Gazeta Transilvaniei, mai 1914 (Anul 77, nr. 94-117)

1914-05-01 / nr. 94

Nr. 94—1914. »Nenorocit popor francez! Dacă sunt născut pe acest nenorocit terito­riu este pentru că poporul care nu în­țelege trebuie să fie bătut. De când am intrat In politică cariera mea n-a fost strălucită. Millerand și Waldeck- Rousseau au încercat să mă otrăvească printr’o femeie pe care au trimes-o la mine. Aceşti oameni au făcut mari sfor­ţări pentru a mă face să cred că voi în­locui pe Bonaparte. După istorie eu înlocuesc pe Ca­rol cel mare. Ori e aşa, ori nu e aşa... Insă poporul este atât de sălbatic că eu n’am speranţă, că voi fi ales de­putat­. Asemenea manifeste — operă de dement — sunt mai prin toate aron­­dismentele. Insă cu toată aceasta bizarerie electorală sunt multe, foarte multe în­văţăminte, cari se pot trage din a­­ceastă campanie electorală. Paris, Maiu 1914. al. la. nr. Dela conferenţa învăţăto­­rească a tractului Braşov. Mult Onorate Domnule Redactor, Vă rog, dacă găsiţi în raportul acesta chestiuni de interes pentru pu­blicul nostru românesc, să-l publicaţi. Joi în 24 Aprilie­­, învăţătorii tractului Braşov au ţinut, conduşi de şeful lor P. On. Domn­ul Vasilie Saftu, conferenţa tractuală în Măeruş con­form decisului ca pe viitor, aceste con­­ferenţe să se ţină (după putinţă,) în diferitele comune din tract, spre a ne apropia şi mai mult cu lucrările noas­tre de poporul ai cărui fii suntem şi a cărui luminare ne zace la inimă... La sosirea în gara Măeruş a făcut o plăcută impresie fanfara şi mulţi­mea din popor ce aştepta la frunte cu preotul şi învăţătorul pe şeful tractului cu învăţătorii lui. Drumul de la gară pănă la bise­rica şi şcoala din sat făcea impresia unei procesiuni sfinte şi protopopul cu învăţătorii In jurul lui Imi revoca în minte admirabilul tablou, care repre­zintă pe Marele Dascăl trecând cu Apostolii pe câmp­, printre spicele de grâu.... Figura protopopului esprima clar, cum trece el prin lume, şi care îşi conduce discipolii spre idealul sfânt.. Ajunşi la biserica din sat, o bise­ricuţă modestă cu preotul ei cărunt, primul gând îţi trece la vremurile vechi, la acele bisericuţe modeste», dar pline de duhul, care ne-a păs­trat credinţa, iubirea de neam şi de moşie­.. Aşa şi această bisericuţă, ai cărei credincioşi când au văzut că şi »domnii« îngenunchează la ruga sfântă a proto­popului, erau emoţionaţi pănă la lăcrămi. Şi dară nu s’ar mai­­ făcut nimic, decât acea presenţă şi sfânta ruga, acele cântări frumoase, acea unire de suflete în rasa Domnului şi tot era deajuns, mai ales acum, în aceste vremuri, când încep a se face fel şi fel de atacuri la credinţa stră­bună... Mă gândesc, ce impresie bună ar face în popor, — din a cărui sudoare trăesc atâţia alţi­­domni­ români — faptul, când i-ar vedea şi pe aceştia coborându-se în mijlocul lui şi mai ales asistând la ceremoniile religioase, căci poporul e aproape convins, că­ domnii ăi mari nu mai cred“.. Momentul zilei a fost discursul magistral al protopopului. L-am auzit des vorbind pe părintele protop­op, şi totdeauna frumos şi convingător. Cine l-a auzit vorbind şi-l cunoaşte pe pro­­topul Vasilie Saftu,­­ ştie aprecia cu admiraţie talentul oratoric şi puterea sugestivă. Niciodată însă nu l-am văzut pe protopopul să vorbească aşa de emoţionat, aşa de pătrunzător, să verse din sufletul lui mare atâta foc, atâta dragoste de neam, lege şi credinţă, atâta energie, nu învăţătorii lui, ca acum... Eu cred, că de era present vr’un trădător de neam în acel moment n’ar