Gazeta Transilvaniei, martie 1915 (Anul 78, nr. 48-68)

1915-03-04 / nr. 49

9 Un exemplu de armat. In articolul său memorabil „Ai carte, ai parte“ publicat în ziarul nostru, nepreţuitul nostru prietin din Praga, d-l prof. Dr. Urban Iarnik, aducându-ne ca pildă pe analfabetul soldat Nicolae Luca — astăzi om, care a învăţat din propriile puteri să scrie şi să cetească binişor — a dat un valoros îndemn soldaţilor noştri aflători prin spitalele ţării: cum să folosească timpul ce-l petrec pe patul suferinţelor, ca să se a­­leagă din răsboiul înfricoşat de as­tăzi pe lângă alte esperienţe şi cu ceva merinde sufletească, care, dacă se vor reîntoarce cu bine în satele lor, să le servească spre folosul şi fericirea lor. Dar nu numai acestor soldaţi le-a dat d-l Urban un îndemn nobil, ci şi nouă tuturor intelectualilor, cari şi noi purtăm în parte vina, că mulţi dintre oamenii noştri de la sate au rămas lipsiţi de binefacerile scrisului şi cetitului, căci — dacă i-am fi îndemnat poate cu mai multă inzistenţă, —­ ei ar fi îmbrăţişat cu mai mult interes îndemnurile noastre de a învăţa a scrie şî ceti. Dar nu este acum timpul recri­minărilor, din contră, dacă în trecut ne-am făcut vinovaţi de intrelăsări, d-l Urban ne-a arătat prin pilda sa altruistă, cum să ne împlinim în oara a unsprezecea o sfântă dato­ri­nţă faţă de acei, pe cari o soarte vitregă nu i-a făcut părtaşi de bine­facerile cetitului şi ale scrisului. Pilda nobilă a prietinului nos­tru de la Praga a şi început să prindă rădăcini. De câteva săptămâni una din surorile românce de caritate din Braşov a procurat pe seama unor soldaţi de-ai noştri analfabeţi mai multe abecedare, tăbliţe şi cre­ioane şi ţi mai mare dragul să vezi cum unii mai silitori dintre ei au învăţat să şi scrie numele şi alte cuvinte şi cum încep să buchiseze literile din gazetele şi cărţile ce le stau la îndemână. Munca, căreia se supun soldaţii noştri cu plăcere, nu e, — ce-i drept uşoară — dar fiind îndemnaţi, controlaţi şi ajutaţi ei încep să recunoască binefacerile scri­sului şi cetitului. Şi desigur, că pilda dată de sora de caritate din Braşov a fost urmată şi în alte centre ro­mâneşti. Un pas mai departe şi mai cu sistem în direcţia aceasta ne sem­nalează corespondentul nostru din Bistriţa. L­a iniţiativa şi stăruinţa medicului militar Dr. Bercean din Bis­triţa se vor ţinea în spitalele de sub conducerea sa pentru ostaşii români răniţi şi reconvalescenţi cursuri pen­tru cetit şi scriere, cursuri de istorie, geografie etc. In acest scop inimosul nostru medic a rugat atât pe învăţătorii aflători sub arme cât şi pe cei liberi să-i dea mână de ajutor înfăptuind ideia sa atât de salutară. Iată dar un început bun şi cu urmări din cele mai salutare. Câş­tigul şi folosul pe căre­­ vor avea pentru întreaga lor viaţă soldaţii noştri din ocupaţia ce li s’a dat, este incontestabil mare şi nu mai e lipsă să insistăm asupra lui. Vorba d-lui profesor Dr. Urban: Ai carte, ai parte! Dar mai rezultă încă un bine mare cu care se aleg feciorii noştri din îndeletnicirea lor cu scrisul şi ce­­titul. Timpul ce-l petrec prin spi­talele ţârii este adeseori atât de lung încât om să fii, ca să poţi suporta monotonia, care te copleşeşte. In lipsă de ocupaţie bieţii noştrii fe­ciori cădeau pradă gândurilor ne­liniştitoare la viitorul îndepărtat sau la cei de-acasă, deveneau apatici, iar când nu mai aveau