Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1915 (Anul 78, nr. 236-259)

1915-11-01 / nr. 236

Nr- 236 " ^Lgjjr Braşov, Duminecă 1­914j Noemvrie"1915 Anul LXXVffi. Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe un an 24 cor.; pe l/2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., pentru România şi streinătate pe un an 40 leii pe */, an 20 lei. ZIAR POlYt­­ C N A Ţi ON AL. 1 Apare seara, în fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia. Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Gravitas romana. Societatea românească pierde din Virgil Oniţiu pe unul dintre membrii ei cei mai de valoare. S’a ▼orbit şi s’a scris cu atât regret despre energicul director al liceului braşovenesc, atâţia au făcut buchetul calităţilor ce constituiau frutuseţa minţii şi sufletului său. Vreau astăzi si urmăresc până In detailuri mani­festaţiile calităţei sale celei mai preg­nante, mai caracterizătoare, co­roana celorlalte. Stăruind asupra a­­cestei părţi de detail se aruncă o lumină mai intensă asupra întregei personalităţi a dispărutului. Defunctul director la prelegeri, la festivităţi, la excursiunile pe cari Ie făcea oficios studenţimea, vorbi­a cu elan despre această calitate in­­dispensabilă a studentului român, pe care o numiau strămoşii noştri, Ro­manii, gravitati. Una dintre ţintele educaţiei sale era Însuşirea din par­tea studenţimei liceene a spiritului de hotărâre, resoluţiune. Romanul, dintre toate neamurile anticităţii, a escelat prin calitatea aceasta de preţ: gravitas. Când întrezăria efec­tul binefăcător al unei anume fapte, când era conştiu că vitejia braţului său are să crească prestigiul imperiului, nu stătea o clipă la îndoială să-şi pună viaţa în serviciul public. Ala­­acta est, ori mor ori triumfe*, tre­buie să-mi suport consecinţele ultime­­ie faptei pe care m-tra hotărât s’o isprăvesc. Gne are »gravitas«, acela este un om energic,­ demn şi chiar când ţi-e duşmani eşti silit să-l res­pecţi şi admiri. Ingeniosul talent educativ al di­rectorului Oniţiu a prevăzut că firile tari, caracterele firme, conştiinţele hotărâte, energice, lipsesc în viaţa publică românească şi astfel ne fac inposibilă validitatea noastră în orice ram de activitate. Dar astfel de firi pot fi create aci la liceul braşovenesc, un de sufletul studentului prin o e­­ducaţie isteaţă poate fi dotat cu im­­pulziunile acele rare, admirabile cari fac din student o conştiinţă, o e­­nergie. De aci studentul îşi însuşia conştiinţa datoriei faţă de carte şi faţă de viaţă. Atitudinea lui viitoare se lămuri­ aici, sufletul i se înarma cu invincibilele arme de care are necesitate orice suflet omenesc şi românesc. Defunctul director o spu­nea clar, că gravitas romana însem­nează demnitate. Şi demnitatea se câştiga muncind mult, cugetând mult. Dacă studentul braşovean îşi învăţa lecţiunile, făcea lectură bogată, cu­noştea, se interesă până în amă­nunte de produsele creerului româ­nesc în artă, literatură, căuta să se iniţieze în chestiunile publice, miş­cările sociale şi culturale, ispitiă is­toria aşezămintelor româneşti mul­­te-puţina câte le avem, — în acest caz studentul braşovean poseda cali­tatea de mult preţ pe care o aveau strămoşii noştri. Voinţă, energie, constantă în săvârşirea muncii pentru câştigarea culturii individuale, indispensabilă pentru a figura în viaţa publică ca om integru, ca Român ireproşabil. E condiţie esenţială câştigarea