mai­­ putut purta povara, ar fi trebuit să piece, să fugă. Şi când e constatată pacea, care s’a stabilit în tract de la venirea pro­topopului Saftu, cât şi mersul spre bine şi înaintare, fie ne permi- a feli­cita publice pe protopopul Braşovului Dr Vasilie Saftu, vrednicul urmaş al lui Barac şi Popazu ,ce Conferenţa s’a constituit alegân­­du-şi notar pe Ioan Sporea, iar băr­baţi de încredere pe directorul Ştefan Popovici şi Nicolae Stoicovici. Au urmat rapoartele cassarului, bibliotecarului şi dirigentului corului, Rob­­ul Ardelean cari toate s’a luat la cunoştinţă cu esprimarea dorinţei, ca unii membrii, ai conferenţei, cu aptitudini muzicale să nu mai stea nepăsători faţă de corul înfiinţat, ci considerând menirea Părintele Lupaş s’a plâns intr’o şedinţă a sinodului arhidiecezan că in­telectualii noştri nu prea bat calea bi­sericii. Are dreptate părintele Lupaş. Numai cât de la aşa am fi aşteptat să nu se mulţămiască numai cu cons­tatarea acestui simptom îngrijitor ci, să cerceteze şi cauza şi să arate şi mijloacele de remediere a răului. Deoarece noi trebuie să presupu­nem că părintele Lupaş cunoaşte foarte bine şi motivul înstrăinării de sf. bise­rică a oamenilor noştri cu carte... Trebuie să ne obicinuim a privi adevărul in faţă şi a-i spune pe nume. Azi sunt oamenii răi şi »numai cu Doamne, milueşte nu sa mai prinde peşte«. La vremuri nouă trebuie oameni noui. Pentru ce e biserica din Sălişte plină de intelectuali la sărbătorile Piştilor? Fiindcă toată lumea ştie că atunci vorbeşte protopopul Lupaş. Şi pe cei cari l-au auzit vorbind cu greu li mai poţi reţinea de a nu se duce la biserică atunci, că n­ii ştiu că vorbeşte el. De­ci ? Fiindcă îşi dau sama că din aceste vorbiri se aleg cu ceva, fie în privinţa fondu­ri, fie în a formei în care-şi ştie găti conţinutul sufletesc pt care vrea să-l împărtăşiasc­ă dl protopop ascultătorilor săli. Şi, până ce nu vom avea o gene­raţie de preoţi cu o cultură mai înaltă, — cel puţ­­­in centrele unde avem in­telectuali mai mulţi — car­e să fie in curent şi cu rezultatele străduinţelor oamenilor de ştiinţă, cari să ştie în­trebuinţa şi triumfurile ştiinţei pentru întărirea credinţei, renunţând la vor­bele mari cu înţeles puţin. — In zadar ne vom tot tângui, fiind c­a din păreţii bisericilor nu vom putea face mag­nete. Magnete trebuie să fie preoţii pe amvon. Rugăciunile le putem spune ori­unde: în casă, in câmp, în pădure . . . Dzeu, dacă sunt spuse cu gând curat, inimă cucernică şi, credinţă, le pri­meşte, ori­unde s’ar fi spus. Biserica aşadar, azi, mai ales în centrele cu intelectual­, pe lângă loc de rugăciune trebuie să mai fie ceva : lăcaş de fructificare a gândirii, de a­­dâncire a simţirii, de restabil­re a echi­librului sufletesc pentru atâtea suflete descumpănite de loviturile sorţii şi de marile semne ale întrebării ce se înalţă în faţa anului gânditor. Sentimentele religioase nu se pot octroia; acestea trebuie sădite de su­flete alese şi desvoltate prin o edu­caţie îngrijită şi neîntreruptă. Dar unde sunt aceşti educatori ai intelectualilor noştri ? Educator prin exemplul viu al lor şi prin puterea argumentelor omu­lui intelectual. Despre aceştia am fi dorit să-l auzim pe părintele Lupaş vorbind mem­brilor sinodali. Un glas din mulţime. Glose pe marginea gazetelor. GAZETA TRANSILVANIEI. I nobilă să între şi ei în cor, iar probele I să se cerceteze mai punctual. Obiectul principal al conferenţei l-a format tema învăţătorului din Ion V. Bărbier, despre învăţământul alter­nativ, care