Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1914 (Anul 77, nr. 1-22)

1914-01-01 / nr. 1

Pagina 2, numai indirect și ca o urmare a aces- \ tora ne gândim și la fericirea singura- \ ticilor fii ai neamului. Am făcut înadins paranteza a­­ceasta pentru ca la lumina acestor a­­devăruri eu cercetăm cu toată obiecti­vitatea* oare desvoltarea și organizarea neamului nostru în jumătatea de veac din urmă ţinut-a seamă de aceste prin­cipii sau ne-am abătut deja ele fie din vina noastră, fie în urma forţei împre­jurărilor? Pentru că, eu unul, în concluzul conferenţei naţionale din 1861, nu văd numai o decoraţie platonică asupra necesităţii solidarităţii naţionale, nici un fel de înţelepciune poetică de felul cu­noscutei strofe: »unde-i unul nui putere« etc. Părinţii şi conducătorii neamului din 1861 au spus ceva mai mult. Ei au voit să enunţe, să se ridice la valoare de dogmă, dăndu-i şi sanc­ţiunea religioasă a afuriseniei — prin­cipiul, că întreaga organizare politică, culturală şi economică a neamului nostru are să se facă pa bază naţională şi nu confesională in faţa acestui principiu puterea de stat a opus şi opune şi azi teoria sa, care nu recunoaşte individualităţi naţionale, nici organizare naţională, ci numai confesională. Acestei împrejurări avem să atri­buim, că înaintaşii noştrii au fost ne­voiţi ca un însemnat teritor al vieţii culturale a neamului, şcoala să­ o orga­nizeze pe bază confesională punându o sub aripile ocrotitoare ale bisericei. Pe toate celelalte terene ale vieţii noastre publice însă am reuşit ca să ducem la lo­cuinţă principiul naţional de­­ partidul naţional decât orga­nizaţia politică a neamului? Iar „Asociaţiunea* şi celalte so­­cietăţi culturale sunt chemate să desă­vârşească organizaţia naţională pe te­renul cultural. Băncile şi cooperativele noastre unite sub aripile ,Solidarităţiie au me­nirea să înfăptuească o­rganizarea şi emanciparea noastră economică ţinând seamă d­easemeni de principiul atotco­­vârşitor al naţionalităţii. Abateri de la acest principiu din fericire nu sunt multe. Pe terenul economic se observă un fel de grupare a capitalului pe bază confesională, având întemeietorii ten­dinţa ca venitele băncilor în fruntea cărora st sn ajutoreze în finiş primă aşezămintele confesionale interesate mai deaproape. Cât timp însă lucrul acesta nu se face pe faţă, sub etichetă confesională, şi nici nu încearcă nime să grupeze m­ai multe sau toate băncile într’o uni­une cu mască pronunţat­ă confesională, nu avem de zis nimic. Să grijim însă ca tendenţa asta să rămâie izolată şi să nu se molip­sească de ea celelalte aşezăminte ale noastre. Mai ales în localităţi unde locuesc împreună uniţi şi neuniţi să nu se to­lereze înfiinţarea de reuniuni cu tim­bru confesional. E o crincă în potriva hotărârii conferenţei din 1861 ori­ce încercare de-a grupa meseriaşii sau femeile unui oraş, sat sau ţinut în reuniuni confe­sionale şi nu naţionale. De câte ori patimi omeneşti, am­biţii nesatisfăcute ne-ar face să uităm pe un moment de acest suprem prin­cipiu al­­, tuturor acţiunilor noastre, să ne aducem aminte de blăstemul părin­ţilor noştri Întărit şi prin graiul şi pe­cetea arhiereilor în conferenţa naţio­nală din 1/13 Ian. 1861. Şi să nu uităm că blăstemul a­cesta ne urmăreşte în întreagă viaţa şi în