Gazeta Transilvaniei, decembrie 1913 (Anul 76, nr. 263-284)
1913-12-04 / nr. 265
Nr 265 « .MQCtaVimU* ■ *V _________________________ — iRgi^^ftPfg rLi*‘ ■ ABONAMENTUL: Pe an an . . .24 Cor. Pe o j/sm. de an 12 „ Pe trei ioni. . . B ,, Pantru România și străbătuta : Pe nn aa . . . 40 lei. Pa o juna. de an 20 ,,GAZETA xstaFON îJ. aas. ZIAR POLITIC NAȚIONAL. Braşov, Miercuri in 4 (17/ Decemvrie 1913 Anul LXXVI REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE les prisnesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se In n&poimsi. N’aven timp de pierdut... După congresul »Societăţii ortodoxe a femeilor române« din România. Iie Dr. Horia Petru-Petrescu. Zilele trecute s-a ţinut în Iaşi, în „oraşul mort“, în „oraşul din legende, scufundat sub ape“, cum îi zice poetul Angliei, al treilea congres al „Societăţii ortodoxe a femeilor române“. Publicul românesc din Ardeal are datorinţa să urmărească cu simpatie, cu interes activitatea „femeilor române“ din România. Pentru ca simpatia aceasta să crească şi să dea roade va trebui să ne cunoaştem mult mai bine decât ne cunoaştem acum şi scopul rândurilor acestora este de a atrage atenţia publicului nostru ardelean asupra unui sănătos şi viguros curent din România, curent, care va trebui să-şi afle răsunetul şi la noi. Congresul a decurs demn şi a întărit în convingere pe aceia, cari văd în „Societatea femeilor ortodoxe« germenele unei întregi mişcări de primenire socială. Jurnalele noastre au publicat la timpul său câteva rapoarte sumare despre congres, aici aflu de bine să amintesc numai câteva puncte, cari mi s’au părut vrednice de a fi relevate în viaţa noastră culturală de astăzi. Cu multă bucurie sufletească a luat la cunoştinţă ardeleanul sosit de ■departe, că doamnele elitei actuale a societăţii din România au început să dea o atenţie deosebită, meritată, viitorului neamului nostru , îngrijindu-se de populaţia săracă a mahalalelor, de poporul de la ţară şi de educaţia naţională a viitoarelor mame române, în sfârşit de tot ce este în legătură cu înaintarea noastră economică și culturală. Bine i-a căzut ardeleanului văzând în fruntea mișcării pe d-na Alex. Gr.Jantacasino, pe principesa Olga Sturdsa, pe d-nele: Anastasia Philipesm, Zoe Gr. Râmniceanu, E. gen. Manu, EV sa Gr. Greceanu, Maria Glogoveanu, Rîria Xenopol, etc. etc Aici în fruntea unei societăţi caritative şi culturale, este locul doamnelor din societatea înaltă românească, căci nu este misiune mai nobilă pentru o femeie română decât să sară într’ajutorul vieţii şi culturii naţionale, când această viaţă şi cultură dau o luptă înverşunată pentru existenţă. Congresul ieşan al femeilor române ne-a arătat un teren de manifestare vast, ne-a dovedit că i se poate lucra în folosul neamului, dacă ascultăm de glasul tainic al inimei curate, care ne îndeamnă să săvârşim binele, de dragul binelui. Singurul lucru, care l-am regretat a fost că societăţile femeieşti din Ardeal nu şi-au trimis reprezentante (afară de rem. rem. rom. din Braşovul vechiu şi aceea din Feldioară), desigur din cauze de forţă majoră, căci altfel au urmărit cu toată inima, din depărtare, desfăşurarea steagului societăţii femeilor din România. Dacă ar fi fost de faţă mai multe reprezentante