Gazeta Transilvaniei, iunie 1915 (Anul 78, nr. 117-140)

1915-06-03 / nr. 118

Nr. 118 Braşov Miercuri 3 (16) Iunie 1915 Anul LXXV n. . REDACŢIA ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 INSERATELE primesc la adminis­traţia. Preţul după tar!' ţi Învoială. SS&HPOlIf 226-ZIAR POLITIC M­­ATIOISAL «âaniiporlaeh­ na sa m­­­vsapoiati ABONAMENTUL ›*î aa aa . . . 24, Oo» o jnm. de an 12 . *>• trei Iqb.1. 6 Pentru România otrAIr.&tata: Pa sa an . . . âO lei P<s> o jnm. d» an 80 Deschiderea preparandiei de fete din Gherla. Mila Tatălui a vrut, să vedem realizată o fer­bin­te dorinţă : Înfiinţarea unui institut diecezen pedagogic de fete. Nespus de mare bucurie cuprinde inima Noastră de părinte ; şi aceasta bună vestire vi o Împărtăşim şi vouă Iubiţi Fraţi şi Fii. Neajunsurile Învăţământului die­cezan, lipsele, de cari a­ţi suferit voi şi familiile voastre, Ne-au îndemnat, ca cu Începutul proximului an şcolar 1915—16 să Inaugurăm noul focular de cultură aici la centrul diecezei. îndată la ocuparea scaunului Nos­tru Arhieresc am luat măsurile rece­­rute pentru rdicarea institutului pe­dagogic diecezan de învăţători la acel niveu, la care au ajuns preparandiile din patrie. Ne-am îngrijit de creşterea şi cvalificarea puterilor didactice cores­punzătoare, şi de dotaţiunea lor la fel cu profesorii altor institute similare; am înfiinţat menză pentru elevi la se­­minariul teologic, am pus şi temeliile noului edificiu preparandial, şi întrucât ţara nu era silită să se lipsească pen­tru războiu de braţele muncitoare ale măiestrilor, anul şcolar viitor deja 1 am Începe In institutul cel nou, modern şi Intru toate corespunzător. In decursul acestor abia de trei ani ai păstoririi Noastre Ne-a succes să asigurăm existenţa alor 15 şcoli peri­clitate, să redeschidem cele a­sistate în 13 comune şi să creăm posturi nouă la şcolile din 16 comune. Şi avem nă­dejde tare, că in butul greutăţilor mari, ce la tot pasul le Întâmpinăm, in vii­torul cel mai apropiat vom putea des­chide încâ multe şcoale poporale pen­tru ridicarea culturală a iubiţilor noştri fii sufleteşti. Văzând de o parte, că institut­ui pedagogic pentru feciori, a m uşurat în­tinderii mari a diecezei Noastre nu e destul de populat, — poate pentru că ai noştrii nu ştiu încă să preţuiascâ după merit cariera de învăţător, care pe lângă toate greutăţile, cu cari e împreunată, e aşa de frumoasă şi azi şi bine dotată, incât învăţători noştri sunt în stare să premeargă în creşte­rea familiilor sale. De altă parte vă­zând lipsa continuă de învăţători, care poate va fi şi mai simţită după războ­iul, care cere multe jertfe şi din şirul Învăţătorilor, şi din ceia ai candidaţilor de Învăţători, dorind am dorit înfiin­ţarea institutului pedagogic de fete şi am aflat de bine să dăm ocazie şi fetelor voastre să se pregătească de Învăţătoare. Voim să deschidem teren de muncă pentru fetiţele voastre, c­ari au aplicare pentru studii, ca cu inimă iu­bitoare şi cu simţ pentru cultură şi înaintare să poată lua parte mai activă la educarea odrazlelor noastre tinere şi ca învăţătoare să umple golul simţit la şcolile noastre poporale in urma lip­sei de învăţători. Mai vârtos gândim la fetiţele ră­mase orfane, cari ar fi de dorit să poată ajunge la diplomă şi carieră în viaţă. Şi ne-am gândit şi la aceea, că multe fete duc greul vieţii fără de a­­jutorul unui soţ, şi multe văduve din clasa noastră cultă petrec anii vă­duviei in mizerie, cărora dacă li­ se da ocazie, ca in anii de şcoală să se cva­­lifice, şi-ar fi asigurat traiu corespunzător pentru ori­ce eventualitate, şi împreju­rări din viaţă şi ar