră şi a desăvârşit pe vecie legătura nestrămu­tată între dinastie şi întreaga naţiune. Ca primar al Iaşului sunt ecoul tuturor aducând Majestăţei Voastre ex­­presiunea entuziastei bucurii ce Majes­tatea Voastră prin înalta voastră pre­zenţă şi prin înalta prezenţă a Alteţei Sale Regale principele Ferdinand şi Alteţa Sa Regală principele Carol au făcut să cuprindă inimele noastre». Câteva scene interesante. Am amintit ori că la prânzul dat ţăranilor pe platoul de la Copou a luat parte şi ministrul Axion. Ministrul a sosit la oarele 12 şi un sfert, s-a apro­piat de mesele ţăranilor şi a întrebat pe unii şi pe alţii din ce locuri sânt şi ce doleanţe au ? Foarte mulţi dintre veterani se plâng ministrului, că n-au pământ. In marginea posibilităţei, d-nul Arion pro­mite că vor fi satisfăcuţi. La un moment dat ministrul se apropie de d. Tudoncescu, primarul co­munei Costeşti (R.­Sărat). Acesta îl salută pe ministru, spu­­nându-i: — D-le ministru, suntem din ace­­laş partid. — Aci nu suntem oameni politici. Suntem numai cetăţeni, cari am venit să admirăm chipul lui Vodă-Cuza, răs­punse d. Arion. In timpul acestui dialog, la o masă din apropiere, o doamnă, care se afla acolo, oferi cinci lei unui ţăran ca să-i vândă paharul cu chipul lui Cuza. — Nu ţi-1 dau cucoană, răspunse ţăranul, chiar dacă mi-ai da 500 de lei. Ministrul auzind acest răspuns, se apropie de ţăran şi stringându-i mâna, îi spune : — Eşti un om de inimă. Ministrul a mai stat câtva timp şi s-a retras. Petrecerea ţărănească a continuat în jocuri şi cântece. Din hotăririle aduse în adunarea de ori a comitatului Braşov relevăm următoarele : S’a aprobat hotărârea oraşului Braşov de-a se zidi în locul birtului «Para de aur» din strada Vămii o casă cu două etaje şi de-a se contrage îm­prumutul necesar în suma de 221.400 cur.­­ .Adunarea s’a declarat pentru înfiinţarea unei noui farmacii in Blu­­mâna. — S’a votat un adaus de scum­pete de 15% după leafă funcţionarilor comitatului. Adunarea comitatului Făgăraş. Lăsăm să urmeze aici partea finală şi vorbirea d-lui Dr­ Şenchea rostită în adunarea recentă a co­mitatului Făgăraş. Din cauze ne­­atârnătoare de noi ne-a sosit cu poşta de-abia astăzi această parte. Iată-o: Se ştie, că singura ocupaţiune, — durere, — şi singurul izvor de traiu a! Românilor din comitatul nostru este economia. Ori­ce bine, precum ori şi ce rău îi se poate face deci mai mult pe acest teren. Şi ce vedem, d-lor, tristul fapt, că și pe acest teren se urmăresc sco­puri politice duşmănoase atât din par­tea guvernului, cât şi de către orga­nele administrative comitatente. Nu numai că nu se face nimic pentru înaintarea economică a comune­lor și a poporului român din acest co­mitat, ci din contră pe toate căile şi numai unde se poate este stânginit, restrâns şi cu intenţiuni duşmănoase împiedecat în desvoltarea lui econo­mică. Să vă aduc, — zice vorbitorul ca­zuri concrete. Guvernul ţărei a înfiinţat în ţinu­turile săcueşti aşa numitele »expozituri* (kirendeltség). Chemarea acestora este să stu­dieze starea economică a fraţilor secui, să le cunoască lipsele şi să facă guver­nului propunerile necesare pentru aju­torarea lor. Şi ce fac aceste expozituri? Mijlocesc atât comunelor ca atari cât şi privaţilor tot felul de vite de pră­­silă gratuit. Munţii oraşului li-se pun la dispoziţie ca păşunate gratuit. Capătă ajutoare însemnate băneşti pentru îm­bunătăţirea păşunatelor, irigaţiuni, plan­­taţiuni şi altele. Amintesc, că unui sin­gur comitat i­ s’a dat un ajutor de 300,0000 coroane tot pentru scopuri economice. E bine şi ia loc, că statul le face acestea toate, dar întreb pentru ce nu le face şi fa­d de Români? Pentru ce nu înfiinţează astfel de expozituri şi la comitatele româneşti? Sunt doară fraţi săcui mai buni patrioţi decât noi ? Jertfesc ei mai mult pe altarul patriei ? Aceasta nici d-voastră nu o cre­deţi. Şi ce se întâmplă la noi? Avem o societate agronomică co­­mitantenză, care însă absolut nimic nu face în interesul economilor de pământ şi de vite din acest ţinut. Face econo­mie pe hârtie. Neînsemnatul ajutor primit de la stat, (600—800 coroane) şi taxele în­casate dela puţinii membrii se folosesc pentru plătirea funcţionarilor societăţei, iar pentru scopuri adevărat economice nimic nu se jertfeşte. Munţii oraşului din comitatul