ardelene, ar fi prins putere, văzând marea dragoste cu care au fost primiţi ardelenii la aceste solemne manifestaţii naţionale. Şi s’ar mai fi putut convinge surorile ardelene de dorul de muncă al surorilor din România. Care a fost activitatea de până acum a „Societăţii femeilor ortodoxe“? Ne-o spune raportul general: înfiinţată în Noemvrie 1910, societatea întreţine 10 grădini de copii (cam 500 copii de muncitori !), a fondat 18 biblioteci poporale, a ţinut conferenţe urmate de serbări şcolare (în 1912- 1913 — 29 conferenţe), a pus bazele unui institut (cu 145 de eleve) în Bucureşti, a ajutat femeile văduve, rămase pe urma ostaşilor morţi în Bulgaria. Pentru o societate, care există numai de 3 ani — o activitate vrednică de lauda noastră. Tot începutul e greu — dacă începutul făcut de societatea femeilor ortodoxe a fost greu, cu atât mai bună, mai frumoasă va fi roada muncii acesteia. Şi roada se arată de pe acum. Toţi congresiştii ne-am convins că bătătorind societatea cărarea apucată — o să ajungă la limanul dorit. A fost o plăcere să iai parte la acest congres. Multe momente de elevaţie sufletească ne-a procurat. Serviciul bisericesc din catedrala Sf. Mitropolit, — şedinţa solemnă, în care a ţinut un savant discurs profesorul bucureştean, d-1 S. Mehedinţi (despre „Renaşterea României“). — Concertul dat de corul mitropoliei (condus de d-l D. Dimitriu), de d-na Veturia Triteanu, care a repurtat unul din cele mai frumoase succese din cariera sale bogată în succese, — poemul dramatic »Carmen Saeculare jucat de actorii teatrului naţional ieşan, conferenţa înflăcărată a prof. A. D. Xenopol, vorbirile Doamnelor din comitet (Alexandrina Gr. Cantacusino, Esmeralda general Manu, Zoe Dr Gr. Râmniceanu, Elena Meissner), a I P. S. S. metrop. Moldovei, a d-lor P. Gârbovineanu, I. Ursu, protop. Teculescu,— inaugurarea grădinei de copii din Socola, un suburbiu al Iaşului — inaugurarea institutului de domnişoare (în locul institutului desfiinţat: „Humpel“) — toate momentele acestea solemne ne-au dat tărie şi încredere în viitorul neamului nostru Manifestaţiile acestea au fost sincere şi instituţiile creiate pe piatra sincerităţii au şansele trăiniciei. * * * Ceea ce ne-a căzut bine îndeosebi, ceea ce ne-a înviorat inima a fost constatarea, că femeia română din societatea înaltă a României începe să-şi dea seamă de marea ei misiune culturală. Am văzut la Iaşi■» pe femeia română cum se apropie de cartierul mizer al Socolei (a Socolei descrisă de Creangă !) şi cum îşi duce mâna blând pe creştetul capullui copilaşilor lucrătorilor săraci, dând părinţilor putinţa să-şi crească copilaşii la adăpost faţă de pecinginea răului. Au vizitat congresiştii institutul „Humpel“, trecut acuma sub supravegherea societăţii ortodoxe, şi satisfacţia lor a fost mare văzând clasele curăţele, elevele vesele, sănătoase, dornice de învăţătură. In catedrala măreaţă le-a fost dat congresiştilor să ia parte la alt act caritativ. O femeie săracă, în braţe cu un copilaş în scutece, văduvă după bărbatul mort de holeră pe câmpiile Bulgariei, a primit din mânile metropolitului Moldovei, Pimen, darul societăţii ortodoxe şi lacrămile, cari s’au arătat atunci în ochii celor de faţă, au fost lacrimi isvorâte din adâncul