Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)

1914-11-02 / nr. 243

Nr. 243. ■ Anul LXXVII Braşov, Duminecă 2 (15 Noemvrie n.) 1914. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 ABONAMENTUL Pe un an . . . 24 Cor. Pe o­rim. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „ Pentru România şi altâlnState. Pe un an . . . 40 lei. Pe­r­ioa­­da an 20 „ INSERATELE se primeie la adminis­traţie. Preţul după tarii şi Învoială. TULATOR S­. 226, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Vanitoriaele nu te în­­napoiacă. Dr. Teodor Mihali. Când e nevoia mai mare, atunci grăbeşte şi ajutorul lui Dumnezeu. Şi vremuri extraordinare nasc oameni extraordinari. Sunt aceste adevăruri ştiute din vieaţa singuraticilor, a familiilor şi a neamurilor. De ce nu s’ar adeveri aceste cu­vinte tocmai faţă de neamul nostru, a­­cest neam bun şi ştercător de Dumnezeu ? Iată, abia trecură câteva zile, de când un Sor de însufleţire a străbătut Inimile tuturor românilor la auzul faptei măreţe a prepozitului venerabil de la Capitlul metropoliei din Blaj şi azi ne vine o nouă ştire tot atât de însem­­nată, care însufleţirea noastră o va ri­dica la extaz. Aflăm anume, că prezidentul clu­bului naţionalităţilor din dieta de la Bu­dapesta, dl Dr. Teodor Mihali, a depus mal în zilele trecute testamentul său la episcopia sa de la Gherla, şi că la în­ţelesul acelui testament, averea sa imo­biliară, situată pe hotarele comunelor Chizeni, Glod, Şimişna şi Rusu, cu în­tindere de circa 1200 jugăre catastrofe, împreună cu casele nobilitare, supere­­dificatele, şi cu instruirea economică de maşinării şi vite, o­lasă de fundaţie, a cărei venite să fie întrebuinţate pentru scopuri culturale şi de binefacere ro­mâneşti, şi anume în rândul prim pen­tru înaintarea culturală şi economică a poporului românesc din comitatele Szol­­nok-Dobâca, Maramurăş, Selagiu şi Sătmar. Dacă socotim, că moşia a­­ceasta, pe lângă o moară bună pe So­meş, are 700 jugăre arător, în majori­tate pe şesul mănos al Someşului, apoi 40 jugăre pomeţ, iar restul păşune bună şi pădure frumoasă , şi că pe lângă o exploatare raţională, şi în ani nor­mali, m­oaia dă un venit curat de 30— 40 mii coroane, credem a nu rămânea departe de adevăr, când valoarea a­­cestei fundaţiuni încă o evaluăm în­­tr’un milion de coroane. Că dl Mihail folosinţa venitelor moşiei pe tot timpul vieţii sale şi a soţiei sale, a doamnei Eleftera n. Popescu, şi l-a rezervat, e lucru de la sine înţeles. Idai e oare nevoie, să comentăm această faptă luminoasă a domnului Dr. T. Mihali ? Fiu modest de ţăran român, de pe băncile şcolii îşi închină vieaţa po­porului său. Harnic şi cruţător din ti­­nereţă, sobru şi smerit, e călăuzit pu­rurea de singurul gând de a îl de fo­los neamului său. Rupt din sufletul poporului, cu însuşirile nobile ale ve­chilor nobili din istoricul Chioar, crescut de o mamă evlavioasă în frica lui Dumnezeu şi alipire de biserică, îşi în­cepe şi săvârşeşte toate acţiunile sale în numele Domnului, cu semnul de bi­ruinţă al sfintei Cruci. Şi astfel îl însoţeşte binecuvânta­rea Cerului, şi se înalţă treptat acolo unde puţini au ajuns, la stima tuturor oamenilor de bine, până sus chiar la cei de pe înălţimea tronurilor pămân­tene. Şi acolo in acele sfere de sus Teodor Mihali rămâne tot fiul smerit al neamului său, povăţuitor pe calea propăşirii reale, devotat poporului, din al cărui sân a eşit şi căruia de acum îi aduce prinos