Fă­găraşului în loc să se esarandeze co­munelor şi economilor lipsiţi de păşu­nate,­­ s’au dat in arandă atât cu dreptul de vânat cât şi păşunatul la câţi­va grofi din Pesta, pentru ca aceş­tia să-şi poată face plăcerea de-a puşca în 3—4 ani odată o capră neagră, să o ducă ca trofee şi să se poată făli cu coarnele ei. Pe când miile de economi din cauza aceasta ajung la sărăcie şi la foame, cu toată familia lor. Sunt reuniuni economice atât în comitatele ungureşti, cât şi în cele să­­cuieşti şi săseşti, cari capătă de la guvern în fiecare an zeci de mii, numai nouă nu ni să dă nimic. Sigur tot din cazuri politice duşmănoase. Acum guvernul a împărţit ajutoa­rele economice după comitate şi pe baza aceasta îi se vine comitatului nos­tru 300 coroane. Cred, că suma aceasta va fi prea mult pentru funcţi­onari. Ar fi la loc deci să se aranjeze şi la noi expoziţiuni agronomice, cari tot­deauna îşi au efectul lor binefăcă­tor. Căci pe poporul nostru nu atât vorba ci mai mult fapta îl atrage şi-l convinge. Până ce nu vede cu ochi lui un rezultat economul nu îl primeşte. Deci, toate vorbirile ţinute de aşa nu­miţii prelegători economici, până ce nu ni se documentează şi probează, rămân fără nici un efect. Despre adevărul acesta ne-am convins toţi, cari venim în atingere cu poporul şi re­interesăm şi observăm desvoltarea lui economică. Ca un caz ca­racteristic mai amintesc, că până îna­inte de alegerile dietate, statul trimitea şi în comitatul nostru, în mai multe locuri armăsari de prăsilă, aşa că co­munele nu mai erau silite a cumpăra şi ţinea aceste vite de prăsilă cu bani scumpi. Dela alegeri încoace s’a detras şi acest mic favor, care în alte comi­tate şi acum se continuă. Sânt apoi munţi comunali şi fami­liari (privaţi), cari ca pădure nu se pot folosi, ceiace e dovedit şi constatat, şi totuşi nici în aceştia nu se concede pă­­şunitul. lată, dlor, că şi pe terenul economic şicanările sunt fără sfârşit. (­Scopul po­litic e evident: Impedecarea desvoltărei economice a poporului nostru, ca astfel neputân­­du se emancipa economiceşte şi întări materialmente, să nu-şi poată elupta nici emanciparea politică. Nu pot întrelăsa să nu amintesc, ca încheiere şi nemulţumirea noastră îndreptăţită şi bazată, în privinţa re­­prezentărei elementului românesc în sta­tul funcţionarilor comitatenzi. Şi aici s-a dovedit la toate oca­­ziunile duşmănie faţă de fiii de români, căci şi ce-am avut s-au văzut con­strânşi a părăsi oficiile, ne mai putând suferi persecuţiile, şicanările şi prefe­rările, la cari erau espuşi, iar sucres­­cenţa tineră nu cutează a intra în serviciul administrativ, mai întâi, că nu are nădejdea de a fi denumit sau ales şi al doilea chiar, dacă i-ar succede a ajunge în vre­un post mai secundar, nu e sigur, când va fi izgonit, îndată ce nu-şi calcă pe cele mai sfinte sim­ţăminte ale lui de neam, de limbă şi de lege. Ar mai fi şi altele, cred însă, că sunt destule cele spuse până acum, spre a vă convinge, că până dăinuuesc aceste stări abnormale, este îndreptă­ţită şi foarte motivată hotărârea clubu­lui român naţional comitatent, prin care am abzis din toate comisiunile municipale, precum şi hotărârea de a nu lua parte la dezbaterile adunărei municipale. Vă rog să luaţi acestea la cunoştinţă. Vă fac atenţi însă, ca d-voas­tră, majoritatea măiestrită de azi nu reprezentaţi adevărata majoritate a co­mitatului şi va veni timpul, când va trebui să vă daţi seamă de toate fap­tele , acum deodată faceţi ce voiţi! Cu aceasta d-l Şenchea şi-a încheiat vorbirea, care a fost as­cultată în cea mai mare linişte şi a făcut adâncă impresiune asupra tuturor. (Va urma). Nr. 119-1912. Ştiinţa pedagogiei în zia­rul ministrului de culte. Când omul îşi ara mintea întune­cată de idei nebune şi nenaturale, chiar ştiinţa, facla conducătoare spre adevăr, nu poate rămânea neatacată de omul ce stă în serviciul unei idei falsa şi nebune. La noi ministrul cultelor e dă un organ pedagogic numit «Néptanítók Lapja», a cărui menire după concep­tul ori­cărui om cu inimă curată şi minte sănătoasă ar fi, ca acela să lă­ţească principiile pedagogiei moderne, afară de aceea principiile de drept, dragoste şi frăţietate între învăţătorii patriei. Pentru ca cetitorii şi lumea mare să vadă ce idei ştienţifice şi de pace propagă ziarul ministeriului nostru

Next