cu ce să omoare vremea, jucau cărţi etc. Ocupându-se însă cu scrisul şi cetitul nu numai că se vor alege cu un mare folos pentru viaţa lor vi­itoare, dar ocupaţia aceasta îi va face să uite mai uşor durerile şi su­ferinţele. Dorim ca pilda surorii de ca­ritate din Braşov şi a d-lui medic Belcian din Bistriţa să fie urmată în toate spitalele ţării, unde se află medici şi îngrijitoare române. Jertfa lor va aduce roade în­­ruţite, căci ea va alina suferinţe şi va revărsa lumină în sufletele obi­dite ale ostaşilor noştri răniţi. Avansări şi distincţii militare, înregistrăm o nouă serie de ofiţeri şi soldaţi români avansaţi şi distinşi. La rangul de sublocotenenţi au fost avansaţi frecventantul Academiei militare Theresia­,­ Ştefan Gyica de Dejanfalva, frecventanţii Academiei militare din Mödling (secţia artileriei), Eugen Popp reg. de obuziere 8, Eugen Ivanovici reg. de art. 31 şi Victor Dob­ren reg. de art. 4. Aspiranţi de ofiţeri au fost numiţi elevul din şcoala milit. sup. reală din Marburg Ioan Guţia la reg. de int. 50, şi elevii din şcoala de cădeţi din Budapesta Aurel Che­rechian şi Gavril Bucica la reg. 31. * Cu crucea militară pentru merite dl­e cu decoraţiunea de războiu pentru ţinuta vitejească în faţa duşma­nului au fost distinşi locotenentul Gre­­goriu Dolinschi la reg. de art. de munte 10, sublocotenentul Victor Tom­a dela reg. 64 (căzut în luptă). Cu recunoştinţa şi lauda prea înaltă (Signum laudis) au fost dis­tinşi căpitanul George Ivaşcu dela reg. de art. de munte 12 şi loco­tenentul Basiliu Mosora dela reg. de vii. 5. Cu vCrucea de ferit — decoraţie primită dela M. Sa Împăratul Wilhelm — au fost distinşi căpitanul Traian Popa din reg. 64, locote­nentul Marius Popescu din reg. 36 de art. de câmp şi artileristul An­drei Sitar. Crucea de aur pentru merite cu coroana pe banda medaliei de vitejie pentru servi­cii pline de jertfă prestate în faţa duşmanului s’a conferit d-lui medic sup. i. r. Dr. Nerva Drăgan din reg. de honvezi 23. Medalia de aur pentru vitejie s’a conferit aspirantului de ofiţer Ioan Neda din reg. 43. Medalia de argint pentru vi­tejie cl. I. s’a conferit caporalului Ale­xandru Grigoraş din reg. 5 de inf., sergentului Petru Ciril din reg. 81, caporalului Michail Ciupa din bat. 11 de sapeuri, sergentului major Alexandru Cula şi sergen­tului Gheorghe Hosu din reg. 43, sergentului Ladislau Puşcaş din din reg. 37, caporalului Pavel Codrean, fruntaşului Antoniu Dan­­ciu, vânătorilor Gheorghe Banciu, Nicolae Câmpean, Ioan Radu şi Vasile Urdaş, — toţi cinci din batalionul 28 de vânători, sergen­tului major Michail Ciuta şi ser­gentului Ştefan Maior ambii din reg. 69, sergentului Ioan Oros, in­fanteristului Martin Bălaş şi ordo­nanţei Vasile Pop, toţi trei din reg. 51. Crucea militară pentru me­rite cu coroana pe banda medaliei de vitejie marinarului Gheorghe Marian. Medalia de argint pentru vitejie cl. 1. s-a conferit sergenţilor Ioan Micolaş, Pavel Cotaş şi Iosif Bo­­goş toţi trei din reg. teritorial austriac 31. Medalia de onoare de bronz a Crucii Roşii cu decoraţia de războiu s-a conferit soldaţilor de la ambu­lanţă Ioan Dragoescu (fruntaş), Gavril Fabian, Andrei Bodor, Ni­colae Haţegan şi Achim Gotârla. Nr. 49 Braşov, Miercuri ( 07­ Martie n. 1915 Anul LXXVIII. ABONAMENTUL Pe un an . . .24 Cost Pr o­­m da aa 12 „ Ps trai Ioni. . . 6 „ Panîris Romín!® ț! str&i­&tata: P« an aa ... 