Gazeta Transilvaniei, aprilie 1915 (Anul 78, nr. 69-93)

1915-04-01 / nr. 69

Pagina 2. Relatiunile e­mno-bulgare. Incidentul dela Valandovo. Din Sofia se anunţă: In urma incidentului dela Valan­dovo în Serbia, cu care prilej au a­vut loc cunoscutele ciocniri sângeroase între revoluţionari bulgari şi trupele sârbeşti — ministrul Rusiei la Sofia Savinski a făcut demersuri energice pe lângă guvernul bulgar M nistrul rus a de­clarat prim-mi­­nistrului Rados­avoff că Rusia face res­­ponza­bil pe guvernul bulgar de acest inc dent, deoarece Bulgaria a permis tr* c* r­a re­volu iunan tr pe la granita ei fi nd Inar maţi. Savirsk a invit t guvernul bul­gar ca să-şi întăi­a-e cu corpul grăni­cerilor, să pe­rcheziţione­ze în m­od ama­nunţit toate prisoane­le, cari vreau să treace şi la nevoie să le confişte am­­­­ele. Dacă Bulgaria nu va satisface aceste cereri al ministrului rus, va fi edi­sta responzabilă de o eventuala revo­lulre in Macedonia. D. Rado­slav­olf a răspuns că prin­tre revoluţionarii macedoneni nu există nici un supus bulgar, că această răs­coală a fost provoca­t de represaliile guvernului sârbesc asupra bulgarilor şi turcilor, că aceştia n’au făc­ut, de­cât să riposteze la atacurile săvârşite de sârbi în contra lor. D. Radoslavoff a adăugat : Nu există nici un motiv pentru luarea de măsu­ri extraordinare la gra­niţă. Bulgaria poate lua măsuri numai ca­ acea înfierbântare din Serbia să nu se răspândească şi in teritoriile ei. Bulgaria doreşte ca să se puie capăt acestei răscoale prin suprimarea cau­­zelor, cari provin din partea sârbilor. De aceea dacă Rusia doreşte ca acea­stă răscoală să se termine cât mai cu­rând, mai mult ca la Sofia trebuie să se adreseze celor de la Niş. * Din Berlin se anunţă : „Nationaltidende“ comunică din Paris, că după nişte informaţiuni sigure, reprezentanţii Triplei înţe­legeri vor face la Sofia demersuri în urma, ultimelor evenimente de la graniţa sârbească. Vor cere ca gu­vernul bulgar să faci declaraţiuni hota­rate cu privire la intenţiunile sale. Documente ale vremii. „Pustiirea“ monumentelor de artă din Belgia, în lumină germană. — Urmare şi bine. — A uitat lumea că in a. 1849 a bombardat generalul francez Oudinot Roma şi că a declarat, la demersurile comune ale consulilor streini, că po­runcile sale nu ţin seamă de nici o operă de artă şi de nici un monument? N’a plănuit, în 1870, Nino Bixto să ia în bătaia tunurilor întreg Vaticanul ? Am uitat cu desăvârşire, că în 1857, n’au stat englezii nici o clipă la în­doială să nimicească Delhi, lumea a­­ceasta incomparabilă de frumuseţe an­tică? Nu trebue să ne depărtăm prea tare în timpurile trecute — să ne a­­mintim numai de bombardarea, de care au făcut părtaş, în 1695 francezii, aliaţii de astăzi ai belgienilor, sub con­ducerea comandantului de Villeroy, oraşul Bruxela. Bombardarea aceasta franceză a nimicit întreg oraşul medie­Scumpa mea. Iată, î­mi cer scuzele că îndrăz­nesc să te chem cu titlul de mai sus, dar sufletul mi-e plin, ş’apoi — cine ştie, asta poate să fie ultima epistolă, ce ţi-o scriu din tabără. Până acuma nu team întitulat decât: »Stimată D-şoarâ« «au »D-şoară Florica«, nevo­ind să trec limitele etichetei; acuma, a­ şi vrea să’mi vărs toată iubirea în cuvinte şi titule, şi să’d zic: scumpa mea, dragostea mea, viaţa mea. Te rog foarte mult, ba chiar te conjur, nu te supără de sinceritatea mea, ci inchipn­­eţi, că epistola aceasta sar pleca pe umerii­­ tale frumoşi, şi fie­care cu­vânt, fie­care literă, î­ţi depune un sărut ferbinte, plin de dragostea curată ce ţi-o port aici, atât de departe de D-ta ... Astă vară, când obişnuitele pârtii de Tennyi8 î­şi urmau cursul lor regu­lat, şi când ca un trăsnet ne-a sosit