Gazeta Transilvaniei, aprilie 1918 (Anul 81, nr. 38-48)

1918-04-03 / nr. 38

Nr. 38—1918. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3: bună administraţie, fără să o legăm de ideea statificării. Lucrul cel mai principal, de la care atârnă viitorul nostru, este ca naţiunea maghiară să-şi desvolte valoarea culturală şi spirituală, să muncească, să înveţe, şi atunci sunt încredinţat, că vom­ sta, deşi în împrejurări mai grele, dar în faţa unui viitor mai strălucit, decât a fost trecutul Vitoril Mitropolit de la Blaj. „Unirea­ de la Blaj îşi formulează astfel dorinţele faţă de viitorul metropo­­lit al Românilor gr. catolici din patrie . Dorim din capul locului, ca cel ce va lua în mână toiagul de mitropolit, să fie, mai presus de toate un preot ade­vărat, pătruns de zelul apostolic, un ca­racter curat şi neescepţionabil faţă de neam, un reprezentant de valoare al jus­telor noastre aspiraţii naţionale şi cultu­rale. Vechia şi strălucita serie a Arhiere­ilor Blajului nu poate fi complectată de­cât prin o figură vrednică de înaintaşii de fericită pomenire, apărând cu sfinţe­nie independenţa bisericii noastre şi a a­­şezămintelor ei culturale. Mai mult ! Cum toată lumea evolu­ează, am dori să se realizeze acest lucru şi cu Blajul nostru, sub oblăduirea nou­lui Arhiereu. Averile mari ale fondurilor nu au menirea de a fi încuiate cu şapte lăcate,­­ci de a forma artera principală prin care să pulseze ,ci să se desvoalte Blajul cel nou, ca centru bisericesc şi cultural. Oameni de muncă, avem destui, din darul lui Dumnezeu; ei ar trebui nu­mai impintenaţi şi sprijiniţi, ca să-şi facă datoria, după puterile de cari dispun. Noul Arhiereu să fie om de inimă. Să nu stea izolat, ci să îmbrăţişeze între­agă biserica noastră, de la­­­el dintâiu sfetnic al său, până la cel din urmă preot tinăr, ce abia a ieşit să muncească în viia Domnului. Spre acest scop, va face vizitaţii canonice, ridicând cu prezenţa Lui nimbul clerului şi dragostea lui de muncă, cunoscând, din nemijlocita intui­ţie, starea adevărată a bisericii noastre, ceea ce nu se poate statori niciodată pe deplin, prin mecanismul greoiu al biro­cratismului. Să aibă inimă noul Arhiereu şi aceea să simtă toate bucuriile şi dure­rile adevărate ale clerului. Noul Arhiereu să fie un părinte a­­devărat al institutelor noastre culturale — fără nici o deosebire — şi să fie gata, în orice clipă, a-şi jertfi şi crucea de pe piept pentru ele, cum a spus fericitul Metropolit Vancea, intr’o clipă de sfânt entusiasm. Să se intereseze de aproape de mersul instrucţiei în institutele noas­tre, dela institutele culturale din Blaj, până la cea din urmă şcoală dela sate. Să le iubească şi să le sprijinească, cum e dator să o facă cel ce poartă titlul mult­­cuprinzător de „susţinător al şcolilor*. Să fie preocupat de desvoltarea lor cât mai intensă, şi să ţină seamă, că Blajului nu-i e permis niciodată să rămână, sub acest raport, înapoia celorlalte centre bisericeşti­­culturale ale noastre. Să nu fie numai omul birocratismu­lui. Să-şi susţină legăturile necesare şi în sus şi în jos, la cler şi popor. Ceea ce se rezo­lvă, pe calea actelor cu atâta greutate (dacă se rezoalvă !) se poate is­prăvi uşor printr-o lămurire verbală fo­arte scurtă. Noul Arhiereu va susţinea legături cu ministerul, dovedindu-i, prin atitudinea lui deschisă şi sinceră, că e vrednic de încrederea, ce i s’a dat; va susţinea contactul cu clerul şi poporul, ca să dovedească dragostea şi interesul ce-l a­­re pentru turma cuvântătoare. Noul Arhiereu va sprijini presa. Va înţelege importanţa ei extraordinară, în veacul al XX-lea. Va susţinea-o şi va sprijini-o cum s’a făcut pretutindeni, în­rolând toate forţele bune la această mun­că. Va repara astfel o întrelăcere a tre­cutului, care a zădărnicit atâta muncă de valoare, ce s’ar fi putut îndeplini Am pus pe hârtie câteva idei. ‘ Nu sunt ale noastre numai, ci ale în­tregei biserici româneşti, unită cu Roma. Biserica şi neamul nostru vor profi­ta, dacă aceste idei — vom mai reveni asupra lor — îşi vor afla întruparea, în viitorul cel mai apropiat ! Basarabia. (Urmare şi fine). Dar a trecut luna Main: bucatele s’au copt şi a sunat ora binecuvântată a sece­rişului. Cu o săptămână înainte de sece­riş, vântul care până atunci adia pe câm­pii, deodată a încetat de a sufla; nici o urmă de nor pe cer, din a cărui înălţime nemărginită arde un soare neîndurat Ter­mometrul arată 45 gr. — 46 gr. la umbră, şi în două trei zile bucatele suculente sunt fierte, grâul e pierdut întreaga mun­că a omului a pierit fără rezultat, speran­ţele de