unei cât mai avansate culturi pentru că de la ea depinde şi porneşte activitatea ta obştească, pentru ţărănimea româ­nească. Ţărănimea aceasta viguroasă a jertfit să-şi crească odraslele la şcoli înalte, şi nu pretinde altă re-­­ cunoştinţă decât ca ele să nu se în­­streinaze ci să se devoteze interese­lor româneşti. Şi misiunea intelec­tualului român este aceasta, să nu se abată de la singura linia de con­duită pe care i-au marcat-o părinţii, sâtenii. Când vine între ei intelec­tualul trebuie să vină cu bagajul de cunoştinţe şi îndrumări cari să ajute progresul ţărănimii, progresul româ­nesc, să­ le întărească inimile celor mai buni copii ai firii, să-i delecteze cu produsele minţilor luminate ro­mâneşti. Şi misiunea aceasta singură justă a intelectualului nu se poate realiza decât impropriindu-şi valoroasa calitate: gravitas, conştiinţa datoriei, statornicia până la cere din­mină­­ în atitudinea singură compatibilă cu demnitatea sa personală de om şi de român. Aşa vorbia directorul Oniţiu şi aşa purcedea el. Cine era mai consecvent spuselor sale decât Oniţiu, cine mai scrupulos, mai conştiinţios, onest şi energic? El premergea cu pilda. Şi aici constă înalta valoare morală pe care o reprezintă Oniţiu în viaţa publică românească, în a­­postolatul faptelor, în concordanţa dintre vorba rostită şi faptă. Iată de ce am spus de la înce­put că detailând personalitatea ma­relui dispărut, ea e luminată intens şi e timpul să trecem de la generalităţi. Este deci evident că gravitas nu este o cal­tate pe care să şi-o însuşească numai studentul braşo­vean, ci toţi intelectualii români, de toate profesiile, din motivele pe care le am înşirat când vorbiam mai sus despre această gravitas romana a studentului român. Nu sunt in­telectualii români de acord cu toţii, ca astăzi când acelaş sentiment de unitate sufletească face să freamăte sufletele noastre, să asculte această voce »d’outre tombe«, de dincolo de mormânt? Sează roşie. Triumfătoare ziua-şi trăeşte agonia Ca ’ntrun refleos de apă, pe cerul rubiniu; Aleargă siluete fantastica şi-şi scriu Pe draperii'n mătase, uşor melancolia. E-atât carmin în aer, ca la serbări galante, Şi majestos vibrează al serii suflet trist, Cum plănge-o simfonie, în care-un mare­ artist Şi-a pus suprema nete într'un superb­andante.. Simt noaptea, ce-mi pătrunde în trup ,ca o aromă, Atâta-i de fluidă, de grea, şi senzuală.... In spuma de dantele îmi pari tu o vestală! Şi ridicând, deodată, profetic­a ta mână, Ui se deşteaptă'n suflet din nou ce o fantomă, cu vecin­icul ei zbucium, iubirea mea păgână.. I. Broşu. Observation­ geografi­ce asupra războiului. Comunicarea d-lui profesor Simeon Mehedinţi făcută la „Academia Română“. Bucureşti 11 Nov. n. Vinerea trecută d-l profesor uni­versitar Simion Mehedinţi a făcut o interesantă comunicare la Academie, In legătură cu actualul război: Eman­ciparea unei rase — observaţiuni geo­grafice asupra­­războiului. Războiul actual, a spus d-l pro­fesor Mehedinţi, prezintă bizarul aspect al unui mozaic de rase, care In tota­litatea lui pare o enormă expoziţiune etnografică. De ce tocmai pe acest colţişor al planetei noastre am a întâmplat acest înspăimântător eveniment? Răspunsul la această întrebare îl putem găsi în tendinţa rasei europene de a se afirma tot mai mult şi de a păstra numai pen­tru ea dreptul de întâietate asupra tuturor celorlalte rase din lume. Această tendinţă să justifică