decretarea mobilizarea, cu care tot de­odată şi plecarea mea, atunci, ştiu bine, nici nu eram vrednic de atenţia D-tale. Câte­va complimente, cele mai de multe­ ori fără rost, câte-o strângere de mână — acestea-s toate fericirile la cari mi-e permis să mă gândesc. Atâtea amintiri, chiar şi asistentul poate că’ţi păstrează, care — mulţumită îngăduinţei forurilor militare — poate şi’n momentul când scriu această epis­tolă să se’nvâne în jurul D-tale, ele­gant, parfumat şi — cei-i mai mult, amorezaţi încă nici într’o epistolă nu lam amintit pe acest om, pe care’ţi spun sincer, sunt gelos. De râte­ ori, seara când apărea luna şi când o pu­team privi liniştit din tranşeele noas­tre, liniştite şi ele de gloanţele duşma­nului — î­mi venea un dor nebun să plâng, să plâng fără nici un motiv, nu­mai pentru­ că singur plânsul î­mi put­u uşura sufletul. Poate râzi de sinceritatea mea naivă, cu care î ţi povestesc suferinţele mele; mi e teamă de dispreţul , tine pentru mine, când vei ceti laşitatea mea de un bărbat ce plânge. De-ai în­ţelege însă situaţia mea, de-ai şti cât subt din cauză că nu te pot vedea, nu’ţi pot auzi dulcele glas, ce’m­i pă­trundea in toate aromele iniiuei, de-a nu mă putea delecta in lumina ochiior catifelaţi şi senini, — e grozav. Ah Doamne! Şase luni de când ne-a­m despărţit... Mâne voi fi încredinţat cu ducerea I unei »şti­ fete«. Adevărat câ e unul­­ dintre cele mai riscate lucruri, dar­­ dacă’mi va succede, voi fi decorat I ş’apoi voi căpăta câte­va zile concediu, să te pot revedea. Crede-mă, cea­ ce m’a făcut să-mi aleg această periculoasă şi nesigură misiune — e ambiţia şi dorul, ca, dacă odată mă voi întoarce, să fiu vrednic de iubirea D-tale, după care atâta însetez atunci... Bunul Dumnezeu î­mi va ajuta; dar dacă totuşi — se va întâmpla să nu mă mai întorc, atunci — să şti că pentru D-ta am murit! Locotenentul mi-a promis, că în cazul când nu voi mai fi, imediat va anunţă primăria şi prin ea pe prietinul meu Ionel, care ştie ce-i datoria Scumpa mea, dacă Dumnezeu vo­eşte ca eu să nu mă m­ai întorc, prie­tinul meu Ionel va veni sub fereastra D tale cu’n taraf de lăutari, şi’ţi va căuta romanţa D-tale favorită, ca-o cântam noi astăvară in duet: »Mai am un s’ngur dor«... Sub Varşovia 4 Ian. 1915. Rămâi cu bine scumpa mea. Traian. — Sfârşitul în n­ rul viitor. — GAZETA TRANSILVANIEI, val, lăsând numai biserica Sf. Gudula şi primăria. Mai trebuie să accentuăm că în sec. XVI-lea au fost tocmai ar­tiştii cei mari aceia, cari au prefăcut monumentele cele mai venerabile în citadele de apărare? N’a preschimbat Michelangelo platforma turnului bise­­ricei San Minieto al Monte într’o pozi­ţie pentru artilerie a florentinilor? N’a condus Benvenuto Cellini, la sacco di Roma, bombardarea de pe Sant'Angelo? Germanii, putem să constatăm cu inima liniştită, n’au fost aici odată cuprinşi, în decursul istoriei noastre, de o furie atât de fanatică şi de sistematică de a nimici, ca în Balgia, pe timpul luptelor iconoclaste sau pe timpul marei revo­luţii din Flinta. Nume ca acela al lui Méric, care a ars până la pământ Pfalz-ul şi castelul din Heidelberg — nu aparţin istoriei germane. In faţa declaraţiei, care a căzut ca din senin, a republicei franceze, a protestat, cu drept cuvânt, presa cato­lică germană, ca republica să se arate acum, deodată, în lumina favorabilă a apărătoarei bisericelor franceze. Franţa a urmat să se îngrijească de conser­varea monumentelor bisericeşti mari­ cu cunoscutu-i spirit strict conservativ, de când a trecut în grija »Organizaţii monumentelor istorice«, înainte cu un deceniu, conservarea clădirilor bisericeşti — dar sunt o mulţime de biserici, cari în zadar striga după o conservare a lor, fiindcă statul duşman bisericii le deneagă chiar şi minimul posibil. Mau­rice Harris a descris destul de plastic în cartea sa »La grande pitié des e­­glises de France«, mizeria şi starea de­­solată a bisericelor franceze, în ce pri­vește conservarea lor. Bătrânul filozof Theobald Ziegler ne-a adus aminte de cuvintele minu­nate ale lui Christos: »Sabatul este făcut de dragul omului şi nu omul de dragul Sabatului.