Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)
1914-11-02 / nr. 243
Nr. 243. ■ Anul LXXVII Braşov, Duminecă 2 (15 Noemvrie n.) 1914. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 ABONAMENTUL Pe un an . . . 24 Cor. Pe orim. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „ Pentru România şi altâlnState. Pe un an . . . 40 lei. Perioada an 20 „ INSERATELE se primeie la administraţie. Preţul după tarii şi Învoială. TULATOR S. 226, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Vanitoriaele nu te înnapoiacă. Dr. Teodor Mihali. Când e nevoia mai mare, atunci grăbeşte şi ajutorul lui Dumnezeu. Şi vremuri extraordinare nasc oameni extraordinari. Sunt aceste adevăruri ştiute din vieaţa singuraticilor, a familiilor şi a neamurilor. De ce nu s’ar adeveri aceste cuvinte tocmai faţă de neamul nostru, acest neam bun şi ştercător de Dumnezeu ? Iată, abia trecură câteva zile, de când un Sor de însufleţire a străbătut Inimile tuturor românilor la auzul faptei măreţe a prepozitului venerabil de la Capitlul metropoliei din Blaj şi azi ne vine o nouă ştire tot atât de însemnată, care însufleţirea noastră o va ridica la extaz. Aflăm anume, că prezidentul clubului naţionalităţilor din dieta de la Budapesta, dl Dr. Teodor Mihali, a depus mal în zilele trecute testamentul său la episcopia sa de la Gherla, şi că la înţelesul acelui testament, averea sa imobiliară, situată pe hotarele comunelor Chizeni, Glod, Şimişna şi Rusu, cu întindere de circa 1200 jugăre catastrofe, împreună cu casele nobilitare, superedificatele, şi cu instruirea economică de maşinării şi vite, olasă de fundaţie, a cărei venite să fie întrebuinţate pentru scopuri culturale şi de binefacere româneşti, şi anume în rândul prim pentru înaintarea culturală şi economică a poporului românesc din comitatele Szolnok-Dobâca, Maramurăş, Selagiu şi Sătmar. Dacă socotim, că moşia aceasta, pe lângă o moară bună pe Someş, are 700 jugăre arător, în majoritate pe şesul mănos al Someşului, apoi 40 jugăre pomeţ, iar restul păşune bună şi pădure frumoasă , şi că pe lângă o exploatare raţională, şi în ani normali, moaia dă un venit curat de 30— 40 mii coroane, credem a nu rămânea departe de adevăr, când valoarea acestei fundaţiuni încă o evaluăm într’un milion de coroane. Că dl Mihail folosinţa venitelor moşiei pe tot timpul vieţii sale şi a soţiei sale, a doamnei Eleftera n. Popescu, şi l-a rezervat, e lucru de la sine înţeles. Idai e oare nevoie, să comentăm această faptă luminoasă a domnului Dr. T. Mihali ? Fiu modest de ţăran român, de pe băncile şcolii îşi închină vieaţa poporului său. Harnic şi cruţător din tinereţă, sobru şi smerit, e călăuzit pururea de singurul gând de a îl de folos neamului său. Rupt din sufletul poporului, cu însuşirile nobile ale vechilor nobili din istoricul Chioar, crescut de o mamă evlavioasă în frica lui Dumnezeu şi alipire de biserică, îşi începe şi săvârşeşte toate acţiunile sale în numele Domnului, cu semnul de biruinţă al sfintei Cruci. Şi astfel îl însoţeşte binecuvântarea Cerului, şi se înalţă treptat acolo unde puţini au ajuns, la stima tuturor oamenilor de bine, până sus chiar la cei de pe înălţimea tronurilor pământene. Şi acolo in acele sfere de sus Teodor Mihali rămâne tot fiul smerit al neamului său, povăţuitor pe calea propăşirii reale, devotat poporului, din al cărui sân a eşit şi căruia de acum îi aduce prinos toată roada