Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1912 (Anul 75, nr. 241-264)

1912-11-01 / nr. 241

Pagina 2 ţine cel mai mare secret. Se crede însă, că s’a vorbit asupra relaţiunilor dintre Serbia şi Austria. Faptul, că Bulgaria şi-a luat asupra ei sarcina de a inter­veni în calitate de intermediară, a îm­bunătăţit întru câtva situaţia. Scopul vizitei lui Danev este de a se încheia o înţelegere ,între Austria şi Serbia. Se crede de­ocamdată, că a­­ceasta n’a reuşit încă. In urma acestei vizite au transpi­rat în public unele ştiri, cari au pro­vocat senzaţie. Din sursă demnă de încredere se anunţă, că Bulgaria şi Serbia n’au în­cheiat alianţă defensivă şi ofensivă pen­tru ori­ce eventualitate. Bulgaria nu şi-a luat angajamentul să urmeze pe Serbia până când aceasta îşi va realiza toate planurile. Dacă Serbia va avea in viitor o politică loială, atunci se va pu­tea încheia o înţelegere între ea şi Austria. Danev după audienţă a făcut un raport amănunţit regelui Ferdinand. De altă parte ziarul­­Az Est­­e informat, că misiunea lui Danew, îna­­fară de Serbia, se referă şi la Româ­nia. Se afirmă, că Danew, din încredin­ţarea regelui Bulgariei, a rugat pe Franz Iosef să ia intermediar ca între, Bulgaria şi România. Aceasta cerere s’a făcut în urma notei rezidentului nostru diplomatic la Sofia, contele Jar­­novsky, care în urma încredinţării mi­nistrului nostru de externe, a rugat guvernul Bulgar, să nizuiască a ajunge, la înţelegere cu România. * Din altă sursă se mai dau urm­­ă­­toarele informaţii în privinţa rolului lui Danew. Misiunea lui Danew are un ca­racter pacinic. Scopul este a se sta­bili o Înţelegere între Austria şi Serbia. S-a discutat apoi pe larg asupra com­­pensaţiunilor teritoriale pe cari le cere România. In privinţa aceasta i s-a comuni­cat lui Danew, că Austria pretinde să i se dea României compensaţiile teri­toriale, cari îi coropet, în cazul când statele Balcanice îşi vor mări teritorul. Din Viena se mai anunţă urmă­toarele : In urma audienţei şi consfătuiri­lor pe cari le-a avut Danev la Buda­pesta va urma o scurtă pauză în acţiu­nea diplomatică. Statele balcanice cunosc pretenţi­­unile Austriei şi acum se aşteaptă răs­punsul acestor state. Este de notat că Austria,in ce pri­veşte angajamentele luate faţă de Ro­mânia le va menţine în întregime, ceea ce este foarte natural. Austria s-a angajat faţă de Ro­mânia să-i apere toate interesele, deci Austria va executa acest angajament până la ultimul punct. Pe la începutul săptămânei viitoa­re se aşteaptă răspunsul definitiv al Austriei şi al celorlalte două puteri ale triplei alianţe. Acest rezultat va avea o importanţă mondială. Carp la Budapesta. Ziarul „Az Est.d­e informat, că după plecarea lui Danev din Budapesta, a sosit acolo fostul prim-ministru al României, d-l Petre Carp. Dânsul are asemenea o misiune importantă. Va fi primit in audienţă la M. 8a şi se zice, că a adus pentru M. 8a o scrisoare autografă de la regele Carol­ Carp va avea întrevederi şi cu co­rifeii politici din Viena. Contesa. Când am suferit ceea ce am suferit eu, nu mai este nimic pe care să nu-l pot indura. Ştii ce-am­ su­ferit, pentru că ai cetit scrisoarea ceia nenorocită. Contele, îndrăzneşti să vorbeşti de suferinţe-ţi ! Tu vei trăi; eu voiu muri, şi din cauza acestui lucru. Contesa: Răzbună-te, dar pe mine, numai pe mine. Contele. Numele! Vreau