Gazeta Transilvaniei, septembrie 1916 (Anul 79, nr. 181-201)

1916-09-01 / nr. 181

Nr. 181 ,8 I B \ Număr scos cu aprobarea coma n­ dam en tu lui militar. Br •aşov, Joi 1 (13) Septemirï© 1916 Anul LIN­X, Numărul se bani. mm -•-4—­ZIAR POLITIC NAŢIONAL *s3 Redacţia şi administraţia: Ipasia Prundului 15, înaintarea arm­atei rontâne in comitatul Sibiiu«­­ Seupsrea Şelimbarului» Reprimarea cruzimilor. Cruzimile săvârşite de Bulgari faţă de prizonierii români la Tur­­tucaia, cari au produs o agitaţie nemaipomenită în sufletele româ­neşti de pretutindeni, ne-au dat pe faţă în toată golătatea instinc­tele bestiale ale neamului bulgă­resc, acest trib atât de înrudit sufleteşte cu neamul maghiar. Actele lor de cruzime nu trebuie însă să ne surprindă, căci atât Bulgarii ca şi Ungurii ne poartă de mult timp o ură săl­batică. Bulgarii ne urăsc, fi­indcă suntem principala pedecă în calea politicei lor de expan­siune, care nu cunoaşte margini, iar Maghiarii ne urăsc fiindcă sun­tem piedeca cea mai serioasă a he­gemoniei lor înlăuntru. Numeroase dovezi eclatante din trecut ne confirmă această ură seculară. Vom vorbi de astădată numai de Bulgari. Bulgarii, în ziua când erau liberaţi din lanţurile robiei de veacuri (1877) refuzau până şi apa rece dorobanţului li­berator, iar după 25 ani de viaţă de stat, uitând toate sacrificiile bă­neşti ale Domnitorilor români pen­tru biserica şi cultura bulgară şi ospitalitatea, de care se bucura­seră atâţia refugiaţi politici în veacul al 18-lea, ucid, în mijlocul drumului, pe Mihăileanu, care a­­firma, şi el, dreptul la cultură şi biserică naţională pentru Români,... nu pentru Românii din Bulgaria, ci pentru cei din Macedonia tur­cească ! Tot ei au încercat să asa­sineze pe M. S. Regele liberator şi să sfărîme podul de la Cerna­voda. Acesta e Bulgarul, aşa a fost, este şi va rămânea. * Cruzimile de la Turtucaia îm­­pun o răsbunare straşnică! Gu­vernul României — precum aflăm — a şi luat măsurile impuse de împrejurări, fiind ferm hotărât să uzeze de toate mijloacele pentru a răspunde cu vârf şi îndesat bar­bariilor bulgare. Dinte pentru dinte ! Şi precum Bulgarii vor simţi în curând străşnicia acestor repre­salii necruţătoare, tot astfel guvernul României e hotărât să aplice ace­leaşi măsuri şi faţă de „Bulgarii“ din plaiurile Ardealului, cari au încercat sau vor mai cuteza în vii­tor să urmeze pilda „fraţilor" lor de la Turtucaia. Şi acest procedeu nu e nu­mai just, ci el se impune cu ne­cesitate de fel tocmai în interesul restabilirii siguranţei şi ordinei publice. Cine răspunde vitejiei şi cu­rajului unei armate cu acte de barbarie, cine ucide mişeleşte oa­meni, cari nu se pot apăra, cine răspunde blândeţii cu acte de nesupunere şi de trădare — acela nu merită pardon. Aceasta să se ştie şi s’o ştie cu deosebire conlocuitorii noştri de alte limbi, cari ar cuteza să imiteze pilda ruşinoasă a bandi­ţilor turanici dela Turtucaia. Dinte pentru dinte! b. Mareecartier Comunicat Ir 15. Mia 29 (11) Aug. 1916. ora 7 dim. La wes4 sie văile sapes’taape ale Mt&ressihai sl Ottiawâ Mami­es*r­eofâtisîî&ă a s© sraip&ge. n’ais Mai prizonieri 3 ©Si» feri sl 193 ®aanual de trapă. * * * La sud-est de SIM s-a ©­­enpat safes! SEü - S M B A il (Sehe­­ilemfeerff). S’a eoastatat că Mansion! a întrebuințat gloanțe iwai­tasa. * * * Iss walsa St'r iului­ la asus