s’a achitat conştienţios de tema avută. Conferinţa după o vie dis­cuţie să declară pentru învăţământul alternativ, ca cel mai ducător la scop. La 2 oare p. m. conferenţa să închee. Permiteţi-mi să trec peste alte detalii ale conferinţei, cari privesc numai pe membrii conferinţei şi se rămân pe lângă lucruri de altă im­­portan­ţă. Presenţă conferenţei în comună a atras şi pe preotul, primarul şi vicepri­­marul saşi la banchetul ei, unde preo­tul Scheiner într-un frumos toast a arătat, cum ar trebui în înţelesul evan­gelic să se caute între popoarele acestei ţări punctele cari să le unească nu să le dezbine ! a răspuns admirabil pro­­top pul nostru, care a ridicat pr­imul toast pentru E­teell. Sa Metropolitul. — Nu pot trece cu vederea pe can­torul român din loc Lainăru, care în urma unor cântări esecutate de corul învăţătorilor a dăruit acestui cor 30 ror. Pr.remi­se, că şi cantorul amintit face parte din lumea mai veche, cu mai puţină „ştiinţă“, dar cu mai multă nobleţă, cu mai multă dragoste şi cu­cernicie. După banchet a urmat, o produc­­ţiune aranjată cu tinerimea de învăţ, din loc, la care am luat parte cu toţii, mult popor şi notabili saşi. Producţiunea a probat multă silinţă din partea înv. Bărbier, Satulung, la 26 Aprilie 1914. V. Ivan. ŞTIRI. — 30 Aprilie 1914. Ştiri dl ci Volvania. M. M L. L. regele şi regina înpreună cu AA. LL. regale principele Ferdinand, prin­cipesa Maria, principele Carol, princi­pesele Elisabeta şi Maria şi principele Nicolae, însoţiţi de dnii miniştrii, a­­ghiotanţi regali, şi damele de onoare au plecat Luni dimineaţa din gara de Nord a Bucureştilor, cu un tren speci­al, spre Olteniţa unde se vor îmbarca pe yachtul »Ştefan cel Mare», cu care vor face excursiunea pe Dunăre. — Duminecă au avut loc adu­narea generală anuală a societăţii »Crucea Roşie a doamnelor din Ro­mânia». La desbaterea părţii financiare a societăţii s’au relevat veniturile şi cheltuelile anului 1913—914 cari au dat un excedent de 182.490 lei şi 86 bani, care adăugat la capitalul existent la începutul anului însumează în total un captal de 714 986 lei şi 34 bani, din care 338 653 lei aparţinând fon­dului comitetului central şi 376,333 şi 33 bani aparţinând fondului filialelor. Cheltuelile făcute pe timpul mobilizării cu prepar­ti­vele, cu funcţionarea spi­talului de etape de la T.­Măgurele, aju­toare la lazaretele de holerici din T.­­Severin, Corabia şi Turtucaia, precum şi diferite ajutoare date armatei ro­mâne în diferite localităţi de cătră fi­liale, întrec suma da 850.000. In afară de acest capital compus din efecte publice, numerar şi material pentru Crucea Roşie, societatea nai posede un teren de 4 hectar­e donat de Stat.­­ La ministerul de domenii se stu­diază chestiunea parcelărei unei porţi­uni de 110000 hectare din terenurile Statului din diferite judeţe — pământ care urm­ează apoi a fi distribuit la săteni. Ministerul de domenii are in­­tenţiunea de a face din parcelarea a­­cestor terenuri obiectul de studiu al unei instituţiuni de Stat. Călătoria ţarului în Franţa, in cer­curi bine informate din Paris se men­ţine svonul, că ţarul Rusiei, însoţit de ţarevna şi ţarevici va vizita, încă în cursul acestui an Franţa. Ţarul va ur­mări desfăşurarea marilor manevre ale armatei franceze şi va pt­­rece câteva zile in Paris. Noul cutremure In Italia. Din Ca­tania se auu-~iâ. După însemnările observatorului Etna, alalia«ri s’au simţit două cutremure de pământ mai uşoare în regiunea Bromte din Italia. Din craterul vulcanului Etna