Gazeta Transilvaniei, octombrie 1912 (Anul 75, nr. 216-240)

1912-10-02 / nr. 216

Pagina 2 ni e ţărănimea noastră, care for­mează temelia neamului nostru în­treg, să-şi vadă ocrotite interesele sale materiale deprinzându-se cu spiritul de cruţare, ajutându-se re­ciproc în cazuri de lipsă, purtând o economie mai raţională, valo­rându-şi mai bine produsele sale agricole, folosindu-şi mai bine munca sa, părăsind deprinderile păgubitoare şi peste tot tinzând la o vieaţă mai bună şi mai deamnă de fiinţa omenească, îndeosebi în ce priveşte O­rga­­nizaţia economică a ţărănimei noa­stre avem un îndemn cât se poate de preţios din partea acelui băr­bat, pe care pare că însăşi preve­­dinţa l-a trimis în ajutorul popo­rului nostru şi care cuprinde în inima sa în adevăr nobilă intere­sele neamului nostru întreg: „De la Nistru pân’ la Tisa“ cum zice poetul,... din partea marelui bine­făcător, întreit de mare în modes­tia sa, care este domnul Vasile de Stroescu. Nu numai prin darurile sale, un adevăr princiare şi-a câştigat acest mare bărbat un titlu de re­cunoştinţă vecinică a poporului nostru ci tot aşa de mult a cău­tat să ne stea într’ajutor prin sfa­turile sale binevoitoare îndemnân­­du-ne să ne interesăm de aproape de păturile largi ale poporului nostru, să le uşurăm greul veţii, organizându-le economiceşte, să le ridicăm la o viaţă mai conştie şt mai neatârnată, să-i învăţăm pe ţăranii noştri a fi „oameni de sine ştiutori şi stătători“ şi să nu-i lă­săm a ajunge „cerşitori“. Problema aceasta este poate cea mai însemnată, care bate la porţile instituţiunei noastre şi îndeobşte ale tuturor factorilor chemaţi să îngrijească de înain­tarea poporului, din carele face parte şi dela deslegarea înţeleaptă şi corectă a ei atârnă de bună samă o parte însemnată a viito­rului nostru. Recunosc, că rezolvirea unei asemenea probleme pretinde multe chibzuinţi, multă precauţiune şi mai ales mult devotament; din faţa ei însă nu ne putem­ ascunde, dacă nu voim să luăm asupra noastră o grea răspundere pentru viitor. Am însă prea multă încredere în iubirea de neam a conducăto­rilor noştri, ca să mă îndoiesc că nu vor pregeta a-şi da toate silinţele pentru deslegarea acestei însem­nate chestiuni şi pentru desăvâr­şirea legăturilor sufleteşti şi mate­riale ale poporului nostru în tim­pul cel mai apropiat. In nădejdea, că fiecare din membrii instituţiunii noastre va contribui la deslegarea probleme­lor pe cari mi-am luat libertatea a­ le atinge, vă invit să păşim la Adunarea generală a Asociaţiunii In Sibiiu­ — Dela trimisul nostru. — Sibiiu, 13 Oct. n. c. — Duminecă dimineaţa, ziua mare a „Asociaţiunii“ noastre. Pe stradele oraşului o mişcare viuă. E lume românească, venită din a­­propiere şi din depărtări, ca sa asiste la adunarea „Asociaţiunii“ şi la serbări. Salutări de bine ve­nire, cunoştinţe noui se fac în treacăt... Timpul e frumos excep­ţional. Un cer senin îşi întinde bolta azurie asupra Sibiiului şi soarele răspândeşte pretutindenea razele sale vesele înviorătoare, con­tribuind şi el la buna dispoziţie sărbătorească, înainte de orele 9 sună clo­potul din turnul catedralei, che­mător la