« Tot aşa şi aria e­­xistă de dragul omului şi nu o­mul de dn­gul ariei. N’aş vrea sa ma asociez acelora cari folosindu se greşit de un citat clasic, declară solemn : nici o ca­tedrală de pe lume nu este vrednică, cât sunt vrednice oasele unui singur grenadir din Pomerania. Acestea sunt mărimi incomensorabile, o ecvaţiune, care nu se poate resolvi. Dar când este vorba să se sacrifice, de dragul unei opere de artă — fie această operă de artă cea mai preţioasă de la întinsul lumii -- sute şi mii de vieţi scumpe, omeneşti, dacă atârnă dela astfel de consideraţii succesul luptei celei mari şi în urma lui, succesul întregului război, dacă atârnă existenţa Germaniei şi dom­nia spiritului germanic dela aceasta — să fie atunci, de fapt, mai puternică consideraţia faţă de opera moartă decât consideraţia faţă de cei vii d­in fra­feul de luptă german se află, poate, în tranşee, un Goethe-tinăr, sau un Beet­­hoven-tinăr, un Hellrholtz-tinăr sau un tinăr arhitect, care ar fi în stare să construiască o operă tot atât de stră­lucită ca o astfel de catedrală. Nu sunt aceştia cu atât mai mult purtătorii şi paladiiie culturii naţionale? N’ar fi pier­dut lumea şi cultura lum’i mai mult dacă ar fi omorât un glonte duşman pe tinărul Goethe, decâ­­ dacă s’ar fi prefăcut în ruine o catedrală medie­vală? Ce ar spune contrarii noştri dacă te-am strigă: Cruţaţi cutare şi cutare poziţie a noastră, de dragul persoanelor preţioase, pe cari le avem acolo? Toc­mai acestea sunt sacrificiile cele mari şi grele, ale războiului: trebue să-ţi pui în joc ce ai mai scump. Noi am trnit cu Franţa împreuna când a căzut pa câmpul de luptă unul din conducătorii tinerilor (literaţi) Charles Péguy, pe care l-am admirat ca şi vecinii noştri din cauza iubirii sale de libertate, o iubire de par’că ar fi fost din antici­­tate, din cauza puterii sale vehemente, pasionate, a limbei, pe care o scria. Nu valorează o astfel de viaţă cât valo­rează o clădire fără de viaţă? Cultul acesta faţă de monumentele de artă e un anabronism şi ţi se pare câteodată că este un sentimentalism ciudat, ana­­bronist, în momentul, când nu e vorba de o luptă în doi, mărginită în timp şi în sp­ţiu, ci e vorba, de ființ­a sau ne­­ființa, de întreagă existenţa națională a germanilor, de învingerea sau căderea c­ulturii germane din lume,­ pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­rou! de presă al prim-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Situaţia în nordul monarhiei. Budapesta 12 April. — Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi. Situaţia e în general neschim­bată. In Polonia rusească şi în Galiţia de vest s’au dat pe unele locuri rupte de artilerie. Pe frontul din Carpaţi, în Carpaţii păduroşi şi mai cu seamă pe sectorii, cari se întind spre ră­sărit dela pasul Ussok am respins mai multe atacuri de ale Rus­lor cauzându-Ie perderi mari şi le-am luat prizonieri 830 de soldaţi. In Galiţia de sudest şi în Bucovina au fost pe unele locuri violente rupte de artilerie. — 12 April, (sosită noaptea). Pe frontul din Carpaţi situaţia s’a schimbat esenţial devenind mai liniştită. Pe sectorul vestic al acestui front n’au mai fost lupte de când am respins în lupta de Paşti în­cercările Ruşilor de a pătrunde cu forţe mari in valea Lotorţei şi a Ondavei cauzând