momentul când îl vom călca, ori­ce trudă a noastră va fi zadarnică. De blăstămul acesta nu scăpăm decât în momentul când deasupra mormântului ni­ se va da deslegarea din urmă. In aceasta frumoasă şi du­ioasă rugăciune se dă cu drept indivi­dului deslegarea „de sub blăstămul său, al păr­inţilor, sau al arhiereilor“. Pentru sufletul individului desle­­gi­rea asta e mântuitoare. Cine va deslega însă de sub blăs­­tăm neamul întreg, care a suferit îşi sufere pe urma muncii noastre potriv­nice voinţii fruntaşilor­­ şi­­ arhiereilor din conferenţa naţională de acum 53 de ani ? Pericolul sl­iv şi tratati­vele pacian­o-maghiarii Chestia tratativelor de pace româno maghiare este în zilele aceste tema de predilec­ţie a ziarelor cu deosebire „insă a zia­relor maghiare opoziţionale. Ziarele gu­vernamentale sunt­ mai precaute şi nu se lansează în combinaţii fantastice de-al de »Pesti Hirlap«. De remarcat este un articol re­cent al ziarului ,Fester Lloyd*, în care se zice între altele, că nimeni nu poate să ştie încă unde a ajuns contele Tisza în tratativele cu Românii, însă se poate spune de pe acum cu siguranţă, că con­tele Tisza nu va face nimic ce ar pe­riclita unitatea statului naţional m­a­­ghiar. Evenimentele din Balcani, zice „ P. L.“, ne-au apropiat de pericolul strivirei tuturor popoarelor neslave prin cercul de fier al slavismului. Acest sentiment îl au probabil şi Românii, atât Românii din regat cât şi concetăţenii noştri de limbă română. Asigurarea existenţei lor naţionale ei trebue să şi-o caute prin apropierea de noi. „ Vossische Zeitung” publică scri­soarea unui politician ungur de­spre tra­tativele româno-maghiare. Contele Tisza — spune politicia­nul ungur — are destulă pricepere?Sa restabilească armonia intre români şi maghiari. In România populaţia îşi­ dă foarte bine seama ce poate aştepta din partea Rusiei, care o ameninţă deopo­trivă ca şi pe noi, cu slavizarea, popular dintre pianiştii francezi a murit la Moscova In urma unei operaţii. Pugno nu era numai cel mai vir­tuos şi seducător pianist francez, ci şi­ un compozitor din cei mai remarcabili. Operele sale s’au cântat pe scana tea­trului Optra Comique. Eugéne Bourniére, a fost unul din sociologii cei mai de seamă și ale cărui lucrări se impuseseră nu numa în Franța. Originar dintr’o familie foarte săracă de proletari și el însuș fiind mai întâi lucrător bijutier, s’a putut ridica până la cea mai înaltă cultură. Fourniére a fost unul din luptă­torii pentru democraţie şi progres, fiind unul din fruntaşii militanţi ai parti­dului muncitoresc din Franţa. A fost fondatorul revistei socia­liste împreună cu Benoit Maion, iar după moartea acestuia a continuat să o conducă singur. A fost câtva timp de­putatul muncitorilor departamentului unde se născuse, dar tot timpul ulti­milor ani, departe de militantismul zil­nic, Fourniére s’a consacrat­­studiilor sociologice, filozofice şi de istorie so­cială. Umilul proletar născut într’o colibă ţărănească, ajuns prin propriile sale sforţări la cea mai înaltâ cultură, fără să fi avut vre­o diplomă sau dovadă oficială, ocupa de ani dle zile catedra de istoria muncei la şcoala Politehnică şi şcoala de arte şi meserii şi era unul din conducătorii şcoalei de înalte studii sociale. Corespondent. 