40 1st Pa o ]ain. da an 20 „ TBIISIOX X­. 226, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 mSICRATELS se primase la adminis­­traţia. Preţui dizp&­larii şi învoială. Msnasohiael« nu­m in- Etstjoiasie. Dsrai Hi. Lui Horaţiu C. Deac. Luptând viteaz pentru frumoasa’ţi ţeară, Lovit în piept lângă ai tăi prietini, Te-ai sting stingher într'un amurg de seară La poalele unei păduri de cetini. Din crengi de brad, un pat ţi-au împletit Şi când suna lugubru tunu’n zare, In mijlocul naturei ce-ai iubit Te-au slobozit adânc, cu ’nfiorare. Şi frunzele pornit-au dans macabru Peste ţărina scundei tale groape, Doar brazii ţi-au fost veghie, candelabru Şi-un izvoraş îţi murmura pe-aproape. Te văd apoi ca’n vis şi-aud departe Un zvon de clopot, jalnică vibrare; La un altar, părinţi loviţi de soarte In rugi îşi caută pace, alinare. Mormânt stingher în tainiţi de poiene... Ai stins atâtea visuri aripate, Brumate foi te-acoper în troiene Iu maiestatica’ţi singurătate. Zadarnic norii’n purpur se’nvestmântă Şi’n zeci culori lumina se resfrânge, Amestecul lor nu te mai frământă Tu dormi, la căpătâi doar vântul plânge. Zadarnic luna’n lacuri se oglindă Şi-albastre umbre printre cetini cerne, Nu-i mâna ta măiastră se mai prindă Pe pânză-a firei frumuseţi eterne. Dormi lin, copil de muze alintat, Ce ai schimbat penelu ’n scut şi spadă, Cu sângele tău tinăr ţi-ai pictat Tablou etern, eroică baladă. Dormi lin în crângul văduvit de floare, Doar luna-ţi carne razele ei pale, Şi-a cerului mii stele lucitoare Ţin strajă—eternă, visurilor tale. Emil A. Chiffa, închiderea graniţei între Bulgaria, Serbia­ şi Grecia. Din Sofia se anunţă: Date fiind proporţiunile mari luate de epidemiile din Serbia, ministerul de interne a intervenit spre a ordona închiderea graniţei pentru toţi călătorii cari vin direct din Ser­bia sau din Grecia­­prin Serbia în Bul­garia. Această măsură va fi aplicată în mod provizoriu până la organizarea de lazarete în număr suficient în punctele de trecere ale călătorilor, spre a-i su­pune la carantină. Furtunile și petele solare. Meteorologii pot să prezică timpul cu 24 ore mai înainte, admiţând că iau ţinut socoteală de toate elementele necesare şi mai cu seamă de starea timpului în Europa , dacă e vorba de o ţară europeană. Se înţelege deci că aceasta înseamnă condamnarea fără apel, a tuturor prezicerilor ce le veţi găsi într’unele calendare, care prezic timpul cu un an mai înainte. Ştiu însă că aceasta nu va împiedica pe cei care vor să crează, să dea crezare şi de acum înainte acelor basme. Neputând să prezică, meteorologia nu poate­­ încă o ştiinţă, dar cu vre­mea, ajutându-se de astronomie, fizică şi matematică, va putea să formeze o adevărată ştiinţă. In special, astrono­mia, ştiinţa corpurilor cereşti şi a legilor lor, îi va fi de mare ajutor. Aşa de pildă, din ce în ce mai mult se accentu­­iază însemnata legătură dintre activi­tatea soarelui, activitate care după cum se ştie e variabilă şi îi are starea tim­pului. Din 11 în 11 ani soarele are pete mai numeroase şi când numărul şi suprafaţa petelor a ajuns la un maxi­mum, înregistrări şi maximum de fur­tuni magnetice, deranjări telegrafice (pe care de obicei telegrafiştii le ob­servau fără să poată să le explice), maximum de aurori boreale, maximum de fenomene sismice, adică cutremure de pământ. Curbele de maximum şi minimum ale tuturor acestor fenomene