Gazeta Transilvaniei, august 1916 (Anul 79, nr. 165-180)

1916-08-02 / nr. 166

Nr. 166 Braşov, Mercuri 2 (16) August 1916. Anul LXXIX. Abonamentul: pentru Austro-Ung­aria pe un an 24 cor.; pe Vi­tari 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., pentru România şi streinatate pe un an 40 lei; pe V, an 20 lei ZIAR POLIT­IC NAŢ­ION­AL Apare seara, pe fiecare zi de Suera. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. îină©raisî.» s© primesc is administraţi». Preţul după tarif şi Învoială Manuscris®!» au Înapoiat. TELEFON Nr. 228. Adveniunt no­vi... Restaurarea consistorului me­tropolitan, după cum s’a săvârşit în ultima şedinţă a congresului naţional-bisericesc din Sibiiu, va fi dat mult de gândit celor cu în­ţelegere dreaptă şi tragere de ini­mă pentru soarta viitoare a acestei metropolii. Cei ce vor ceti lista asesorilor consistoriali, aleşi în ultimul con­gres, şi îşi vor lua osteneala să pună la cântar vrednicia noilor asesori în comparaţie cu meritele îndeobşte cunoscute ale celor vechi, vor primi cu sentimente variate schimbările şi răsturnările ce s’au făcut. Şi poate multora le vor trece pe dinaintea ochilor sufle­teşti stările dureroase, cari au prilejit clasicului latin strigarea: „Adveniunt novi, veteres migrate colonii*... Dar din această radicală ope­raţiune, făcută în şedinţa de Du­minecă a congresului, răsar şi unele învăţăminte, de cari e de dorit, să se ţină samă în viitor, dacă nu s’a ţinut până acum. Se ştie, că în proiectul „sta­tutului organic", elaborat de Şa­­guna, se contemplase constituirea consistorului ca senat bisericesc din asesori numiţi de însuş epis­copul sau metropolitul respectiv, iar membrii senatului şcolar şi epitropesc aveau să fie aleşi de congres şi de sinoadele eparhiale „însă numai la înfiinţarea dintâiu, căci apoi se va reîntregi totdeauna prin sine însuşi în urma candi­­daţiei preşedintelui" (cf. §§­ii 159 şi 178 din Proiectul lui Şaguna). Congresul din 1868 a fost însă de altă părere. Nu şi-a putut da învoirea şi aprobarea nici pen­tru denumirea asesorilor din se­natul bisericesc, nici pentru reîn­tregirea „prin sine însuşi" a se­natului şcolar şi epitropesc, în modul contemplat de Şaguna. Tocmai în punctul acesta s’a iscat un conflict foarte acut între Şaguna şi între congresul din 1868. Conflictul a isvorât din o diver­­ginţă de păreri, care a fost apoi înlăturată prin declaraţia, cetită de Şaguna la începutul şedinţei din­­ 18 Octomvrie 1868 şi prin asigurarea congresului că „nu do­reşte a trage în discuţiune vre-o chestiune sacramentală şi că ale­gerea asesorilor consistoriali o pri­veşte de cauză administrativă, prin urmare ţiitoare de competenţa con­gresului" (Prot. p. 91). Deci în textul original al Sta­tutului organic s’a întrodus dispo­ziţia, ca toţi asesorii consistoriali să fie aleşi din partea sinoadelor eparhiale, iar asesorii consistorului mitropolitan din partea congresului naţional-bisericesc, pe viaţă (§ 116). Dar dispoziţia aceasta a fost modificată din partea guvernului astfel, că numai asesorii din se­natul bisericesc se aleg pe viaţă, iar cei din senatul şcolar şi epi­tropesc se aleg numai pe câte 3 ani, cât este durata alegerilor si­nodale, şi pot fi realeşi. Această modificare a produs nemulţămire în sânul congresului din 1870. Căci se prevedea de pe atunci, că repeţirea prea deasă a