à© WmvisQr s-as raspfes mal 2M!te atacuri Uniaice. Trapele neistre an tresssi la contra atac, as laat s5©ai tuausi, două mitralie*» și mai nasslie d­sesoane de samliftanL S»aa Săcni prlsenieri 3 ©li­ter! şi 392 ©fi'ium ie trapă. Frontuî de Sud Schimb de Secări tot fesagul Donării. P@ iritai D©fes*©gei ©­­peraţianlle suiat la curs. Pe frontul Dobrogei. „Dimineaţa“ de eri publică la loc de frunte următoarele : Suntem în măsură a aduce la cunoştinţa publicului că toate mă­surile au fost luate pentru ca suc­cesul trecător al inamicului pe frontul Dobrogei, nu numai să nu poate avea vreo urmare asupra mer­sului ulterior al operaţiunilor sau a­­părărei noastre, dar să ne asigure chiar pentru foarte curând prile­jul ca bravii noştri soldaţi să-şi poată arăta vitejia. In legătură cu aceasta putem anunţa că comanda armatei a IlI-a pe care o avea generalul Aslan, a fost încredinţată d-lui general A­­verescu, iar comanda armatei a doua d-lui general Crăiniceanu. 70,030 Safari din Ardeal au sosit — după o telegramă a ziarului „Ber­­liner Tagî’d­atD — la Bilipesta . —x— —0*2 î»- ~·· Vii'O—K—-----« Situaţia aliaţilor pe diferitele fronturi. Ofensiva fraţi­coengleză. Kamai von 23 Aug. Prin telegrafia fără fir. Londra, 27 August. Comuni­catul oficial britanic cu data de 26 Au­gust seara anunţă că o intensă bom­bardare de artilerie a avut ro­c de am­bele părţi. Regimentele irlandeze care au participat la capturarea Guillemont­­ului la 26 August au luptat şi acum cu cel mai mare eroism. La 26 August după amiazi am făcut să explodeze o mină cu succes în apropiere de calea ferată de lângă pădurea de la sud de Ypres. La 23 August focul artileriei noastre îndreptat de unul din aeropla­nele noastre asupra unui aparat inamic, acesta a aterizat în dosul liniilor noastre. Zece aerodrome inamice au fost bombardate cu bun efect ; mai multe lupte aeriene au avut loc. Unul din a­­paratele inamice a fost forţat să ate­rizeze. Ultimul comunicat oficial brita­nic cu data de 2 Aug. dimineaţa ora 11 şi 30 anunţă că în noaptea de 26 Aug. a avut loc o luptă corp la corp în pădurea înaltă unde noi am cucerit o tranşee germană şi am luat ca pri­zonieri două ofiţeri şi 19 soldaţi ba­varezi. In această operaţiune inamicul a suferit grele pierderi. O considerabilă acţiune de artilerie inamică a avut loc contra frontului nostru la nord de Po­­ziéres şi în vecinătatea fermei Mouquet. In acest sector atacul micei infan­terii inamice a fost respins c­n uşurinţă. Detaşamentul inamic care a încercat să înainteze în direcţia Courcen­ette, a fost respins de focul nostru. Trupele noa­stre au săvârşit diferite întreprinderi cu succes în vecinătate de Arras, reduta Hohenzollern şi la nord de Neuve Cha­pelle, contra tranşeelor inamice, luând inamicului câţiva prizonieri şi prici­­nuindu-i pierderi. Pans, 27 August. Se anunţă o violentă bombardare din partea aliaţilor. Diferitele sectoare de la N. de Somme au fost extinse până în sectoarele de la sudul râului. De la un capăt la altul al frontului tunurile noastre au ajuns la cea mai mare intensitate cum n’a a­­juns nici­odată. Ofiţerii sosiţi de pe frontul Somme anunţă că în fiecare zi intensitatea bombardărei aliaţilor creşte. Pe un front de peste 30 de mile tunu­rile anglo-franceze au aruncat bombe de toate calibrele zi şi noapte fără în­trerupere asupra liniilor