inimii. De sigur , toate manifestaţiile acestea sunt numai un început. O societate conştie de misiunea ei trebuia de mult să le aibă. Alte neamuri, mai înaintate, îşi au de multă vreme instituţiile, lăudate aici. Va trebui să se muncească mult de aici înainte. Muncă grea-migăloasă, fără de preget. Ori şi unde ne întoarcem privirile dăm de terene de validitate. Pretutindeni să cere energie şi inimi, mai cu seamă inimi. Bolnavii îşi încoardă braţele slăbite şi ne roagă să le dăm o înghiţitură de apă. — copilaşii mici, săraci, ne întind mânuţele şi ne cer sprijin, câtă vreme părinţii muncesc din greu, în fabrici sau la lucrul câmpului — poporul pretinde bunăstare economică, şcoală şi cărţi — domnişoarele cer, trebue să ceară, spirit naţional în desvoltarea lor intelectuală.... Ar fi o laşitate să ne dăm înapoi, să lăsăm fără de răspuns aceste chemări îndreptăţite. N’avem timp de pierdut! Iată ce ne va trebui să ne spunem în fiecare zi, când ne-ar cuprinde în braţele lor: trândăvia, luxul şi orgoliul propriu. N’avem timp de pierdut ! Neamul ne chiamă să muncim, să dăm dovezi despre ceea ce simţim cu toate fibrele inimei noastre — căci numai şi numai aşa vom putea fi cu conştiinţa împăcată că ne-am făcut — datoria. „N’avem timp de pierdut! —“ mi-a spus preşedinta unui „comitet parohial« a societăţii femeilor ortodoxe, la banchetul din otelul Traian. Dna sosise tocmai în ultimul moment, căci legase rănile celor nenorociţi la ciocnirea de trenuri între staţiile Goleşti şi Piteşti (unde au murit câţiva inşi). In clipa, în care am auzit cuvintele acestea simple, rostite de una din membrele societăţii ortodoxe, mi s-au arătat cuvintele încunjurate de o aureolă, care le-a dat sfinţenia lozincelor profetice. De aceea şi merită rândurile de faţă să aibă ca titlu: „N’avem timp de pierdut!“ Cine priveşte în jur de sine va da dreptate acestei lozinci Această lozincă te îndeamnă să-ţi calci pe inimă, când inima îţi dictează, într’o clipă nenorocită, să te războieşti cu un frate de al tău, această lozincă îţi deschide ochii şi-ţi arată câte terene bogate de validitate ţi se oferă, această lozincă pretinde de la femeia română din Ardeal, din România, din Bucovina, din Basarabia, să-şi întindă mâna — căci e viitorul neamului în joc! — această lozincă îţi porunceşte să-ţi îndeplineşti datoria, numai şi numai datoria ta de româncă adevărată... Atunci nu va fi laşul „oraşul mort“, ci va fi oraşul viu, oraşul cu viitor, oraşul, peste care va domni spiritul sfânt al domniţelor cucernice din trecutul nostru măreţ, de care n’avem dreptul să ne ruşinăm vreodată . . . Atunci nu vor mai fi graniţe sufleteşti între românce, nu ne va despărţi mirosul de benzină al automobilelor, cari aleargă cu o iuţeală vertiginoasă prin satele şi oraşele noastre modeste, nu va mai fi vorba franţuzească, nemţească şi ungurească, cari să ne înstreineze de bătaia inimii poporului românesc — căci în fiecare inimă va fi săpată lozinca, care nu te lasă să o renegi, lozinca: N’avem timp de pierdut ! Neamul ne chiamă şi ceea ce cere neamul, e drept şi sfânt! .. . Fie congresul din Iaşi un pas însemnat înainte pe cărarea aceasta!... Apponyi despre tratativele româno-maghiare. Contele Apponyi s’a folosit de pauza urmată