pămân­teşti coincid admirabil cu acelea ale maximului şi minimului petelor­­solare. In acest caz cine mai poate să­­nege influenţa pe care activitatea solară o are asupra globului pământesc, mani­festată în atâtea moduri diferite. De pildă, în presant, curba activi­­tăţei solare, după ce a trecut printr’un minimum ce a ţinut mai mult ca de obicei, se ridică spre un maximum, ce ar trebui să fie ajuns în 1916. Petala solare au început să se arate Un exem­plu: la zilele de 23, 24 şi 25 Februarie, o depresiune atmosferică foarte intensă a domnit peste estul şi centrul Europei şi ne-a dăruit pretutindeni un viscol năprasnic. Ştiu din experienţă, că de câte ori se manifestează o asemenea depresiune pe mari întinderi, trebuie să fie pe discul soarelui o pată cu ac­tivitatea intensă. Joi, 26 Februarie, în­­seninându-se, am îndreptat luneta spre discul soia" In adevăr, era o pată în emisferul boreal al soarelui, aproape de meridian, o pata de mari dimen­siuni, cu o frumoasă punte fotoete­­rică peste mijloc, punte aibă ce for­ma azi o pată dublă, o pată cu doi sâmburi întunecaţi. Pentru mine unul, pata aceia cu svârcolirile ei uriaşe, ne-a adus cele trei zile de vreme rea în întrea­ga Europă. Bine­înţeles, majoritatea meteorologiştilor ridică încă din umeri, nu vor să crează. Timpul va face însă dreptate. O pată în activitate —■ căci sunt şi pete liniştite — asvârtă torente de părticele electrice, dintre care unele, aproape cu iuţeala luminat ajung în păturile superioare ale atmosferei noas­tre. De la soare şi până la cei 149 milioane de kilometri unde se află pă­mântul de acest astru, acele părticele electrice ajung deci numai în vre-o opt minute şi câteva secunde. Nu odată s’au putut prezice furtuni magnetice, ţinân­­du-se seama de trecerea la meridian a petelor mari şi cu activitatea intensă. Ar fi hazardat lucru însă să prezici astfel un cutremur de pământ, sau o izbucnire vulcanică, fenomene ce depind­­ şi de alte multe cauze. Un fizician francez d. Nodon, admite însă că toate cutremurile de mică însemnătate se datoresc activităţei solare. In ce privesc însă furtunile, si­guranţa e mai mare, daoare­ ca e mai uşor de esplicat acţiunea elec­trică a activităţei petelor solare asupra păturilor superioare ale atmosferei pă­mântului. In cazul acesta s’ar putea prezice pentru anii 1916 şi 1917 şi poate şi pentru anul în care ne aflăm, o perioadă mai intensă în furtuni de tot felul şi poate o redeşteptare a fenomenelor sismice în diferitele părţi ale globului. Numai acei care nu cunosc feno­menele năprasnice ce au loc in soare, mai ales într’o enormă pată solară, care e uneori de 5—6 ori mai mare decât pământul ce ne poartă, nu vor crede în marea influenţă ce acele Sărmana Bucovina. Dintr’un articol apărut în Drul de eri al­­Universului* din peana d-lui Mihail Sadoveanu reţinem următoarele rânduri duioase : „Ţăranii aceia vioi şi dârji, pe cari i am văzut în munţii Bucovinei, la Câmpulung, la Dorna şi ’n jurul mormântului lui Ştefan-Vodă, s’au luptat cu vremuri vitrege, cu rea­­voinţă, cu sărăcia şi încet-încet s’au ridicat, într’o auroră de conştiinţă naţională şi la o situaţie economică şi politică mai bună. Pământul stră­moşesc al Bucovinei, frământat cu atâtea suferinţi şi lacrimi, le devenea mai scump prin durere. Durerile, iubirile şi mormintele ale noastre şi ale generaţiilor trecute, sunt patria. Şi puţinul