germane. In ultimele 48 de ore, aviatorii noştri au întreprins mai multe expediţiuni îndrăz­neţe ghidând focul tunurilor noastre cu o absolută exactitate. Ei au surprins pe aviatorii germani venind pe de­a­­supra liniilor noastre şi au forţat apa­ratele de observaţie inamice să se sco­­boare la pământ. Noaptea precedentă, tunurile noastre au continuat să-şi con­centreze focul asupra tranşeelor germane. Supuşi gsraaai şi austria® i ex­pulzaţi din tfceda, Londra 25. Co­respondentul dur Atena al ziarului „Mor­ning Post“ spune că poliţia greacă din Atena şi alte oraşe a informat pe acei germani şi austriaci, a căror expulsare a fost cerută de către aliaţi că trebue să părăsească Grecia începând de astă seară. Baronul Schenck şi principalii săi sateliţi vor pleca prin Couda. Germania la grillGrafă de aistan­diaea Vanemarsaî. Roma 27 August. — „II Se colo" află din Amsterdam. Cu toate declaraţiile oficiale făcute de cabinetul Zahle guvernului din Berlin, totuşi în Germania atitudinea Dane­marcei continuă să inspire o oare­care îngrijorare. Presa germană se arată neliniş­tită. „Vossische Zeitung" se­­ocupă mai în fie­care număr de limbagiul presei daneze, relevând spiritul neamical al articolelor celor mai semnificative. (A. T. L). Eposdem farinae şi Ungurul şi Neamţul — Neam­ţul prusiac care-i egemenizează pe ceialalţi. Aceeaşi grandomanie arogantă, aceeaşi intoleranţă şi bruscheţă faţă de alte neamuri, aceleaşi mij­loace barbare faţă de orice mani­festaţi­une de vieaţă naţională din partea neamurilor condamnate să trăiască împreună cu ei. In Ger­mania faţă de Poloni, în Ungaria faţă de Români, Slovaci, Sârbi... Şi tot atât de urgisit e Prusiacul între connaţionalii săi : Bavarezi, Saxoni etc. — ne mai vorbind de ura fără margini a ciripiţilor Po­loni — ca şi Ungurul intre naţio­nalităţile din Ungaria. Nu e deci de mirare că azi luptă alăturea, cu toată ura seculară ce-o poartă Ungurul Neamţului, ură eternizată în atâtea cântece poporale ale sale. Luptă alăturea, fiindcă n’au încotro. Sunt avizaţi unul la altul. Păcatele co­mune, lăcomia comună, i-au mâ­nat în aceeaşi tabără. In vremurile fecunde ale păcii, in loc să-şi cucerească simpatii, au tiranit ori, in loc sa caute să ar­monizeze interesele lor cu ale ce­lorlalte neamuri, căutau să stăpâ­nească şi să desfiinţeze pe toţi cei care îndrăsniau să se afirme ca neam distinct de al lor. îşi va fi dat de multe ori Kaiserul peste gură pentru vorbele nesocotite, rostite în palatul regal din Budapesta, prin care potenţase la paroxism trufia — şi aşa insu­portabilă — a „naţiunii susţină­toare de stat.“ De-atunci au început Ungurii să-şi facă de cap într’un tempo tot mai accelerat. De-atunci s’au făcut nemuritori Hieronimy cu or­donanţa sa, Apponyi cu legea şco­lară, jandarmii la Şomcuta, Măr­gineni, Aleşd, Pănade etc. etc., procurorii cu lărgirea temniţelor, ca să-i încapă pe toţi „trădătorii Valahi" şi cu seria înfinită de procese şi condamnări fără egal în istoria statelor civilizate. Cu osândele dictate pe tema agitaţiei contra statului — nodul din papură — Ungurii au atins recordul mondial. Kaiserul îşi cu­lege deci azi roadele sămânţei aruncate în ogorul grandomaniei descendenţilor lui Árpad, botezaţi şi nebotezaţi. Remuşcările sale sufleteşti, în momentele lucide, vor putea în­duioşa pe cei de-un sânge cu el, dar nu pe