de altfel până la un oarecare punct. Ia adevăr europenilor ie revine cinstea de a fi cutreeist pământul In lung şi ’n lat, străbătând cei dintâi ţinuturi necunoscute şi sălbatice, oceane ne­sfârşite, în dorinţa necurmată de a fi stăpânii lui. Cel dintâi rezultat ai întinderea orizontului peste toată suprafaţa pă­mântului fu revoluţia în felul de a concepe ideia de rasas. Ia secolul al XIX-lea începem să ne emancipăm de concepţia mozaică a „neamului ales« care eram noi şi a »raselor inferioare« pe care le exploatam în Interesul nostru. Acum o jumătate de veac încep să se amestece o mulţime de conside­­raţiuni neştii­nţifice în problema ra­selor, făcându-ne să credem că nici o rasă nu se poate compara cu noi din nici un punct de vedere. încetul cu încetul începurăm însă a ne da seama că nu poate exista nici superioritatea, nici Inferioritatea hotărâtă între rasse. Afirmările că rasa neagră sau cea galbană sunt desmoştenite faţă de cea albă s’au dovedit a fi lipsite de orice fundament. Astăzi, da sub tutela noastră se emancipează rasa galbenă, în cap cu Japonia, căreia îi este hă­răzită stăpânirea răsăritului Asiei Ve­­ch­ul meridian istoric care desemna odinioară cele două jumătăţi ale pă­mântului cuvenita europenilor va tre­bui să se mişte mai spre răsăritul Asiei. Dar războiul actual va da prilej celor din lumea nouă să aibă cuvânt în istoria lumii, prrin des­vol­tarea lor economică şi politică. Expoziţiunea etnografică din Eu­­r­oa se pare a fi cel dintâi semn de reală slăbiciune faţă de celelalte rase. Galbenii şi-au afirmat maturitatea unei civilizaţii şi moralităţi deosebite şi e de aşteptat ca meridianul civili­zaţiei să se schimba în­spre Asia, în special în J­aponia. La această va con­tribui fără îndoială şi desimea, c ca şi coeficientul de sporire a populaţiei. Ce se întâmplă în Franţa, Belgia şi la Dardansie, spune d. Mehedinţi, poate fi privit ca primul semn, de scăderea valorilor europene faţă de celelalte situaţii geografice de aiurea. Aceasta nu însemnează decadenţă. Europa cu minunatele sile comori de cultură, nu poate să decadă. Vor scădea însă feudalii şi latifundiarii politici eu­ropeni. Anglia, Franţa şi Rusia, nu vor mai avea dominaţiune asupra popoa­relor din alte continente. Din situaţia geografică de azi a războiului va mai rezulta un nou feno­­ment de integrare economică, provocat de lupta cu massele mari ale populaţ’ iunii de rasă colorată. Rasa galbenă, reprezentată prin­ Japonezi, a înfrânt cea dintâi imperia­lismul european. Conferenţiarul a încheiat cu ob­servaţia, că revoluţia japoneză, prinn efectele ei, e cu mult mai mare ca revo­luţia franceză. Prolongiren term­enuhii pentru ridicarea protestului. Ordonanţa de lichidare a moratoriul­ui, precum 83 ştie, a prolongit pentru cambiile nesupuse moratoriului, termi­­nul pentru prezentarea spre plată şi In caz de nepîată terminul pentru ri­dicarea proiectului In lipsă de plată, până la 3 Decemvrie a. c, Snscluziv. Ţinând seamă de dorinţele cercurilor interesate guvernul a prelungit acum terminul acesta, prin o nouă ordonanţă, acămită In finele săptămânei trecute cu 3 luni, adecă până la 3 Martie 1916 incluziv. In jurul misiune! lul Mit­­ch­ener. Telegramele mai noui aduc următoarele amănunte în jurul misiune! lordului Kitchener. Din Basel se anunţă, că după cum se comunicâ d­u cercuri bine informate, Kitchener va lua comanda supremă a expediţiunei din Macedonia. După „Assoc. Press“, motivul ple­cării lui Kitchener ar fi o răscoală contra locţiitorului de st­at angl­­ii din Haiderchat (Ind­a). Kitchener va m­erge mai întâi în Balcan, dar de aco­o în­­­dia­ţi ..po­. în Egipet. Din Londra sj anunță : Asquith a dac arat In Camera comun dor, că lor­dul Kitchener nu și-a p*esenlit nicio­dată d misia; o m alune serioasă a îndemnat gu­vernul să trimită pe Kitche­ner în 0*tu( aprobat. t "*■ ' Urs f »»t ministru spaniol despre neutralitate. Din Lyon •« anunță: *Le NouvelUste« primeşte din Ma­drid ştirea: Fostul ministru liberal Salvador a declarat la senat că neutra­litatea nu împiedecă de-a tifera beli­geranţilor alimente, muniţii şi arme, însă neutralitatea înceată dacă îi se arată pe faţă vreunui beligerant simpa­tic. Liberalii sunt de părerea, că neu­tralitatea trebuie să fie armată, însă trebue să-şi dea ţara, toată silinţa, pen­tru a evita vreun eventual conti­ct : «b­es arat ie a lni Sas»« nov. „Agenţia balcanică“ a trimis foilor din România o notă, după care Sasonov ar fi declarat minis­trului României la Petersburg, că guvernul rus n-a avut nici­odată în vedere posibilitatea de a trece , fără speciala învoire a României, trupe nici măcar a sta cel mai mic petec al teritoriului român. Sasonov a mai adăugat, că astfel de aser­ţiuni au fost inspirate de intenţii răuvoitoare, al căror isvor se tră­dează de sine. Activitatea femeii române în anul răsboiului 1914—1915*). Raportul Comitetului „Uniunii femei­lor române din Ungaria“ despre activitatea sa în decursul anului 1914—15. Comitetul „Uniunii“ are onoarea de a prezentă următorul raport despre activitatea sa de la al doilea Congres al „Uniunii* ţinut în 8 şi 9 iunie st. n. în Sibiiu, până în ziua de azi. Isbucnind, nu­­ mult după ţinerea Congresului al II-lea, groaznicul război mondial de azi, aproape toată activitatea Uniunii în general şi cea a comitetului în special a trebuit să se­­restrângă mult faţă cu planul şi proiectul schiţat de Congrese. De aceea Comitetul s’a’văzut necesitat să’şi îndrepte atenţia asupra vastului teren de activitate , ’al carităţii creştine. In această direcţie dna preşe­dintă, a redactat şi publicat prin toate ziarele româneşti încă din August 1914, un Apel — care tindea să contopiască activitatea femeilor române în aceste vremuri nefaste într’o singură direcţie, într’un singur gând — îndemnând Reu­niunile la ajutorarea familiilor celor mo­bilizaţi, la alinarea durerilor celor răniţi şi la uşurarea sarcinilor celor ce sufer pe urma războiului. Apelul primit cu multă căldură din toate părţile, a şi fost urmat de o frumoasă emulaţie întru practicarea faptelor milei trupeşti şi sufleteşti. Aici amintim d­­e că Reuniu­nea „Sf. Maria“ din Cluj a raportat la timpul său că sprijinită de banca „Eco­nomul“ a instalat „Ambulanţa Petron“ — un spital cu 15 paturi, iar R. F. R. din Sibiiu, primind un ajutor de la Cru­cea Roşie de câte 2 cor, pro persoană — susţine şi ea un spital cu 51 paturi. Activitatea caritativă pornită de Comitet susţinută şi desfăşurată de Reuniunea a avut adesea, cu deosebire pe la serbătorile mai mari, momente de seninătate, de înălţare şi fericire. Astfel cu ocazia Serbătorilor „Naşterii Domnului* — Reuniunile îndemnate prin articolul dnei preşedintă întitulat: „Cum gândim şi cum procedemu(publicat în Gaz Trans, Nr 267), au picurat mult balzatu întări­tor în sufletul răniţilor. In aproape toate centrele