contribui nespus de mult la înaintarea culturii neamului nostru iubit. Am socotit, că nn acest institut îşi vor putea câştiga creştere şi firele fraţilor greco-orientali, tot în interesul învăţământului poporului românesc. Mulţimea credincioşilor Noştrii din această vastă dieceză, întinderea teri­torială şi numerică a diecezei, situa­ţia geografică şi accesibilitatea scaunu­lui Nostru episcopesc, numărul de tot mare a elevelor din şcolile elementare poporale, justifică şi cere întemeiarea acelui institut, pentru că avem foarte puţine învăţătoare, şi nu toată p­ivinţa e de dorit, ca educarea şi instruirea fetelor în cadrul obligativtâţii învăţă­mântului să fie încredinţată învăţă­toarelor. Cumpănind toate roporele, am hotărât, ca in 1 Septemvrie 1915, să deschidem cursul prim al institutului pedagogic de fete. Convinşi despre lipia ardentă a acestei îns­tuţ­uni, ca înfiinţarea să nu sufere nici o amânare, am adus din partea Noastră prima jertfă, şi anume am hotărât că până ne vom putea îngrji de zidirea unui edificiu corespunză­or, să renunţăm şi la modesta omnd fata personală a Noastră şi să cedăm preparând ei de fete rezidenţa Noastră episcopea­că, unde vom aşeza masa primă cu inter­natul, care se recere. Prin deschderea noului institut nu voim să îngreunăm dieceza nici cu susţinerea, fie şi in parte a Institutului şi nu impunem taxe spra acest scop, ci cu încredere in indurarea lui Dum­­nezeu Ne vom lupta, ca să a­igurăm existenţa acestei instituţiuni, recurgând deocamdată numai la mijloacele, de cari dispunem. La cererea Noastra Ex­celenţa Sa Domnul minis­ru reg. ung. de cu­te şi instrucţiune publica prin rezolutiunea dată la 26 Februane a. c. Nr. 5157, a aderat la hotărârea Noas­tră, şi a asigurat ajutorul de stat pen­tru întregirea salariilor, cari se vor da personalului didactic, întocmai Cum e acordat acest ajutor şi profesorilor de la preparandia diecezană de feciori. Tot­odata Excelenţa Sa Ne-a p­r­in pro­s poet,­că încât vor proceda stările fi­nanciare aie statului. Ne va da ajutor echitabil şi la clădire, şi pentru procu­rarea recvizitelor de învăţământ, iar prin rescrisul dat 19­22 April a. c. Nr. 33951 N­e-a acordat favorul însăm­nat, că la institutul Nostru să se poată cvalifica învăţătoare nu numai pentru şcolile cu limba de propunere română. Cu elevele, cari vor corespunde şi vor* dori, se vor cvalifica şi pentru şcolile cu lim­ba de propunere maghiară şi aşa după ce la şcolile elementare de stat era întrodus foastrea limbii materne, elevele cvali­­ficate la noi­ vor putea să facă bun serviciu şi la acelea şcoli, având în­­d­eptăţire pe baza diplomei dobândite la Noi a fi aplicate chiar şi la institu­tele de stat. In urma acestora am şi numit de profesoare pe Livia de-o an şi pe Au­relia Suciu, încredinţând pe cea dintâiu cu prevederea int­rimdla a agendelor directorale, şi Ne-am îngrijit de creş­terea profesoarelor, cari va trebui sa ne aplicăm în viitor, iar pe Ram, cano­nic Dr. Petru Fabian, directorul prepa­randiei diecezane de băieţi l-am consti­tuit de comisarul Nostru la acel nou institut cultural, asupra căruia ce­rm sprijinul şi ocrotirea Fecioarei Nepătate, a Maicei Domnului şi Du­mnezeului nos­tru Isus Hristos. Credem iubiţi Fraţi şi Fii, că toate acestea vor umplea de bucurie sinceră şi inimile voastre, pentru că dela noul institut pedagogic de fete sperăm pros­­perarea şi înflorirea învăţăm­ântului die­cezan şi progres cultural pentru neamul nostru, şi cu toată dragostea părin­teasca aşteptăm dela voi, ca să le fiţi sp­ijinitori cei mai devotaţi ai cauzei ambelor preparandii, ca să putem creşte