1913. Paris, 29 Dec. 1913. Anul care s’a terminat va ocupa un loc însemnat în istoria contimpo­rană. Anul 1913 a fost martor al eve­nimentelor tragice și sângeroase din peninsula balcanică, cari au adus pră­buşirea imperiului turcesc. Războiul început în Septemvrie 1912 s’a desfășurat repede: Kirkilise, Lule-Burgas, Kumanovo, Ceatargoa I Strânşi sub zidurile Constantinopolului Turcii, cari zadarnic imploraseră Eu­ropa fură siliţi a cere pace. In Ianuarie 1913 două conferinţe erau reunite la Londra, una a delegaţilor balcanici, sita a ambasadorilor marilor puteri. După lungi deliberări Turcii învinşi şi fără putinţă de a lupta cu succes con­tra aliaţilor, cedară la toate cererile aliaţilor, inclusiv Adrianopolul cu mor­mintele sfinte ale sultanilor. În acest timp când delegaţii turci iscăleau la Londra preliminările păcei, după cari imperiul turcesc se reducea în Europa numai la posesiunea Con­stantinopolului şi câte va suta de ki­lometri pătraţi între Enos-Midia, Eaver- Bey printr’o revoluţie de stradă adu­cea la putere pe junii turci, cari n’au mai acceptat protocolul dela Londra şi războiul a reînceput. Soarta armelor a fost tot de partea aliaţilor. Adrianopo­­lul a căzut şi Turcii abia au mai pu­tut salva Consta­ntinopolul. In Mai se incheie pacea definitivă între Turci şi aliaţi. Dar războiul nu se termină. Bai gării pe de-o parte, şi Sârbii şi Grecii pe de alta nu se înţeleseră asupra noui­­lor frontiere despărţitoare, şi foşti creş­tini aliaţi se răsboiră cu aceiaşi înver­şunare ca şi în primul războiu. Intre timp intervenind şi România care a­­runcă peste Dunăre aproape 500.000 de soldaţi, Bulgaria fu învinsă şi nevoită să accepte în August pacea de la Bucu­reşti, care a restabilit pacea în Balcani. Care este acum bilanţul balcanic? Tur­cii au văzut prăbuşinduli-se imperiul, care odinioară se întindea falnic până sub porţile Vienei. Cu sultanul Soli­­man Magnificul dominarea otomană atinge apogeul şi de atunci secol după secol începe a pierde din faima şi pu­terea din trecut. In a doua jumătate a secolului XIX şi începutul sec. XX Turcia abia mai fiinţează pe harta Eu­ropei, graţie neînţelegerilor de împăr­ţire dintre marii® puteri. Naţionalită­ţile creştine cari suferiseră jugul se­cular al turcilor în acest timp rup ori­ce legătură cu sublima Poarta şi cel din urmă act al­uiberărei acestor popoare creştine de sub Turci a fost războiul balcanic. Dar Turcia a pierdut în acest timp nu numai ţării® creştine pe car le subjugase sure­e de-a rândul, ci chiar provincii turceşti din imperiul său asiatic şi african. — Marile State ale Europei, în numele dreptului celui mai tare, pentru nevoi de expansiune economică şi-au anexat pur şi simplu părţi din imperiul otoman. Astfel An­glia, Egiptul, Italia, Tripolitania. Azi după războiul balcanic abia mai posedă în Europa Adrianopolul şi Constanti­­nopolul, până n ziua când Rusia va găsi momentul nimerit pentru a şi anexa Constantinopolul, îndeplinind tes­tamentul lui Petru cel Mare. Turcia africană este pierdută pen­tru totdeauna, iar în Turcia aziatică prin construcţiile de cai ferate, marile state şi în special Germania a căpătat un rol important. Serbia poate să fie încântată de rezultatul războiului balcanic. Deşi n'a putut obţine un drum la mare —atât de dorit de comerţul sâr­besc — şi-a văzut teritoriul şi numă­rul locuitorilor