iese o mare cantitate de fum şi ce­nuşă. Deputaţii Franţei — după ocupa­ţiune. După ocupaţiunea lor, deputaţi nouei Camere franceze sunt: 142 ad­vocaţi, 53 medici, 21 foşti ofiţeri, 16 agronomi şi viticultori, 46 jurnalişti şi scriitori, 43 profesori de universitate, 46 proprietari de case, fără ocupaţiune, 27 foşti oficianţi d­e stat, 32 mari, in­dustriaşi, 27 comersanţi, 3 proprietari de şantiere navale şi 6 financiari. Ziarul "Az Est" primeşte de la co­respondentul său din Paris un intere­stant amănunt privitor la ocupaţiunea actualilor deputaţi ai Franţei. Se spune anume despre doi deputaţi, că înainte de ajunge în Cameră, dânşii erau sim­plii servitori. Nu ne îndoim însă că — dacă şti­rea va fi adevărată — aceşti foşti ser­vitori vor şti reprezenta prin experien­ţele trecutului lor, doleanţele unui mare număr de cetăţeni, ale căror dureri de regulă sunt îngropate în uitarea celor pe cari îi servesc. Iarăşi sufragetele. Alaltăeri a avut loc o reprezentaţie de gală la opera Covent-Garden din Londra, în onoarea familiei regale daneze, care de prezent se află în Anglia. In pauză, suveranii Angliei, împreună cu suveranii-oaspeţi, s’au retras în odaia legei de Curte. La reînceperea reprezentației, când suve­ranii s au prezentat din nou în lojă, o sufrageta care se afla pe balcon, dea­supra lejei regale, începu să strige, adresându se regelui: — Femeile sunt chinuite prin în­chisori ! Iar o tovarășă a ei, aruncă în acel moment spre loja regală un mare pachet de foi volante, cari s’au împrăş­tiat prin întreagă sala. Imediat s’au re­pezit poliţiştii secreţi asupra celor două sufragete, înhăţându-le ca să le arunce afară, dar amazoanele acăţărându-se cu rounile şi picioarele au început să sbiere, încât tot publicul din sală s’a ridicat în picioare, îngrozit de sbiere­­tele de pe balcon. Suveranii au rămas liniştiţi în tot momentul. Când cele două sufragete au fost date pe uşă, de afară pătrunse în sală gălăgia asurzi­toare şi sbieretele mulţimei de sufra­gete, cari aşteptau în stradă succesul bravurei celor două tovarăşe ale lor. Despre expreşedintell Teodor Roo­sevelt, care abia s-a reintors din Ame­rica de sud, unde după cum se, ştie, condusese o expediţiune ştiinţifică, cir­­­culă noui ştiri interesante. E vorba, că fostul preşedinte a ajuns într-o aprinsă dispută cu un alt explorator al Ame­­ricei sudice, cu Savage Landor, care în­treprinsese o expediţiune ştiinţifică tot în Brazilia, în vecinătatea regiunei cu­­treerate de expediţiunea lui Roosevelt. Roosevelt are de gând să ţină o con­ferinţă la Societatea geografică din Lon­dra, unde va arăta netemeinicia datelor publicate de Savage Landor despre des­coperirile lui în America de sud. In pu­blicaţiile lui Landor—spune Roosevelt— nici amintire nu se face despre un râu care are o lungime de 1600 chilometri, fapt care demonstră felul exploraţiunei aceluia. In faţa acestui atac, Landor, na­tural, că n-a putut rămânea nepăsător, şi răspunzându-i contrarului său, de­clară, că în ce priveşte descoperirea expreşedintelui aceasta nu poate fi de­cât de compătimit, pentru că datele pu­blicate de Roosevelt despre călătoria sa, sunt atât de confuze, încât îi va fi im­posibil să şi dovedească aserţiunile. Bra­zilia — spune Landor — e o ţară mai mare decât Statele­ Unite ale Americei de nord, Germania şi Portugalia luate împreună, aşa că — dacă se poate da crezământ telegramelor lui Roosevelt — acesta cutreerase o regiune atât de depărtată de cea explorată de Landor, încât i-ar fi fost imposibil