alegerilor nu poate fi avantajoasă intereselor bisericeşti şcolare şi e­­pitropeşti. Congresul din 1870 n’a lipsit a exprima nemulţumirea sa pentru modificările introduse în textul „statutului organic" prin o reprezentaţiune plină de demni­tate, dar sorocită a rămânea fără rezultatul dorit, după ce „Statutul­­organic" fusese sancţionat în 28 Maiu 1869. Congresul din 1874 a rămas însă credincios principiului expri­mat la 1868, ca asesorii să fie a­­leşi pe viaţă. De aceea în şedinţa a Ill-a din 23 Noemvrie (5 De­cemvrie) 1874, când noul mitro­polit Miron Roman, ca preşedinte al congresului, a pus la ordinea zilei alegerea asesorilor pentru se- I natul şcolar şi epitropesc al con-­­ sistorului metropolitan, congresul­­ n’a voit să facă alegere din nou, ci s’a mulţămit a declara pe toţi „membrii senatului şcolar şi epi­tropesc ai consistorului mitropoli­tan de aleşi şi pe viitor şi numai locurile vacante să se îndeplinea­scă" (concluziil nr. 63). Acest procedeu s’a urmat până la 1909, când în şedinţa congre­­suală din 8/21 octomvrie un re­­prezentant al curentului juvenil a făcut propunerea de a se alege din nou chiar şi asesorii suplenţi ai senatului bisericesc. Este adevărat, că această propunere a fost spriji­nită numai de 14 deputaţi congre­­suali. Majoritatea constătătoare din 55 inşi a primit contrapropunerea arhimandritului Dr. Ilarion Puşcariu şi astfel congresul a decis „să ră­mână în valoare, ca şi pe viitor membrii suplenţi în senatul bise­ricesc din consistorul metropolitan să fie aleşi pe viaţă". (condl. nr. 73.) Este însă semnificativ, că în congres a putut să pătrundă atâta lipsă de respect faţă de tradiţia încă destul de recentă, ca să nu poată fi dată cu totul uitării. Pe când congresul din 1874 nu voia să facă nici o alegere, ci lăsa pe toţi membrii senatului şcolar şi epitropesc în funcţia lor onorifică şi pe viitor, cel din 1909 părea ispitit de dorinţa de a clătina şi stabilitatea asesorilor suplenţi din senatul bisericesc. Iar cel din 1916 nu a stat mult pe gânduri întru aplicarea procedeului simplist şi problematic: „Veteres migrate co­­loni !" Pentru cei mici. Feciorul de împărat şi bălaurul. A fost odată un împărat, care nu avea nici un copil, din care cauză era atât de mâhnit, încât odată zise: „Aşi vrea să am un copil, chiar dacă aşi şti că-1 va mânca bălaurul!" In urma vor­belor lui împărăteasa născu un copil. Şi după­ ce copilul crescu mare, veni într’o zi înaintea împăratului bălaurul şi zise: „împărate, dă-mi băiatul făgă­duit!" împăratul atunci îi răspunse: „Ţi-1 voi da!" După aceea chemă la sine pe fiul său, căruia îi istorisi tot din fir în păr şi-i zise: „Dragul meu, înainte de-a te naşte mama ta, eu te-am făgăduit bă­­laurului şi acum a venit să te ducă cu el ! * „Dacă e aşa—răspunse feciorul — nu voi mai aştepta să vină şi a doua oară, ci mă voi duce şi-l voi căuta, să văd, care din noi doi e mai tare şi care va putea omorî pe ce­lălalt!" După ce zise aceste, feciorul de împărat îşi luă un paloş şi plecă în căutarea bălaurului. Nu peste mult apoi , ajunse la un munte şi urcându-1 se­­ uită spre şesul, care era în partea cea-­­­laltă a muntelui, unde văzu un punct negru mişcându-se. Atunci el îşi zise: „Acolo trebue să fie bălaurul; mă voi duce la el şi sau îl voi omori eu pe el, sau mă omoară el pe mine!" Plin de curagiu plecă apoi