rugăciune. Lumea pleacă spre a fi de faţă la serviciul di­vin din catedrală, alţii îşi îndreaptă paşii spre biserica gr. cat. română din suburbiu. Ambele locaşuri pline de lume multă şi aleasă. In catedrală serviciul îl ofi­ciază I. P. S. Sa metropolitul Me­­ţianu, cu mare asistenţă, în bise­rica gr. cat. canonicul Dr. Vas. Suciu, cu asistenţa protopopului Nic. Togan, şi Dem. Deac, preot. Serviciul este cucernic şi înălţător de suflet în ambele locaşuri d-zeeşti. Se rostesc predici. I. P. S. S. metropolitul arată rolul cultural al „Asociaţiunii“ şi dă credincio­şilor sfaturi şi îndemnuri de muncă. In biserica gr. cat. vorbeşte dl. protopop Nicol. Togan, relevând însemnătatea lui Gheorghe Bariţ, îndeosebi pe terenul publicisticei şi iniţiază o colectă pentru fondul ziariştilor. Şedinţa 1. Pe la oarele 11 spaţioasa sală a muzelui „Asociaţiunii« era tixită de lume. Era reprezentată bine preoţimea, apoi mulţime de doamne şi d soare, jos în sală şi pe galerie multă tine­rime etc. Printre somităţile noastre era de faţă şi d-l Vasile Stroescu, marele bi­nefăcător al neamului. La masa prezi­­dială ocupă loc membrii comitetului: d-nii Parteniu Cosma, vicarul Dr. 11. Puşcariu, Nicolae Ivan, s­resor, prof. I. F. Negruţiu, Dr. Ioan Lupaş prof. şi secretarii Goga şi Tăslăuanu. Presa era reprezentată prin d-nii I. Montani («Românul«), Silv. Moldovan („Gazeta Trans.“), Dr. Val. Branisce (»Drapelul«), T. V. Păcăţianu (»Telegr. Român“), A. C. Domşa („Unirea“). Mai aveau repre­zentanţi „Solia Satelor“ din Cluj, „Uni­versul“ şi »Adevărul“ din Bucureşti. Autoritatea politică era reprezentată prin d-l Albert Dörr, primarul oraşului. La 11 oare îşi fac intrarea în sală cei trei prelaţi ai bisericii ortodoxe, însoţiţi de vicarii Dr. 11. Puşcariu şi Hamzea, de preşidentul »Asociaţiunii«, d-l Andrei Bârseanu şi alţi fruntaşi. Sosirea prelaţilor produce o vie impre­sie în public. Li se fac vin­ovaţii. Şiru­rile publicului erau stăpânite de un aer solemn... In acest cadru prezidentul A. Bâr­­seanu se ridică şi îşi rosteşte vorbirea, clar şi respicat. E ascultată cu atenţie încordată, fiind făcută, ca toate discur­surile d-lui Andreiu Bârseanu, cu stu­diu şi pătrundere adâncă a cauzelor ce le safevează. La amintirea numelui d-lui Vasile Stroescu sala întreagă isbucneşte în aplauze şi ovaţiuni nesfârşite Un popor, prigonit de soarte, îşi manifestă prin reprezentanţii săi­­înalta sa recu­noştinţă faţă de unul din cei mai iluş­tri fii şi binefăcători ai săi. Ovaţiunile s’au repetat în trei rânduri. D­l Andrei Bârseanu a fost viu aplaudat. După rostirea discursului d-l Bâr­seanu mulţumeşte prelaţilor pentru participarea lor la şedinţă. *Aţi venit, 1. P. Sfinţiile Voastre — a zis între altele d-l Bârseanu — în mijlocul credincioşilor, urmând de­vizei, că unde e turma, acolo e şi păs­­torul. Excel. Sa. Metropolitul Meţionu­lând cuvântul, accentuează, că prelaţii prin prezenţa lor şi-au împlinit o sfântă datorinţă, dorind să contribue şi dânşii la înaintarea şi cultivarea poporului. Cere binecuvântarea cerului asupra lu­crărilor. Cuvintele Excel. Sale sunt aco­perite de aplauze. D-l Bârseanu salută în cuvinte