îndoindu-se. Succesul mare îl datoreşte celui de al doilea răsboi prin incorporarea Macedoniei, unde majoritatea popu­lţiei este bul­gară. Privirile Sârbilor continuă insă să fie îndreptate spre Bosnia şi Herţe­­govina, spre fraţii lor. | Grecia sjbp văzut­­deasemenea realMtr oc^i|Pr6^tgiruri : car­­xarea Cretei şi a teritorihjr greceşti din afară de vechile limite ale rega­tul­ui. Bulgaria este singura ţară care a încheiat criza balcanică printr’un bilanţ tragic. îmbătată de primele s­uccese contra Turciei, care avea o armată foarte rău ce-adusă şi nehrănită, a crezut că va cuceri Bizanţul şi va rea­­liza planurile im­perialiştilor­­ bulgari. Urmărind cucerirea Trac­ei turceşti, a Adrianopolului şi Constantinopolului a uitat de Macedonia bulgărească, a cărei liberare da sub jugul turcilor o promi­sese poporului când a declarat răsboiul. — înfrântă în al doilea război balcanic Bulgaria n’a dobi­ndit în urma păc­i dela Bucureşti decât un litoral de 60 kilometri la roaica Egee şi o mică parte din Tracia, Macedonia fiind îm­părţit­ă între greii şi sârbi. Răsboiul care s’a desfăşurat în Balcani în anul trecut a provocat o încor­re a relaţiilor dintre Aus­tria la­ Rusia. Ambele state mo­bilizaseră şi o ciocnire între cele două colonuri părea iornantă. Acest răsboi ar fi fost semnalul răsboiului general intre tripla înţelegere şi tripla alianţă. Conducătorii marelor state Europene au avut destulă înţelepciune pentru a împiedeca acest măcel mondial, care ar fi fost un dezastru al culturei apu­sului. Dacă nu a fost răsboiul general, toate statele Europei s-au înarmat şi au mărit contingentele armatelor lor. Germania şi-a pregătit pentru a avea oricând în timp de pace 800000 de soldaţi bine echipaţi. Franţa a răspuns la această ameninţare a Germaniei, şi a reintrodus serviciul de trei ani în armată. Numai Engiftera, car® contau­­îaduşi totuşi în urmările, a protestat prin glasul miniştrilor săi contra chel­­tuielelor militarismului, care extermi­­nează poporul şi a propus, ca odini­oară ţarul Ruşilor, Nicolae şi limitarea înarmărilor. Situaţia generală în Europa con­tinuă a O turbure. Rivalitatea dintre Rusia şi Germania relativ la influenţa lor la Constantinopol şi Azia minoră, devine din ce în ce mai ameninţătoare. GAZETA TRANSILVANIEI. Alegerea de către Turcia a unui gene­ral german, căruia i-a oferit comanda­mentul militar al Constantinopolului şi sarcina de a reorganiza armata tur­cească, a încordat şi m­ai mult această rivalitate. Pe de altă pa­te antagonismul dintre Anglia şi Germania pentru prio­ritatea economiei mondială n’a încetat de a fi o continuă ameninţare pentru pacea Europei. Deasupra Europei atârnă stabia lui Darr­ocitis, agăţată numai de un fir de aţă. Anul 1914 primeşte o fu­nestă moştenire, AL Negrea. Momente mai însemiate din criza balcanică­­ Anul 1913 găseşte pe delegaţii Turciei şi ai statelor balcanice întru­niţi la Londra. Tratativele de pace s’au împotmolit. Puterile mari recomanda Turciei să cedeze Adrianopolul aliaţilor şi să încredinţeze regularea chestiunea insulelor egeica Marilor Puteri. Diva­nul Turciei se arată dispus să accep­­teze această notă. Hotărârea divanului este semnalul unei lovituri de stat la Constantinipol. En­ver bey pătrunde în fruntea unei cete de ofiţeri şi soldaţi turci (23 