pentru şcolile noastre învăţători şi în­văţătoare cu tragere de inimă şi cu iubite faţă de şcolile şi de iubiţii voştri fiii şi fiee. Totodată publicăm concurs de pri­mire pe cursul /­ al preparandiei diece­zane de fete. La acest curs vor fi primite 30 eleve, cari vor fi îndatorate să locuiască în internatul institutului şi numai în cazuri excepţionale se va concede ele­velor să poată locui în oraş. Elevele, cari voiesc să fie primite, au să recurgă la Ordinariatul diecezan până ln 9 August a. c. şi să dovedească: 1. cu carte da botez, că în luna iunie a. c. au împlinit vârsta de 14 ani şi n'au trecut de 18 ani; 2. cu testimoniu şcolar, ca au ab­­solvat cu succes patru clase de şcoală civilă, rea­l, gim­nas sau de şc­olă su­perioară de fete şi dacă recurenta a fost dispensată de la cutare obiect de învăţământ la acelea şcoli, din acel o­­biect va avea să facă examen de primire ; 3. cu certificat dat de medic ofi­cios, că este sănătoasă, întreagă şi apta pentru cariera pedagogică, alăturând şi certificat de redaccitare; 4. cu atestat de la oficiul parohial competent, că dela absolvarea studiilor a dovedit purtare morală exemplară. Recursul să se prevadă cu timbru de 1 cor., acluzeie cu timbru de 30 fileri. Dacă se alătură atestat de pau­­purtate datat din acest an, recursul şi acluzeie sunt scotite de timbru. Organele de preoţi cu atestat de psup­orate pot să recurgă şi pentru ajutor din fondurile diecezane orfano­­trofiale. Taxa imernatului e 400 cor. şi se plăteşte înainte în patru sau două rate. La înscriere se vor prezenta elevele cu rezoluţiunea Odinariatului, însoţite de părinţii sau îngrijitorii lor şi vor plăti didactiu de 100 cor., taxă de inscriere 10 cor. şi pentru fondul de penzie 12 coroane. Elevele, cari vor fi primite în in­ternat, vor aduce cu sine : 1 plapomă de învălit cu 3 cuverte, 1 învâ­ltoare de pat albă, 1 toi, 2 perini şi 4 fete albe, 1 covorel la pat, 3 c­arşafuri, 3 ştergari, 3 ş­evete, 2 pepteni, perii de d­nţi, de haine, albituri câte 1­,, duzina din fiecare, 2 fuste de iarnă şi 2 de vară, ci­­răpi şi batiste câte 1 duzină, 1 parapleu, încălţămintea treb­uncioasă, pălărie de vară şi de iarnă, 2 haine de casă şi 1 toaletă de plimbare; afară de aceste aici îşi vor pregăti câte 2 surţe în forma unei haine, cari toate ie v­a preda pe lângă inventar scris în 2 exemplare și vor ră­mânea in proprie­tatea lor. Pentru uniformitatea îmbrăcămin­tei elevelor numai pe anul viitor se va face îngrijire din partea internatului. Episcop Vasile. Sârbii în Albania. înaintarea Sârbilor în Albania. — Ciocniri între trupe sârbe şi muntenegrene. Budapesta 14 iunie. „Az Est­­a»­nunţă din Sofia. Conform unor ştiri sosite aici din Albania nord-vestică, au loc în Albania ciocniri sângeroase între trupe de linie sâr­beşti şi muntenegrene. Muntene­grenii nu vreau să admită, ca Sârbii să înainteze spre Scutari, fiindcă ei pretind Scutari pe seama lor. Sofia. 14 Iunie. Albanezii, cari tră­iesc aici au înmânat t­uror regaţiunilor din Sofia o notă — protest în contra ’nvaziunei de trupe sârba şi muntenegre­ne în A bani». Milano 14 Iun­e. »Corriere della Sera» anunţă, că eri a avut foc un consiliu de miniştri italian, care s’a ocupat cu înaintarea Sârbilor în Al­bania . După o noapte de nesomn, de o­boseală a nervilor, stâng lampa, căci sub pleoape simt împunsături ca de are. Se face un întunerec in odaie, pe care nervii oscitaţi nu-l pot suporta. Şi e zăduf inlăuntru. Abia acum simt ce zăduf este, după ce atenţia nu mi-e legată de conţinutul şirelor din cartea Începută de cu seară şi isprăvite in­­spre zorile dimineţii. Mă