calde pe d-l Vasile Stroescu. Noui şi nesfârşite ovaţii se fac merituosului mecenat. Urmează agendele de la ordinea zilei. Înscrierea delegaţilor prezenţi ai despărţămintelor se decide a se face la secretarul administrativ, d-l Tăslăuanu, înainte de şedinţa a doua de mâne. Raportul comitetului central către adunarea generală se consideră de ce­tit şi se va preda comisiunii ce se va alege. La propunerea d-lui Dr. Aurel Cosma în comisiunile proiectate se aleg următorii d­ni: Pentru examinarea raportului ge­neral: Dr. Dăian, Dr. Frâncu, Dr. Vaier Branisce, Dr. Nic. Bălan, Dr. Aurel Vlad și Dr Iuliu Mania. Pentru examinarea socotelilor: loan Lăpădat, Franc. Hossu-Longin, Const. Pop, V. Osvada. In comisiunile pentru înscrie­rea da membrii: Dr. I. Stroia, Dr. Lu­cian Borda, Dr. Aurel Crăciunescu, Dr. Nic. Comşa, Lt. T.K. Bredicean şi Dom Vulcu. Pentru candidarea membrilor In­combet d-nii : Lazar Triteanu, Roman Ciorogar, Era. Ungurean, Dr. N. Oncu, Dr. Onis. Ghibu. Prezidiul mai prezintă două pro­puneri, de la d-nii Emil Bran (Maramu­­răş) şi George Dobrin (Ţara Oltului), referitoare la organizări noui în ca­drul »Asociaţiunii«. Se predau comisiu­­nii pentru examinarea raportului ge­neral. D-l Bârseanu închide şedinţa, in­vitând publicul la desvălirea bustului lui G. Bariţiu. Suflet de aviator, de locotenent Andrei Popovici. — La ce oră plecaţi ? La această scurtă întrebare a unui mecanic, Silvan, tănăr pilot de 25 ani, înalt, svelt, cu părul şi o mustaţă sub­ţire, neagră, cu ochii negri catifelaţi şi blânzi, răspunse: — De îndată ce soarele răsare, punem motorul în mers. Orfan de timpuriu, Silvan, tânăr inginer, se avântase în domeniul avia­­ţiunei acum doi ani. Era unul dintre cei mai buni pioneri ai aerului. Astăzi se alerga ultima etapă a unui mare premiu de aeroplane. Silvan era clasificat până acum întâiul, urmat de aproape de Costin, un frumos tânăr blond, bogat şi de asemenea aviator de mâna întâia, însă luptând pentru glorie. Un nor des de antipatie domina între cei doi adversari. Costin, prin banii săi, îşi atrăsese bunele graţii ale Annei, o splendidă fată de 19 ani, blondă, care înainte fusese prietena lui Silvan şi pe care ea îl părăsi pentru a urma pe Costin.­­ Ceasul a sunat 3 şi jumătate. Totul doarme încă în această ră­coroasă dimineaţă de Septemvrie. Un cocoş se aude din depărtare. In curând soarele se va înălţa; rouă dimineţei a semănat iarna cu fru­moasele şi bogatele sale perle, totul pare a respira vieaţa fericită. Silvan, în picioar , rezemat de han­garul său, priveşte a natura care se deşteaptă, se gândeşte, spiritul său pluteşte departe şi pare a reflecta: »Dacă ea ar fi acolo, lângă el, cum ar iubi-o, şi cu toată trădarea a­­dusă dragostei lui, cu plăcere i-ar ierta totul acum!