bogatei sale vieţi, sprijinit în această jertfă şi de soţia sa înţeleaptă, înţelegătoare desăvârşită a rostului vieţii frumoase, care îşi are culmea în a face fapte luminoase pentru cei lipsiţi. Istoricul an, 1914, în al cărui sân ascuns se plămădesc vremuri noui, va avea pe cerul neamului românesc doi ostaşi strălucitori, în numele d-lor: Ion M. Moldovan şi Teodor Mihali. Amândoi au eşit din popor şi au vieţuit pentru popor. Amândoi ar fi rămas înscrişi în cartea vieţii neamului românesc şi dacă nu făceau nici o fundaţie. Arabii fundaţie vie au fost pentru cei săraci şi lipsiţi şi tot aşa vor fi până ce vor trăi. Ambii în biserică au văzut scutul, sub al cărui acoperire să pună aşezămintele lor. Unul a compietat pe celălalt cu armonie desăvârşită, că ceea ce a făcut Ion M. Moldovan în rândul prim pentru vechiul Ardeal, a desăvârşit Teodor Mihali pentru ţinuturile cele mai expuse ale neamului din patria noastră, la cari nimeni nu s’a prea gândit. Sufletele lor sau întâlnit într’o cerească simfonie, in cântecul de mărire al neamului românesc. Şi noi să nu preamărim oare grija, ce ni-o poartă provedinţa divină, dacă şi în aceste zile ale întărâtării neamurilor înalţă sufletele noastre, cuprinse fiind de nădejdea unui viitor strălucit? Neamuri din cari răsar astfel de bărbaţi, cari să chezăşească cu sufletul şi averea lor pentru biruinţa noastră, etern trebuie să trăiască. Pentru aceste două mari zile de bucurie aducem laudă Dumnezeului părinţilor noştri şi îi mulţămim, că ne-a hărăzit asemenea eroi, rugându-L deodată, să nu-i trăiască, pentru ca pildă vină să fie tuturor, celor ce neamul și-l iubesc mai presus de toate. „Unirea“. Ep. V. Din aforismele luii Schopenhauer. Relative la filosofia sa. — Fine. — După ce orice descoperire însemnată, acei ce voesc a micșora meritul ei, o găsesc în alte scrieri mai vechi. Aşa, urmele învăţăturei mele se află mai în toate sistemele filosofice din trecut. Nu numai în Vede, în Platone, în Kant, în materia vieţuitoare a lui Bruno, a lui Glisson şi Spinoza, şi în monadele adormite ale lui Leibnitz , ci în toate filosofiile, în cele mai vechi şi în cele mai noui , însă totdeauna îmbrăcată în alte haine, şi întreţesută cu absurdităţi ’), în formele cele mai. La vorba „absurdităţi,“ Schopenhauer face sub linie următoarele observaţiuni: absurde sunt proposiţiunile: „materia stă din monede, adecă subiecte cunoscătoare“ ; „materia brute trăeşte,p lnsă a trăi înseamnă a fi organic; a o spune aceasta despre materia neorganică este deci contradicţiune. — „Lumea este întindere şi cugetare.“ Şi totuş astfel de propoziţiuni au fost spuse de spiritele cele mai alese ; şi unii le aplaudau, iar mulţimea râdea de absurditatea lor. Pentru că acele spirite mari au văzut adevărul în mod intuitiv, dar nu l-au spus curat şi isolat de «gura ab«erdită£tf, baroce, cari bat la ochi, şi cari se cunosc lesne, dacă te cauţi. Tot aşa poţi reafla tipul omului în toate animalele, însă slujit, nedesăvârşit, aci pipernicit, aci monstruos, aci ca o încercare neisbutită, aci ca o caricatură. Trufia acestei asemănări este numai un corolar al trufiei de a întemeia o nouă sistemă filosofică , pentru că tocmai prin aceasta autorul nouei sisteme declară toate încercările dinaintea lui nereuşite, pe a sa însă reuşită , cine nu cugetă aşa, şi totuşi vrea să dee bunei o noua sistemă, Maxima lui Spinoza, care atribue lumei