ianuarie) în sala consiliu­lui de miniştrii. Marele vizir Ku­mi­­­paşa împreună cu membrii guvernului au retras. Ministrul de războiu Nazim­­paşa e uris In învălmăşaia produsă. Mare vizir e numit Mahmut-Sef­­ket. Din noul guvern face parte şi mi­nistrul aromân Baţaria. Lovitura de stat pune capăt tra­­dativelor de pace. in 30 ian. n. ia­r seara aliaţii denunţă armistiţiul, iar în noap­tea de 3 Februarie n. se reiau ostilităţile la Adrianopol, Gallipoli şi de-a lungul liniei Ceata­­gea. Urmează din nou săptămâni de tratative şi de lupte. In luna Martie care Adrianopolul. In operaţiunile din Tricia urmează o pauză. Montenegro continuă însă cu asediul oraşului Scu­tari, fapt care ameninţă cu izbucnirea unor complicaţiuni europene, deoarece acest oraş e destinat de Puterile mari, dar cu deosebire de Austro-Ungaria şi Italia pentru viitoarea Albanie inde­pendentă, in Apu­lie cade Scutari. Ur­mează din nou momente agitante. In BdF&xrfri nii­jii 'sruiuenogre un­ veneaiat iar Puterile mari ocupă oraşul Scutari pentru a-l incorpora principatului albanez. Intraceea se ivesc în Turcia din nou preseraneie unei revoluţii. Mahmud- Seflut cade ucis. Numai prezenţa de spirit a comitetului Turcilor Unori sal­­vează situaţia. Intre aliaţi devin neînţelegerile In jurul împărţirii prăzii de răsboi tot mai evidente. La sfârşitul lunei Iunie răsboiul între aliaţi este în curgere, deşi Bulgaria n-a declarat răsboiul. România, care la Londra şi Petersburg nu şi-a putut validita­ cererile sale, pu­bilizează. In ziua de 20 Iunie v. (3 Iulie) apare ordinul de mobilizare al armatei române. Evenimentele, ce urmează ne sunt încă in proaspătă memorie. Elanul ar­matei române mobilizate, pătrunderea ei în Bulgaria au stabilit renumele şi marea importanţă a armatei române. Operaţiunile ei strălucite şi fulgeră­toare pun capăt răsboiului fratricid. La 30 Iulie n. are loc la Bucureşti prima şedinţă a delegaţilor pentru pace. După 11 zile de tratative se ţine la Bucureşti în 10 Aug. n. şedinţa solemnă, în care se semnează pacea între aliaţi. Ia timpul acesta Turcii recuceresc Adrianopolul. Urmează câteva zile de noi agitaţii. In cele din urmă se încheie pacea între Turcia şi Bulgaria, ce­dând Bulgarii Turcilor Adrianopolul. Intre greci şi Turci la intervenţia di­rectă a României, se încheie pacea la Atena. Anul trecut a lăsat nerezolvate chestia principatului albanez şi cea a insulelor egeice. Alte evenimente externe. In 6 Ianuarie s’a reînoit tripla alianţă. In 17 Ianuarie Franţa alaga pe noul ei president în persoana lui Raymond Poincaré. In fruntea Statelor Unite ajunge ca pre­sident democratul Wilson. In Martie cade ucis îa Salonic regele George al Greciei. Rege al Greciei e proclamat moștenito­rul Constantin. Camera norvegiană acordă în 12 iunie dreptul de vot și femeilor. la 20 Oct. republica chineză î­și alege de prezident definitiv pe Ioansikkar. Rusia serbează aniversarea de 300 ani a dinastiei Romacovv, iar Germania iubire­­ de 810 ani domn­ o a împăratului Wilhelm. Nr. 1—1914. In istoricul anului* — Evenimentele principale petrecute t anul 1913. I n t e r^n e. Ianuarie. — Ziarele maghiare cer înfiinţa­rea unui vicariat gr. cat. maghiar îi Ardeal. — In țară se fac diferite mani­festaţi­i contra proiectului electoral al lui Lukács. — Dr. Albrecht Wirth publică