toată roada bogatei sale vieţi, sprijinit în această jertfă şi de soţia sa înţeleaptă, înţelegătoare desăvârşită a rostului vieţii frumoase, care îşi are culmea în a face fapte lu­minoase pentru cei lipsiţi. Istoricul an, 1914, în al cărui sân ascuns se plămădesc vremuri noui, va avea pe cerul neamului românesc doi ostaşi strălucitori, în numele d-lor: Ion M. Moldovan şi Teodor Mihali. Amândoi au eşit din popor şi au vieţuit pentru popor. Amândoi ar fi rămas înscrişi în cartea vieţii neamului românesc şi dacă nu făceau nici o fundaţie. Arabii fundaţie vie au fost pentru cei săraci şi lipsiţi şi tot aşa vor fi până ce vor trăi. Ambii în biserică au văzut scutul, sub al cărui acoperire să pună aşeză­­mintele lor. Unul a compietat pe celălalt cu armonie desăvârşită, că ceea­ ce a făcut Ion M. Moldovan în rândul prim pen­tru vechiul Ardeal, a desăvârşit Teodor Mihali pentru ţinuturile cele mai ex­puse ale neamului din patria noastră, la cari nimeni nu s’a prea gândit. Sufletele lor sau întâlnit într’o cerească simfonie, in cântecul de mă­rire al neamului românesc. Şi noi să nu preamărim oare grija, ce ni-o poartă provedinţa divină, dacă şi în aceste zile ale întărâtării neamurilor înalţă sufletele noastre, cuprinse fiind de nă­dejdea unui viitor strălucit? Neamuri din cari răsar astfel de bărbaţi, cari să chezăşească cu sufletul şi averea lor pentru biruinţa noastră, etern trebuie să trăiască. Pentru aceste două mari zile de bucurie aducem laudă Dumnezeului pă­rinţilor noştri şi îi mulţămim, că ne-a hărăzit asemenea eroi, rugându-L deo­dată, să nu-i trăiască, pentru ca pildă vină să fie tuturor, celor ce neamul și-l iubesc mai presus de toate. „Unirea“. Ep. V. Din aforismele lui­i Schopenhauer. Relative la filosofia sa. — Fine. — După ce ori­ce descoperire în­semnată, acei ce voesc a micșora me­ritul ei, o găsesc în alte scrieri mai vechi. Aşa, urmele învăţăturei mele se află mai în toate sistemele filosofice din trecut. Nu numai în Vede, în Pla­­tone, în Kant, în materia vieţuitoare a lui Bruno, a lui Glisson şi Spinoza, şi în monadele adormite ale lui Leibnitz , ci în toate filosofiile, în cele mai vechi şi în cele mai noui , însă totdeauna îmbrăcată în alte haine, şi întreţesută cu absurdităţi ’), în formele cele mai­­.­ La vorba „absurdităţi,“ Schopen­hauer face sub linie următoarele observaţiuni: absurde sunt proposiţiunile: „materia stă din monede, adecă subiecte cunoscătoare“ ; „ma­teria brute trăeşte,p lnsă a trăi înseamnă a fi organic; a o spune aceasta despre materia neorganică este deci contradicţiune. — „Lu­mea este întindere şi cugetare.“ Şi totuş astfel de propoziţiuni au fost spuse de spiri­tele cele mai alese ; şi unii le aplau­dau, iar mulţimea râdea de absurditatea lor. Pentru că acele spirite mari au văzut adevărul în mod intuitiv, dar nu l-au spus curat şi isolat de «gura ab«erdită£tf, baroce, cari bat la ochi, şi cari se cu­nosc lesne, dacă te cauţi. Tot aşa poţi reafla tipul omului în toate animalele, însă slujit, nede­săvârşit, aci pipernicit, aci monstruos, aci ca o încercare neisbutită, aci ca o caricatură. Trufia acestei asemănări este numai un corolar al trufiei de a întemeia o nouă sistemă filosofică , pentru că tocmai prin aceasta autorul nouei sisteme declară toate încercările dinaintea lui nereuşite, pe a sa însă reuşită , cine nu cugetă aşa, şi totuşi vrea să dee bunei o noua sistemă, Maxima lui Spinoza, care atribue lumei întregi