în desbaterile delegaţiunei ungare pentru a face o săritură până la —■ Szatmárnémeti, unde a debutat. Duminecă într’o adunare a partidului independist comitatens. De sine înţeles că în discursul său rostit în această adunare a atins şi chestia tratativelor de pace esprimându-şi temerea, că faimoasele sale legi şcolare vor cade jertfă pactului româno-maghiar. A mai ţinut apoi să constate că dacă Tisza vrea întradevăr ca in ţară să se facă pace, să nu trateze cu naţionalităţile ci cu opoziţia maghiară. Apponyi pare a simţi, că şandramaua îi se clatină. Idessuinţirea convenţiei române*pârîie. Ca completare a desminţirei ce Biuroul Presei din Belgrad opune ştirilor despre convenţiunea dintre Serbia şi România, Agenţia Westine este autorizată a declara că informaţiunile lui „Pesti Hírlap* despre participarea Rusiei la tratativele dintre cele două puteri sunt neadevărate. Aurel P. Bănuţ. E aport confidenţial despre activitatea despărţământului 99, al „Asociaţiunii“. — Bine. —• Văzând noi, tinerimea din Hârtoape şi jur, că situaţiunea în despărţământul nostru este insuportareră, — în şedinţa noastră Intimă din 3 Aprilie n. c. am luat o hotărîre energică şi rupându’o cu trecutul inactiv, re am pus pe lucru stabilind o serie de conferenţe pentru ambele straturi, irte- rigenţi şi popor. Iată aci, fructele muncii noastre (de însemnat, sub egida formală a despărţământului, dar fără nici un sprijin etic sau pecuniar din partea aceluiaşi) şi anume: I. Conferinţe (Seria 1-?) a) Istorice: 1 Obiceiurile japonezilor după nuntă, de Dante Suma, contabil; 2 Trecutul şi prezentul piener roşii, de Stan Nimereală, veterinar ; 3. Mileriu Viteszu şi Enverbey, paralelă de Victor Potroacă, medicinist ; b) Etnografice naţionale : 1. România a României, de Bucur Durgheş, proprietar de moară ; 2. Originea oamenilor ,în general şi a Românilor în speţie, de Stan Nimereală, veterinar ; 3. Daci, Traci, Romani, sau ce? de Dante Suma, contabil ; c) Economice : 1. Situatiunea economică în Australia, de Agaton Pupăză, teolog absolut; 2 Tunelul de sub »Mânecă«, de Alexă Topârtan, preparând ; 3 Viitoriul canalului de Panama, de Eftenie Cocoloş, comerciant de cereale ; d) Ştiinţifice : 1. Limba maimuţelor antropomorfe, de Inodor Strânsbu, stud. II.; 2. Viaţa şi traiul ţînţarilor africani, de Dr. Procopiu Păiş, când. de adv . 3. Radioactivitatea băilor de la Pöstyén de l »Un tânăr reumatic« (D. S); 4. Broasca ţestoasă, de Alexandru Macedon Ţitu, profesor de gimnastică ; 5. Să mâncăm »cvargăl ?« de Victor Potroacă, medicinist ; Literare: 1. Teatrul la Zulucaferi, de Laurian Cârnat vicenotar cercual ; 2 Noţiuni din alfabetul chinez, de Inodor Strîmbu stud. fii. ; 3. Exterpre din «Dogmatica specială», de Agaton Pupăză, tedt absolut; 4. «Amintirile mele din copilărie» de Ionică Cocea, stud. VI. c. gimn. II. Reprezentaţiune declamatoricăteatrală-muzicală, ţinută in sala mare dela «Neptun», cu următorul program: 1. Fragment din „Traianida“ de Aron Densuşian, declamat de D şoara Angela Verdeaţă ; 2. Ţiganul şi Românul, diaiog în versuri, predat de D-nii: Ionică Cocea stud. Vi.g. Braşov şi Baziliu Beşică stud. VI. g. Blaj ; 3. Iţic la târg slobod, versuri umoristice, de J. C., predate de autor; 4. Sasul în America, anecdotă