« Sânt ceasurile patru. Un foc de revolver se aude: e primul sem­nal de plecare. Silvan, trezit din visul său, se urcă pe aparat. Motorul sforăe şi elicea se învârteşte cu putere: la un semn al mânii pilotului se dă drumul păsării, care rulează, se deslipeşte de pământ şi se înalţă măreţ in văzduh, începân­­du-şi cursa nebună printre nori... In liniştea sfântă a unui cer misterios, ae­roplanul fuge ca o săgeată de­asupra câmpiilor. Motorul trage perfect. Legănat de cântecul său obicinuit, I Silvan se gândeşte la trecut, la fru­moasa Anna, pe care o iubeşte incă, mereu. Poate va­n la sosire spre a ve­dea pe Costin coborându se. Şi el săr­manul, nu va avea nici o mângâiere, nici un cuvânt bun, răsplătitor pentru cursa sa periculoasă! Or ! de ar­e deja acolo, cum ar fi aclamat de mulţime. Anna i-ar surîde poate, şi reîncepân­­du-şi vechea dragoste, ar petrece fru­moase zile împreună ! Intorcându-şi maşinaliceşte capul, îngălbeni. Dulcele sale iluzii se destrămau: un alt aeroplan era acolo, în urma lui, fugea grozav, în curând îl va ajunge, îl va întrece chiar. E numărul 12, acel al lui Costin care va sosi întâiul, între­­cându-1 pe el, învingătorul de până acum. Oh, nu, asta nu va­­ !“ Apoi ac­­celerându-şi motorul, ambii continuară alergarea nebună deasupra câmpiilor. Deo­data No. 12 coboară, coboară încă şi cu o iuţeală înspăimântătoare, pilot şi aeroplan sunt precipitaţi din nori, sub ochii lui Silvan, singurul mar­tor neputincios. Nu mai are pe nimeni de temut acum, el va fi învingătorul, însă poate Costin a murit sau poate sufere în­grozitor? O dilemă omorâtoare i se înfăţişă. Dacă ar fi el cel căzut, zăcând I sub sfârâmăturile aparatului, gemând şi strigând în zadar pe nume pa cei dragi, spre a-i da o mână de ajutor ! Dacă continuă cursa, va fi cel dintâiu, va câştiga bani mulţi şi ochii dulci ai Annei îi vor surâde ! — Dar nu, mă voiu coborâ cum voiu putea şi voiu merge să ajut pe Costin. Două ceasuri mai târziu, sub aco­perământul unei colibe sărace şi pe drumul părăsit, Costin, adus de Silvan, îşi trăia ultimele clipe. El, Costin, luând mâna camaradu­lui său într’un slab gemăt și cu vocea stinsă, îl imploră să-l erte : — Dragul meu Silvan, ești bun că m’ai scăpat... te-ara făcut să suferi, mă căesc însă, iartă mă, în curând voiu muri, o simt; aș pierdut victoria din cauza bunătăței tale !... Apoi, stringând mai tare mâna salvatorului său, continuă cu vocea a­­tât de slabă, încât de-abia se mai auzea: — Anna te iubeşte, reia-o, fiţi fericiţi, iert.. Nu putu să isprăvească, capul se răsturnă, ochii se închise , murise. Silvan se desfăcu de strânsoarea mortului și sărutându-i pe frunte, nu putu să reţie o lacrimă, contemplând rămăşiţele pământeşti ale celui ce fu­sese cel mai înverşunat rival al său. GAZETA TRANSILVANIEI, lucrările pentru cari s’a conche­mat aceasta adunare generală. Desvălirea bustului Bariţiu. Publicul, pe care nu-l încăpea sala muzeului, se grămădeşte în parcul oră­şenesc în faţa bustului, ce se înalţă la grădina şcoalei de fetiţe. Aproape de parele 12 începe actul solemn prin in­tonarea imnului »Asociaţiunii« de Iacob Murăşan. 