să-i ştiu numele!... Ah! dac’ar fi fost scris în scrisoarea, pe care am aruncat-o’n foc ! Mi-aşi fi ars mânile căutând în cenuşa din cămin. Un minut, trebui să stau jos, așa mă durea inima! A fost pri­mul atac. Nu eram în vârstă, când am intrat în odaie venind călare de la plim­bare... Nu mă aşteptai, şi te am văzut foarte surprinsă... Am zărit hârtiile cari pieriau în foc... Pe urmă, a venit a­­ceastă vizită, a trebuit să mergi în ga­lop. Ah ! dacă intram mai repede mai rămâneau şi alte bucăţele din scrisoa­rea amantului tău şi aşi fi ştiut... «Fiul nostru». Aşi fi cetit cel puţin numele In scrisoare ! Scrisul acesta pe care-1 cunoşteam atât de bine, al unui om care m-a trădat intr-atât ! Numele a­­cestui copil, vreau să ştiu numele a­­cestui copil. Să vedem, răspunde. E Georges, cel mai mare dintre ei ? Nu, nu-i cu putință; erai atât de tânără ! E Robert, mijlociul ? Imposibil ! André, cel mai mic?... L-am iubit atâta! E sângele meu! Care-i? Care-i? Contesa. Nu-ți voiu răspunde. Sânt o mamă și nu pot să-ți spun copilul când ai atâta ură in suflet. N-aşi pu­tea să-ţi spun acest nume decât dacă mi-ai da cuvântul de onoare că nu-i vei face nimic din care să afle şi fraţii lui un lucru, pe care nu trebue să-l ştie... Contele. Tu să-mi pui mie condi­­ţi­uni ! Tu eşti vinovata şi eu judecă­torul, şi cred că am dreptul să te judec Contesa. Dacă sânt vinovată, prea vinovată, André, cum voiu putea fi iertată? Lacrămile vărsate de trei luni au ispăşit în­deajuns, te asigur, Contele. Şi copilul din flori va ră­mâne aci în casa. Ascultă: mai ai câ­teva clipe ca să te hotărăşti, îmi vei spune numele şi numai pe el il voiu pedepsi. E tripăşit, trebuie să ştie; va aproba dorinţa m­ea. Vreau ca să nu-i rămână nimic din moştenirea mea. Nici Rocquevitle, nici alt­ceva, lucru foarte drept. Vreau ca să te judece el şi simţămintele lui să fie răzbunarea greşalei tale; e destul de drept a­­ceasta. Vis­su să lovesc pe tată-său în el, ceea ce-i drept !... Am fost atât de murdar trădat !... Asta-i răzbunarea mea. Dacă-l ascunzi, mă sileşti să caut un alt mijloc şi mai rău... Răspunderea cade asupra ta ! Contesa. Un aitui şi mai rău ? Contele. Dacă nu ştiu numele în­dată, când toţi copiii vor fi aci, le voiu spune la toţi trei ce-ai făcut. Contesa. Lor? Contele. Da, lor. La toţi trei. Le voi spune, că ai avut un amant. Le voiu ceti câteva rânduri din scrisoarea pe care ai păstrat-o. Trebuie să-l fi iubiţi Voi ceti fraza «Fiul nostru»,vor şti că unul dintre ei nu-i din acelaşi părinte cu ceilalţi. Pot să plec în urmă, voiu fi răzbunat. Contesa: Nu vei putea face aceasta; nu­ o vei face-o!.. Gândeşte-te că mâne poate vei fi în faţa lui D-zeu; şi D-zeu ştie să pedepsească. Vei vedea bine, că pentru mine... Contele. Mâne voiu fi în neant... Dar voiu fi răzbunat, și încă cum ! Contesa. Dar n-ai dreptul să mă dezonorezi în fața copiilor mei ; doi sânt copiii tăi! Nu, nu, nu-1 vei pe­depsi, dia dragostea pentru mama lor, nu-1 vei.. Contele. Dar spune-i numele! Contesa: Ei bine... (Ezitând). Nu pot, nu trebuie... Contele. Deci tu ai vrut e­ceasta... Iţi dau cuvântul meu că voiu face ceea ce-am zis. Contesa. Ei bine, nu-i vei vedea. Ii voiu opri să între; doctorul le va spune că eşti prea bolnav pentru a-i vedea. Contele. Doctorul ! Uiţi că n-am nimic de-a face cu Poncelet. Doctorul Odru e un om