Gazeta Transilvaniei, decembrie 1917 (Anul 80, nr. 50-59)

1917-12-02 / nr. 50

Kpv 50* Brașov, Sâmbătă 2 (15) Oecemvri© 1917. Pe A un RON an . ; AMENTUL: .........................24 Coroane. ■n7.» .........................12 » n V«D ra Ilună . , 2-56 cor. Numărul ia bani. ZIA R PO LITIC N A T I O N A L. Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazata Transilvaniei“, Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 1. Inseratele se primesc la administraţie. Pretai după tari! şi Învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. După furtună__ (Articol din afară). Se face ziuă ! Păşind pragul unei ere noui, ce se deschide în urma evenimentelor politice, la cari asistăm, e bine să aruncăm încă o privire asupra celor săvârșite, relevând greșelile, cari au făcut stearpă ani de-a rândul energia vitală a unui popor de trei milioane. Un an a trecut, de când vijelia produsă prin amestecul României în conflictul European a adus, mai iute de cum se aştepta, clipa gravă a re­cunoaşterii celei mai mari greşeli, ce se face, voind să desrădăcineze o naţie din datina ei, — fie şi pentru a o pune într’un teren mai bun. — Salt­ă macabru nu poate avea alt efect decât a aduce veştejirea ei înde­lungată şi a o face să rămână în urma altor naţii, cari şi-au păstrat legă­turile hrănitoare cu solul şi cu tra­diţia lor naţională. Fiind vorba „oio­­loma“, am văzut de altă parte, cum conduita noastră politică de până acum, pretenţioasă, greoaie şi neîn­ţeleasă, ne-a găsit în cele mai critice momente obosiţi, nemulţumiţi cu re­zultatele şi neincrezuţi în noi înşine. Ce priveşte pe ţăranul nostru, el a rămas bun, moral, pentru că e creştin. Sărac, însă mândru, poate in­cult, dar cua un zimbet pentru sbuciumă­­rile nostre parlamentare, neîncrezător în fine, dar fără a-şi uita ce e vi­tejia şi unde îl chiamă datoria. Privind cu ochii re­d încercările noastre necoapte şi costisitoare, de­­ve-ni-se voie să promitem, că mân­tuirea unei naţii nu se face ca înainte de iobăgie, ci prin aplicarea tuturor for­ţelor materiale şi spirituale, de cari dispunem în lupta de concurenţă pacinică şi organizatoare. Cine au fost purtătorii steagului nostru politic? Poporul? Nu! Acesta e prea cuminte pentru asemenea luc­ruri. El nu a cercat nici­odată ca o poală de surcele să dea foc ţării. Trezirea conştiinţei naţionale şi răspândirea luminii de sus în jos, prin muncă şi devotare, era greu de făcut. Ne-am răsboit, fără să ştim deo­sebi puşca de cremene de tunul Krupp. Ori­ce altă convingere era considerată de reacţiune austro-un­­gară. Estensiv sunteta poate înaintaţi în cultură, dar nu intensiv. Se părea, că prin ridicarea unei clase de intelectuali s’a ajuns în fine visul democraţiei române. Abstrăgând dela împrejurarea, că în urma sbuciumărilor şi acţiunilor politice poporul românesc sărăceşte pe zi ce merge, există oare vre-o deosebire în averea noastră culturală cea de azi şi de alaltăieri....? Elementele de romanticism, să sperăm, că vor fi înlăturate în vii­tor, luând locul educaţia recerută de exigenţele timpului. Adevărata democraţie în sensul curat al cuvântului va izvorî printr’un grad de cultură şi căldură a ştiinţei. Un suflet nou cere trupul, vi­guros încă, de-a rezista chiar săge­ţilor celor mai înverşunate din ori­ce parte. Va fi dureros pentru proprietarii ogorului nostru politic de până aci, cari varsă azi lacrimi în adunările­­ din Arad, dar zorile, ce se ivesc pretutindeni, ne trezesc din lumea vechilor dureri şi ne silesc să in­trăm cu alte arme în lumea cea nouă. O mână de oameni sămânată pe brâele Carpaţilor, care ştie Dum­nezeu, cu cât sânge a plătit pămân­tul acesta, trebue înviorată la o viaţă de pace şi muncă rodnică culturală. Pretindem respectarea crezului nostru naţional, dar nu ne asemănăm pasării, ce se mândreşte cu penele sale de rasă, iar capul şi-l ascunde în nisip. Simţul şi caracterul naţional al unui popor se susţine, în adevăr, nu­mai pe piedestalul unei culturi ade­vărate. In sufletul larg al neamului, lămurit în focul atâtor lupte, e vre­mea a se trezi isvorul curat al spe­ranţelor de mai bine prin trezirea tuturor sentimentelor curate şi ne­­făţărite ale iubirei de­­glia strămo­şească şi ale adevăratei iubiri fră­ţeşti. D. Evenimentele din Rusia. Lsspră pe viaţă şi pe mes­ar­ie uire maximaliştii şi casiera Petersburg, 14 Decemvrie. Cadeţii, în număr de vreo 30, au pătruns în palatul tauric şi s’au dec­larat de constituantă. Guvernul maxi­malist a timbrat întrun manifest par­tidul cadeţilor ca partid contrarevo­luţionar duşman poporului. Guvernul a operat numeroase arestări. Trupele lui Cornilov au fost înfrânte. Cornilov s’a refugiat. Trupe­le lui Caledin au părăsit Caluga, care a fost ocupată de trupele macsima­­liste. Flota de pe marea neagră s’a alăturat pe lângă macsimalişti. Tratativele pentru armis­tiţiu continuă. • 1. GomanScator statala­ zaafar austra-aagas*. Budapesta, 14 Decemvrie. 1. Frontul răsăritean: Armis­tiţiu. Tratativele pentru armistiţiu continuă. 3. Frontul italian : Intre Piave şi Bienna activitatea aruien­ei or­iiteţii. Din România cucerită.. Opera de civilizaţie a puterilor centrale in România. Scrisoare din Bucureşti,­ i de la corespondentul special al „Gazetei Transilvaniei.“ — Urmare. — Astă vară a fost viaţă foarte vioaia în aşa numitele revue-uri, cari eu răs­­pund Călcare-urilor noastre. Representa­­ţiunile aici se ţineau în nişte grădini des­chise şi se începeau cu un program destul de plictisitor de cinematograf. Urmau apoi cântece, dialoguri, chipuri de cine­matograf, cari se ocupau cu chestii de actualitate şi cu mai mult ori mai puţin spirit luau în zeflemea partidul războinic al României. D.ce. în arena „Amici-orbilor" din strada Academiei repesentaţiunea nu constă decât dintr’o serie de chipuri de cinemato­graf, al căror înţeles îl explică glumele mai mult ori mai puţin nesărate a doi ac­tori comici ; de pildă apărea pe pânză o gloabă de cal îngrozitor de slab, care avea să reprezente statua lui Mihai Vi­teazul ; comicul făcea apoi observarea, că pe Mihai Viteazul l-au reevitat Nemţii ca să facă tunuri din el. Un alt chip erau nişte pantaloni ne­mai­pomenit de zdrăn­­ţoşi, cari întrupau pe faimosul Tache Io­­nescu. Explicarea „spirituală" a comicului era următoarea : „Tache Ionescu se află în nădragi". Visuri fără gust"de felul acesta, precum şi unele şi alte piese şi puncte de program nici nu se pot descrie pe

Next