duşmanului per­deri extraordinar de grele. Trupele noastre postate între Virága şi pa­sul Ussok au respins zilele trecute atacurile ruseşti pe linia lalpocs- Zelle Juhásdok şi Palkofalu. Tru­pele noastre şi-au menţinut după o luptă violentă de trei zile înălţi­mile, cari acopere dinspre nord pasul Ussok. Aici s’au dat ori numai lupte de artilerie. Spre nord de la Tu­­cholka le-a succes trupelor germane, precum şi celor ale noastre să se menţină şi pe mai departe­ făcând şi câţiva prizonieri. Prin aceasta am împiedecat pe întreg frontul din Carpaţi ofensiva rusă, care ţine­a întruna începând cu căderea Prse- I myslului. General de divizie Hofer, loc­ţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-franco­­ruso-german, Berlin 12 April. — Buletinul ofi­cial al marelui cartier general german e pentru azi următorul: Pe câmpul de operaţii de la vest. In pădurile vramice am ză­­dărnicit câteva s­tocuri parţiale franceze. Intre râurile Maas şi Mo­­sela a fost Duminecă relativ linişte, numai seară au început Francezii un atac în contra poziţiei noastre de pe înălţimea Combres, după o luptă de două oare i-am respins însă. In pădurea de la Ailly precum şi în Bois de Pietre au fost lupte locale piept la piept, în cari însă noi am eşit de­asupra. Deasemenea am respins ata­curile, pe cari Francezii le-au re­­peţit noaptea în contra noastră. Drept răspuns la bombardarea oraşului Mühlhausen, când Fran­cezii au aruncat bombe asupra ora­şului deschis, afară de zona de operaţii, omorând 3 femei, noi am atacat oraşul Nancy precum şi for­tul principal din grupa de forturi cu acelaş nume aruncând asupra lor bombe pline de material es­­plozibil. Conform mărturiilor ofiţerilor francezi biserica Notre-Dame din Paris apoi catedrala din Troyes, precum şi alte edificii publice din capitala Franţei ca : biblioteca na­ţională, Domul Invalizilor, muzeul artistic şi Louvre-ul sunt prevăzute cu diferite instalaţii militare ca : reflectoare, staţiuni de telegrafie fără fir, mitraliere etc. Pe câmpul de operaţii de la est: Cu ocazia unei eşiri, pe care Ruşii au întreprins-o în contra noa­­tră spre răsărit dela Mariampol am făcut prizioneri 1350 de soldaţi duşmani şi am capturat 4 mitra­liere. Spre nordest dela Lomsa Ruşii au aruncat bombe cari nu esplodau ci ardeau întruna produ­când gazuri asfixiante. Conform afirmaţiunilor unui comunicat oficial rusesc noi am schingiuit un subofiţer rus în faţa ofiţerilor germani. Aceasta e o min­ciună dură, absurdă, de care nici nu merită să ne ocupăm. „Pentru sărmanii soldaţi români cărora li­ s’au amputat picioare sau mâni şi cari şi-au pierdut lumina ochilor“. In urma apelului nostru din nu­­merii trecuţi ai ziarului am mai primit ur­mătoarele contribuiri maritimoase: Transport din n­ rul trecut 1563 c. 46 f. Colecta credincioşilor ro­mâni din Minţiul român fă­cută şi trimisă de d-l pro­topop loan Bulbuc .... 16 . Colecta credincioşilor ro­mâni din Rucăr făcută şi trimisă de d-l preot Cornel Muntean . ....................2 c. 20 f. La­ola­tă 1581 c. 66 f. Ș­T I­RI. — 13 Aprilie n. 1915. Mareşalul von Hindenburg despre Ruşi şi Englezi­ Publicistul italian Ca­­basino-Renda publică o convorbire, pe care a avut-o cu mareşalul von Hin­­denburg, din care reţinem următoarele: »Cât priveşte pe Ruşi, — a zis Hindenburg — artileria trage bine, dar risipeşte extrem de multă muniţiune. Infanteria este capabilă, dar cavaleria nu face parale. Ruşii se bat bine, dar disciplina lor nu se bazează pe inteli­genţă şi morală, ci ca ascultare oin­că. Ruşii au învăţat mult ln răsboiul japo­nez şi sunt mai ales experimentaţi în luptele din tranşee. Nu trebue însă să se sperie nimeni de superioritatea nu­merică a Rusi­ei...