de onoare, care nu va face această infamie. Mă va lăsa să-mi văd copiii, pentru că mai am putere. De altfel, trăind, mă va asculta. Da sau nu, sânt eu stăpân ? Ah !... Se ridică, dar se’nnăbuşă și șovăește. Contesa. André ! André !... (Ducân­­du-se spre ușă). Doctore ! Doctore 1 SCENA IV. Aceiași, Dr. Odru. Contesa. — Iute, i-e rău. Dr. Odru (aplecat asupra conte­lui ) — Are o sincopă. Contesa. — Să caut sărurile. Uite. (Caută și le întinde doctorului.) Dr. Odru. — Mulțămesc. Dar tre­buie numai­decât să-l desfacem ... (Privind in jurul lui.) Să-l ducem colo... dar pe datăl... (Privește pupilele con­telui și-i pipăe pulsul.) Bernard (deschizând ușa.)—Doamnă contesă! daă contesă, domnişorii sânt în capătul aleeii... (Se oprește.) Dlui conte îi e mai rău? Dr. Odru. —­­Contesei. Convulsiu­­nile încep, dnă. E grav. Luându-i sânge, îl putem încă scăpa; nu-i altceva de fă­ut, dar în grabă, repede! (La doi servitori.) Voi, duceţi-vă de-aduceţi cele de trebuinţă. Vă aştept aci Le-am pre­gătit eu pe toate, le veţi găsi în salta­rul din dreapta de la masa de toaletă­, dar repede,repede... (Sevitorii se duc şi vin, unul cu-o cuveta, altul cu-o geantă în care sânt Instrumentele trebuitoare.) Bine, mulţămesc... (Doctorul aşează obiectele şi-şi răsufiecă mâinele.) Ahl lampa! Da, s’aprind lauţeta. Sumecaţi şi mâneca... apoi legaţi-l ca ş’altă dată.. Jean. Eu ştiu, die Doctor. Ia timpul acestor pregătiri, doctorul Odru ţine lampa ca alcool şi lanţeta. Conte­­sa-1 cheamă şi el vine câţiva paşi In faţa scenei. Contesa. — Doctore? Dr. Odru. ■— Doamnă ? Contesa. — îşi va recăpăta con­­şt­inţa ? Dr. Odru. — După ce-i voiu lua sânge, da, dnă, şi cred că imediat chiar Contesa. — Şi’n urmă? Dr. Odru (dând din cap.) — In urmă, nu rămâne siguranță decât pen­tru câteva ceasuri, mi-e teamă acum. Contesa. — L-ai auzit. Nu spune nu. Știi ce vrea să facă. Va tace. Dacă scapă de criză asta, dacă-1 vei readu­­ce’n vieață — lucru care spu­i că-1 vei faca — va avea altele imediat; nu-i vei mai da vieață acum, ci răgaz de-a mă dezonora în faţa copiilor mei. Dr. Odru — E foarte adevărat, că-i ca şi pierdut! Contesa. — Şi eu voiu fi pierdută... Dacă vei vrea, poate ... Dr. Odru. — Nu, cină, nu. Nu tre­buie s’ascult decât glasul conştiinţei mele de doctor. Contesa. — Şi conştiinţa dv vă spune ca să-i prelungiţi vieaţa cu­ o oră. Ştiri pacinice. După »Daily Telegraf«, Danev ar fi declarat unui corespondent de ziare, că Bulgaria va cerca să împiedece du­pă posibilitate Sârbia întru executarea pretenziunilor, ce ar jicni interesele Austro-Ungariei. In caz contrar Sârbia nu poate conta la sprijinul Bulgariei. Referitor la România, Danev a recunoscut­­că România are interese importante, cari cu schimbarea statului quo în Balcani au devenit actuale*. Ştirile de azi în privinţa punctelor de divergenţă, sunt ştiri cari vestesc porniri pacinice.. GAZETA TRANSILVANIEI. Lupta dela Csataldsa. Chestia Constantinopolului. — Pa­cea apropiată. De pe câmpul de răsboiu a­­vem astăzi puţine ştiri. Din Sofia şi Constantinopol se anunţă, că lupta dela Csataldsa e în curgere, fără a se cunoaşte însă amănunte. Ştirile mai noui sunt următoarele : Constantinopol 12 Nov. Lupta s’a încins pe întreaga linie Csa­daldsa. Necontenit sosesc tr­upe nou­i, în linia de apărare. Situaţia tru­pelor turceşti e m­ulţăm­itoare. La Cserkeske lupta e foarte