în »Leipziger N. Nachrichten« un elogios articol asupra Românilor întitulat »Die Rumänen«. ’ — Dr. St. C. Pop îa numele de­putaţilor români prezintă în cameră proiectul de lege al sufragiului uni­versal. — Ministrul Zichy depune pe bi­roul camerei două proiecte de lege privitoare la regular a salariilor învă­ţător­eşti. — Camera avem o comisie spe­cială de 40 de deputaţi pentru discuta­rea proiectului electoral al guvernului, — întrunirea ongresului social­­democrat, în Bpesta.Se condamnă pro­iectul electoral al guvernului și se de­cide proclamarea grevei generale. —Ziarului »L’Imependanse Beige« ii s’a detras debitul postal în Ungaria, din cauză că a crutiat sistemul oligar­hic ungar. — In Săcuime la instituit vica­riatul maghiar al epscopiei de Hajdu­­dorogh. — A apărut regulamentul gardei parlamentare. Februarie. — Procesul »Eimânului«, pentru un articol contra epcopiei de Hajdu­­dorogh. RedactorulHălmágian osândit la 1 lună închisoan și 100 cor. amendă în bani. — Conferența alegătorilor dietali din cercul Şasea mntană a candidat de deputat pe Dr­ . Maniu. Comitetul naţional a aprobat candidarea. Candi­datul guvernului e Korbán Péter. Dr. luliu Jan­iu nu poate primi candidatura. Aland Aurel Vied. — Dr. St. C. li se ofere lui Dr. Pop a rostit un dis­curs în cameră la proiectul islazurilor comunităţilor urb­iale şi ale conapo­sesoratelor. * Comitetul central a! partidului social-democrat amina grava genera­lă pe timp nedeterminat. — Deputatul p. Damian rosteşte un discurs la profetul pentru întregi­rea salariilor învăţtoreşti. — Desbaterea în cameră a proiec­tului electoral al guvernului. — Dr. St. C.pop ţină o vorbire în cameră contra acestui proiect.. Martie. — Dr. Teredo Mihali propune în cameră luarea­ dla ordinea zilei a proiectului elector.» Propunerea se res­pinge și proiectul o votează. — Conducere partidului national român din Caraş-averin­a, adresat ale­­gătorilor din cerci Şasea un apel, în care ie recomand alegerea candidatu­lui naţional Dr. Acel Vlad. — Dr. Au­realad îşi face tur­neul electoral în cecul de la Şasea. — Dr. T. MdR face declaraţii în »Budapester Tagflju­t« asupra tratati­velor de pace cu givernul. — La aiegen de la Şasea a eşit ales deputat Kora, candidatul guver­nului, faţa de Aur Vlad. —­ Lupta Rom­ilor in congrega­ţia comitatului Ari. ~ Metrop. Bţianu şi episcopul Cristea au făcut, vizită noului minis­tru Jankovich, şi au adus la cunoş­tinţă în un memru gravanum­ele Ro­mânilor gr. or. pateronul Iisericosc şcolar. — Lupta Roânilor in congrega­ţia din Aiud. — Episcopuladu a conferit cu prim-ministrul Laris în chestia gra­­vaminelor românfisericeşti-şcolare. — Emanuil unguroar. înfiinţează o fundaţiune de 12 mii cor. la cornsis­­torul gr. or. dirrad, in favorul şcoa­­lelor poporale râne. — Vicarulilscopiei de Hajdudo­­rog, Iatczcovici fost huiduit de popo­rul gr. cat. roal în Moftinul-mic. Aprilie. — Preot florăşanu şi mai mulţi ţărani români Moftinul-mic au fost arestaţi pentru gitaţii« contra epis­copiei de Hatorog. — Curteni juraţi din Oradea­­mare a conduat pe ţăranul Dimitrie Casimir şi paractorul C. Savu dela »Românul« ifte a luai temniţă de stat şi 300 o amendă pentru un ar­ticol publicat »Românul«. — Triblul din Turda a con­damnat pe oţul O. Gherman din Hădărău la mi temniţă de stat şi

Next