să-şi poată face notiţe despre drumul percurs de expediţia acestuia. Discuţia între cei doi exploratori promite a fi foarte interesantă şi prima ciocnire mai vehementă intre ei, va avea loc cu prilejul conferinţei proxime a lui Roosevelt, când acesta va aduce — afirmative — dovezi serioase pentru a răsturna cele susţinute de contra­rul său. Recruţi bulgari — esecutaţi. Din Monastir se an­un­ţă: Zilele acestea au avut loc asentăriie în nouile teritorii sârbeşti, locuite de bulgari. Recruţii bulgari însă nu vor să depună jură­mânt regelui sârbesc. Astfel, din ora­şul Istip, ai cărui locuitori în cea mai mare parte sunt bulgari, toţi recruţii bulgari au fost transportaţi la Risto­­vaţ, unde au fost ameninţaţi cu moarte in caz că nu vor să depună jurământul militar. Bulgarii însă s’au opus, sub cuvânt că dacă fură sub drapelul sâr­besc îşi neagă naţionalitatea lor bul­gară. In urma acestui fapt, autorităţile militare sârbeşti, ordonând esecutarea lor, peste 200 de tineri bulgari au fost împuşcaţi. Greva oficianţilor din Albania. Zia­rului «Voss. Zeit.» i se telegrafiază ur­mătorul caz interasant din Durazzo: Zilele trecute a avut lo­c o demonstra­ţie în faţa palatului principelui, unde populaţia din Durazzo a cerut guver­nului să ordoneze mobilizarea generală şi să pună capăt vărsărilor de sânge în Epir. Demonstraţia o organizase Muffy­­bey ministrul — sau cum se numeşte acolo — directorul lucrărilor publice, care îndrumase pe toţi oficianţii săi subalterni să participe şi ei la demon­straţie. Ordinul a fost ascultat, numai cât demonstraţia a avut un sfârşit ne­aşteptat. Toată mulţimea demonstrantă intre care şi oficianţii, a fost condusă la arsenal, unde fiecăruia i s-a dat puşcă şi totodată ordin ca să fie gata, căci încă în acea zi vor fi conduşi spre lo­cul tulburărilor, în Epir. Când au văzut ofic­anţii ministeriali, între cari mulţi bătrâni şi cu familie, că nu-i glumă, au cerut guvernului să Ie asigure fa­miliile pe timpul cât ei vor fi in Epir. Li s’a răspuns însă că nu-i timp de târguială şi că necondiţionat trebue să plece în Epir. In felul acesta n-au pu­tut eşi la târguială şi guvernul nepu­­tându i sili să meargă în război, i-a lăsat liberi. Urmarea a fost că toţi oficianţii, începând de la secretar de stat pănă la cei din urmă oficial de poştă s-au pus în grevă, declarând, că nu vor mai lu­cra nimic până când nu li se va da satisfacţie. Ca săi înduplece să-şi reia lucrul, noul ministru de justiţie Hassan­­bey, le-a comunicat, că Muffi-bey pro­cedase cu ei in mod volnic şi fără con­simţământul guvernului. Oficianţii gre­vişti însă nu s’au lăsat înduplecaţi ci au pretins guvernului să amoveze din post pe Desad-Efendi guvernorul Durazzo-ului care-i silise să se înarmeze şi să plece în Epir, declarând, că numai în cazul acesta îşi vor relua lucrul. Cărţi şi reviste. Ştefan cel mare şi Turcii este tit­lul unui nou op istoric, al d-lui profe­sor universitar­­. Ursu. Numele şi com­­petinţa în materie istorică a autorului este cea mai bună dovadă despre ne­tăgăduita valoare a acestei cărţi, care, în peste 200 de pagini, tratează una dintre cele mai interesante părţi ale istoriei româneşti. A apărut în editura librăriei C. Sfetea (Bucureşti, Calea Moşilor 62-64) şi costă 4 lei. Poşta Redacţiunei. Dini I. G. în S. Noi am dat apelurile gata, dlui Lenge­­ru şi l’am rugat ca sa le espedeze urgent. Cât priveşte nedumerirea Dtale, ai toa­tă dreptatea. Graţie „prezidenţiei“ acestui domn, am uns la a uau . Pagina 3 Spre ştire. Desluşirile