vehementă. Sofia 12 Nov. Lupta dela Csadaldsa e în curgere. O parte a artileriei bulgare a luat poziţie în faţa întăriturilor duşmane. Constantinopol 12 Nov. Turcii au recucerit Ciprlu. — In lupta aceasta s’au distins batalioanele din Krzerum şi Trapezunt, Cettinje 12 Nov. Aici se crede că până la finea lunei răsboiul va fi terminat, fiindcă începând cu luna Decemvrie continuarea răsboiului este eschisă din causa timpului nefavora­bil. Bombardarea oraşului Scutari continuă. Turcii resistă cu mare în­dârjire. Sofia 12 Nov. In cercurile parla­mentare bine iniţiate, se afirmă cu multă certitudine, că condiţiunea de căpetenie ce va forma baza tratatului de pace între beligeranţi, impusă de statele aliate, este luarea Constantino­­polului de sub suzeranitatea Turciei şi declararea lui de port internaţional, administrat de marile puteri, prin in­termediul unui comisar general. Pentru a impune această condi­­ţiune sugerată de Rusia, armatele sta­telor creştine unindu-se vor încerca un asalt viguros asupra Constantinopolului. După ocuparea Constantinopolului, statele aliate cuceritoare, vor declara că sunt gata a-l preda marilor puteri, cu condiţiunea de a fi declarat port internaţional şi accesibil tuturor flotelor de războiu şi comerţ. Ru­SCiuk 12 Nov. Generalul de rezervă Drandareschi locţiitor al co­mandantului garnizoanei din Rusciuk va pleca zilele acestea la Silistra pen­tru a inspecta trupele din acea garni­zoană în număr de 6000, trimise în ultimul timp, pentru a întări graniţa despre România. Din România. Chestia rectificărei graniţei dintre Do­­brogea şi Bulgaria. Asupra acestei chestiuni, un distins personaj guvernamental din România şi-a exprimat alaltaori convingerea, că rectificarea fron­tierei între Dobrogea şi Bulgaria va fi acordată,­ prin bună învoială, de regatul bulgar. Acelaş perso­naj politic a mai adăugat, că Ro­mânia nu urmăreşte cuceriri terito­riale, ci numai obţinerea unei fron­tiere naturale la marginea de sud a Dobrogei. Alarma, ce a stârnit-o faptul că Bulgaria a ordonat închiderea a trei puncte de trecere din Bul­garia în Dobrogea, a fost redusă prin audienţa ce a avut-o ministrul bulgar din Bucureşti la dl Titu Maiorescu, căruia i-a expus moti­vele pentru care regatul bulgar a luat aceste măsuri. Din cercuri autorizate se anunţă, că guvernul bulgar a fost determinat la luarea acestor mă­suri în vederea unui control, pe care autorităţile bulgăreşti vorsa să-l facă asupra numeroşilor de­zertori cari au refuzat să ia armele şi să pornească în potriva turcilor înainte şi după declararea războ­iului. In afară de asta, ţinându-se seamă că actualmente regatul bul­gar este foarte puţin păzit, din lipsă de oameni, cari să ţie admi­nistraţia, guvernul, spre a împie­deca diferite abuzuri ce s’ar putea săvârşi, a împiedecat eşirea prin cele trei puncte. Măsuri de apărare contra holerei. Alaltaeri s-a ţinut un consiliu de miniştrii, care s-a ocupat cu fixarea candidaturilor în alegeri. Tot în acest consiliu, cercetându-se situaţia externă, s-au luat unele măsuri, ce se impuneau. Consiliul luând cunoştinţă că la Constan­tinopol bântue holera, a dispus înfiin­ţarea carantinei faţă de provenienţele din Turcia. De asemenea a dispus să fie supuşi la carantină la Giurgiu toţi turcii, pe care autorităţile bulgare II expulzează în România, în număr foarte mare. Tot din această