ridic, din pat. Merg la ferea­stră. Mă atrage vaga transparenţă a geamurilor. Mă razim de pervazul te­restrui, dau perdeluţa la o parte, îmi lipesc fruntea de geamul rece, fără simţire şi privesc afară în golul, sau plinul negru-cenuş­u. Dinspre răsărit se zăreşte deabia o ceaţă alburie-arginţie şi rând pe rând, ca un monstru flămând, înghite stelele ce-i stau în cale. Un creer oscitat de grandioase evenimente, îşi începe lamentările pos­tume. Am trăit într’o noapte seco­l Întregi. Evoluţii mari de-a popoarelor mici, aspiraţii şi drepturi sine qua non, pe cari silite au fost prin sânge să şi­ le câştige, — letargii urmate după epoca de sbuciumări, apoi curente noui, gene­raţii viguroase, provocând renaştere şi inflame.... De fapt nimic de o statornicie po­ai­vă, decisătoarea eternului neschim­bat. Valuri-valuri sunt viaţa popoa­relor, unde sunt viaţa individului. Câ’ 6­0 undă mai mare, te îm­pinge spre ţărm, fâcându-te o­rvcum să-ţi revii. Desfăcându te de vag­ănul lor amorţitor, să te agăţi de viaţă, să i­ ai pământ uscat sub picoare Şi tu nevoiaşe fiinţe impresiona­bilă, te laşi ademenită de gustul brusc al undei, porneşti pe uscat înainte, cre­zând­ că calea te duce tot pri­ne flori. Deodată te opreşti. Ai dat de mără­cini, cari ţi se înfig în haine, în carne şi te ţin în loc, luând­u-şi vama de sânge în picuri calzi, ce îţi st­arce in­ma. Ceaţa arginţie să desface tot mai mult dinspre răsărit. La periferie se iveşte o dungă aurie. Stau neclintită la ferea-brâ, dar obosită tot mai tare. De ce la adecă atâtea nopţi ne­­dormite? Uite cum dorm în odaia de alături cele două fiinţe vii, pe cari le am acum mai aproape. Fericite naturi, îşi trăiesc traiul măsurat în cumpăna omul­ regulat şi precis până în cele mai mici amănunte externe. Fix atâtea ci­as­uri mâncare, fix atâtea culoare, — tot atâtea fixur şi sufixuri, de cari eu nu mă p­­­iega cu inima liniştită. Mă împinge ceva afară din cercul mărginit al acestor mici reguli foarte priincioase sănătăţii şi în urmare — prelungirea vieţii­­. La ce atâta viaţă, când şi aşa tre­cem ca nişte um­bre numai prin ea ? Pare că sinot povoara privirilor pe sub ochelari, a m­âtuşii, îndreptate cu reproş asupra mea,­­ la aceste gân­duri. Dar si­nt nu o i gânduri pr beg s numai î.» h pu ri poate deşerte. In ziua plină mă feresc să dau expres'« i b ră gândurilor. S’ar lovi de compăt m r a celor două fiinţe bun«, ce îmi stau i cum ai aproape. Ziua mă port cuminte. Mă admir­­ii eu uneori. Mâncăm, coaseur, poves­tim, fac«... glume, zeflemele şi de cele mai mu te ori sunt mulţumite şi ele cu mine. Uneori o mai i au razna u gân­durile şi ele vizâ «i ă a n »muţit. I u ti’odată, vo bes ■, pe s­oţi e. S’am pâtruns nici ă. d ît m st«rul ace-tor şoapte. Spre sară facem, sau primim vi­­s­te, că «şa st.â bine şi aşa stă s tî* b­igs­ana» undeva, în vre un rod ai »bunelor maniere« Luăm du­ ceaţa, c.%lea — — şi păcatele a- ie, ţigară... Şi tonţi p ire atât de frumos, atât de natural, atât de potrivit. Daci to te le-a i putea potrivi tot­deauna aşa frum­os, aşa ţie cuminte în Imre ! Dar vin undele, cari să prefac în I valuri şi — răpesc cu sine iluzii, frum­­­seţe, potriveală, rigură, — ş‘ chiar şi viaţa. De ce dar atâta cumpeneală, atâta filosofsre? De ce, de ce? Asta este tocmai. Eterne e întrebări naă leagă şi acum de g am, altcum aş lorb­i şi eu, poate aşi zâmb prin vis, ca omul în­­u s mit cu sine. Acum obs rv, că s’a luminat de tot odra. E faptul zilei. Încet d'­s fa­c fereastra. Nâvalni« pătrund« în odaie alem! proaspăt, răco­ros al dimineţ­i. Am scos capul afară, să-mi dilatez pufin cele plomuni prins­­e