primăvară s’au risipit în câteva zile, iar câmpurile cu flori s’au prefăcut la praf şi cenuşe. Aşa e Bugeacul. Basarabia posedă în momentul de faţă următoarele hotare politice: La miază­noapte ea se învecineşte cu Galiţia aus­triacă, şi anume de la satul Onuta, unde rîul Nistru intră în ţinuturile Imperiului Rus, şi până la gura râului Sbrudia, lângă satul Isacovăi­, unde acest b­uleţ se re­varsă în Nistru. Linia aceasta de hotar are o întindere de 46 kilometri. Mai de­parte, rîul Nistru desparte Basarabia de guvernământul Podolia, iar mai jos de guvernământul Herson. La răsărit ea se învecineşte cu guvernământul Herson, având ca linie de demarcaţiune malul stâng al Nistrului, care se revarsă în Marea Neagră, formând limanul Cetăţii- Albe. La nord­ apus Basarabia se înveci­neşte cu Bucovina, şi anume de la Onuta, aşezat pe malul Nistrului, până la râul Prut de lângă orăşelul Noua­ Suliţă. Lun­gimea acestui hotar este de 55 kilometri De la satul Onuta graniţa merge în sus dealungul malului rîului Onuta, care se varsă în Nistru, şi până la satul Balamut. Acest hotar este în lungime de 16 kilo­metri, de aci pe distanţă de 15 kilometri şi ceva, graniţa este desemnată pe uscat şi trece prin desişul pădurii până la rîu­­leţul Aria, care se­ revarsă în rîuleţul Răchita, la gura satului Răchita; de aci graniţa şerpueşte dealungul malului Ră­chitei, trecând satele Răvcăuţi şi Stroeş­­ti până la Prut, lângă Noua­ Suliţă. Gra­niţa aceasta are o lungime de peste 24 kilometri. Drept vorbind, întreagă aceasta graniţă merge pe uscat, de­oarece rîule­­ţele Gri­na, Răchita şi Onuta, prin funie, seacă şi se usucă. La apus Basarabia se învecineşte cu România, a căreia parte integrantă a fost în curgerea secolilor. Graniţa acea­sta, în lungime de 170 kilometri, merge aproape în linie dreaptă dela comuna urbană Noua­ Suliţă până la satul Nem­­ţeni, tot pe malul rîului Prut. Aci rîul Prut­­curge într’o vale înfundată şi are pe alocurea o lărgime de 3—4 kilometri; apele sale şerpuesc ba la dreapta, ba la stânga, până la Stuleni. Când apele Prutului se revarsă, adeseori se întâmplă că rîul îşi shimbă albia, şi atunci şi graniţa între România şi Basarabia se schimbă; acea­stă schimbare însă nu vatămă întru nimic drepturile reciproce ale proprietarilor ri­verani, de­oarece drepturile acestea sunt ocrotite printr’o stipulaţiune specială, care priveşte pe proprietarii megiaşi ai am­belor State. Mai spre sud de satul Nem­­ţeni, anume acolo unde din­spre dreapta se revarsă rîuleţul Jijia în Prut, graniţa se depărtează dela malul stâng al rîului şi merge pe uscat în lungime de aproape 45 kilometri până la partea de sus a rîuleţului Sărăţica, iar mai departe merge pe malul Sărăţicăi, până la revărsarea sa în Prut Aci graniţa iarăşi e desemnată pe uscat de la satul Sărăţica până la co­lonia Comrat şi de aci până în satul Bă­răgan. Această linie are o lungime ca de 26 kilometri. Până la retrocedarea Basa­rabiei de la sud, după tratatul din­­Berlin graniţa între Basarabia şi România, mai jos de satul Camrat, mergea spre miază-zi pe linia bălţei Chirsan până la satul Con­­gazu, de unde se desemna apoi prin chiar linia malului Ialpugului până la valul de jos al lui Traian, lângă satul bulgăresc Tabac. După răpirea de către Rusia a celor trei judeţe de dincolo de Prut, gra­niţa între ambele State a devenit rîul Prut. La sud graniţa Basarabiei se dese­mna până la 1879 printr’o linie pe uscat, în lungime de peste 135 kilometri apro­ximativ; graniţa aceasta mergea dela satul Tabac prin comuna Tatar-Bunar până la satul Bazăreanca-de-sus trecând deacur­­mezişul apelor cari se revarsă în lacurile sărate. Mai spre răsărit de Bazăreanca, graniţa mergea drept la apus, unde tre­când pe lângă lacul sărat Burnas (Bur­­noaie), se isprăvea la malul Marei Neagre. După lucrările comisiunii topografice a Statului-major rusesc, Basarabia ocupă un spaţiu sau suprafaţă de 31,360.60 verste pătrate. Suprafaţa aceasta este cer­­cuită de mai sus arătatele hotare politice dinaintea anului 1879. Linia cea mai lungă de sus în jos, care ar trece de la un capăt al basarabiei (între Prut şi Nistru) până la capătul celălalt, are o întindere de peste 400 de kilometri şi se începe la gura râu­leţului Siclava, care se varsă în Nistru şi se isprăveşte la gura râuleţului Balaban, ce se varsă în Marea Neagră. Linia cea mai mare în lărgime între Prut şi Nistru are o intindere de 140 kilometri, iar cea mai scurtă o întindere de 10 kilometri. Populaţia Basarabiei. Iată câteva statistice cu privire la Basarabia. In teritoriul românesc dintre Prut !

Next