româneşti, spitalele geu răniţi au fost teatrul unor serbări generale, în cari publicul nostru pe’ntrecute a ospătat pe soldaţi, le-a dat daruri folositoare, preoţii i-au mângâiat în cuvinte înduio­şătoare, iar coruri de tineri i-au delectat cu frumoasele noastre colinde. Dar nu numai cei rămaşi acasă la vatră, au sprijinit această acţiune a „Uniunii“ ci şi cei duşi departe’să apa­re ţara cu preţul vieţii’ lor, au promovat această mişcare. Căci vedem soldaţi pe frontul de luptă colectând pentru tova­răşii lor răniţi. Aşa feciorii companiei 2 din reg. 31 de inf. .,dorind a îndemnă la imitare şi pe alţii, pătrunşi de iubirea şi datorinţa de a mângâia pe nefericiţii amputaţi sau rămaşi fără vedere, trimet din faţa gloanţelor duşmane, unde clipa următoare nu ştie ce le poate aduce — 200 cor. Suma aceasta s’a adaus la co­lecta „Gazetei Transilvaniei“ având pre­şedinta „Uniunii“ să-şi spună, cuvântul la distribuirea lor. *) Spicuiţi din „Anuarul U. F. R. d. U“, apărut şi distribuit zilele trecute. Dacă cei ce şi-au jertfit sănătatea luptându-se vitejeşte merită deosebita noastră îngrijire, cu atât mai mult me­rită o amintire­­ved­nică acei ce au mu­rit vitejeşte, jertfindu-şi viaţa. Şi în a­­ceastă privinţă Diffr­itetîil „ Uniunii făcut datoria. Căci prin peana iscusită a preşedintei sale a eternizat într’un ar­ticol de o duioşie gingaşe: „Cum să-i venerăm“ vitejia atâtor eroi căzuţi, pe cari i-a dat neamul nostru acestui Mo­loch nesăţios — războiului. Pledând pentru un Album al eroilor, — idee, care a aflat aplauz unanim — articolul a fost scris ’din incidentul căderii pe câmpul de onoare al ofiţerului — erou, Petru Mocsonyi. Şi oficios a fost con­­dolată ilustra familie Mocsonyi de că­­tră dna preşedintă. (Va urma.) Se fac pregătiri pentru debarcări In J­edeagaci şi Cavala. Din Lugano se anunţă: »Carriere della Sera« primeşte din Londra ştirea. Bombardarea Dedeaga­­ciului continuă fără înterupere. Acest bombardament arată, că aliații vreau în t­opul cel mai apropiat să debarce trupa acolo. După o ştire d­e Atena, la Cavala flotele antantei fac deasemenea pregă­tiri pentru debarcarea de trupe. Armata balcanică a Ru­siei. Din Paris se anunță : Primul mi­nistru rus G vremykin îatr’o telegramă trimisă unui redactor dala „ Petit Pari­sien*, spune, că Rusia a concentrat o amată îniependsntâ, care n’are altă m s­une, decârc să arh­imbe răsboiul bal­­can­c în favoarea antantei. »Agenția Telegrafică­ din Petro­grad accantuiază că Rusia îşi va vali­­dita ameninţările la adresa Bulgariei şi pentru acest scop a organizat o foarte puternică armată pentru a o trimite în ajutor Serbiei. Că unde şi când va întră în acţiune acea armată, nu spune nimic Agenţia de la Petrograd. Consfătuirile politice din Bucureşti. Consfătuirile liberalilor continuă la d. Brătianu. Marţi s’au în­trunit partizanii din judeţele Neamţ, Muscel, Olt şi Prahova. Ca şi la cons­fătuirile precedente d. Brătianu s’a con­vins că are deplina aprobare a liberă­rilor din judeţe pentru atitudinea păs­trată până acum. Acelaş rezultat l-a avut şi ultima consfătuire de joi a parlamentarilor cu prim ministrul Brătianu, la care au luat parte senatorii şi deputaţii judeţelor Teleorman, Tulcea, Tutova, Vaslui, Vâl­cea şi Vlaşca. Eliser varca la un erei eline. O telegramă a Agenţiei »Reuter« a­­nunţă din Atena, cu data de 12 Nov.­ Camera a fost deolvată­, nouile alegeri vor avea jos în 19 Decemvrie.

Next