întregi şi deci şi naturei neorganice „cugetare şi întindere“, e in contrazicere cu apriorismul lui Kant şi Schopenhauer, după care cugetarea şi spaţiul nu există decât în inteligenţa noastră. Insă, dacă prin cugetare înţelegem lucrarea după anumite norme, cum sunt legile logice la cugetarea noastră, şi legile naturei in toate fenomenele ei, şi dacă e adevărat că ideia de spaţiu nu s’a putut naşte In inteligenţa noastră decât din raderea întinderii atunci e mai adevărat principiul lui Spinoza decât apriorismul esclusiv şi unilateral al lui Schopenhauer ; este tot aşa de adevărat ca şi principiul lui Schopenhauer, după care fiinţa în sine a întregei lumi, deci şi a naturii neorganice, este voinţa de a trăi, numind astfel energia universală a savanţilor de azi după modul cel mai înalt al manifestării ei în om şi în animal. — Traducătorul este cu siguranţă un şarlatan. In filosofie a fost până acum ca şi la licitaţiuni, unde fiecare, care a vorbit în urmă, nimiceşte prin aceasta tot ce au spus alţii mai înainte. Eu cred, o mărturisesc, că filosofia mea nu s’ar fi putut naşte înainte de ce Upanişadeie2. Platone şi Kant şi-au putut arunca razele lor în spiritul unui om. Dar fireşte, cum zice Diderot, multe statui se aflau, şi soarele lumina asupra tuturor: cu toate acestea numai columna lui Memnon a răsunat. El strigă în contra filosofiei mele că e tristă şi fără mângâiere. Tristeţa şi nemângăierea ei stău faptul, că în ioc să plăsmuesc un iad viitor pentru păcatele lor, eu arăt că acolo unde sunt păcate, este ceva asemenea iadului . Apoi, nimic nu este mai trist şi mai fără mângâiere decât învăţătura, că ceriul şi pământul, şi prin urmare, şi omul s’au făcut din nimic. Atunci ar urma, ca noaptea după zi, că omul în nimic are să se prefacă, când îl vedem murind, începutul şi temeiul ori Tr Vpaniţiadele, conţin explicarea imnurilor vedice, cari formează biblia sfântă a religii unii bramanice. I Traducătorul, cărei mângâieri este învăţătura, că omul nu s’a făcut din nimic. Cea mai mare glorie a mea ar fi dacă mi s’ar spune odată, că eu am deslegat enigma propusă de Kant, (— că adecă fiinţa în sine a lumei, das Ding an sich, este incognoscibilă. Trad.) Filosofia mea, între marginile cunoştinţei omeneşti, este adevărata deslegare a enigmei lumei. In acest înţeles ea se poate numi o revelaţiune; căci este inspirată de spiritul adevărului: chiar sunt unii paragraf în cartea a IV, cari pot fi priviţi ca insuflaţi de spiritul sfânt. Că în urechile voastre adevărul sună străin, e destul de rău, dar aceasta nu mi poate servi da îndreptar. * In toate lucrurile şi în toate timpurile, adevărul a fost simţit de unii singuratici, cari l-au spus în sentenţe singuratice, până ce eu l-am spus în întregul său. * Descompunerea spiritului sau a eului în două părţi, una primară sau esenţială, numită voinţă, şi alta secundară, numită intelect, este un principiu şi un merit de căpetenie al filosofiei mele, şi o deosebire fundamentală a ei de toate celealalte.3) * Wolfianul Ch. A. Grusias a cunoscut până la un grad înainte de mine acest adevăr. Toţi ceialalţi vorbesc de spirit, sau de suflet, sau de ea, ca de ceva ce nu se poate despărţi. Pentru Wolfianul Andreas Rudiger e aşa de pipăită deosebirea între cunoştinţă şi voinţă, încât el pentru amândouă consideră două substanţe deosebite în om; şi astfel, după el, omul stă din trei părţi: mens, anima şi