11 cântă corul teologilor, con­dus de d-l prof. Timoteiu Popoviciu. Urmează discursul d-lui Andreiu Bârseanu, discurs magistral, în care caracterisează activitatea lui Bariţiu, a­­rată, “că chiar »Asociaţiunea“ pentru care Bariţiu a muncit peste 30 de ani, a fost chemată să-i ridice acest monument. Dând ordin să cază învălişul, fi­gura lui Bariţ apare turnată în bronz, cu faţa serioasă, cu fruntea gânditoare, cu mâna dreaptă întinsă înainte, gest de vorbire. (Continuarea pe pag. 3). Din delegaţiuni, la şedinţele de Vineri ale delegaţiunei ungare şi aus­triace ministrul comun de finanţe a de­pus, precum am anunţat, proiectele de credite extraordinare pentru armată şi marină, făcând câteva enunciaţiuni im­portante, pe ciri le resumăna în urmă­toarele : «Nu este vorba de un credit pen­tru mobilizare, căci nu există nici un motiv pentru o atare acţiune, de­oare­ce monarhia este decisă să menţie o politică de pace (aplauze). Este totuşi tristă întorsătura situaţiunii din Bal­cani, care ne înştiinţează serios să ne desăvârşim forţele militare. Creditele au de scop numai de a realiza vechiul program al administraţiunii războiului. Dacă guvernul comun, supunându-vă aceste credite, îşi îndeplineşte o dato­rie în momentul în care în vecinătatea noastră imediată, în Balcani, precum vedem războiul că se aprinde aşa de uşor, dânsul este inspirat de ideea că noi trebue să fim în măsură de a face să valoreze vocea noastră în deplina ei putere, atunci când odată problemele balcanice se vor deslega în mod defi­nitiv. Acţiunea de faţă este inspirată de gândul de a ne asigura putinţa de a salvgarda în mod ferm interesele Aus­­tr­o-Ungariei şi de a putea împlini mi­siunea pacifică a monarhiei, împreună cu aliatele noastre fidele şi de acord cu celelalte mari puteri amice.» In şedinţa plenară de Sâmbătă delegaţiunea austriacă a adoptat cre­ditele extraordinare. Sâmbătă seara delegaţii ungari şi austriaci au fost invitaţi la un prânz al curţii. Maj. Sa a distins cu scurte convorbiri aproape pe toţi delegaţii. A produs mare surprindere faptul, că Mar­ca, a esprimat in de ursul convorbirilor speranţa, că pacea din Balcani se va putea menţinea, delăturându-se norii a­­meninţători. Consiliu de miniştri român. Vineri seara s-a ţinut un lung consiliu de mi­niştrii sub preşedenţia d-lui Titu Maio­­rescu. Consiliul a durat trei oare, în care timp s’a discutat asupra situaţiei politice interne şi a celei externe. S’a exprimat credinţa, că în cu­rând va fi realizată concentrarea con­servatoare, urmând să fie format un guvern comun sub preşedinţia d-lui P. P. Carp. In ce priveşte situaţia externă miniştrii au fost de acord, că România va păstra atitudinea de­­spectativă în care se găseşte, până la noui împreju­rări. Cu toate aceste ministerul de răz­ Nr. 216—1912, boi a dat ordin ca soldaţii din cor­­ti­l genial 1911, care urma să se libereze pe ziua de 10 Octomvrie cor., să ră­mână incorporaţi până la noui dispo­­ziţiuni. Austro-Ungaria ocupă Sandjacul Novibazar. Ziarului „Vossische Zeitung“ i­ se telegrafiază din Viena . Din sursă sigură se anunţă, că A­ustro-Ungaria e hotărâtă să ocupe Sandjacul Novibazar. Proba­bil, că Austro- Ungaria nu va face nici o declaraţie relativ la, păstra­rea neutralităţei şi nu va mai trata cu rRusia asupra crizei din Bal­cani, va­nd a şi păstra libertatea de acţiune. Ştirea aceasta o confirmă şi zia­rul berlinez „Morgenpost“. Războiul balcanic încă n’a isbucnit. Luptele continuă: — Pregă­tirile Turciei. Mutenegru se răsboieşte din greu pe când celelalte state se