Gazeta Transilvaniei, martie 1918 (Anul 81, nr. 25-37)

1918-03-03 / nr. 25

Nr. 25—1918. GAZETA TRANSILVAN­E I ________Pagina 3. şi dacă guvernul englez va încerca iar să împiedece clasele muncitocn'e de a parti­cipa la ea, atunci el va trebui să ia as­­­upră şi răspunderea, care ar fi tot atât de primejdioasă pentru guvern ca şi : .ntru interi se ie cele mai de­­seamă ale ţării. Aceste afirmaţii sunt confirmate de o declaraţie a lui Hyndman, care, la pri­mirea la Paris a delegaţilor partidului englez al mantei de către deputaţii socia­lişti a­­spus că la Londra socialiştii vor veni în curând la putere. Cea dintâi da­torie a socialiştilor dii alegerei e să înlă­­­ture piedicile pentru realizarea unei con­ferinţe internaţionale Macdonald a descris şi el situaţia în culori negre. Cine cunoaşte împrejurările din Anglia — spuse el — ştie ca grea e situaţia Aliaţilor. Massele poporului su­feră şi murmură şi spiritul de revoltă se întinde tot mai mult. Un ziar londonez află că, în urma a­­titudinei setoasă de putere a aripei ex­treme stânge a partidului muncii, un nu­măr de corporaţii vor căuta să înfiinţeze un partid muncitoresc al corporaţiilor, care să fie sub influenţa unui congres al corporaţiilor. Ziarul „Manchester Guardian" arată apoi că partidul independent al muncei nu ia parte la conferenţa din Londra, de­oarece, conform unei deciziuni a partidu­lui muncei şi a congresului corporaţiilor, el n’are drept la reprezentare aparte la conferenţa internaţională. Anderson şi Jowell, cari fac amândoi parte d­in parti­dul independent al muncei, au fost aleşi delegaţi la conferinţa socialiştilor Inţele­­gerei, de comitetul executiv al partidului muncei, dar au refuzat această delegaţie de­oarece ar fi trebuit sâ reprezinte a­­colo punctul de vedere al partidului mare al muncii, iar nu punctul lor de vedere propriu. Macdonald ia parte la conferinţă, dar nu ca membru al partidului indepen­dent al muncei, ci în calitate de casier al par­tidului mare al muncei. Italia Saseiată de a­nglia. CI inter­pelată Im camera italiană. Ziarul „Secole" află că deputatul ita­lian Modigliani a anunţat următoarea in­terpelare : . Este adevărat, după cum a făcut a­­luzie ministrul englez Balfour în Camer­a Comunelor, că Anglia a avut în Decem­brie trecut tratative cu Austria, în Elve­ţia şi ce crede ministrul nostru de exter­ne de această chestiune?" Această interpelare este lămurită printr-o comunicare a ziarului „Echo de Paris* în această chestiune, prin care se face cunoscut că un membru al guvernu­lui de războiu englez, generalul Smuts a încercat acum câteva săptămâni să obţină o întrevedere în Elveţia cu fostul amba­sador austro-ungar, contele Mensdorff, spre a-i înmâna pentru guvernul austriac o ofertă de pace separată. Contele Mens­dorff a respins în mod categoric încercă­rile engleze, răspunzând că, având în ve­dere obligaţiile de alianţă ale Monarhiei, Austria priveşte ca indiscutabilă orice discuţiune care nu se referă la o pace generală. In şedinţa de Miercuri a Camerei i­­taliene deputatul socialist independent I Luzzi a spus că, deşi conferinţa din Ver­­sailes a declarat necesară continuarea războiului, popoarele nu vor accepta cu uşurinţă declaraţia făcută, fără motive te­meinice. Înţelegerea a făcut o mare gre­şeală şi prin faptul că a lăsat fără răs­puns nota Papei. Aceeaşi părere o au şi catolicul Rad­­nic şi şeful socialiştilor Treves. Acesta a mai accentuat că nu există n motiv temeinic de a se prevedea ca există in­­tenţiunea ca Papa să fie exclus de la con­­ferenţa păcii.­Treves­t a exprimat de ase­­menea în mod negativ asupra ţelurilor de­­ război lu i­mperiatiste ale Statelor beligerante . Un istoric al războului cu Rusia. Dacia încheiată cu Rusia a trebuit cucerită pas cu pas până în ultima clipă. Lupta cu armata de milioane atât de su­perioară numericeşte a colosului rus, care era c­u mai mare nădejdie a înţelegerii, a durat exact 40 de luni, devenind pentru Puterile Centrale un marş triumfal neîn­trerupt, din momentul ce generalii Luden­­dorff şi Hidenberg au preluat comanda pe frontul oriental. Armata de la Narew, numărând 250,000 de oameni a fost distrusă la finea lui August 1914­ în bătălia de la Tannenberg de o armată germană mult mai puţin nu­meroasă,­­ 500 de tunuri și OO.CuO prizon­ieri au rămas cu această ocazie în mâ­­nile Germanilor. Câmpul de bătaie era a­­coperit cu 40.000 de Ruşi morţi. La 10 Septembrie al aceluiaşi an, armata de