Gazeta Transilvaniei, martie 1918 (Anul 81, nr. 25-37)
1918-03-03 / nr. 25
Nr. 25—1918. GAZETA TRANSILVANE I ________Pagina 3. şi dacă guvernul englez va încerca iar să împiedece clasele muncitocn'e de a participa la ea, atunci el va trebui să ia asupră şi răspunderea, care ar fi tot atât de primejdioasă pentru guvern ca şi : .ntru interi se ie cele mai deseamă ale ţării. Aceste afirmaţii sunt confirmate de o declaraţie a lui Hyndman, care, la primirea la Paris a delegaţilor partidului englez al mantei de către deputaţii socialişti aspus că la Londra socialiştii vor veni în curând la putere. Cea dintâi datorie a socialiştilor dii alegerei e să înlăture piedicile pentru realizarea unei conferinţe internaţionale Macdonald a descris şi el situaţia în culori negre. Cine cunoaşte împrejurările din Anglia — spuse el — ştie ca grea e situaţia Aliaţilor. Massele poporului suferă şi murmură şi spiritul de revoltă se întinde tot mai mult. Un ziar londonez află că, în urma atitudinei setoasă de putere a aripei extreme stânge a partidului muncii, un număr de corporaţii vor căuta să înfiinţeze un partid muncitoresc al corporaţiilor, care să fie sub influenţa unui congres al corporaţiilor. Ziarul „Manchester Guardian" arată apoi că partidul independent al muncei nu ia parte la conferenţa din Londra, deoarece, conform unei deciziuni a partidului muncei şi a congresului corporaţiilor, el n’are drept la reprezentare aparte la conferenţa internaţională. Anderson şi Jowell, cari fac amândoi parte din partidul independent al muncei, au fost aleşi delegaţi la conferinţa socialiştilor Inţelegerei, de comitetul executiv al partidului muncei, dar au refuzat această delegaţie deoarece ar fi trebuit sâ reprezinte acolo punctul de vedere al partidului mare al muncii, iar nu punctul lor de vedere propriu. Macdonald ia parte la conferinţă, dar nu ca membru al partidului independent al muncei, ci în calitate de casier al partidului mare al muncei. Italia Saseiată de anglia. CI interpelată Im camera italiană. Ziarul „Secole" află că deputatul italian Modigliani a anunţat următoarea interpelare : . Este adevărat, după cum a făcut aluzie ministrul englez Balfour în Camera Comunelor, că Anglia a avut în Decembrie trecut tratative cu Austria, în Elveţia şi ce crede ministrul nostru de externe de această chestiune?" Această interpelare este lămurită printr-o comunicare a ziarului „Echo de Paris* în această chestiune, prin care se face cunoscut că un membru al guvernului de războiu englez, generalul Smuts a încercat acum câteva săptămâni să obţină o întrevedere în Elveţia cu fostul ambasador austro-ungar, contele Mensdorff, spre a-i înmâna pentru guvernul austriac o ofertă de pace separată. Contele Mensdorff a respins în mod categoric încercările engleze, răspunzând că, având în vedere obligaţiile de alianţă ale Monarhiei, Austria priveşte ca indiscutabilă orice discuţiune care nu se referă la o pace generală. In şedinţa de Miercuri a Camerei italiene deputatul socialist independent I Luzzi a spus că, deşi conferinţa din Versailes a declarat necesară continuarea războiului, popoarele nu vor accepta cu uşurinţă declaraţia făcută, fără motive temeinice. Înţelegerea a făcut o mare greşeală şi prin faptul că a lăsat fără răspuns nota Papei. Aceeaşi părere o au şi catolicul Radnic şi şeful socialiştilor Treves. Acesta a mai accentuat că nu există n motiv temeinic de a se prevedea ca există intenţiunea ca Papa să fie exclus de la conferenţa păcii.Trevest a exprimat de asemenea în mod negativ asupra ţelurilor de război lu imperiatiste ale Statelor beligerante . Un istoric al războului cu Rusia. Dacia încheiată cu Rusia a trebuit cucerită pas cu pas până în ultima clipă. Lupta cu armata de milioane atât de superioară numericeşte a colosului rus, care era cu mai mare nădejdie a înţelegerii, a durat exact 40 de luni, devenind pentru Puterile Centrale un marş triumfal neîntrerupt, din momentul ce generalii Ludendorff şi Hidenberg au preluat comanda pe frontul oriental. Armata de la Narew, numărând 250,000 de oameni a fost distrusă la finea lui August 1914 în bătălia de la Tannenberg de o armată germană mult mai puţin numeroasă, 500 de tunuri și OO.CuO prizonieri au rămas cu această ocazie în mânile Germanilor. Câmpul de bătaie era acoperit cu 40.000 de Ruşi morţi. La 10 Septembrie al aceluiaşi an, armata de hivaziune tot