cauză directorul serviciului sanitar a organizat un ser­viciu de control în portul Constanţa, unde zilnic sosesc din Turcia sute de călători. De ademenea guvernul a luat dispoziţia ca să intre în ţară, numai călătorii cari sosesc pe apă prin portu­rile Constanţa şi Sulina. Celelalte Intrări sunt oprite. Călătorii cari sosesc pe uscat pot intra în ţară numai prin Turnu Severin, Turnu-Măgurele, Corabia şi Giurgiu. Ştiri diverse. Marele stat major a dat un ordin tuturor corpurilor de armată din ţară, ca pe ziua de 1 Noemvrie v. să se libe­reze întregi următoarele contingente: In marina militară contingentul 1909; în cavalerie şi artilerie contingentul 1910 şi în Infanterie contingentul 1911. — In urma întrevederii din­tre d-nul Anton Carp, guvernato­rul Băncei Naţionale şi ministrul de finanţe d-nul Al. Marghiloman, s-a luat maşina, ca Banca Naţi­onală să acorde credite băncilor şi acestea la rândul lor să vină în ajutorul micilor comersanţi, in­dustriaşi şi agricultori. Creditele acordate de Banca Naţională agri­cultorilor vor fi garantate cu pre­ţul cerealelor depozitate în porturi, cari nu se pot exporta din cauza evenimentelor din afară.­­ Alaltaeri au venit în România, prin Vârciorova, două sute de familii de turci. Ei au sosit în Bucureşti cu un tren special, in patru vagoane un­gurești. Fugarii au făcut o preumblare în automobile prin capitală, vizitând câteva străzi din centru. Ei se vor îm­barca pentru Constantinopol. Trecerea automobilelor, în şir, încărcate cu turci, a impresionat viu pe cetăţenii Ca­pitalei.­­ Direcţia generală a serviciului sanitar a intervenit pe lângă d-l Dr Fior, medicul primar al Iaşilor, cerând ca d-sa să ia iniţiativa formărei unui comitet al Crucei roşii române pentru­­ca prin ofrande şi serbări să se vie in ajutorul îngrijirei răniţilor militari de pe câmpul de războiu din Balcani. Din Germania. Lipsea, 10/XI. 1912. — Ulramontanii şi Felix von Hartmann — Institutul de chimie din Dahlem. — Cultivarea mlaştinilor. — In zilele, când bula »christifideles« ne răpeşte 70.000 de fr­aţi, iar noi cu toate cele 6 milioane câţi suntem, t­rebue să înghiţim capul cel amar, să ne mângâiam cu gândul, că Germania cea mare, cu majoritatea ei de pro­testanţi, duce de 40 ani o luptă înver­şunată—»Kulturkampf«—împotriva ul­­tram­ontanilor. Chiar în ultimul timp se desfăşoară războiul intern în jurul legii iezuiţilor, pe care »centrul« vrea să o schimbe în favorul papistaşilor. In cercurile catolice din Colonia se înfiinţase sub arhiepiscopul de curând decedat o direcţie mai liberală, numită »Kölner Richtung«. După moartea ar­hiepiscopului din Colonia, întâmplată în vara trecută, se iviră doi candidaţi principali: liberalul Dr. Müller şi ex­tremistul Dr. Felix von Hartmann. Cu toată împotrivirea înverşunată a cercu­rilor liberale, a fost ales cel din urmă. Alegerea aceasta se priveşte drept con­cesiune făcută curiei papale. Dr. Fel­d von Hartmann, născut la 1851 din familie fruntaşe in Münster, s-a sfinţit întru preot în 1874. A fost o jumătate de an episcop în cuibul ca­tolic din Münster, pentru a fi ales în 29 oct. arhiepiscop de Colonia. Un spi­rit extrem de reacţionar, catolic şi ul­tramontan înverşunat, a luat totdeauna parte activă la lupta aproape semicen­­tenară contra liberalilor. Având ca e­­piscop în Münster puterea în mână, a întrodus în această