şi deci şi naturei neorganice „cugetare şi întindere“, e in contrazicere cu apriorismul lui Kant şi Schopenhauer, după care cuge­tarea şi spaţiul nu există decât în inteligenţa noastră. Insă, dacă prin cugetare înţelegem lucrarea după anumite norme, cum sunt legile logice la cugetarea noastră, şi legile naturei in toate fenomenele ei, şi dacă e adevărat că ideia de spaţiu nu s’a putut naşte In inteli­genţa noastră decât din raderea întinderii atunci e mai adevărat principiul lui Spinoza decât apriorismul esclusiv şi unilateral al lui Scho­penhauer ; este tot aşa de adevărat ca şi prin­cipiul lui Schopenhauer, după care fiinţa în sine a întregei lumi, deci şi a naturii neor­­ganice, este voinţa de a trăi, numind astfel energia universală a savanţilor de azi după modul cel mai înalt al manifestării ei în om şi în animal. — Traducătorul­ este cu siguranţă un şarlatan. In filosofie a fost până acum ca şi la licitaţiuni, unde fiecare, care a vorbit în urmă, nimiceşte prin aceasta tot ce au spus alţii mai înainte. Eu cred, o mărturisesc, că filosofia mea nu s’ar fi putut naşte înainte de ce Upanişadeie2.­ Platone şi Kant şi-au putut arunca razele lor în spiritul unui om. Dar fireşte, cum zice Diderot, mul­te statui se­ aflau, şi soarele lumina asupra tuturor: cu toate acestea numai columna lui Memnon a răsunat. El strigă în contra filosofiei mele că e tristă şi fără mângâiere. Tristeţa şi nemângăierea ei stă­­u faptul, că în ioc să plăsmuesc un iad viitor pentru păcatele lor, eu arăt că acolo unde sunt păcate, este ceva asemenea ia­dului . Apoi, nimic nu este mai trist şi mai fără mângâiere decât învăţătura, că ceriul şi pământul, şi prin urmare, şi omul s’au făcut din nimic. Atunci ar urma, ca noaptea după zi, că omul în nimic are să se prefacă, când îl ve­dem murind, începutul şi temeiul ori­ Tr Vpaniţiadele, conţin explicarea imnuri­lor vedice, cari formează biblia sfântă a religi­­i unii bramanice. I Traducătorul, cărei mângâieri este învăţătura, că o­­mul nu s’a făcut din nimic. Cea mai mare glorie a mea ar fi dacă mi s’ar spune odată, că eu am deslegat enigma propusă de Kant, (— că adecă fiinţa în sine a lumei, das Ding an sich, este incognoscibilă. Trad.) Filosofia mea, între marginile cu­noştinţei omeneşti, este adevărata des­­legare a enigmei lumei. In acest înţe­les ea se poate numi o revelaţiune; căci este inspirată de spiritul adevăru­lui: chiar sunt unii paragraf­ în cartea a IV, cari pot fi priviţi ca insuflaţi de spiritul sfânt. Că în urechile voastre adevărul sună străin, e destul de rău, dar a­­ceasta nu mi poate servi da îndreptar. * In toate lucrurile şi în toate tim­purile, adevărul a fost simţit de unii singuratici, cari l-au spus în sentenţe singuratice, până ce eu l-am spus în întregul său. * Descompunerea spiritului sau a eului în două părţi, una primară sau esenţială, numită voinţă, şi alta secun­­dară, numită intelect, este un principiu şi un merit de căpetenie al filosofiei mele, şi o deosebire fundamentală a ei de toate celealalte.3) * Wolfianul Ch. A. Grusias a cunos­cut până la un grad înainte de mine acest adevăr. Toţi ceialalţi vorbesc de spirit, sau de suflet, sau de ea, ca de ceva ce nu se poate despărţi. Pentru Wolfianul Andreas Rudiger e aşa de pipăită deosebirea între cunoş­tinţă şi voinţă, în­cât el pentru amândouă consideră două substanţe deosebite în om; şi astfel, după el, omul stă din trei părţi: mens, anima şi corpus. Anima