lor cu durere dobândit l-au apărat cu arma în mână nefericiţii noştri fraţi din Bucovina. Dar peste regimentele lor distruse au trecut cazacii, au străbătut câmpiile, au urcat munţii şi au ajuns să pue foc şi în paşnica gospodărie a unui Gheorghe Huţu, care poate e vred­nicul gospodar de care mi-am adus aminte. Soarta fraţilor noştri bucovineni e cu atât mai tragică, cu cât peste graniţă, la noi, aceste lucruri n- au fost ştiute, ori, când au fost ştiute, au fost primite din palid şi stân­jenit zâmbet. Şi asta într’o ţară în care mii de glasuri, cu drept cuvânt au pro­testat împotriva sâmbătăciilor dela Louvain. ....Ş’acuma iarna se întoarce iar la căminuri părăsite şi ninge iarăşi peste case îndoliate şi peste ruini, în trista ţară a Bucovinei“. Jertfele şi faptele bune. Ni se scrie : Feldioara 11 Martie 1915. Speci. Redacţiune 1 Trimit 12 coroane adunate de la unele femei şi feţişoare române din comuna Feldioara com. Solnoc-Dobâca Această sumă vă rog să o alăturaţi la banii adunaţi pentru nenorocitul nostru frate Joan U­iciu. Cam rău se îndeamnă Românii noştri când e vorba de ajutat pe oare­care nenorocit, dar apoi la băuturi şi podoabe se întrec care de care... nu zic că toţi, însă cei mai mulţi sunt porniţi pe drumul acesta peziş... deşi trăim vremuri atât de grele. Nu să îndreaptă unii de-ai noştri nici acum dela risipă, ci beau, beau, şi-şi prădează banii pe cari i-ar putea folosi spre alte scopuri cu mult mai nobile, dacă ar fi mai socotiţi. Da, căci banii îi dau pe beaturi şi pe podoabe din şatră, mai ales femeile, adecă ţă­rancele, cari dacă ar avea oareşcareva şocoată nu şi-ar da tot ce-au agonisit pe bumbacuri, joljiuri, cartoane, mătă­suri şi barşoane... ci şi-ar lucra ele toată îmbrăcămintea din cânepă şi lână de casă, cum făceau bătrânele cele har­nice, dar sărace, apoi banii cruţaţi din hărnicia lor cât de bine ar prinde în ziua de astăzi bieţilor răniţi români, cari vin de pe câmpul de luptă schi­lodiţi unul într’o formă altul în alta. Cruţând ar putea mai departe abona foi bune româneşti pentru bieţii soldaţi răniţi, cari vestejesc prin cele spita­luri... Aceasta este chemarea feme­ilor române astăzi, dar nu alte lucruri, care pot rămânea pe alte vremuri mai bune. In vremurile grele de azi femeil­e noastre fie ele Doamne sau ţărance urmând pilda altor femei vrednica ar trebui să aibă înaintea ochilor în pri­mul rând alinarea suferinţelor celor cari işi pun viaţa în pericol pentru binele patriei. Luxul nu-i de noi ro­mânii, nici în timp de pace, decum să fie acum, când trebua să jertfim totul pentru alinarea suferinţelor celor neno­rociţi... Nu luxul, nu b­utura, n­u alte ri­sipe de acest fel ne vor duce la noi la fericire nici în astă lume, şi nici în cealaltă, ci jertfele şi faptele bune, căci acelea sunt plăcute şi lui Dumnezeu, precum şi oamenilor cu bun simţ. Deci pot fi convinşi cei cari dau din mult-puţinul lor, pe sama celor cari sunt peritori de foame iar de ajutorul inimilor miloase, că aceştia partea cea mai bună şi-au ales.... iar cei cari ră­mân surzi la strigătul dureros după a­­jutor din partea celui lipsit, nici când nu vor avea fericirea dorită da ei... căci Dumnezeu pe unii ca aceştia nu-i poate iubi şi nici învrednici da darurile sale. Dar fericit e cel milostiv, că să­vârşeşte lucruri plăcute lui Dumnezeu precum şi oamenilor cari ştiu preţui faptele frumoase.

Next