hi­­vaziune tot atât de puternică a lui Re­­nenkampf fu silită la lac ori­ce mazurie pe, după o grea înfrângere, să o ia la fugă şi teritorul Prusiei Orientale fu curăţat de inimic până aproape de graniţă. A urmat lnpta delà Lôdz din care n5 s’au adus aproape 140000 de prizonieri. La 6 Decem­­­bre căzu Lodz şi tăvălugul rusesc se ros­togoli înapoi spre Varşovia. In luna Februarie 1915 a fost bătută sub comanda generalului Siewers armata 10-a rusă care voia să năvălească din nou în Prusia Orientală. In înfrângerea suferită de această armată între Johanes­­burg și Pillkallen ni s’au adus 100000 pri­zonieri şi nenumărate tunuri şi materiale­­ de război. In Mai 1915 s’a dat bătălia dela Gorlice-Tarnow. In vara aceluiași, an fu pecetluită soartea Poloniei. Linia Narew fu smulsă Ruşilor, cetăţile Pultusk, Rochan, Ostrolenka şi Lomza fură cucerite, iar la 26 August fu cucerit Brestlitowsk. In ur­mărirea inamicului fură traversate în lup­tă pădurile de la Bialostock şi mlaştinile Pripetului. Marele duce Nicolae fu demis. In Septembrie căzură Grodno şi Vilna , înaintarea victorioasă nu se opri decât în faţa oraşelor Riga şi Duenaburg. Con­­tra-ofensivele ruseşti se prăbuşiră cu pier­deri grele pentru Ruşi. Urmările acestor lovituri grele sunt căderea ţarului , înce­putul revoluţiei ruse. Massele de soldaţi împinse din nou în luptă de Kerenski nu putură realiza străpungerea plănuită. In­­schimb trupele Puterilor Centrale săvâr­şiră străpungerea de la Zilczow în Iulie 1917 şi eliberară în marş forţat partea o­­rientală a Galiţiei şi a Bucovinei. Cuceri­rea oraşelor Riga şi Jakobstadt, a insulelor Oesel Dagoe şi Moon au desăvârşit înfrân­gerea teribilă a armatei ruse. Se încep atunci tratativele de pace, cari se zdrobesc de atitudinea­ lul Trotzky şi silesc Germania să scoată inea o ! 'T ,­ abia din toacă înaintând în timp extraordinar de scurt până la Narwa, Pleskau, Polosk, Go­­wel şi­­view şi obţinând astfel pacea de­finitivă. ȘTIRI LOCALE. La siasa stoilenţîior „V. Qunţiu" au contribuit: „Cassî de păstrare (Reuniune)* din Szelistye (Sălişte) ajutor 200 K; Dl Ionel C. Adamei din Bucureşti 4.66 K. Primească generoşii donatori sincere mulţumite. Direcţiunea şcoalelor medii gr. or. române din Brassó (Braşov), ŞTIRI DIVERSE • 1 K­rank Wedekind. O telegramă din München anunţă moartea lui Wede­­ kind. Autorul lui „Frifhlings Erwachen" şi al lui „Erdgeist", satiricul care, ca şi Nietzsche, socotea dragostea drept un răz­boiu al Sexelor, a căzut şi el victima unei glume de prost gust a fatalităţii, care l-a răpus în plină vigoare şi ascer­denţă crea­toare, în vârstă de numai 54 ani. Născut la Hanovra în 1864, Wede­kind se consacră de timpuriu ziaristicei, trăi un timp în cercurile literare aie Zü­rich­ului şi în 1­890 se mută la München, unde fu unul din întemeietorii cabaretu­lui literar, aşa numitul „Ueberbrettl". De altfel în aceeaşi direcţiune fu şi activi­tatea lui dramatică, căci el crea, stilul de varieteu şi grotesca. De la început, cu drama din tinereţe „Die junge Welt," Wedekind arătă că n’are nimic comun cu naturalismul, decât doar din punctul de vedere al subiecte­lor ce le tratează. Şi aceasta se văzu şi mai lămurit în cele 19 scene ale trage­diei lui de copii „Fri­hlings Erwachen", în care ne prezintă un tablou zguduitor al vieţei, suferinţei şi morţii tineretului în perioada de dezvoltare. Şi în piesele lui următoare („Erdgeist", „Bü­chse der Pandora", „Marquis von Keith", „So ist das Leben", „Schloss Wetterstein". „Sim­­ son", etc.) iubirea e acea motrice în­ jurul căreia se învârteşte toată acţiunea şi toată concepţia despre viaţă a lui Wede­kind. El nu urmăreşte să ne amuze­ze să preamărească frivolitatea şi picanteria, ci vrea să ne zguduie, vrea să creeze, cu ajutorul unei morale noui, oameni noui, mai desăvârşiţi. Având în sânge, după mama lui — o artistă ungaro-californiană — nervul şi temperamentul actoricesc, Wedekind se căsători in 1906 cu o artistă, alături de care interpreta rolurile principale din piesele lui, creând un stil teatral nou şi adecvat genului dramatic al operei sale, ca las .­.şi o sinteză a secolului nostru de zbucium nervos şi de blazare, de­­ veş­nică goană­ după senzaţii noui. —x— fJMrşitul războiului Qmîovm bi-Miei. In cartea prorocului Daniil se află o prorocie despre sfârşitul războiului şi prorocia se dovedeşte de adevărată chiar­­ până la cea din urmă zi. La cap. 12 v. 1­­ se află cuvintele: „Şi va fi vreme care n’a

Next