numeşte el cu deosebire voinţa, mens intelectul. Animei îi atribue nu numai mişcarea musculară, ci şi formarea fe-3) Adi Schopenhauer face imputare pan­teişt­ilor, că socotesc sufletul indivizibil, şi-l atribuesc şi plantelor şi chiar mineralilor, a căror lipsă de cunoştinţă este Învederată. Dar dacă recunoaştem naturei întregi un fel de cunoştinţă sau de raţiune, manifestată în le­gile ei, un fel de instinct asemenea instinctu­lui infalibil al animalelor neraţionale, sau a­­semenea geniului ori părţii subconştiente a sufletului omenesc, cum îl recunosc azi toţi cu­getătorii, atunci panteiştii au dreptate. Aceasta se vede şi din aforisma lui Schopenhauer, re-­­ produsă aci, despre Wolfiamul A. Rudiger. Traducătorul. Convocarea camerei un­gare. Biroul de corespondenţă al prim-ministrului anunţă din sursă semi­oficială următoarele: Camera ungară va fi convocată pe ziua de 25 a. L cor. la 10 oare a. m. Membrii parlamentari, cari fac serviciu de arme au primit un concediu special pe timpul, cât vor dura şedinţele. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de pressă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din nordul Monarhiei. Budapesta 13 Noemvrie­­. Pe frontul trupelor noastre nu s’a în­tâmplat ori nimic mai însemnat. Duşmanul a intrat în Tarnov, Iaslov şi Krosno. Numărul prizonerilor ruşi din monarhie s’a urcat până eri la suma de 867 de ofiţeri şi 92.727 de sol­daţi. General Höf­er, locţi­torul şefului de stat major. Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 13 Noemvrie n. Duşmanul şi-a continuat retragerea spre răsărit de la Kocelievo şi Val­­jevo. Pe valea Savei am luat cu a­­salt localitatea Usce, ajungând până la Beljin şi Banjani. Linia bine în­tărită a inamicului Gorile-Dran­­ginie e deja în mânile noastre. Deasemenea am ajuns și linia Sopot-Stolice. Trupele de întregire ale coloanelor noastre s’au dovedit demne de admirat chiar și în încercările cele mai grele. General Potiorek. Luptele anglo-franco­­ruso-germane. Budapesta 13 Noemvie­n. Din marele cartier general german se a­­nunţă oficial cu data de azi. In de­partamentul Yser lângă Nieuport trupele noastre de marină au cauzat perderi foarte grele inamicului luând prizonieri 700 de Francezi. In decursul ofensivei noastre ara făcut prizonieri încă 1100 de soldaţi de-ai inamicului. Atacurile violente pe cari Fran­cezii le-au întreprins contra noastră spre vest şi est dela Soisson, le-am respins pe toate. Francezii au suferit perderi însemnate. In Prusia estică, la Eydtkurv­nenn şi spre sud dela acesta în par­tea de răsărit a lacurilor sunt noui lupte în desfăşurare. Lupte decisive nu s’au dat încă. Războiul cu Turcii. Budapesta 13 Noemvrie n. Din marele cartier general otoman se a­­nunţă oficial: Atacul de ori dimi­neaţă al trupelor noastre în Caucus s’a sfârşit cu deplin succes. Ruşii s’au putut susţinea în poziţiile lor timp de o zi şi jumătate numai. Raportul sosit e următorul: Cu ajutorul lui Dzeu ne-a succes să scoatem pe Ruşi din poziţiile lor întărite. Duş­manul se retrage pe întreagă linia urmărit­­e din toate laturile de tru­pele noastre. Ocuparea Valonei şi echilibrul balcanic. Ziarul italian »Ideia Nazionale, polemizând cu »Züricher Zeitung« pen­tru articolul privitor la expediţiunea i­­taliană la Valona, scrie între altele: Aceea ce importă şi merită con­­sideraţiune în aceste momente este că, în ocuparea Valonei, trebue să se vadă o afirmare italiană în