noi, care am avut să suferim prea mult pe urma pro­tecţiei sale acordate asupritorilor noştri. Grozav de deprimător trebue să fie pentru poporul german pri­veliştea golului ce s’a făcut în jurul său, în urma politicei de în­gâmfare teutonică urmată de băr­baţii săi politici şi de continuă străngănire a săbiei, menită să intimideze toată lumea. Dintre toate neamurile mari şi culte ale străvechiului nostru continent, ba şi ale celorlalte con­tinente, să nu vezi tu nici unul dându-ţi mână de ajutor în cele mai grele zile ale vieţii tale, din contră: să le vezi aliate ca duş­mani ai tăi, iar lângă tine numai reprezentanţii pripăşiţi în Europa ai familiei uralo-altaice: Unguri, Bulgari, Turci!... Se poate închipui pentru un popor zis cult, cu pretenţia de a fi considerat dascăl în şcoala civilizatori­că a neam­­rilor, o stare sufletească mai neconsolabilă, mai descu­rajatoare? (ax.) iîa important interview cu SÜliiÉolS, Roma. 27 August. — „Le Journal" publică un interview cu „leader"al cadeţilor ruşi Mi­­liukoff în care acesta a declarat că intervenţia României a pus neted pe tapet problema soartei viitoare a Austro-Ungariei ca şi a Turciei. Ambele sunt osândite să dispară. Desmembrarea lor a de­venit istorică şi va constitui nu numai un şir de izbînzi sfinte pentru naţionalităţi, dar şi o che­zăşie temeinică şi statornică a păcii. Miliukoff, vorbind despre bul­gari, şi-a exprimat credinţa că ei vor sfârşi prim a se arunca îm­potriva acelora cari i-au înşelat tîrîndu-i într’o aventură tragică şi ruinătoare. Este nevoie de câteva lovituri repezi şi hotărîtoare, aşa ca ţarul Ferdinand să fie deso­rientat prin mai multe atacuri şi poporul său însuşi îl va răsturna. (A. T. I.). IDIn. SrsbSOTT- k salini,,, &s*pad. La urma unor cartuşe de dinamită, aduse la explozie, au sburat azi dimi­neaţa în aer ultimele rămăşiţe ale so­clului lui Arpad de pe Tâmpa.... Se împlinesc tocmai 20 ani de la aşezarea lui în acest ţinut al Ardealului. Era menit să străjuiască Carpaţii în contra Dorobanţilor — aşa spuneau cu­­ îngânfare Ungurii. Dar nu i-a­ fost dat să va­­­­dă trecerea triumfală a Carpaţilor de ca­­i tră armata română. încă cu vre­o trei ani înainte dinamita lui Cătârău i-a zgu­duit temelia, iar mai târziu un vânt năprasnic i-a retezat capul... Iar acum zace în ruine, deplâns de cei cari în înfumurarea lor credeau că prin statui de piatră şi alte artificii milenare se pot cuceri ţări şi subjuga popoare. A fost odată ca’n poveşti ! Pentru Hoasa şi ţieatr­u Rege.... Marţi după amiazi au fost înmor­mântaţi în cimiterul bisericii gr.-or. din Braşovul vechiu, cu toate onorurile militare, doi din vitejii cari au trecut în sbor Carpaţii : Soldaţii Petre Andre­­iescu, din regimentul 2, de vânători şi Călin Marin din regimentul 28 de in­fanterie, precum­­şi călăuza Leonie Raţă. Serviciul funebrul a fost oficiat de părintele Iosif Maximilian ; muzica militară i-a întovărăşit până la mor­mânt în acorduri jalnice; urmau apoi ofiţerii şi o companie de soldaţi, cari au dat celor trei viteji onorurile din urmă. La mormânt a vorbit frumos un camarad de arme, luându-şi rămas bun de la cei, cari şi-au făcut datoria lup­tând şi murind pentru idealul Neamu­lui Românesc. Dormiţi în pace, fraţi iubiţi ! Pă­mântul în care odihniţi este şi va fi pământ românesc, cucerit cu sângele vostru scump.

Next