spre punctul cel negru, dar în locul bălaurului dădu peste un leu, un vultur şi o furnică, cari aflaseră un stârv, dar nu ştiau cum să-l împărţească între ei. Văzând feciorul de împărat, că nu l-a aflat pe bălaur, voi să se întoarcă, dar cele trei dobitoace îl strigară zi­­cându-i: „Fi bun împărţeşte carnea a­­ceasta între noi!" El o împărţi în trei părţi: una mare, una mai mică şi una şi mai mică. Cea mare i-o dădu leului, cealaltă vulurului şi pe cea de tot mică furnicei. împărţeala aceasta le plăcu la toţi trei şi la despărţire îi mulţumiră feciorului de împărat, dar nici unul nu se cugetă să-l dăruiască cu ceva pen­tru serviciul ce li-l făcuse. Şi numai când feciorul de împărat era deja de­parte de ei, furnicei îi veni în minte lucrul acesta şi zise : „Nu ar fi fost oare cu cale, pretinitor, ca aceluia, care ne-a făcut această împărţeală dreaptă să-i dăm câte un dar?" „Ai dreptate" adauseră ceilalţi. 11 chemară deci îndărăt pe feciorul de împărat şi când acesta se întoarse, leul îi zise: „Tu ai împărţit stârvul între noi, şi a­­cum am voi să-ţi răsplătim fapta a­­ceasta a ta cu ceva. Răsplata mea va fi aceea, că tu vei fi tot atât de puternic ca și mine când vei striga de trei ori „leu, leu, leu!" „Când vei striga de trei ori „vultur, vultur, vultur!" vei putea să te prefaci în vultur și să sbori unde vei voi, iar când vei zice „om, om, om" vei deveni din nou om", îi zise la rân­dul său vulturul. Când vei striga de trei ori „furnică, furnică, furnică!" te vei preface în furnică, şi te vei putea vârî ori unde vei vrea, iar când vei striga „om, om, om!" te vei preface din nou în om!" zise şi furnica. Feciorul de împărat le mulţămi şi plecă spre casă. In drumul său el trecu prin o pădure unde se aflau stânile unui împărat. Dela aceste sl­â­ni și până la palatul împărătesc era numai cale de un ceas. Un lucru ciudat se întâmpla însă la aceste stâni. Ciobanii mulgeau oile, dar laptele nu-i puteau duce calei îm­păratului, ca să poată face din el brânză. împăratul dăduse de veste, că cine va fi în stare să-i aducă laptele cald dela stână, pe acela îl va face gi­nerele său. Când se apropia feciorul de împărat de stâni, cânii săriră la el să-l rupă. Atunci el zise: „vultur, vultur, vultur!" și sbură la stână. Ciobanii vă­­zându-l, se mirară și-l întrebară : „Cum ai venit aici, fără să te muște câinii?" El le răspunse, că în drumul său nu a întâlnit nici un câne. Isprăvind apoi ciobanii de muls, începură să se je­­luiască ei între ei, părându-le rău că nici unul nu poate duce laptele­­ cald împăratului. Feciorul de împărat zise atunci : „Dați-mi-1 mie, căci eu îl voi duce !" Ciobanii însă îl luară în batjocură zicându-i: „Intre noi sunt mulţi oameni sprinteni, dar nici unul n-a putut face lucrul acesta. Crezi tu oare că eşti mai sprinten decât noi? El însă le răspunse : „Dacă nu-mi daţi laptele să-l duc, vă voi pâri împăra­tului și el vă va pedepsi!" Auzind a­­cestea ciobanii, se îngroziră și-i dădură laptele. El plecă apoi cu laptele din stână, iar ciobanii îl apărară de câini. Când ajunse însă atât de departe, în­cât ciobanii nu-l mai puteau zări, strigă : „vultur, vultur, vultur!" și se prefăcu în vultur, prinse în ghiare vadra cu laptele şi sbură de-a dreptul la palatul împăratului. Acolo bătu în poartă, şi nedeschizându-i-se destul de în grabă, strigă: „furnică, furnică, furnică!" şi