corpus. Anima numeşte el cu deosebire voinţa, mens intelectul. Animei îi atribue nu numai mişcarea musculară, ci şi formarea fe-3) Adi Schopenhauer face imputare panteiştilor, că socotesc sufletul indivizibil, şi-l atribuesc şi plantelor şi chiar mineralilor, a căror lipsă de cunoştinţă este Învederată. Dar dacă recunoaştem naturei întregi un fel de cunoştinţă sau de raţiune, manifestată în legile ei, un fel de instinct asemenea instinctului infalibil al animalelor neraţionale, sau asemenea geniului ori părţii subconştiente a sufletului omenesc, cum îl recunosc azi toţi cugetătorii, atunci panteiştii au dreptate. Aceasta se vede şi din aforisma lui Schopenhauer, re- produsă aci, despre Wolfiamul A. Rudiger. Traducătorul. Convocarea camerei ungare. Biroul de corespondenţă al prim-ministrului anunţă din sursă semioficială următoarele: Camera ungară va fi convocată pe ziua de 25 a. L cor. la 10 oare a. m. Membrii parlamentari, cari fac serviciu de arme au primit un concediu special pe timpul, cât vor dura şedinţele. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de pressă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din nordul Monarhiei. Budapesta 13 Noemvrie. Pe frontul trupelor noastre nu s’a întâmplat ori nimic mai însemnat. Duşmanul a intrat în Tarnov, Iaslov şi Krosno. Numărul prizonerilor ruşi din monarhie s’a urcat până eri la suma de 867 de ofiţeri şi 92.727 de soldaţi. General Höfer, locţitorul şefului de stat major. Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 13 Noemvrie n. Duşmanul şi-a continuat retragerea spre răsărit de la Kocelievo şi Valjevo. Pe valea Savei am luat cu asalt localitatea Usce, ajungând până la Beljin şi Banjani. Linia bine întărită a inamicului Gorile-Dranginie e deja în mânile noastre. Deasemenea am ajuns și linia Sopot-Stolice. Trupele de întregire ale coloanelor noastre s’au dovedit demne de admirat chiar și în încercările cele mai grele. General Potiorek. Luptele anglo-francoruso-germane. Budapesta 13 Noemvien. Din marele cartier general german se anunţă oficial cu data de azi. In departamentul Yser lângă Nieuport trupele noastre de marină au cauzat perderi foarte grele inamicului luând prizonieri 700 de Francezi. In decursul ofensivei noastre ara făcut prizonieri încă 1100 de soldaţi de-ai inamicului. Atacurile violente pe cari Francezii le-au întreprins contra noastră spre vest şi est dela Soisson, le-am respins pe toate. Francezii au suferit perderi însemnate. In Prusia estică, la Eydtkurvnenn şi spre sud dela acesta în partea de răsărit a lacurilor sunt noui lupte în desfăşurare. Lupte decisive nu s’au dat încă. Războiul cu Turcii. Budapesta 13 Noemvrie n. Din marele cartier general otoman se anunţă oficial: Atacul de ori dimineaţă al trupelor noastre în Caucus s’a sfârşit cu deplin succes. Ruşii s’au putut susţinea în poziţiile lor timp de o zi şi jumătate numai. Raportul sosit e următorul: Cu ajutorul lui Dzeu ne-a succes să scoatem pe Ruşi din poziţiile lor întărite. Duşmanul se retrage pe întreagă linia urmărite din toate laturile de trupele noastre. Ocuparea Valonei şi echilibrul balcanic. Ziarul italian »Ideia Nazionale, polemizând cu »Züricher Zeitung« pentru articolul privitor la expediţiunea italiană la Valona, scrie între altele: Aceea ce importă şi merită consideraţiune în aceste momente este că, în ocuparea Valonei, trebue să se vadă o afirmare