« Despre nouile armate engleze a zis Hindenburg : »Englezilor le lipseşte instrucţia şi comandamentul, le lipsesc ofiţerii şi subofiţerii, pe care noi Germanii a trebuit să-i formăm după mai multe generaţiuni«. Ştiri din România. Duminecă s’a deschis a 15 a expoziţie a *Tin­er­im­ei Nr. 69—1915. Artistice«. La deschidere au asistat Re­gina Maria, Regele Ferdinand, princi­pele Carol, principesele Elisabeta şi Ma­ria, doamnele de onoare, miniştrii Mor­­ţun, Anghelescu şi un distins public. Au expus peste optzeci artişti români opere (tablouri şi sculpturi) intre cari şi d-nii C. Medrea, Traian Bârsan, Horia Boambă, d-şoara Elena Popea etc. etc. Amatorii de artă s’au grăbit să reţină încă din ziua deschiderii expoziţiei un mare număr de tablouri. —­ Parastasul solemn pentru odihna sufletului răposatului şi mult regretatului rege Carol va fi săvârşit Joi 1 Aprilie v. la Curtea de Argeş, în prezenţa M. is. Re­ginei Elisabeta, a Familiei Regale şi a tuturor miniştrilor şi înalţi demnitari ai statului. — In ziua de 6 Martie, pe câmpul de aviaţie dela Cotroceni, s’a întâmplat tragicul accident de aviaţie, în urma că­ruia sublocotenentul de rezervă N. Gă­ină şi-a găsit moartea, iar subofiţerul aviator Paul Alexandrescu a putut scă­pa cu viaţă datorită unei întâmplări deosebit de norocoase. Pentru devota­mentul deosebit al celor doi aviatori, dintre care unul şi-a găsit moartea, d. I. I. C Brătianu prim ministru şi minis­tru de război a cerut M. S. Regelui, decorarea bravilor militari. M. S. Regele a acordat medalia »Virtutea Militară« clasa I-a de pace sublocat. N. Găină şi me­dalia »Virtutea Militară« clasa II-a sub­ofiţerului aviator Paul Alexandrescu. —­eri noapte a încetat din viaţă la Curtea de Argeş d-na Ol­ga Mavrogheni marea doamnă de onoare a M. S. Reginei Elisabeta. Prutul contaminat­ Din Bucureşti se anunţă: Direcţia generală a servi­ciului sanitar,— în urma analizei făcute, constatând că apa din Prut cuprinde microbii holerei şi ai altor boli molipsi­toare, — a trimis o circulară telegra­fică autorităţilor din comunele pe unde trece acest râu, oprind de a se mai bea apă din Prut. Pentru respectarea ordinului dat s’au postat grăniceri la vaduri. Femei la fabricarea materialului de război­­In urma unui apel al guver­nului englez, 2000 de femei s’au anunţat gata să lucreze la fabriarea materia­lului de război. Deoarece însă acest număr este cu totul insuficient, e vorba să se lanseze încă un apel. Câte vase au fost scufundate de submarine. În Londra se anunţă: Ami­ralitatea comunică că de la începutul declarării blocusului submarinelor la 18 Peb. st. n. au fost scufundate 37 de năvi de comerţ, 6 vase de pesc­ari, de către crucişetoarele, minele şi subma­rinele germane. Tonagiul vaselor de comerţ scufundate se urcă la 100987 , al vaselor de pescari la 1203. In acest timp au sosit şi plecat 10.194 vase cu mai mult de 300.000 de tone. Pâine mai bună ca de grâu, ziarul »Alkotmány” vorbind despre hienele, cari au furat erariul diferând armatei atâtea mărfuri stricate şi false în schimbul banilor grei, face o mică, dar foarte interesantă statistica referitor la ocupaţiunea pe care domnii „life­­ranţi« deghizaţi in »furnizori ai arma­tei austro-ungare« o aveau înainte de izbucnirea războiului. Pentru masa studenţilor români din Braşov a mai contribuit »Auraria« casă de economii în Abrud, 50 cor. — Primească marinimoşii donatori sincere mulţumite. Direcţiunea şcoalelor medii gr.-or. rom. Avis. Ia farmacia mea e vacant postul de »Aspirant« (Practicant). Se cere examen de maturitate de la gim­naziu. Cei care ar dori să ocupe acest post să se prezinte în persoană pentru condiţii etc. 4-5 Dumitru Banciu, farmacist în Sălişte (Szelistye).

Next