date de noi privitor la legea electorală au fost întoc­mite în deosebi cu considerare la Românii din comitatul Braşovului. Cum însă situaţia socială a Românilor e cam aceeaş, deslu­şirile date privesc în partea lor cea mai mare pe toţi Românii din Transilvania şi Ungaria. Acesta e răspunsul, pe care-l dăm mai multor întrebări ce ni s’au adresat în această chestiune. Din Braşov şi Ţara­ Bârsei. Atragem din nou atenţiunea Românilor braşoveni, cari au îm­plinit 30 ani şi voiesc să dobân­­deasca dreptul de vot, ca să se anunţe Sâmbătă în 16 Mai­­, între orele 8—12 la oficiul pri­măriei din strada Porţii, la d-l Dr Richard Hiemesch, că vreau să se supună examenului de scris şi cetit pentru a putea fi primiţi în lista electorală. Rugăm pe preoţii, învăţă­torii şi alţi fruntaşi ai noştri din loc, cari stau în contact zilnic cu poporul nostru, să Ie atragă ţă­ranilor noştri atenţiunea asupra acestui termin. Cei ce scapă din vedere acest termin nu se mai admite în anul acesta la examen. Acelaş apel îl adresăm şi frun­taşilor noştri de la sate, ca să îndemne pe ţăranii noştri, ca să se anunţe păna Sâmbătă la notarul sau primpretorele cercual pentru a fi admişi la examenele, ce se ţin în decursul acestei luni. Fraţi Români ! Nu fiţi nici ru­şinoşi, nici leneşi şi grăbi­ţi-vă să dovediţi că sunteţi vrednici de dreptul la votare. Comisar ministerial pentru con­ducerea examenului de maturitate la şcoala noastră comercială superioară a fost numit d-l N. Putnoky, directorul liceului din Lugoj Concertul reuniunei noastre de cântări. In vederea concertului de mâne (joi) seara al Reuniunei de cântări au sosit la Braşov toţi soliştii noştri ex­terni, d-na L. Cosma, d-l G. Folescu şi D. Mihailescu. Distinşii noştri artişti, cari au luat parte dri seara la prima repetiţie cu orhestra, au fost primiţi cu multă dragoste de membrii reuniu­­nei noastre de cântări. Bilete pentru concert se află de vânzare la librăria Zeidner iar mâne seara la cassă. Examenele la şcoala rom. comer­cială Ordinea examenelor publice de maturitate şi de clasă de încheiere, cari se vor ţinea cu elevii şcoalei co­merciale superioare gr. or. române din Braşov la finea anului şcolar 1913—14 este următoarea: Examenul de matu­ritate se va ţinea Luni în 2, Marţi în 3 şi Miercuri în 4 Iunie v. a. c. în lo­calul şcoalei. Examenele de clasă se vor ţinea în sala clasei a doua în zilele ur­mătoare de la 7—12 ore a. m.: Miercuri, in 28 Maiu v. cl. I. comercială; Joi, în 29 Maiu v. cl. II. comercială; Vineri, in 30 Maiu v. cl. I. comercială; Sâmbătă în 31 Maiu v. cl. II. comercială; Sâm­bătă, in 24 Maiu v. la 7 ore dimineaţa va fi examenul verbal cu privatiştii cl I. şi II. comercială. Duminecă, în 1 Iunie v., după ser­viciul divin, la care vor participa toţi elevii şi profesorii, se va încheia în mod solemn anul şcolar 1913—4 în edifi­ciul şcoalei. La examenele acestea, pre­cum şi la festivitatea de încheiere a anului şcolar, sunt invitaţi cu toată stima părinţii, amicii şi binevoitorii a­­cestei şcoale. Proprietar: Tip. A. Mureşianu. Bran­işte & Comp Redactor responsabil: Ioan Braten. Restaurant-grâdină „Schneiderzwinger“ lângă băile săseşti. — Târgul Cailor. Bucătărie escelentă ardelenească. Se pot face abonamente la prânz săptă­mânal şi lunar. Prânz pe zi (supă, ra­sol şi friptură după listă) 1 col. 20. Bere proaspătă, vinuri bune. Serviciu prompt. Rog, ca on­ public şi ştim, oaspeţi din Rom­ânia să-mi sprijinească între­prinderea mea. Cu stimă Traian Surd, 7—ÎOO restaurator.

Next