dieceză un decurs de şase luni un spirit deosebit de strict, duşman oricărei mişcări moderne. In chestiunea jurământului antimodernist, care atâta zarvă a produs în Germania s-a arătat mai catolic decât papa, pre­tinzând de la profesorii facultăţii teolo­gice din Münster depunerea jurămân­tului, cu toate că curia îi eliberase de aceasta. Cine cunoaşte influenţa covârşi­toare, pe care o are arhiepiscopul Coloniei asupra catolicismului în Prusia, trebue să se uite cu grije în viitor, văzând pe scaunul arhiepiscopesc un astfel de om.* * * * Pe când în­ Colonia se ridică norii reacţionarismului, în Berlin se înfiin­ţează sub egida împăratului o institu­­ţiune menită să servească celor mai moderne idei. In Berlin-Dahlem s-a înfiinţat „Kaiser Wilhelm-Institut für Chemie, physikalische Chemie und Elektroche­mie«. împăratul a ţinut o vorbire in­­augurativă. De faţă au fost miniştrii Schorlemer, Delbrück, Solz, Sydow, Len­­tze; profesorii: Fischer, Ehrlich, Har­­nack şi alţii. înfiinţarea acestor insti­tute e a se mulţumi, — abstragând de sprijinul împăratului, — în primul rând bogătanului Koppel, care a jertfit mai multe sute de mii pentru zidirea lor. Germania ocupă azi locul prim în fabricarea de chemicalii. Industria colorilor n-are păreche pe lume. E o creaţiune pur germană. Progresul aces­ta uimitor e condiţionat de interesul cercurilor conducătoare pentru ştiinţă, şi mai ales de legătura strânsă între ştiinţă şi praxă. Institutele universită­ţilor se ocupă cu ştiinţa aplicată tot atâta ca şi cu cea pură ; de altă parte fabricile mari stau în continuu schimb de idei cu universităţi şi academii, pe cari le sprijinesc şi cu sume cari se ridică anual la milioane. Unei astfel de legături strânse între teorie şi prabă servesc şi institutele din Dahlem. Legătura dintre ştiinţă , şi praxă va da un cur pod Germaniei un nou iz­vor de câştig. Deja celebrul Liebig se ocupa cu problema cultivării mlăştinelor. O ple­iadă de învăţaţi s-a dedicat studiului acestei probleme. Azi a şi reuşit pune­rea mlăştinilor în folosinţă. Au izbutit să le transforme la păşuni de vite. Ca­mera prusiană a votat de curând pen­tru cultivarea lor suma de 12 milioane mărci. Cu timpul se vor reda folosinţei câmpii enorme: In Prusia estică 15,305 ha în Pomerania 4143 ha. Schleswig­­stein 3484 ha., în Prusia vestică 421, in Silezia şi provincia Saxonia câte 300 ha. Aceste întinderi se vor folosi pentru cultivarea vitelor, prin ceea­ ce se va contribui , la scăderea preţurilor de carne. Astfel se face în Germania eco­nomie naţională I M. Nr. 241..—­1802 Din Maramurăş. — Prelegerile poporale din Petrova, Leor­­dina, Glod - Slatioara, Botiva, Săten, Strâmtura, Rozavlea, Dragomireşti, Bocicoel şi lead.— Urmare. In 6 Oct. s’a ţinut prelegere po­porală în Botisa, departe de drumul ţării la vre-o 12 km. Sat, oare-când­va iobă­­gesc, şi azi foarte sărac, căci cea mai mare parte din hotarul satului la vre-o 9000 iugăre e în mâna Jidanilor Schultz şi Pollăk, cari au cumpărat-o dela con­tele Telky şi Patay. Dânşii susţin şi un ferestrău cu 4 gatere, unde lucră botizenii în număr foarte mare, ames­tecaţi cu mulţi străini din toată lumea, cari apoi fac cea mai­­mare demorali­zare în popor. Mai anul trecut, era să cumpere averea aceasta 9 sate române, dar cerând un preţ foarte mare 1 mii. 200.000 cor, ceea ce nu plăteşte, astfel

Next