italiană în raporturile cu Statele balcanice. Conflictul european ameninţă fără îndoială, existenţa tratatului din Bucureşti, care a creat echilibrul recent, foarte nestabil în Balcani. România, Grecia, Bulgaria, cari sunt încă neutrale, Serbia şi Muntenegrul cari sunt in războiu, ţintesc azi spre nouă obiective, ce li oferă conflictul european. Raporturile lor sunt aşadar supuse unei revizuiri. La această revizuire Italia nu numai că nu poate să rămână străină, dar trebue să fie părtaşe. In această privinţă, ocuparea Valonei de către Italia poate să reprezinte, când va fi nevoie, o bază de operaţiuni diplomatice. Faţă de Grecia, ea poate însemna mult, mai ales că face să înceteze acel şir de demersuri puţin demne ce Italia era silită să le facă la Atena, de câte ori grecii epiroţi ameninţau Valona, şi la care d. Veniteros răspundea mereu la fel: că va face totul pentru ca epiroţii să nu treacă porţile Valonei, pe câtă vreme nesocotind îndemnurile distinsului bărbat de Stat, bandele faimoase se îndesau mereu spre Adriatica. D. Venizelos, care ştie că Valona nu poate fi grecească şi care convine ca Italia să rezolve împreună cu Grecia chestiunea Albaniei de sud, nu poate fi decât mulţumit de o ocupare a Valonei de către Italia, pentru că ea îl va ajuta să potolească spiritele în fierbere ale paneleniştilor şi să facă acea politică concretă şi raţională care se potriveşte aşa de bine cu temperamentul său. Bulgaria care se gândeşte să revendice Monastir-ul şi priveşte la linia Valona-Monastir ca la o arteră însemnată a comerţului său, este satisfăcută de ocuparea Valonei de către Italia, căci şi ea doreşte intervenţiunea acesteia in afacerile balcanice. Tot aşa şi România care este in cele mai bune relaţiuni cu Italia, care nu a renunţat la garantarea autonomiei coloniilor române din Albania meridională şi care nu voeşte cu nici un chip să rămână străină de soluţiunea problemei albaneze, soluţiune ce nu poate fi încredinţată desordinei şi violenţei. Cât priveşte pe Serbia şi Muntenegru, vor putea considera ocuparea Valonei ca un început al acţiunei directe a Italiei în Albania, acţiune împăciuitoare şi cumpănitoare, care ţine seama de drepturile tuturor. Ca încheere numitul ziar spune: Astăzi ocupaţiunea Valonei, dată fiind situaţiunea generală europeană şi mai ales acea din Adriatica, are o însemnătate foarte redusă ca fapt de politică Adriatică, dar are o însemnătate foarte mare ca fapt de politică balcanică. Curentele dintre partidele politice bulgare. Din Sofia se anunţă: Ziarul oficios ,Narodni Pravac vorbind de curentele cari circulă printre partidele politice bulgare pentru anumite grupe de beligeranţi, relevă că cea mai desăvârşită unanimitate domneşte între toate partidele asupra unui singur punct şi anume, că principala condiţiune pentru participarea activă a Bulgariei în favoarea vreunuia din beligeranţi — este garantarea complectă a realizării idealurilor naţionale bulgare. Toate partidele sunt de acord că, dacă Bulgaria, după epuizarea tuturor mijloacelor pacifice, ar fi împinsă la o acţiune, aceasta nu se va face decât de acord cu acel grup de puteri care aprobă dinainte realizarea idealurilor naţionale ale poporului bulgar. Armistiţiu în Albania. Ziarul „Corriere d’Italia* primeşte din Scutari ştirea că sub auspiciile ltd Prerk Bib-Dola s’a încheiat la Bersa un armistiţiu de o lună între musulmani și creștini.