atât de puternică a lui Renenkampf fu silită la lac orice mazurie pe, după o grea înfrângere, să o ia la fugă şi teritorul Prusiei Orientale fu curăţat de inimic până aproape de graniţă. A urmat lnpta delà Lôdz din care n5 s’au adus aproape 140000 de prizonieri. La 6 Decembre căzu Lodz şi tăvălugul rusesc se rostogoli înapoi spre Varşovia. In luna Februarie 1915 a fost bătută sub comanda generalului Siewers armata 10-a rusă care voia să năvălească din nou în Prusia Orientală. In înfrângerea suferită de această armată între Johanesburg și Pillkallen ni s’au adus 100000 prizonieri şi nenumărate tunuri şi materiale de război. In Mai 1915 s’a dat bătălia dela Gorlice-Tarnow. In vara aceluiași, an fu pecetluită soartea Poloniei. Linia Narew fu smulsă Ruşilor, cetăţile Pultusk, Rochan, Ostrolenka şi Lomza fură cucerite, iar la 26 August fu cucerit Brestlitowsk. In urmărirea inamicului fură traversate în luptă pădurile de la Bialostock şi mlaştinile Pripetului. Marele duce Nicolae fu demis. In Septembrie căzură Grodno şi Vilna , înaintarea victorioasă nu se opri decât în faţa oraşelor Riga şi Duenaburg. Contra-ofensivele ruseşti se prăbuşiră cu pierderi grele pentru Ruşi. Urmările acestor lovituri grele sunt căderea ţarului , începutul revoluţiei ruse. Massele de soldaţi împinse din nou în luptă de Kerenski nu putură realiza străpungerea plănuită. Inschimb trupele Puterilor Centrale săvârşiră străpungerea de la Zilczow în Iulie 1917 şi eliberară în marş forţat partea orientală a Galiţiei şi a Bucovinei. Cucerirea oraşelor Riga şi Jakobstadt, a insulelor Oesel Dagoe şi Moon au desăvârşit înfrângerea teribilă a armatei ruse. Se încep atunci tratativele de pace, cari se zdrobesc de atitudinea lul Trotzky şi silesc Germania să scoată inea o ! 'T , abia din toacă înaintând în timp extraordinar de scurt până la Narwa, Pleskau, Polosk, Gowel şiview şi obţinând astfel pacea definitivă. ȘTIRI LOCALE. La siasa stoilenţîior „V. Qunţiu" au contribuit: „Cassî de păstrare (Reuniune)* din Szelistye (Sălişte) ajutor 200 K; Dl Ionel C. Adamei din Bucureşti 4.66 K. Primească generoşii donatori sincere mulţumite. Direcţiunea şcoalelor medii gr. or. române din Brassó (Braşov), ŞTIRI DIVERSE • 1 Krank Wedekind. O telegramă din München anunţă moartea lui Wede kind. Autorul lui „Frifhlings Erwachen" şi al lui „Erdgeist", satiricul care, ca şi Nietzsche, socotea dragostea drept un războiu al Sexelor, a căzut şi el victima unei glume de prost gust a fatalităţii, care l-a răpus în plină vigoare şi ascerdenţă creatoare, în vârstă de numai 54 ani. Născut la Hanovra în 1864, Wedekind se consacră de timpuriu ziaristicei, trăi un timp în cercurile literare aie Zürichului şi în 1890 se mută la München, unde fu unul din întemeietorii cabaretului literar, aşa numitul „Ueberbrettl". De altfel în aceeaşi direcţiune fu şi activitatea lui dramatică, căci el crea, stilul de varieteu şi grotesca. De la început, cu drama din tinereţe „Die junge Welt," Wedekind arătă că n’are nimic comun cu naturalismul, decât doar din punctul de vedere al subiectelor ce le tratează. Şi aceasta se văzu şi mai lămurit în cele 19 scene ale tragediei lui de copii „Frihlings Erwachen", în care ne prezintă un tablou zguduitor al vieţei, suferinţei şi morţii tineretului în perioada de dezvoltare. Şi în piesele lui următoare („Erdgeist", „Büchse der Pandora", „Marquis von Keith", „So ist das Leben", „Schloss Wetterstein". „Sim son", etc.) iubirea e acea motrice în jurul căreia se învârteşte toată acţiunea şi toată concepţia despre viaţă a lui Wedekind. El nu urmăreşte să ne amuzeze să preamărească frivolitatea şi picanteria, ci vrea să ne zguduie, vrea să creeze, cu ajutorul unei morale noui, oameni noui, mai desăvârşiţi. Având în sânge, după mama lui — o artistă ungaro-californiană — nervul şi temperamentul actoricesc, Wedekind se căsători in 1906 cu o artistă, alături de care interpreta rolurile principale din piesele lui, creând un stil teatral nou şi adecvat genului dramatic al operei sale, ca las ..şi o sinteză a secolului nostru de zbucium nervos şi de blazare, de veşnică goană după senzaţii noui. —x— fJMrşitul războiului Qmîovm bi-Miei. In cartea prorocului Daniil se află o prorocie despre sfârşitul războiului şi prorocia se dovedeşte de adevărată chiar până la cea din urmă zi. La cap. 12 v. 1 se află cuvintele: „Şi va fi vreme care n’a