schimbându-se în furnică, se vârî prin gaura de la cheia uşii şi se prezentă îm­păratului. Acesta se minună, cum de ajunsese el acolo, apoi cercetând lap­tele şi aflându-1 încă cald, îşi zise în sine: „Pe acesta mi-1 voi face ginere!" şi după ce îl cunoscu mai de aproape, îi plăcu­ de el, încât în adevăr îi dădu­ pe fica sa de soţie. Tocmai în timpul acesta însă un împărat din vecini porni cu război contra lui. Auzind împăratul aceasta îi zise I ginerelui său, să pornească el în locul­­ său la război. Ginerile se învoi bun­­bucuros. Împăratul îşi adună apoi oş­tire multă, dar ginerele îi zise : „Mie îmi trebue numai o oaste mică, dar aleasă." şi după ce-şi alese câte­va sute de oameni, se puse în fruntea lor şi plecă la război. Când fu­ însă aproape de oastea duşmană, strigă: „leu, leu, leu!" şi se făcu tare ca un leu, nimici pe duşman, luă prins pe împăratul duş­man şi-l duse înaintea socrului său. După vitejia aceasta, feciorul de împărat se duse într’o zi la o fântână să bea apă, dar când se plecă, eşi de­­acolo bălaurul şi-l înghiţi. Aflând împăratul de cele întâm­plate, îi păru rău atât de el, căci îşi perduse un ginere atât de harnic, cât şi pentru fica sa, care-l iubea foarte mult şi care cu greu s-ar fi putut cu­geta la altul. De aceea se hotărî să nu-i spună nimic despre această neno­rocire. El făcu tot ce putu ca ea să nu afle de moartea bărbatului ei și tri­mise crainici în toată lumea, cari să afle un tinăr, ce i-ar sămâna ginerelui său. Crainicii nu peste mult aflară un tinăr, care sămâna mult cu ginerele înghiţit de băiaur, şi împăratul îl duse înaintea ficei sale zicând : „Iată, bărba­tul tău a venit pe neaşteptate!" Fica sa însă îi răspunse, că nu e bărbatul ei cel adevărat. „Doar’ eu voi cu­noaşte mai bine decât tine pe ginerele­­ meu !" îi zise împăratul, „acesta este Situaţia militară generală. Corespondentul din Rotterdam al ziarului „Wiener Mittagszeitung" a avut prilej să vorbească cu un critic militar de renume internaţional, care vizitase diferitele fronturi. Acesta i-a declarat următoarele: Răsboiul mondial se apropie de un stadiu hotărâtor, aceasta nu vrea să zică însă, că el s’ar şi termina. O nouă campanie de iarnă este absolut sigurii, dar aceasta cam­panie se va desfăşura altfel decât cele dintâi două campanii de iarnă, având să se înregistreze de tot puţine perderi. Caracteristica situaţiei actuale este, că Puterile centrale au acum greaua misiune să menţină ceea­ ce au câştigat pănă acum şi care le garantează victoria. Dacă le va succede aceasta, atunci pentru ele răsboiul e câştigat. Preponderanţa numerică nu joacă nici un rol la hotărârea defini­tivă. Ea poate să obţină câteva ameliorări, dar nu poate schimba situaţia generală. ©Isasiva dela Sarosde, după cum comunică buletinele oficiale bul­gare, s’a început de cătră trupele en­tente]­. Deocamdată au loc lupte de ar­tilerie la lacul Doiran şi atacuri spo­radice de infanterie. Operaţiunile militare germane. Buletinul oficial pe ziua de 11 August Câmpul de opaaraPasa­­dala vast La sud-vest de la şoseaua Thiep­­val—Pozières Englezilor le-a suc­ces ori dimineaţă să pătrundă pe o lăţime de aproximativ 700 metri în poziţiile noastre cele dintâi, dar azi-noapte i-am scos din nou de acolo printr’un contra-atac. La Guillemont şi înaintea liniei care se împreună de cătră sud, am