originală, de X., predată de Laurian Cârnaţ, vicenotar cercual; 5. Românul, Ţiganul, Sasul, Jidovul şi Ungarul. Comedie în 5 acte, 3 tablouri vivante şi un Epilog feeric, cu lumină de magneziu, predată de un grup de studenţi din gimnaziul superior : a) Hora Turturaia; b) Imnul păcii de la Bucureşti; r) Marşul Cadrilaterului. Ultimele composiţiuni ale D-lui învăţător conf- Eufoniu Guşăică — executate de corul ocazional al «Teologilor şi pedagogilor» înjghebat, din incidentul sfiinţirii bisericei din Prăpăstia III. Conferinţe (Seria II-a): 1. Cultura smochinelor — de Matei Lichirie, când, de farmacie; 2. Cum se pot spăla costumele naţionale, fără să ruginează fluturii ? (ţinută practic, cu spălarea unui costum în faţa publicului, — don-şoara Angela Verdeaţă, profesoară de lucru manual; 3. Scurtă privire retrospectivă peste : Lux, beţie, analfabetism, jocul de cărţi, procese, oftică, concubinaj, zdranţele din boltă şi celelalte scăderi ale poporului rural dela sate — de Dr. Drcebal Fugătă, candidat de advocat ; 4. Boalele iepurilor de casă — de Atanasia Lepedeu, comisar de drum . Notă: Ţinute în comunele: Cârnitură, Mirişte, Ghiolduri şi Glod. epuizându-se »fondul tinerimii«, altele, deocamdată, nu s’au putut preiege. Sperăm pe viitor !. IV Artă: Serata artistică literară urmată de Dars (costum naţional obligator pentru Dame şi Domni, deopotriva) ţinută în fruntaşa comună Ghiotura, din’incidentul sfinbjirii bisericii — cu următorul program: 1. Tisza Pista şi comitetul naţional. Satiră politică, cetită de Ionică Cocea, stud. VI, gimn. 2. Cum să stârpim negeii? (cu proecţiuni) de V. Potroacă, ing. în med. 3. Mândrul nostru port naţional de Candid Balmeş, fost oficial !, de dare şi pensiune; 4. De ce dă poporul nostru tot îndărăt? Sfaturi practice, date sătenilor de Felix Bucă, arondator de moşii, birtaş; 5. »Hoţii» de Schiller. Predaţi în 5 acte complete, de foştii »Pompieri voluntari», sub conducerea pe scenă a D-lui comandant suprem Teodor Vâlvoiu,care a jucat pe »Karl Moor» la perfecţiei G. Căluşerul, Bătuta, Brâul, Sârba şi celelalte dansuri naţionale, jucate de 15 părechi de flăcăi, sub conducerea D-lui Eufoniu Guşăilă, vătaf. Notă: Producţiunea aceasta, în speţial, a reuzat admirabil, încât atât inteligenţa, cât şi poporul au rămas peste măsură frapaţi nu numai de cea mai splendidă dramă a nemuritoriului Schiller, ci mai ales de talentul reprezentativ al diletanţilor-artişti, cari, după cum s’a exprimat D-1 advocat participante Dr. Nestor Cârlig, «au făcut cu producţiunea lor, epocă în viaţa noastră culturală naţională». Onoare şi cinste lor! Tot din incidentul acesta solemn s’a împărţit şi «Premiul tinerimii» (20 coroane în aur) pentru «cea mai bună gospodină de pe teritoriul despărţământului». Unanimitatea totală a voturilor a obţînut-o D-na Reghina Helciu văduvă tânără de protocolist, care foarte avizată fiind, se ţine cu un grup de costaşi, penzion fermă, dar de model atât ca serviciu, cât şi ca afabilitate faţă de toţi, tineri şi bătrâni — astfel a fost premiată stanta pede, pe lângă un discurs elocvent, ţinut de subsemnatul în numeie tuturora cari s’au perândat pe la dânsa, fiindcă nai toţi au vietuit acolo. Să trăiască! De încheiere subliniez, că tot din