de atâta funcție n întreruptă. Ui dangăt profund ș ! -Inc de clopot să aule d­e«pre mu zâ-noapte Va fi murit omev» și clopotele ii plâng î­n faptul S'lei. Frumos lucru. S» ie uiângâ mâc»r clopote'e. Sunt oameni, cari au nenorocul să nu-i piâ gă nimeni, — d »a’ clopo e e, cu plânsul lor silit şi — pă'it.... Şi parVâ văd mor pântu »fara no­roc,« şi cu pee* putini »pri tui «, , e care nu de mu t au *z­ii nu g n. Un suflfl homar, în fond, ca om, o bunătate, dar vecinie neod'hnit, o fire u*suză, nepotrivită îi u­nă p'm ţinută cu aşa severitate de s­ân prea puţia ehe «»te de a măsur , de a ca* - tari. S’a astupat de gici o viaţă zbu­ciumată, muncită, nesăbuită în voinţe şi.... neînţe­ a­să. Şi vor fl plâns clopotele la în­gropare, cu plânsul lor sil't, — sau poate — cine să fi văzut ? — vor fi căzut câteva picături de lacrimi desin­­teresate, u 'deva în un colţ de odaie — tributul unui paradox ominese şi social. Dangătul ropotului a tr­ăit din somn o p'­sâr­că sbu­rda'nic*. S’a aşezat pe o creangă de mâr, dinaintea feres r i şi începe a-şi învârti limba­a şi căp* şorul in faptul zile' virgine Şi-mi ciri­peşte şi mi să suceşte sprintenă şi în­­dbätantä. A dormit bine mititic». Cop­­­orul ei nu e neliniştit de probleme niuence, duşmane s­m «ului. Cu e­pul scăpâiat spre piept, «t­u I» fe e­ stra 'es­ hi­a. Ma pătrunde ră­­coarea lumeţii i mă cunemurâ. Ond sunt­­imnurile mari, unde sunt eroui fapte or şi a slovelor, unde sbuciu­m­ările timpuroar­ii a indivizilor ? Le-a­m lunecat to­te puzderia de raze a aperelui, cântecul sburdat al pasar­mei — şi oboseala amorţitoare a Un­ei nopti trape in vremi trecu­te. . . Nevoiase fiinţă, ce impresionabilă mai eşti ! Turda 11 Ioni 1918. Margareta Meşter. SITUAŢIA pe câmpul de râsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de presă al prim-ministrului ur­mătoarei« comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 11 Iunie. — Din marele cartier general al no­»t­ ru se comunică oficial cu data de azi : Situaţia în nordul monarhiei. In Galiţia de mijloc aliaţii au reluat eri ofensiva. Spre 031 şi spre sudost dela Jaroslav am­ spart după lupte violente frontul răsese silin­­du-1 pe duşman să se retragă cu perderi mari. începând de azi noapte Ruşii bat în retragere la Mosciska şi spre sudost dela aceasta. Eri am făcut prizionieri pe acest front 16000 de Ruşi. Intraceea spre sud dela Nistru luptele continuă încă. La Berzow, spre sud dela Nicolajew am respins crunt patru atacuri duş­mane. In fine duşmanul a părăsit locul de luptă scăpând cu fuga. Spre nordvest dela Zurawno aliaţii îna­intează spre Zidaczow şi eri am ocupat după o luptă grea localitatea Boguzno şi spre nord dela Flumacz progresează lupta. Aici am făcut deasemenea prizioneri al căror nu­măr nu­­ ştim încă. Spre est dela Zalesciki Ruşii ne au atacat noaptea după k­­m., pe un front larg por­nind în contra noastră în masse mari. Aceste eşiri în masse ale duş­manului s’au izbit însă de focul nostru suferind duşmanul perderi mari. La graniţele italiene. După cum am constatat ulte­rior Italienii şi au lăsat în luptele de lângă Plava din 12 Iunie nu mai mult de 1000 de morţi şi foarte mulţi răniţi înaintea poziţiilor noa­stre. Ultimele atacuri ale acestora au fost respinse seara târziu de tru­pele noastre la fel cu cele de mai nainte. Aşadară pe frontul de la I­­sonzo Italienii nu ne-au putut sparge liniile nicăiri. La hotarele tiroleze şi carintiene n’a avut loc nici un eve­niment mai important. Pe câmpul de operaţii din Balcani: Spre sud de la Avtovac o patrulă de a noastră a respins după o luptă scurtă atacul alor 200 de

Next