res­pins atacurile în massă ale duş­manului, cauzându-i cele mai grele pierderi. Tot astfel au eşuat şi două atacuri foarte puternice fran- I ceze în sectorul Maurepas, până la­­ regiunea ce se întinde la est de la­­ Hem. Ulterior se comunică, că în noaptea dintre 13 şi 14 August Francezii au atacat satul Fleury şi poziţiile noastre situate la est de acolo, dar am respins atacurile lor. Un atac duşman cu granate de mână a eşuat eri la nord-vest de la fortul Thiaumont. La canalul La Basse şi la sud de acolo a fost o activitate vie. Patrulele duşmane au desfăşurat în mai multe rânduri o activitate mai mare. Cu deose­bire la nord-vest de la Reims, după o pregătire îmbelşugată de artile­rie, detaşamente mai puternice de ecleraj au înaintat, dar toate în­treprinderile au rămas nesuccese. La est de la Rapaume un avion englez a fost silit să aterizeze după o luptă aeriană. trans înainte, le-am respins prin contra-atac. Aici am făcut mai bine de 300 prisonieri. Dușmanul a atacat în zadar și la Monasier­­ziska. El a suferit mari pierderi în focul nostru Câmpul IiS­ojS8î*afî§Mil­iâa Balcani. Nu au obvenit evenimente mai însemnate. Chiar şi activita­tea aparentă a duşmanului a scăzut. La est şi sisd-est. Grupul mareşalului Hinden­­burg . In regiunea dela Skrobowa, precum şi la canalul Oginski, la sud dela lacul Wygonowskoje, au fost respinse ieşiri duşmane. De­taşamente germane au risipit la est de la canal trupelele ruseşti de avantgardă, cauzând­­u-le pierderi simţitoare. La Saretsche, pe Stochod, s-a terminat în favorul nostru o luptă cu duşmanul, care pătrunsese înainte. Atacuri puternice duşmane se îndreaptă contra sectorului Lu­ka - Graberka, la sud de la Brody, dar le-am respins sângeros. Acolo sunt noui atacuri în curgere. Frontul arhiducelui Carol. In sectorul Zborow-Komuchy au e­­şuat atacuri ruseşti; părţile acelea din trupele duşmane cări au pă­ Comunicatul HSfsr, Buletinul oficial pe ziua de 14 August Ia ad­rdul Frontul arhiducelui Carol. La sud dela Nistru nu s-au petrecut evenimente mai importante. Pe înălţimile la nord dela Mariampol a fost risipită ori prin focul nostru o brigadă rusească de cavalerie care da asalt. Azi în orele de di­mineaţă duşmanul a întrat din nou în contact mai strâns de luptă cu trupele aliate pe întreg frontul dintre Nistru şi regiunea la sud­­vest dela Zalosce. La sud dela Horozanka a eşuat o ieşire ru­sească. La vest dela Kozowa tru­pele noastre au alungat detaşa­mente ruseşti cari incendiau şi prădau. La Augustowka şi în re­giunea de la Zborow batalioanele noastre au respins numeroase a­­tacuri ruseşti. Aici au fost făcuţi 300 prisonieri. Frontul mareşalului Hinden­­burg : Armata colonel-generalului Roehm-Ermolli a respins la sud­­vest de la Podkanien un atac în masse întrodus prin un foc inteţit de artilerie care a durat mai multe ore şi folosindu-se şi bombe cu gazuri. Terenul din faţa poziţiu­­nilor noastre e acoperit cu Ruşi morţi şi greu răniţi. Noui lupte sunt în curgere. La Hullewicze, pe Stochod, a eşuat o ieşire mai slabă rusească. La sud dela Sto­­bychowa am luat o clim­ă ocupată de duşman iar garnizoana punc­tului de sprijin am prins-o. La «p­­atple aianeae. Forţe puternice duşmane au atacat de şapte ori poziţiile noa­stre la est dela valea Valone, din­tre Lokvica şi Wippack, dar tot de atâtea ori au fost respinse lo­

Next