raporturile cu Statele balcanice. Conflictul european ameninţă fără îndoială, existenţa tratatului din Bucu­reşti, care a creat echilibrul recent, foarte nestabil în Balcani. România, Grecia, Bulgaria, cari sunt încă neutrale, Serbia şi Muntene­­grul cari sunt in războiu, ţintesc azi spre nouă obiective, ce li oferă conflic­tul european. Raporturile lor sunt aşa­dar su­puse unei revizuiri. La această revizu­ire Italia nu numai că nu poate să ră­mână străină, dar trebue să fie părtaşe. In această privinţă, ocuparea Va­lonei de către Italia poate să repre­zinte, când va fi nevoie, o bază de o­­peraţiuni diplomatice. Faţă de Grecia, ea poate însemna mult, mai ales că face să înceteze acel şir de demersuri puţin demne ce Italia era silită să le facă la Atena, de câte ori grecii epiroţi ameninţau Valona, şi la care d. Veniteros răspundea mereu la fel: că va face totul pentru ca epi­­roţii să nu treacă porţile Valonei, pe câtă vreme nesocotind îndemnurile distinsului bărbat de Stat, bandele fai­moase se îndesau mereu spre Adriatica. D. Venizelos, care ştie că Valona nu poate fi grecească şi care convine ca Italia să rezolve împreună cu Grecia chestiunea Albaniei de sud, nu poate fi de­cât mulţumit de o ocupare a Va­lonei de către Italia, pentru că ea îl va ajuta să potolească spiritele în fier­bere ale paneleniştilor şi să facă acea politică concretă şi raţională care se potriveşte aşa de bine cu temperamen­tul său. Bulgaria care se gândeşte să re­vendice Monastir-ul şi priveşte la linia Valona-Monastir ca la o arteră însem­nată a comerţului său, este satisfăcută de ocuparea Valonei de către Italia, căci şi ea doreşte intervenţiunea aces­teia in afacerile balcanice. Tot aşa şi România care este in cele mai bune relaţiuni cu Italia, care nu a renunţat la garantarea autonomiei coloniilor ro­mâne din Albania meridională şi care nu voeşte cu nici un chip să rămână străină de soluţiunea problemei alba­neze, soluţiune ce nu poate fi încre­dinţată desordinei şi violenţei. Cât priveşte pe Serbia şi Munte­­negru, vor putea considera ocuparea Valonei ca un început al acţiunei di­recte a Italiei în Albania, acţiune îm­păciuitoare şi cumpăni­toare, care ţine seama de drepturile tuturor. Ca încheere numitul ziar spune: Astăzi ocupaţiunea Valonei, dată fiind situaţiunea generală eu­ropeană şi mai ales acea din Adria­tica, are o însemnătate foarte redusă ca fapt de politică Adriatică, dar are o însemnătate foarte mare ca fapt de politică balcanică. Curentele dintre parti­dele politice bulgare. Din Sofia se anunţă: Ziarul oficios ,Narodni Pravac vorbind de curentele cari circulă prin­tre partidele politice bulgare pentru anumite grupe de beligeranţi, relevă că cea mai desăvârşită unanimitate domneşte între toate partidele asupra unui singur punct şi anume, că princi­pala condiţiune pentru participarea ac­tivă a Bulgariei în favoarea vreunuia din beligeranţi — este garantarea com­plectă a realizării idealurilor naţionale bulgare. Toate partidele sunt de acord că, dacă Bulgaria, după epuizarea tu­turor mijloacelor pacifice, ar fi împinsă la o acţiune, aceasta nu se va face decât de acord cu acel grup de puteri care aprobă dinainte realizarea idealu­rilor naţionale ale poporului bulgar. Armistiţiu în Albania. Zia­rul „Corriere d’Italia* primeşte din Scutari ştirea că sub auspiciile ltd Prerk Bib-Dola s’a încheiat la Bersa un armistiţiu de o lună între musul­mani și creștini.

Next