a­­flă încă tot în toiul mobilizărilor şi în aşteptarea succeselor inter­venţiei Puterilor mari. Ştirile de pe câmpul de războiu sunt dease­­menea incontrolabile în urma cen­­zurei severe militare. Deşi ştirile particulare se contrazic în multe, totuşi reiese un fapt, că ciocnirile între Muntenegreni şi Turci sunt foarte sângeroase secerând pe am­bele părţi numeroase victime o­­meneşti. Ştirile mai nouă sunt urmă­toarele: In toiul luptelor. Podgoriţa 13 Oct. Cu prilejul ocu­­paţiunei dealului şi localitatei Decicî, muntenegrenii au avut perderi mari; spitalele din Podgoriţa sunt tixite. Re­gele Nichita a a asizitat de două ori pe răniţi. Principesa Denie e în capul ser­viciului sanitar. Printre răniţi sunt mulţi marişori şi soldaţi turci. Până a­­cum peste 300 de prizonieri turci au fost transportaţi la Nikolci, Podgoriţa 13 Oct. Oraşul Iuzi, garnizoana şi împrejurimile au fost înconjurate ori după amiazi şi comunicaţia cu Scutari a fost complect tăiată. Lupte violente au continuat ieri pe întregul front al armatei centrale, sub comanda Principelui moştenitor. Portul din Begonne a fost luat cu asalt şi cu­cerit la amiazi. Artileria a bom­bardat muntele întărit Vrano, si­tuat în regiunea de şes Zeta; spre seară operaţia a fost oprită. După amiază, turcii au încercat o miş­care ofensivă în contra armatei de sud comandată de ministrul de război, generalul Martinovici, dar au fost respinşi. Detinge 17 Oct. In lupta de la Decici muntenegrenii au avut 100 morţi şi 200 răniţi. Regele Nichita a vizitat azi spitalele. Se zice că viitorul atac muntenegrinii îi vor face cu artileria, de oarecare în luptele de em­, în care a luat parte numai infanteria, a curs prea mult sânge. In Cetinge se află a­­cum numai femei, bătrânii şi schilozii, toţi ceilalţi au plecat la graniţă. Re­gina şi principesele au privit la lupta artileriei de pe o înălţime. Constantinop­oL 13 Oct. Oficia­lul anunţă, ca atacurile Muntene­­grinilor la Berana au eşuat faţă de rezistenţa îndârjită a soldaţi­lor turci. Belgrad, 13 Oct. 6000 Sârbi constituiţi in bande au pătruns în Sandjak, căutând legătura cu trupele muntenegrene. Turcia. Sultanul a publicat următoarea proclamaţie cătră armată: »Toata lumea ştie că Turcia vrea pace şi că otomanii respectă drepturile tuturor naţiunilor, dar că nu vor lăsa pe vecinii lor să nu respecte drepturile lor. Otomanii nu nutresc nici un gând ascuns în contra nimănui şi au dreptul să ceară ca şi guvernele celelalte să facă la fel; otomanii nu vor turbura fericirea şi progresul nimăuui, dar nu vor consimţi să lase alte popoare să le turbure. Cu toate dificultăţile întâmpi­­nate voim să realizăm în mod trept. Pentru comoditatea cumpărătorilor din Transilvania, am deschis o Filială în stil mare în Braşov, strada porţii Nr. 60, înainte de a vă procura mobile, visitaţi depositul nostru, deoarece firma noastră în toată Transilvania este cea mai capabilă de concurenţă, având cel mai mare deposit. Fabrică de mobile Székely şi Réti Marosvásárhely, Széchenyi-tér 47. Braşov, Strada Porţii 60. . ..... Se creditează fără urcarea preţului şi plată în rate.................................

Next